Category : personal

Ce nu stie Vlad Ivanov – making of

In numarul de decembrie al revistei tabu se afla un articol la care eu tin foarte mult, este despre unul dintre cei pe care ii consider cei mai mari actori romani din toate timpurile si se numeste “Ce nu stie Vlad Ivanov?”.

Acest articol a batut orice record personal de pregatire/ documentare/ reporting: de la momentul in care m-am hotarit ca voi scrie un profil Vlad Ivanov si pina la publicare au trecut 3 ani.

Data fiind amploarea documentarii m-am hotarit sa scriu despre o parte din culisele reportingului pentru acest articol pentru ca s-ar putea sa fie util celor care vor sa faca meseria asta. Povestesc si regretele /greselile legate de acest text. Cele de care sunt constienta, desigur:)

Making of-ul reportingului e lung (dar nu descrie cei 3 ani, stati fara grija) si e, mai ales, pentru cei care sunt pasionati de jurnalism. Cu el inchid un folder generos din calculatorul meu care a stocat zeci de fotografii, articole, interviuri, referinte din presa straina pt ca… “nu se stie niciodata daca o sa vreau sa descriu o anume haina, sa am tot ce-mi trebuie”:)

Imi doream foarte mult sa –l descriu intr-un portret amplu pe Vlad Ivanov pentru ca jurnalistii romani nu au facut-o inca, desi merita cu virf si indesat.
Nu stiu cit de bine mi-a iesit, dar stiu am asezat o baza sanatoasa pentru profilurile pe care le vor scrie urmatorii jurnalisti despre el. Si m-am inscris de pe acum pe lista pentru un nou articol despre Vlad Ivanov pentru cind va fi nominalizat la unul din premiile mari internationale de actorie.
Cu salturile exponentiale cu care avanseaza cariera lui, cred ca ne revedem curind:)
*
Textul din revista e cadoul pe care mi l-am facut mie de Craciun. Tot ce tine de el e cam ca definitia minunii “ o intimplare cu un timing perfect”.

*
Articolul Ce nu stie Vlad Ivanov, il puteti citi aici.
Making of-ul despre reportingul acestui articol poate fi gasit aici.

1127

san francisco part 6 – clarion street

clarion street – o strada ingusta ingusta, abia incapea o masina pe ea, cu zidurile pline de grafitti. toate facute de copii de multe nationalitati care din diverse motive locuiesc acum in san francisco.

pe un perete, pe la mijlocul strazii scria cu majuscule roshii pe fond galben,

“The life of any street art project is never long and its getting shorter every day. It makes my heart and soul heavy and black with sorrow & disappoinment. It is much easier to destroy than it is to create. I truely hope that things get better.”

950

san francisco part 5- resedinta familiei jacuzzi

Jacuzzi e chiar cel care a inventat sistemul cu “bule in apa”, hidromasajul adica.
a very nice story despre care voi scrie pe larg, curind.
acum o privire indiscreta prin casa lui, unde doamna Nancy – nora – e super fancy si super colectionara de obiecte de arta cumparata de pe la licitatii si consignatii.

fintina cu neptun a fost adusa din italia, ca o influentare a ploii intr-o californie secetoasa. pentru ca familiei jacuzzi nu ii place sa se ia f tare in serios (cred si eu la banii lor), neptun poarta ochelari de soare pe care cineva ii schimba in fiecare saptamina:)
*


sala in care se degustau vinurile familiei, sala care e inchiriata pentru receptii si nunti.

*

intrarea

798

san francisco part 4 – foto – vitrine

vitrina body shop din cartierul gay, Castro, cu doi barbati care se saruta. very nice marketing. mi-a plct la nebunie!

tot din categoria super marketing – vitrina de la macy’s
cu animalutze care puteau fi adoptate de pe 5 ianuarie incolo. era buluc de lume sa se uite la ele si le schimbau la fiecare 4 ore. plus ca era un ong care aduna bani pt animalutzele orfane.

1097

san francisco part 3- orasul

ieri m-am plimbat aiurea pe strazi, fara harta, fara nimik. n-aveam obiective precise si oricum totul era nou nout pentru mine.

pentru ca exista o logica in toate am ajuns in cartierul lor artistic, apoi in Castro.

*
pe strada 17th am descoperit o casa in care sigur am locuit in alta viata.
avea desenata pe geamul usii de la intrare o floarea soarelui.
*
pe o alta strada, undeva aproape de cartierul castro, am gasit aceasta poarta.

in timp ce o fotografiam se apropia un domn trecut de 50 de ani, cu parul blond pina la umeri. avea o punga cu ceva legume cumparate de la coltul strazii.

m-a intrebat daca-mi place poarta/ i-am spus ca seamana cu portile dintr-o zona din tara mea/ m-a intrebat repede zimbind: esti romanca?

era vecin cu proprietarul casei, care se numeste Vlad si da, e din romania:)

*

la castro m-am gindit la toti prietenii mei gay. macar asa sa fie si ei prezenti un pic in cartierul lui Harvey Milk. cel mai simpa lucru pe care l-am vazut a fost vitrina de la the body shop, targetata pentru cartier, cu doi domni care se saruta.

(nu stiu de ce nu pot insera foto aici, dar o rezolvam acasa)

*
am mai descoperit o strada minunata, plina de graffitti facute de adolescenti de toate nationalitatile. un proiect despre a fi acceptat in societate asa cum esti.

(am si aici foto, dar …)

*
si am dezvoltat o pasiune speciala pentru Kyle – baiatul care-si roade unghiile – de la Borders din Union Square. pe lista, mai aveam o carte care nu se afla nicaieri in stocul librariilor lor din oras. asa ca a sunat la prietenii lui care lucreaza la alte librarii, mi-a gasit cartea, mi-a rezervat-o, iar astazi ma duc sa o iau de la respectiva librarie.
si mi-a scris un bilet tres tres simpa cu explicatii cum sa ajung la libraria aia.

delicios kyle. cind ajung acasa o sa-i scriu un mail managerului librariei sa-l laud pe kyle, poate ii da un bonus ceva.

la 6 juma aici, astept sa se lumineze of cors, ca sa mai misun un pic si sa fac cumparaturile de pe lista pritenilor. mai am 4 puncte de atins

1271

san francisco part 2- mi-am fct un prieten

desigur iar nu dorm. e 4 dimineata aici, dar…

ziua de ieri a fost treeeees simpa. cu vreo 14 feluri de vinuri californiene, la 3 podgorii cu traditie.

ocazie cu care am descoperit cine e inventatorul sistemului Jacuzzi. remo iacuzzi e un domn care are treaba cu vinurile si prepararea uleiului de masline, nicidecum cu industria de frumusete. inventia – care nu era deloc fancy in 1956 cind a creat-o el a fost destinata pentru tratament terapeutic. unul dintre fratii lui (7 cu totii) a avut un accident, a paralizat si hidromasajul si-a fact viata mai usoara.
amindoi traiesc inca.

super poveste acolo pentru ca remo a mai inventat o presa care sta la baza sistemului de rafinare a uleiului din masline, iar el avea doar 4 clase. era un imigrant italian care a muncit de toate pina s-a apucat sa aiba grija de o vie si, ca sa-si faca viata mai usoara, a inceput sa mestereasca la tot felul de scule.

vineriile la care a lucrat la inceput, pe care le-a cumparat cu timpul, exista si acum sunt in grija familiei (acum e rindul nepotului lui). nepotul frank are o suuuuper nevasta, nancy. foarte cool cu un spirit artistic foarte special si un simt al cumparaturilor inteligente. casa lor e plinade obiecte de arta f speciale, majoritatea cumparate din consignatii sau la licitatii de obiecte second hand.

ca acest candelabru adus din italia, din sticla de murano

*
prietenul meu din ziua de ieri este frizy. o magarusha care se afla la una dintre podgorii. m-am jucat cu ea citeva minute bune, i-am dat morcovi sa pape si, cind lumea a mai vizitat niste butoaie, eu m-am intors sa mai povestesc un pic cu ea.
mai avea si un frate, dar el era tristut si nu vroia sa stea de vorba cu mine.
lui frizy insa ii placea crema mea de corp, imi ridica tricoul cu botul ca sa ajunga la piele sa miroasa.

*
in programul zilei care o sa inceapa aici in citeva ore e…shopping.
am plecat de acasa cu o lista generoasa de obiecte care trebuie achizitionate pentru prieteni si colegi.
nu o fac publica pentru ca include multe branduri de chiloti si sutiene, dar… se (mai) afla pe lista: un ponei!!!! (d jucarie of cors), multe feluri de jeans, multe feluri de tricouri si accesorii. fiecare si-a mentionat frumos si constiincios intr-un caiet special produsul, brandul, masura, culoarea etc.

aaaaa, si am bifat o parte de shoppingul de carti ieri. mai am de gasit 3, dar ce-a fost mai greu border’s imi pusese deoparte si doar le-am ridicat de la cea mai apropiata librarie de mine:)

1290

san francisco – part 1

prima intilnire cu san francisco a fost scurta, cit sa ne obisnuim unul cu altul. o plimbare de o ora prin imprejurimi.

ca de obicei am probleme cu gindirea americana: de ce naiba au pus in Union Square (piata lor minunata) palmieri cind temperatura locala e 2-3 grade seara?
emil delibasev (comercial manager balkans – British Arways), gazda mea in excursia asta, a avut o remarca super simpatica: e parte din filosofia americana – botox la palmieri. ii tinem tineri cu injectii pina mor.

altfel, si palmierii si orice cladire sunt decorate cu luminite peste luminite, ca doar vine Craciunul. (vin si cu foto curind)

*
e 5 juma dimineata la mine, ma invirt prin camera de vreo 4 ore. evident ca nu am putut dormi desi in avion am executat ceva sampanie, poate poate ametzesc si dorm. netul nu mi-a mers pina acum, in hiltonul lor minunat in care nu exista lingurita in camera, sau ceva cu care sa amesteci laptele in ceai..

in programul zilei de astazi e o vizita la Napa Valley si Sanoma Valley la degustari de vinuri. asta desigur cind se va lumina de ziua aici:( presupun insa ca postarile viitoare vor fi mai vesele, dupa degustari multiple:)

*
P.S. in terminal 5 la citiva metri de mine in lounge era unul dntre baietii de la Google (unu cretz…habar n-am cum ii cheama, normal), iar in avion a dormit linga mine, in noile si spectaculoasele cabine de la business club, un domn care pot sa jur ca era Eddie Woods de la Rolling Stones. mi-a fost insa rusine sa-l intreb daca e el:)

later edit: am fct corectiile astea pt ca un cetatean f suparat m-a apostrofat pe aici. habar n-am cum il cheama pe domnul de la rolling stones. of of of

759

londra

de cite ori ajung la londra am sentimentul de bine de “acasa”.

acum sunt in transit pentru citeva ore dar tot mi-a venit in minte senzatia pe care o aveam cind eram copil si mergeam din alexandria natala la bucuresti.
catre lumea magica unde erau cinemateca si spectacolele pe care eu nu le gaseam in alta parte.

sunt in drum catre san francisco si cum se anunta o excursie super simpatica, am sa revin cu povesti pe parcurs. deocamdata o dulce leneveala in lounge in Terminal 5. British Airways e compania mea favorita de calatorit cu avionul, pentru ca fac multe fapte bune asa ca in terminal 5 sunt ca acasa.

(leo stiu ca acum esti happy ca laud compania ta)

*
altfel e tabu la tarabe si la noapte va scriu istorii din spatele acestui numar f f special pentru noi. va rog tare sa-l cautati si sa-l cititi.

1363

simbata seara

alune, ceai din mere,scortisoara si stafide, o patura pufoasa si un film.
de mult n-am mai avut o simbata asa de linistita. si nici sentimentul asta de “acasa”.

*
Filmul e Trahir. mi se facuse dor de el dupa Concertul dlui Radu Mihaileanu, si Laura – care a citit pe aici ca doresc sa-l revad – mi l-a dat. Multzuuuuu mult mult mult.

Doar ce am vazut coperta dvd-ului si mi s-a taiat respiratia la amintirea emotiilor dinauntru. Habar n-aveam de super extras ( interviu cu Ion Mihaileanu, interviu cu Radu Mihaileanu si super opinii despre film de la 18 personalitati. suuuper marketing)

Later edit: la 15 ani distanta de la prima vizionare, filmul nu mi se mai pare la fel. ma scoate din poveste (chiar ma enerveaza) amestecul de franceza cu romana (pers pricipale vorbesc franceza, figurantii romana. in ac scena, in aceeasi poveste, ac lume/context). si imi dau seama ca am crescut (am si imbatrinit:) ). si eu, si regizorul :)

later edit 2: stiu de ce m-a emotionat asa de mult atunci filmul si de ce nu mai e la fel acum;nu e doar pt ca m-am obisnuit cu ceea ce a insemnat securitatea din multele discutii/ articole/ documentare, ci si am invatat mai bine cum e cu a trada/tradare:)

1629

P.S. la Concertul lui Radu Mihaileanu

am pus aseara link pe facebook, de la postul de aici despre film.

astazi reactiile de acolo, m-au facut sa zimbesc tare.

*
Ana Maria Adam hai ca ma duc sa vad filmul :)

Cristina Bazavan:) multzu. e de-a dreptul un compliment daca te-am convins. astept comments dupa aia

Antoaneta Roman Filmele lui precedente sunt cel mai bun argument:)

Ruxandra Jurcut noi am fost incantati, fascinati, bucurati si intristati, e un film extraordinar. Ne-am trimis toti prietenii :-)

Alexandra Grigorianu si eu l-am vazut ieri in bruxelles cu o sala plina care radea cu lacrimi :)

Ana Maria Adam Cristina…. e minunat, tulburator, rascolitor… de-a rasu-plansu. ti se pare mult daca zic chiar ca-i genial ? multu ca m-ai trimis la el :):-*

Cristina Bazavan ce ma bucuuuuur ca l-ai vzt. eu iti multu ca te-ai dus

(later edit, la 3 ore distanta)
Marius Manole ffff.frumos

*
altfel, in foarte buna traditie a ultimelor luni, cind tara arde (aka cade guvernul, dezbat candidatii esenta finala or se anunta rezultate de alegeri) eu ma duc la concerte/ intilniri cu scriitori misto, spectacole de dans contemporan etc etc etc. ( si ana are aceeasi traditie, dezvoltata avec moi:) )

in seara asta, diana krall

1109

azi am facut foto noi…

…iar asta inseamna ca i-am chinuit din nou pe catalin-stilistul-minunat si pe roald-fotograful-cel- rabdator-cu-mine, dar am scapat mai repede decit la precedentele intilniri de acest gen.

plus ca a fost o zi in care si sanzi ( sinziana pop – serifa peste tabu.ro) a facut foto, asa ca ne-am distrat impreuna.

ea a fost printesa, eu gavroche:)

*

asta e foto care-mi place cel mai tare. daca o vom pune in revista ea nu va arata tot asa. va avea niste retusuri si, brusc, voi fi mai minunata:)

dar, ca sa pastram adevarul istoric, in real life, nu ma machiez (aproape) deloc si nu ma cocotz pe tocuri decit daca e covorul rosu … la Cannes 😛 (sandale prada, am purtat, ii multzu lui catalin ca m-a ajutat)

1334

firmituri de multumesc

In seara asta am fost sa (re)vad o piesa pe care am vazut-o acum 3 ani, prin octombrie, de doua ori la rind. In doua seri consecutive.

*
Dupa piesa, prin Amzei, mergeam in sus catre Magheru si pe linga peretii alimentarei Nic, in dreptul gurilor de aerisire, dormeau doi cersetori. Cam la 2 metri distanta unul de altul, cit sa fie fiecare in dreptul aerului cald care venea din subsol.

Citeva sute de metri mai incolo, pe linga hotelul Howard Johnson, un rrom-peste (pimp) isi trimitea prostituata la receptia hotelului si o anunta ca va veni mai tirziu sa o ia.

Cind treceam pe linga British Council ca sa ajung pe straduta pe care locuiesc, ma gindeam ca si in piesa din seara asta, erau o cersetoare si-o curva. Si mai erau doi oameni, cumva nefericiti in viata sexuala, dar care stateau impreuna pentru ca fiecare isi dorea sa-i fie un pic mai bine decit i-a fost in viata de pina atunci.

M-am gindit ca, undeva in vilele pe linga care treceam, locuiesc familii ca aceea din piesa.

Si m-am mai gindit ca sunt extrem de norocoasa si ca am o viata foarte frumoasa pentru care, vorba Anei – cu care am fost in seara asta la piesa -, nu prea stiu cum si cui sa multumesc.

*

In 2006, m-am dus la Green Hours dupa mega circ si fitze (“nu merg eu la teatru de circiuma”, “hai lasa-ma cu teatrul nostru” etc etc) si numai Razvan Penescu (Liternet.ro), cel care m-a invitat, stie ce a indurat vreo 2 zile pina am zis ca merg.

Am vzt piesa si m-a socat f f tare Vlad Ivanov cu un monolog. Mi s-a parut incredibil ce facea acolo, in circiuma, in fumul ala idiot, intr-un loc in care, dupa mintea mea, nu avea cum sa fie loc pt ACTORIE. Si-am zis ca e o intimplare, ca actorul n-are cum sa fie asa de bun, ca sigur i-a iesit asa intr-o seara, asa ca – rasfatata si cu o oarecare superioritate – am vrut sa o vad si a doua zi. Ca sa-mi dovedesc mie ca n-are cum sa fie la fel.

Razvan mi-a fct nebunia si m-a dus din nou la piesa, fara sa –mi intoarca niciunul din comentariile pline de amabilitati din zilele precedente. Vlad Ivanov a fost la fel, la secunda si in reprezentatia nr 2.

*
Azi la 3 ani distanta, tot in Green Hours, Vlad Ivanov a fost din nou, la secunda, la fel: cu aceeasi emotie, aceiasi stropi de saliva la o anume replica. Incredibil de exact si de emotionant in tehnica lui.

Iar dupa spectacol, pentru ca viata e stranie si face ce vrea ea, am putut sa-mi indeplinesc o dorinta suprarealista de acum 3 ani, de la finalul celei de-a doua vizionari. Mi-am dorit f f tare atunci sa-i spun lui Vlad Ivanov ca e f talentat si sa-l iau in brate ca sa-i multumesc, pe limba mea, pt ce traisem acolo. Iar azi, l-am imbratisat spunindu-i asta.

Pe voi va conving sigur sa vedeti piesa cu un text in revista de decembrie. Piesa se numeste Firmituri si se va mai juca la Green Hours pe 14 decembrie.

*
Cind am ajuns acasa, l-am cautat pe Razvan si i-am multumit pentru intimplarea de acum 3 ani.

2008

my way

sunt acasa, intre multe perne si batiste, cu laptopul pe genunchi si transcriu un interviu facut acum 2 zile.

ca de niciunde, mi-am dorit f tare sa revad filmarea asta … pina la ultimele secunde.

ceea ce va doresc si voua

si, nu n-am gripa noua. m-am testat :)

2280

Lista tuturor obiectelor licitate si pretul de pornire al licitatiei

206 obiecte in sales caritabil tabu. vedete, prieteni si colegi cu donatii emotionante.

Aici poti gasi lista tuturor obiectelor care sunt scoase la licitatie, fiecare obiect te conduce printr-un link catre pagina lui de descriere.

Licitatia se desfasoara in perioada 27 oct , ora 12.00 – 3 nov, ora 15.00

Regulamentul licitatiei il poti citi aici!

Pentru cei care doresc sa doneze direct in cont, gasiti mai jos datele:

RO 05 INGB 0000 9999 0017 8331 , ING Bucuresti

Ecaterina Bordei

1316

Sales caritabil Tabu

Zilele acestea mai mult ca oricind ne-am dat seama cit de mult tin oamenii la noi.

Mai intii au fost zecile de mesaje si telefoane de incurajare.

De ieri e o avalansa de gesturi emotionante pentru care vom avea nevoie de mult timp ca sa multumim celor care ne sunt alaturi.

 Vedete cu care am lucrat de-a lungul timpului ni s-au alaturat cu donatii emotionante pentru un sales caritabil pe care-l veti putea vedea aici pe blog, marti. Banii pe care-i vom obtine sunt pentru colega noastra, Nusha, al carei tata are nevoie de operatie complicata.

 

*… colegii dintr-o agentie de publicitate si-au donat obiectele la care tineau cel mai mult si vor sa si le rascumpere…

 …premiul cistigat in cea mai prestigioasa competitie intre regizori… premiul pentru cel mai bun actor… bijuteria oferita de sora la un moment important din viata… sandale prada… papuci gucci… ochelari ralph laurent … bluza issey miyaki … fotografii ale celor mai faimosi dintre fotografii romani…

 tablouri de arta… bijuterii de designer…stilouri scumpe…cosuri cu cosmetice… boxe audio…. dvd playere… ceasuri de designer…

 

*

E o desfasurare de forte de aproape 100 de nume mari cu donatii incredibil de emotionante.

De-a lungul timpului,  revista Tabu s-a implicat in multe activitati caritabile. ni s- aparut normal pentru ca e parte din filosofia noastra de viata. Dar acum, cind am vazut cit de multi oameni ne sar in ajutor, am constientizat inca o data cit de important e sa fii onest si gata sa-i ajuti pe cei din jurul tau cind au nevoie.

Mi-ar placea sa puteti simti ce este in redactie; freamatul, telefoanele, confirmarile pentru o noua donatie, fotografierea de obiecte, emotia cind cineva care a aflat de la altcineva ne suna si ne spune “ma alatur si eu evenimentului”, lungile schimburi de mailuri in care se updateaza liste.

  

*

N-as vrea sa fiu in locul Nushei. Nici pentru ca are acest hop de trecut (pe care sunt sigura ca-l va depasi) si nici pentru ca trebuie sa se confrunte cu o asemenea avalansa de bunatate. Stiu pe pielea mea ca e mult mai usor sa faci fapte bune, decit sa faci fatza intimplarii in care fapta buna iti e dedicata tie.

 

In numele ei, va multumim tuturor si va asteptam marti la SALES CARITABIL TABU pe bazavan.tabu.ro sa va cumparati lucruri spectaculoase, cu valori emotionale foarte mari, si sa faceti o fapta buna.

1102

eu, computerele & o fapta buna

Stiti momentele in care ati dat RT la un mesaj pe twitter cu un anunt umanitar? Sau clipele in care ati dat accept pe facebook pentru cine stie ce cauza si v-ati simtit mai bine ca ati solidarizat cu cei necajiti?

Ok, acest post e in directia aceea. E unul umanitar, dar e mai mult decit un accept sau un RT.

Daca-l cititi pina la capat si dati click pe oricare dintre link-urile de mai jos, faceti o fapta buna. Pentru ca e un articol platit, iar banii obtinuti se duc catre colega mea al carei tata are nevoie de o interventie chirurgicala complicata.

Trebuie sa scriu despre calculatoare si oricine ma cunoaste stie ca sunt absolut atehnica.
As putea retine intr-o intilnire fata in fata (adica vie, cu oameni) conversatii intinse pe multe minute fara sa iau nicio notita, as putea reda gesturi, nuante ale privirilor sau expresii ale muschilor fetei de la intilniri care au avut loc in urma cu o saptamina sau o luna.

Si – pentru oricare om pe care l-am intilnit in viata – pot sa spun cum are miinile si cum “a aratat” stringerea noastra de mina, de la momentul in care am facut cunostinta.

Dar cind e vorba de calculatoare, telefoane, televizoare, camere foto sau camere video nu stiu sa scot (sa retin) niciun cuvint destept.

*
Sunt posesoarea a trei laptopuri. (si da, stiu, ar trebui sa-mi mai iau unul: un Mac. imi spune Bumbutz asta de cite ori isi aduce aminte)

1. un Asus despre care pot spune ca e cit o carte si ca l-am ales pentru culoarea lui (bleu, ca numele filmului meu preferat). E calculatorul de calatorie; il folosesc ca sa imi citesc mailurile si sa ma conversez pe msg sau pe twitter cu prietenii.

2. un HP despre care, desigur, habar n-am ce caracteristici are. Asta este calculatorul de acasa; sta cel mai adesea pe un scaunel din lemn lacuit in aceeasi culoare ca si parchetul, iar eu scriu stind jos pe parchet cu picioarele incrucisate. Cind muncesc (adica scriu texte pentru revista) ajunge pe o masa.

3. un Dell – laptopul de la birou, primit recent de la companie. Cred ca e destul de destept.

Legatura intre cele doua laptopuri o face o cutie mica neagra, cit un carnetel Moleschine, care mi s-a sus ca e un hard disk si are capacitate f f mare. Eu am platit pt el, dar nu stiu ce am cumparat. A cumparat pentru mine, Cristi Petrescu, colegul meu, iar eu am avut incredere.

Desi am vazut la viata mea, in cele mai tari expo & tirguri de electronice (ala de la Berlin m-a cam socat anul trecut), LCD-uri si televizoare care mai de care mai spectaculoase si aici sunt varza. Am renuntat la televizorul meu (l-am donat unei batrine care nu mai avea televizor) si ma uit, via computer, pe la stiri, cind e cazul. Filmele au alt regim si, de multe ori, au legatura cu cinematograful:)

La divizia camere foto & camere video sunt si mai varza. Mai intii ca n-am avut niciodata camera video si nici nu cred ca o sa-mi iau. Cu camera foto m-am mai imprietenit de-a lungul timpului si nu le mai stric fotografiile de vacanta ale prietenilor or ale turistilor de aiurea. Cele mai bune lectii in directia asta le-am primit in vara aceasta in timp ce-l ascultam pe Bumbutz cum le explica detinutelor de la Tirgsor reguli despre incadrari. Dar folosesc camera de la telefonul meu Samsung S8300. Intr-o vreme ma jucam cu camera de la un Sony Ericsson C 902, cel cu cele mai cele fotografii din lume, fotografii cu care a facut si Mike Figgis un film. Acum nu-l mai am, l-am facut cadou unui prieten caruia i s-a furat.

*
Ok, acestea sunt relatiile mele cu tehnica moderna; mai degraba de utilizare cu indiferenta, decit de iubire.

N-are sens sa povestesc de cite ori mi-am uitat parola de la blog:) sau cum nici acum nu stiu sa scriu pe platforma de la Voxpublica.

Noroc ca in viata mea exista si barbati:)

*
Sper ca ati ajuns pina la sfirsitul acestei marturisiri, ca ati dat macar un click unul dintre link-uri. Si sper ca veti mai da si altora link-ul acestui post. Va multumesc frumos.

e o vreme… in care avem nevoie de curaj

unii oameni sunt alieni. traiesc suspendati de timp sau spatiu. gindesc si simt in toate limbile deodata. pentru acum, pentru ieri si pentru 100 de ani de acum inainte.

uite un exemplu.

E o vreme, iubito, cind curajul iti vine dintr-un om
care repara o chiuveta. Dintr-un barbat care duce
vesel o trotineta la subtioara, ca pe o piine. Dintr-un
ciine care ti se aseaza la picioare cerind din ochi
sa-l mingii, iubito. Dintr-un stadion de 80.000 de
oameni, arhiplin, iubito, duminica. Dintr-o femeie care se
trezeste la cinci dimineata, sa faca o tocana si
dupa aceea sa schimbe trei autobuze pina la
santier. Foarte rar, in viata, daca te uiti bine, iubito,
curajul vine din asemenea fleacuri. E o vreme cind
curajul vine din acceptarea ideii ca nu exista pe
lume fleacuri. O trotineta, iubito, valoreaza cit o piine.
O chiuveta, iubito, e la fel de importanta ca o tocana.
Trebuie sa ai curajul de a recunoaste calm ase-
menea enormitati ca realitati exacte pe care se
bazeaza echilibrul nostru, iubito. Begoniile nu au
inghetat in noaptea aceea, ele dau in floare, iubito,
la sfirsitul lunii, lasind lumii suprema incertitudine,
aceea dintre agonie si nastere. Omul e admirabil-
zice fratele meu, Albert – fiindca poate trai si in
incertitudini. Imi trebuie mult curaj ca sa te pot
auzi cum urli iubito, vino, vino, vino, si eu sa nu
vin pentru ca sa-mi ac meseria de begonie, sa-mi
infrunt egoismul, socotindu-l incert, sa pun
mai presus aceasta hirtie alba si acest creion
cu care te culc linga mine, aici, sa nu te mingii,
ci sa te scriu si apoi sa lipesc atent plicul. E
o vreme cind – iubito, iubito – tot curajul
se tine intr-un virf de creion.

Radu Cosasu, Opere I, editura Polirom

*
l-am revazut miercuri seara pe dl Cosasu la MTR si mi-a fost f f drag de dinsul, din nou. si m-am gindit, cind ascultam raspunsurile la intrebarile publicului, m-am gindit intr-un mod egosit si orgolios, ca uite eu am avut norocul de o doza mare de Cosasu intr-o seara pe o terasa. si stiu si tacerile, si gesturile, si pipa, si glumele, si “dar-ul vs insa-ul”. si l-am mai iubit o tura pe Bucurenci pentru ca, impreuna cu Ana, intr-o seara de luni m-a lovit tare in stomac cu aceasta intilnire.

916

prieteni pe facebook

pe baiatul asta, pt ca domn nu pot sa-l numesc, il cheama robert razvan
si vrea sa fim prieteni pe facebook

ca sa fie mai convingator s-a pozat in baie. simt ca o sa-mi cada mina daca am sa-i dau accept.
de ce au invatat cocalarii cum e cu computerul?!

1308

sexul oraselor part 2

pentru mine orasele au sex si viata. sunt femei sau barbati.
aici milano, londra, paris si venetia, acum altele

lausanne, montreux, vevey – mama, fiica si bunica. de vitza nobila, cu gesturi de pension si pulovere grej pe git. toate cu acelasi chip, aceleasi trasaturi, aceleasi haine, indiferent de anii din dotare, inaltime si greutate. o frumusete perfecta si freaky.

new york – o tinara smart, inalta si f f slaba. cind se simte rau poarta palarii cu boruri mari, de n-o mai vede soarele. isi cumpara stiletto in culori turbate, dar se incalta mult in bascheti.

los angeles o cucoana grasa si plictisita. lata si plata. locuieste in hollywood si barbate-su cara cabluri pe la studiouri. e invidioasa pe alea slabe, de plastic, fetele Barbi si pe iubitii lor, Ken-i si se gindeste s-o creasca pe fica-sa ca pe ele.

roma – femeie cu riduri frumoase si stralucitoare. cu degete subtiri si lungi, cu miini fine. ar putea avea 40 de ani, sau 50 sau mai mult. arata perfect pentru ca e linistita si impacata cu ea. stie ca oricit de multi ani ar trece, ea o sa fie acolo, in mintea celor care o iubesc.

*
gindeste-te la orasele pe care le-ai vizitat si imagineaza-ti ce-ar fi: femeie sau barbat? si daca ar avea chip uman, cum ar arata?

2654

sexul oraselor

pentru mine orasele au viata si sex. sunt femei sau sunt barbati.
de fiecare data cind ajung intr-un loc nou ma gindesc: orasul asta e femeie sau barbat? si cum arata persoana care le-ar infatisa.

milano (proaspat vizitat in aceasta saptamina) e un domn care are 90 si ceva de ani, ii place sa stea intr- un fotoliu de piele, pe o terasa cu vedere la un castel si sa fumeze pipa.
poarta camasi cu butoni, vesta si esarfe.

venetia (ca sa ramin in aceeasi zona) e pentru mine o matroana batrina de aproape 100 de ani, grasa si cu pieile lasate. miroase greu, a parfumuri pudrate si, dintre straturile mari de farduri, i se mai zareste frumusetea de alta data. mai fascineaza inca barbatii si stii dintr-o privire ca a fost o seducatoare desavirsita.

londra e gay. cool, smart, rece la prima vedere, dar clocotind pe dinauntru. un tip inalt si subtire, brunet, cu ochelari de vedere cu rama alba si creionat cu negru, fin, in jurul ochilor. undeva la 30 de ani.

ca sa ramin in aceeasi zona sexuala:), parisul e tot gay. mai cald si mai delicat, mai saten si mai rafinat. genul care ar fi oricind prietenul cel mai bun al unei fete. intre 25 si 30 de ani. frumusel foc.

lista mea e lunga, dar o mai completez dupa ce adaugati si voi comentarii.

*
ce sex au orasele pe care le-ati vizitat?

2578
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!