Category : personal

rochia oana

oana e frumusetea din preajma noastra. ofteaza baietii de la cotidianul la greu dupa ea cind trece pe holuri.

o stiu de aproape 2 ani. mi-a scris un mail simpa foc pe cind era eleva cum ca vrea sa vina la tabu. era prea mica pt noi, dar cum simteai dintre rinduri ca are spiritul care ne trebuie, am rugat-o sa-mi scrie din nou cind e studenta.

cind mi-a scris din nou, i-am fct cunostinta cu cei de la j’adore care au angajat-o pe loc, iar la un an distanta a ajuns redactorul sef al revistei. (mai pastrez si acum mailul tatalui ei in care imi povesteste cit de fericita e pentru ce i se intimpla, iar pe tatal ei nu l-am intilnit niciodata si cred ca nici oana nu stie ca mi-a scris tatal ei:) )

oana, zisa si titicson, e un om frumu ( cu totul, nu doar in ambalaj)

1727

noro

acum 7 ani am vzt filmul lui radu gabrea, noro, povestea unui copil care are un accident grav si incepe sa se lupte cu viata avind o deficienta locomotorie.

la vremea aia mi-am dorit f f tare sa-l cunosc pe tinarul ( copilul, chiar) care -l juca pe noro, stiind ca este asemeni celui din film.

in dimineata asta m-am vzt cu domnul gabrea si cu doamna cocias. le-am povestit cit de tare m-a emotionat filmul acela si-am descoperit din discutii in discutii ca pustiul a ramas conectat la familia gabrea, ba chiar si la lumea filmului.

*

– buna, ce mai faci? filmezi? ce filmezi?… uite eu sunt cu cristina de la tabu care vrea sa te cunoasca, pot sa-i dau numarul tau de telefon? , l-am auzit pe domnul gabrea rostind la telefon.

*

am numarul de telefon al lui NORO si mi se pare incredibil ca la sapte ani distanta, dorinta mea mare de a-l intilni pe pusti mi se indeplineste.

“vezi? si asta e o poveste”, mi-a spus doamna cocias

*

in foto, doamna victoria cocias si tudor, in noro

1556

Rochia oanamaria

“Rochia eu trebuie s-o imbratiseze pe Tereza din „Insuportabila usuratate de a fi”, in timp ce se apropie in pasi de dans de Tomas al ei, si apoi cand inainteaza orbeste pe coridor.

Pentru ca e o rochie demodata si atat de simpla. Pentru ca respira candoare si seductie. Pentru ca e copil si femeie. Si pentru ca privirea lui Tomas catre Tereza ma aduce in pragul lesinului. La fel si melodia. Pentru ca e o rochie care ma face sa plang si sa rad.”

*

oanamaria e cea care scrie despre vintage aici. o stiu din gasca d p y360, are un blog cu atitudine si nerv. regret si acum ca n-a prins trenul angajarilor (nu mi-a trimis nimik scris de ea desi m-am rugat intens, cind cautam oameni pentru echipa). si ea e din categoria oamenilor care intorc si celalalt obraz daca e sa primeasca o palma

“las, daca eu stiu ca am avt dreptate si asa ii e mai bine omului, las sa mai dea o data”, mi-a spus acu ceva vreme la green, singura data cind am intilnit-o face to face.

*

si-acum oana, tine-te bine: stii care e unul din cadourile pe care le-am primit d ziua mea? dvd-ul cu “the unbearable lightness of being” ( d la noemi si oana- colegele mele). cred ca tre satz fac cunostinta cu ele.

oanamaria’s blog

*

daca ai putea sa te transformi intr-o rochie, ce ti-ai dori sa fii?

trimite rochia eu la [email protected]

2027

despre morti numai d bine

am o problema cu utilizarea corecta a cuvintelor cind e vorba de descris emotii.

cred ca romanii sunt patetici. nu stiu sa fie eleganti in suferinta. ( sau in bucurie)

si mai cred ca multi dintre bunii mei colegi, jurnalistii, aleg calea cea mai usoara – aia cu descris suspine – cind e vorba de scris despre cei care pleaca spre alte lumi. se comporta in scris precum ne e traditia-balcanici, cu bocitoare.

*

mi-am spus of-ul in Jurnalul National, dar ca sa fiu sigura ca afla cit mai multa lume il postez si aici

🙂

1540

actori minunati

Doi dintre cei mai mari actori ai nostri au venit sa faca o fotografie la muzeul satului. Una singura. Dintr-un film cu o mare istorie in spate.

Participarea lor la revista e doar cu fotografia asta. nu-i rasplatim cu bani, nu au alta expunere (gen interviu).

Si-au venit pentru trei ore, au stat desculti, au zimbit dezbracati pentru vremea de afara si pentru virstele lor. Doar pentru ca i-am rugat.

Au amindoi virste trecute de jumatate de secol, iar numele lor e recunoscut in orice colt al acestei tari. Si-au fost atat de populari, de normali si de umani, incit ne-au dat o lectie minunata.

*

– M-a salutat tinarul ala, ai vazut? a spus EL catre EA in timp ce mergeam pe aleile din muzeu.

– Da, te-a recunoscut, a zimbit ea bucuroasa.

-M-am intrebat intotdeauna la ce va ginditi cind va saluta necunoscutii pe strada; recunosc ca am fost tentata de multe ori sa spun ceva, fie si doar “buna seara”, asa de dragul unui actor sau a altuia, am zis eu

– Ne bucuram, cum sa nu. Ne deranjeaza doar cind vin peste noi ca san e intrebe daca ala e cu aia sau cine stie ce alta grozavie, a raspuns EL.

*

Fotografia care reface o secventa celebra dintr-un film, in numarul de noiembrie din tabu.

*

uneori am cea mai frumoasa meserie din lume. azi e una din ocaziile cu “uneori”.

1311

rochia noemi

“este cea purtata de Julianne Moore, cu tot cu jacheta cea verde. Este rochia mea preferata, pe care as purta-o in fiecare zi si nu m-as plictisi de ea, niciodata! Si nu e numai din cauza filmului, imi starneste amintiri din camera mamei de la bunicii din Braila, cand rasfoiam albume de fotografii cu mama in anii de liceu iar aceste rochii erau a la mode. Iubesc rochia asta!”

*

*

Noemi e cel mai bun om pe care-l cunosc. nu poate sa spuna o rautate, nu poate sa se certe cu nimeni. nu poate fizic, are eraticat din creieras sectiunea “suparare”. e omul care si-ar da si haina de pe ea pt tine, care e gata sa se mute de la ea de acasa sa te lase pe tine sa locuiesti acolo daca nu ai unde sta. noemi vine de pe alta planeta, nelocuita de noi muritorii, e ingeras.

2365

rochia oana

ma intreb daca rochia asta e asa de frumoasa fiindca o imbraca pe nicole kidman, sau daca lucrurile stau tocmai invers, daca frumoasa kidman face ca tot ce imbraca sa devina o bucata [textila] din rai.
misterioasa, un pic obraznica, fosgaitoare, dezordonata, asta e rochia cu care cenusareasa ar fi ramas vesnic in bal.
hipnotizanta de-a dreptul, mai ales daca ma gandesc cum eventaiul ascunde fata, lasand doar ochii sa vorbeasca.
PS ma gandeam si eu la rochia lui hepburn, dar stiam ca rochia e mimo mai mult decat oricine.

*

pe oana hodae cred ca o stiu de pe y360.sper sa nu fac o confuzie. cred ca e fata aia simpatica si dragalasa care i-a adus lu mimo, fara sa o stie bine – doar pt ca-i placuse de ea via blog – o foto de saudek de la praga.

un om (din aluatul) bun

*

1875

rochia adriana

simpla, discreta, rafinata, eleganta.

muream d curiozitate care e rochia ei, caci e f f f f speciala ca persoana.

un yamamoto.

*

adriana e colega mea si e un personaj aparte, a intrat in gasca mea – off job – de un an si ceva, cu prezenta ei discreta si eleganta.

v-as dori tare sa puteti sa ajungeti sa o cunoasteti. dar pt asta nu e suficient sa o intilniti.

e destul d greu sa reusiti asta, caci nu se lasa usor “cunoscuta”

*

(mi-a dat astazi un documentar despre yamamoto si-am descoperit ca…. asta va fi pt un alt blog)

2031

rochia suzi

“Vreau sa fiu rochita care stropita de apa se lipeste de carnea atat de pura si frageda incat materialul pare a doua piele a Lolitei. Rochita aia, exact in momentul cand a vazut-o Humbert si amestecul de emotii, dorinta si guilty pleasure….. nu prea pot sa spun prea multe sau sa explic de ce..se vede din imagini.”

suzi aka roxana hodea

*

stiam ca asta va fi rochita suzi. am vrut sa-i spun d dimine ca asta e rochita ei, dar m-am gindit ca nu trebuie sa o influentez cumva.

suzi e cea mai tinara membra a echipei noastre. acum citeva luni mi-a scris cel mai simpatic, mai natural, mai uman si mai plin de umor mail pe care l-am primit dintre cele cu cereri de angajare. stiu ca i-am zis “acum nu stiu ce job iti voi gasi, dar sigur iti vom gasi un loc in echipa noastra”.

si e aici, in fata mea, un pic spre dreapta. ingrijeste site-ul si ne face zilele frumoase cu glumele ei.

*

daca ai putea sa te transformi intr-o rochie, ce ti-ar placea sa fii?

trimite rochia-eu la [email protected]

2121

rochia theo

m-a bantuit de cand am vazut-o pentru ca este atat de verde, fluida, senzuala si perfecta pentru o scena de …biblioteca.
In plus, o imbraca minunat pe Keira Knightley in Atonement.”

theo pislaru

*
*
pe theo o stiu de la munca, e un PR frumu si destept la una dn companiile cu care ma intersectez des. dar dincolo de asta Theo e un om frumu, incredibil d bun si de cald, si tot timpul cu gindul sa ajute pe cineva care are nevoie.

*
daca ai putea fi o rochie, ce ti-ar placea sa fii?

trimite rochia ta la [email protected]

love youuuu theo

3863

rochia anaceadesteapta

cum ii spune si numele, ana e foarte desteapta. mult prea desteapta pt cei 25 de ani ai ei.
obisnuiesc sa o descriu drept varianta mea mai tinara si mai desteapta.

a vnt in gasca via mimo si-a ramas. si sper sa ramina cit mai mult.

ea vrea sa fie un mix din rochiile astea doua desenate de dali, vrea rochia cu sertare, cu cureua aia din miini din fotografia nr 2.

*

ana n-are blog, deci nu avem link catre ea (ana satz faci blog, da??)

*

trimite rochia in care ai vrea sa te transformi la [email protected] si link-ul blogului tau, daca ai

1419

shopping vintage

cind mergem cu adriana la shopping e ca un privilegiu, zice ana. ca doar nu in fiecare zi poti sa beneficiezi de sfaturile competente ale unui stilist de marca.

cind mergem cu adriana la shopping e mare distractie, zic io. ca doar nu in fiecare zi e cineva care se uita urit la ce lucruri ii arati si zice ferm “NU”

ana a dezvoltat teorie cum ca DA-ul adrianei e atit de asteptat cind mergem la shopping ca e ca si cum ne-ar lua de neveste.

mentiune speciala: in ciuda tuturor aparentelor legate de incapatinarea noastra, o ascultam p adriana cind e vorba de haine.

*

azi ne-am dus cu adriana la tirgu’ de vintage. am avt si noi bun simt si nu i-am aratat toate aiurelile ca oricum stiam ca zice NU. spre suprinderea mea, la una bucata plasa de pus peste jeans or rochie, a zis DA fara sa ezite si io m-am ales cu ceva ( de la evintage – fetele pe care o sa le vedeti si-n tabu de oct).

adriana si ana nu si-au cumparat nimik.

dar am constatat cu ocazia acestei zile ca adriana nu mai zice NU, te face pe tine sa zici. i-am aratat o pereche de pantaloni, a strimbat din nas, io am perseverat la negociere si ea a zis: ok, da, dar trebuie sa-i porti cu platforme!

si io m-am vzt cocotata pe papainoage din alea odioase si am zis ferma NU si-am pus pantalonii la loc.
*

sa stiti ca nu o dam pe adriana cu imprumut ca si noi o prindem rar. dar vine cu noi la tirgul de vechituri de pe 11 oct despre care aflati tot in tabu de oct. si la o adica – aka ciocolata multa pt mine – va zice si voua NU ferma si hotarita 🙂

1429

pe gaura cheii in lumea fetelor

(asta e un blog mai ales pentru domni)

ana s-a dus la meci. pe stadion. pentru prima data la un meci pe stadion. miercuri. pe ploaie.

ce poate sa faca o domnisoara (pretioasa, rafinata si gata oricind sa-ti povesteasca despre turgheniev cu detalii si analize fine pe gen de scriitura) pe stadion?

respirati adinc si pregatiti-va sa aflati. (mie mi s-a relatat tot ceea ce urmeaza intr-un restaurant, iar oamenii de la trei mese in jurul nostru nu mai mincau, ascultau si rideau.)

*

ana a ajuns la meci la invitatia expresa a lui alexandru (nu-i spunem numele complet ca sa poa sa mai respire omu dupa cele ce le voi scrie). alexandru e un literat fin, filosof, capabil oricind sa citeze in real din shakespeare or flaubert. nu doar atit, are si f mult umor, e prieten cu ana d multa vreme si stie care sunt impedimentele cind merge undeva cu ea.

*

iata-i asadar pregatindu-se de meci. pentru ca ploua, ana s-a imbracat cu tot ce avea ea mai gros: un pulovar, o pelerina (din pacate cu mineci trei sferturi, ca alta nu era), jeans, cizmulitze ( din piele intoarsa ca altele n-avea fata) si ca sa compenseze minecile trei sferturi ale pelerinei a adaugat manusi lungi pina la cot (de catifea ca altceva nu avea) si un sal. ana relateaza “eram imbracata ca de teatru pe stadion”

*

secventa 1. intrarea pe stadion. coada mare, ploaie nashpa, oameni care se inghesuiau, ana fleasca deja, cizmulitele suferisere un pocco deranjament pe drum prin balti.

o doamna d la intrare i-a cerut geanta la control. ana senina i-a inminat-o. a urmat un control scurt, doamna a scos fardurile si a spus:

  • cu astea nu intrati. daca dati cu ele in fotbalisti?
  • nu dau doamna ca sunt scumpe, a zis ana. neconvingator pentru doamna d la paza, care a aratat obiectul contondent pudra.
  • haideti doamna ca pudra e pudra, nu da cu ele in nimeni, ca tine la ele, a incercat alex sa o convinga.

doamna a mai cercetat putin in geanta anei si a gasit una bucata bratara metalica, lata, de designer. cu un model f misto.

  • si asta? nu puteti trece cu asa ceva. asta e regulamentul, puteti sa loviti jucatorii cu astea.
  • doamna, am dat X (multzi) lei pe bratara asta. nu as arunca-o nicaieri, intelegeti?!
  • nu ma intereseaza. le luati si le duceti la masina si reveniti.

ana care se stia in cizmulitele de piele intoarsa a anuntat ferm ca ea nu se mai intoarce nicaieri si doamna uimita a lasat-o sa treaca.

scena 2. gasitul locurilor.

ploaie, namol, seminte, injuraturi. décor de meci.

ca sa ajunga la locurile lor, ana si alex aveau d parcurs un drum cu o balta mare. cizmulitele anei suferisera mult pina la acest moment, iar fata a protestat si a anuntat nu mai merge mai departe, prin balta aia mare nu o ia.

asa ca alex a ridicat-o frumos pe umar ca pe un saculetz de cartofi si a trecut-o balta.

secventa 3. meciul. ana a descoperit un jucator frumu in echipa adversa si a inceput sa tina cu bayer munchen. brusc meciul i s-a parut o distractie simpatica.

numai ca atunci cind aplauda, din manusile ei de catifea sarea apa.

a existat un moment cind pe alex l-a sunat cineva si a purtat una din discutiile lui sofisticate despre filosofi. ana descrie: “era surreal. eu printeza bob de mazare si el filosof, in mijlocul unora care injurau si isi aratau toate degetele, scuipind seminte.”

plus ca din cind in cind zburau pe deasupra sticle pline cu coca cola, iar ana privea des cerul ca sa fie sigura ca nu-i aterizeaza ceva in cap.
secventa 4. se termina meciul. urmeaza plecarea. ana si alex gresesc poarta de iesire si ajung din intimplare la ….conferinta de presa.

intra, incep sa chitzcaie amindoi ca niste soricei ca uite und am ajuns din intimplare. ana relateaza “ era unul lacatus parca il cheama care raspundea la intrebari si altul traducea in germana”

moment al povestirii la care eu am intrat un pic in panica. ii stiu zurlii, stiu ca se distreaza f tare daca sunt in situatii tembele si mi-era clar ca iesisera in evidenta in adunatura de jurnalisti suparati ca am luat bataie, ei chitzcaind amuzati de ce li se intimpla. asa ca am zis apasat “spune-mi ca n-ati pus nicio intrebare”, vizualinzind intr-o secunda cum ar fi sa fi fost ana la stiri ca reporter ad hoc la fotbal.

ei bine, n-au pus intrebari.

*

ieri cind mi-a relatat aceasta intimplare ana isi cumparase gazeta sporturilor ca sa inteleaga ce vazuse pe stadion. aproape ca n-am crezut-o, dar mi-a aratat-o.

azi mi-a zis ca a si citit-o. evident era nemultumita de nivelul stilistic al articolelor. dar macar stia doi jucatori. “ si da, lacatus il cheama pe ala. si a fost si stelist” a completat happy.

1445

momentul meu cu domnul Stefan Iordache

acum citiva ani, la gruiu, la o petrecere aniversara in curte la fostul director radio 21. intr-o casa vis a vis de a lui Stefan Iordache; dinsul si sotia sa, Mihaela, la petrecere cu noi. gratare, salate, bautura oameni multi, veselie in curte. plus un pisoi mic mic negru care, de la un moment incolo, s-a asezat in bratele mele si n-a mai plecat de acolo.
cind ma jucam cu el pe o scara, a vnt dl Iordache si-a inceput sa-mi povesteasca unde a gasit pisica, cum trece din curtea lui in curtea asta. Si s-a asezat linga mine.
si-am povestit. mult.
urmatoarea imagine pe care o am in minte a fo cind ne-au strigat la masa: am vzt ca se facuse noapte. ne-au zis ca stam de multe ore de vorba si ca sa venim sa mincam. iar domnul Iordache s-a uitat la ceas si-a zis “4 ore, cum trece vremea”, cu vocea aceea absolut dementiala. habar n-aveam cum trecuse timpul.

*

m-au intrebat toti la masa ce am vorbit atit. si n-am stiut sa le spun, nu-mi aduceam aminte nimik. l-au intrebat si pe dinsul, a raspuns “povesti”.

dar tot ce am in minte e o senzatie de cald si de bine, cum se facuse seara, cum ca am fo intr-un loc calm. si “moliciune”, “catifelare” de la blana pisicii pe care o mingiiam amindoi.

*

Mr P mi-a spus ca atunci cind moare cineva de-al lor, englezii se aduna “to celebrate his/her life” si vorbesc toti de persoana respectiva, rid sau pling, isi aduc aminte de toate momentele misto, speciale din viata acelei persoane.

mi-a parut rau, tare tare tare rau, cind am auzit astazi ca a murit Stefan Iordache si asta e singurul fel pe care-l am in minte de a-l celebra.

era un om minunat.

1747

elvetia – part 2

Cu Ada, Otilia si Doru la masa, dintr-o vorba in alta constatam ca avem toti jucarii la birou.

Otilia (Tonica)- Alba ca zapada varianta Disney
Ada (Story) – 2 papushi UNICEF
Doru ( The One)- masinute de la Damian, fiul lui d 3 ani
Eu – Sara, un iepurila d plus cu urechi imeeeeeeeeense

unii ascunzindu-si jucariile in dulap, altii pastrindu-le la vedere. altfel toti cu raspunderi si oameni in grija; si cu multi ani in buletin:)

un moment super frumu si e semn ca nu s-au stricat la cap, daca mai au tandretzuri din astea

*
la centrul de cercetare NESTLE un domn (care stia sa jongleze cu nenumarate arome ca sa le imbunatateasca si sa dea un “chip” nou cafelei) era serios, riguros, isi spunea cu pasiune descoperirile. eram in biroul lui si pe perete in spate, in lateral, agatzata cu un magnet, era o jucarie. otilia a vzt-o prima, ne-a aratat-o si-am chitzcait cu subinteles.

i-am multzu frumos pt prezentare cind am plecat, dar el nu stia de ce ii zimbeam asa cald. era un om “din aluatul bun”.

*

am o categorie speciala in blog cu oameni “din aluatul bun”,  am sa postez mai multe descrieri acolo zilele viitoare si sper sa descoperti niste oameni foarte frumu

1568

elvetia – part 1

in vizita cu toata partea de red sef de la revistele glossy din romania la Nestle acasa.

*

my special moments: 4 ore de conversatie minunata cu Doru Iftime ( fost Elle, acum The One). ii citeam si ii mai citesc interviurile cu maxima placere, e pe lista foarte foarte scurta a jurnalistilor mei preferati din romania.
si-am purtat o discutie cascada de la copii (ai lui) pina la trasnai (ale mele), de la jurnalistii pe care i-am remarcat (“we like them”, am zis la unison de multe ori) pina la filme si muzici. carti, articole ratate, vedete la nimereala, experiente de viata, cupluri si forme de iubire, oameni care scot ce-i mai bun din tine, prieteni de forma fara fond, dialoguri ale orgoliilor, monoloage “de discutie” etc etc etc

a trecut timpul intr-o clipa, doua ore in avion pina la viena si alte doua ore in aeroport pina la urmatorul zbor, dar m-am prins ca am pove 4 ore, la multa vreme distanta.

imi amintesc ca in prima clipa cind ne-am asezat pe scaune in aeroport involuntar am avut aceeasi pozitie a corpului, cu un picior un pic flexat sub corp. dupa aia am vbt in oglinda.

super tareee.

*

intre timp am format o gasca de patru ( un careu de asi) despre care pove curind. caci au fo citeva momente f f frumu.

*

altfel elvetia e plictisitor de perfecta. impecabil de frumoasa, o ilustrata care se misca.

si mi s-a fct dor dupa o juma de zi de frumusetea linistitoare a lucrurilor imperfecte.

1487

aeroport budapesta – surreal California Dreamin’

pe drum catre casa ( de la Berlin) escala la budapesta.
*

30 de soldati americani in haine de camuflaj cu imprimeuri pale. (iete ce fashion i-am descris), cu muschiuletzi si foarte atletici. atirnau pe unde isi gasisera cite un loc, un spatiu de bagaje, o masa de restaurant.

toate tocurile cui, mule-urile asortate si bibiloaiele de aur la degete si urechi isi facusera treaba ca din intimplare in zona aia. si tot ca din intimplare mule-urile erau romance.

*
dau la prietenelor mele p sms descrierea situatiei, anaceadesteapta raspunde “decupaj din California Dreamin’ ” si in 2 min trece nonsalant pe linga americani Andi Vasluianu ca si cind ar fi facut si el parte din secventa aia de film.

*
andi a vnt in acelasi avion cu noi de la budapesta la bucuresti.

1533

reveniri, completări

Am primit un blog. pe tabu.ro. cadou de la colegii mei de la New Media.

M. mi-a adunat postările anterioare de pe blogul redacţiei şi s-a furişat puţintel şi pe blogul meu personal de pe Yahoo, unde am “debutat” pe 14 octombrie 2006. nu mai ţineam minte data, evident, dar cu un simplu click pe “last post” din cele mult peste 500 adunate am aflat:)

Nu e frumos să începi un blog cu o chestie postată pe altul în urmă cu doi ani, dar a trebui să cedez insistenţelor lui M., innebunită după poza asta despre care scriam că se cheama PRIZONIER şi a fost făcută de un neamţ pe care-l cheama michael si intr-un fel; nu mai stiu celalalt nume si-mi pare rau.

later edit: is varza la tehnica. M ma tot ajuta pina ma lamuresc cu programul nou, dar tre sa zic ca intre timp stiu cum il cheama pe fotograful asta, misha gordin, iar site-ul lui e Bsimple.com

au trecut 2 ani de atunci, ar fi fost cam nashpa sa nu stiu, nu???


1980

Anonimul IV- filme pt prieteni

azi am vzt un film pt mimo, unul pt adriana si unul pt radu. si cum mai am in plan pina diseara filme, cred ca mai bifez si alti prieteni.
pt adriana a fo Muli, o poveste animata facuta de Marjan Farsad din Iran, despre o fetita care avea putini prieteni si facea lucrurile dupa regulile ei principiale si f f frumu. locuia intr-un copac si s-a transformat intr-o stea.

pt radu am vzt un film cu scenariu de prietenul lui roberto garcia (ala de i-a dat premiul uniter la bucuresti, anu trecut). evident, ca garcia nu scrie decit despre copii, iar povestea are drept finalitate puscaria. f frumu si filmu asta p enume Porque hay cosas que nunca se olvidan (r lucas figueroa) . in traducere, pentru ca exista lucruri pe care nu le uiti niciodata.

pt mimo e filmul asta, iar ea – care a avt de-a face cu motanul meu turbat si trimis la mama – stie ca ii este dedicat acest film. l-a fct un britanic, simon tofield, si se numeste cat- man- do


1446

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!