Tag : cluj

10 pt filmIn culisele TIFF cu un selector “10 pentru film”. Ce poti face ca sa fii in acest program? –

In culisele TIFF cu un selector “10 pentru film”. Ce poti face ca sa fii in acest program? –

De cativa ani aud des intrebarea “cum pot sa ajung si eu la “10 pentru film?” de la actori de toate varstele.

Asa ca m-am gandit sa –i intreb pe juratii care selecteaza actorii din programul “10 pentru film” care-i procedura exacta de selectie si cum, ca actor, poti face sa fii prezent in atentia juratilor ca sa te ia si pe tine in calcul.

*

“10 pentru film” e un program  paralel in festival dedicat descoperirii unor noi actori (care au facut doar teatru) pentru viitoare roluri in cinematografie. Nimeni nu iti garanteaza ca, odata selectat in acest program, vei obtine imediat roluri, dar programul expune actorii de toate varstele unor experiente si workshopuri care le ofera informatiile de baza pentru a-si face viata mai usoara la intrarea in lumea filmului. Actorii prezenti in proiect se intalnesc cu directori de casting, cu producatori, cu regizori si descopera lucruri noi despre meserie, despre cum sa abordeze etapele meseriei lor in raport cu lumea filmului.

Anul acesta printre cei cu care s-au vazut actorii din “10 pentru film” au fost Vlad Ivanov, Cristi Puiu, Domnica Carciumaru (director de casting).

O parte importanta dintre actorii care au fost in acest proiect au ajuns apoi in productii HBO sau in filme pentru marele ecran (la o prima strigare – Vlad Balan, Silvana Mihai, Maria Obretin, Alex Voicu, Rares Andrici – dar sunt sigura ca sunt mult mai multi).

*

Care e procedura prin care un actor ajunge in acest proiect?

Este propus de unul dintre cei 7 selectori si votati de acestia impreuna cu un director de casting invitat, altul in fiecare an.

Cei 7 selectori sunt aceeasi in fiecare an, vin din domenii diferite si ar fi bine sa va imprieteniti cu ei pe facebook, daca sunteti interesati de program, veti vedea mai jos de ce.

Ce 7 selectori sunt Oana Stoica, Cristina Rusiecki, Iulia PopoviciCristiana GavrilaRazvan PenescuTudor Giurgiu si Ileana Cecanu (care coordoneaza si toate activitatile programului)

In 2018 invitatul special director de casting a fost Florentina Bratfanof.

Cum selectioneaza?

Pentru ca fiecare dintre ei merge des la spectacole de teatru in toata tara,  fac propunerile in baza culturii lor generale si pregatesc pentru dezbaterea lor interna – votarea jurizarii – informatii despre ce pe care-i propun.

Razvan Penescu spune ca fiecare selector vine cu 8-10 propuneri la dezbaterea cu ceilalti. Intalnirea selectorilor are loc undeva la sfarsitul lui martie- inceputul lui aprilie, dar ei incep sa vada spectacole de teatru chiar in timpul editiei precedente de 10 pentru film.

Razvan a fost chiar in aceste zile de TIFF sa vada spectacole la teatrele din Cluj.

De multe ori, nici actorii, nici reprezentantii teatrelor nu stiu ca selectorii sunt in documentare in teatrul lor, dar… puteti sa –i invitati voi pe selectori sa va vada munca. Chiar daca va refuza o data, poate a doua oara vin.

Cand selectorii au remarcat o prestatie actoriceasca si ai ajuns pe lista lor scurta, incep sa-si faca prezentarea pe care urmeaza sa o prezinte celorlalti jurati.

Razvan Penescu spune ca nu stie sigur niciodata cine trece dintre propuneri pana nu voteaza fiecare jurat, ai sanse cu 2-3 voturi, dar stie cu maxima siguranta din experienta ca actorii nu ajung in dezbaterea lor, daca…

– nu au site personal sau pagina de Facebook sau macar o pagina personala decenta pe siteul teatrului / teatrelor la care joaca (sau au o multime de postări neinteresante de la “prieteni” care fac dificila cautarea celor postate de actorul respectiv sau nu au informatiile bine structurate si usor de gasit)

– nu au un CV scurt şi un CV lung disponibil la o cautare pe Google si / sau pe Facebook (sau le au, dar nu sunt actualizate in ultimele 3 luni sau nu includ lucrurile interesante pe care le-au făcut sau sunt scrise cu greseli)

– nu au un set de fotografii relevante din ultima vreme (sau au doar fotografii de la betii, de la prosteli cu prietenii, de la plaja)

– nu au cel puţin un fragment relevant dintr-o piesa sau dintr-un scurtmetraj recent care sa fie gasite la o cautare pe Google sau pe YouTube (un show reel ar fi mult mai util)

– nu au nici o adresa de contact pe site-ul personal sau pe pagina de Facebook (sau adresa e bebitzu@yahoo.com)

– nu îi intereseaza sa fie vazuti sau asteapta sa vina regizorii de film la teatru sau cred ca la un moment dat o sa vina cineva sa îi caute daca / pentru ca sunt foarte buni sau asteapta sa vina Mos Craciun cu roluri

– cred ca daca sunt inca la facultate nu e inca momentul sa faca eforturi pentru a se face vizibili

 

Programul e gandit de asa natura incat in selectia finala sa fie actori de toate varstele, sa fie actori din toata tara si demografice egale femei versus barbati, tocmai pentru a oferi industriei cinematografice o marja cat mai mare de actori.

Programul functioneaza, cum spuneam, foarte bine. La sfarsitul lui, ca actor, ai un reel de prezentare, fotografii, te-au vazut mari agenti de casting de la noi si cativa din lume, ai fost in atentia presei ca urmare a comunicarii proiectului la nivel national.

Daca esti actor care vrei sa inveti si sa-ti faci bine meseria, ia-ti inima in dinti, treci peste orice rusine si pregateste-te pentru a fi in atentia selectorilor anul viitor:

  1. Imprieteneste-te pe facebook cu selectorii si ai grija sa-i inviti la spectacolele tale
  2. Fa-ti curat pe facebook si ordoneaza fotografii din spectacolele de teatru, pune video intr-o sectune speciala, daca ai filmari din spectacole. (daca n-ai, ia in calcul sa-ti faci). Gandeste-te ca facebook, Instagram, youtube sunt propriile tale canale de promovare, nu locul unde socializezi cu prietenii. (pentru prieteni ai multe alte cai de comunicare, mai ales directe, la o bere:) ). Asa ca foloseste facebook/Instagram/youtube ca sa te PREZINTI, sa inteleaga cineva dintr-o privire ce lucrezi. BTW, conturile tale de social media, plus adresa de mail, TREBUIE SA FIE cu numele tau intreg, asa cum apare pe afisele teatrului… orice porecla, prescurtare sau alint sunt extrem de ineficiente pentru ca nu te promoveaza, nu-i fac viata mai usoara celui care vrea sa-ti scrie pentru ca esti indexat de google aiurea si nu apari in cautari.

Nume.prenume@…………     e adresa cea mai sigura)

3. Iti poti face si un site de prezentare, dar e mai complicat pentru pregatirea ta de artist (iti trebuie domeniu – neaparat cu numele tau, pentru ca e averea ta, e ceea ce vrei sa fie scris cat mai mare pe afise -, iti trebuie un layout si abia apoi te poti apuca de scris informatii despre tine)

Succes!

Programul 10 pentru film este sustinut de Mercedes-Benz Romania. De altfel Mercedes-Benz ofera Masina Oficiala a Festivalului de 12 ani. Asa ca o data intrat in programul 10 pentru film, te vei simti ca un star :) 

551
vlad-ivanovCateva lectii pentru tinerii actori/artisti care sunt parte din succesul lui Vlad Ivanov –

Cateva lectii pentru tinerii actori/artisti care sunt parte din succesul lui Vlad Ivanov –

Ma uit de cativa ani la rand la intalnirile de la Tiff Lounge cu Vlad Ivanov.

Nu doar pentru ca mi-e drag de el si cred ca e unul dintre cei mai buni actori pe care ii are Romania, ci pentru ca sa-l vezi vorbind pentru public e, intotdeauna, un adevarat spectacol.

Participarea lui frecventa la TIFF Lounge e data, evident, de faptul ca joaca in multe filme romanesti (si straine, dar acelea au rar premiera la TIFF) . Anul acesta Vlad Ivanov e si membru in juriu, deci are si mai multe obligatii comerciale (intalniri cu jurnalisti, cu sponsori, cu alti participanti in festival).

Dar sa-l vezi vorbind pentru public e o super lectie daca esti actor. (Inteleg ca anul acesta, a fost sa le vorbeasca si actorilor din proiectul 10 pentru film). Am vorbit zilele acestea, aici in Cluj la TIFF, cu cativa oameni din industrie despre ce face Ivanov mai bine decat altii, dincolo de talentul lui actoricesc, si m-am gandit sa structurez intr-un articol aceste informatii poate ii ajuta si pe alti actori/artisti.

 

  1. Puterea de munca extraordinara

Povestea zilele trecute cum a invatat maghiara ca sa joace in  Sunset, noul film al lui Laszlo Nemes (cel care a castigat Oscarul pentru film strain cu Son of Saul), cum a invatat si ceha pentru o alta productie in care a vorbit atat de bine incat nici macar nu l-au dublat la final.

Cineva a remarcat “cei mai multi dintre actorii romani care sunt talentati sunt puturosi, pe Ivanov n-o sa-l vezi niciodata ca se da la o parte de la o munca grea.”

  1. Respectul pentru fiecare om din joburile conexe industriei

O doamna directoare de casting imi povestea despre stresul ei cand clientii publicitari solicita actori in mod specific, dar nu au suficient buget pentru fee-urile lor standard. Ca parte din job, omul de casting trebuie sa-l sune pe fiecare actor vizat chiar daca stie ca va fi refuzat. Si ca in aceasta situatie, le vezi caracterul actorilor; evident ca ei spun nu, daca nu sunt implicate fee-urile la care se asteapta, dar felul in care refuza – de la amabilitate pana la promptitudine, respectul pe care-l arata fiecarui om implicat fac diferenta. Doamna in cauza spunea ca Ivanov e dintr-un aluat special, e unic – politicos, smerit, respectuos chiar si atunci cand refuza proiectul. Si nu il simte ca si cum ar fi fost jignit de un fee care nu i se potriveste, pur si simplu nu accepta proiectul, fara sa ia nimic personal.

  1. Adecvarea mesajelor la context

Anul asta Ivanov a marturisit in interviul din Lounge TIFF cu minunatul Mihnea Maruta (cu care are deja un istoric generos de interviuri la TIFF) ca pentru el e important ca in aceste intalniri/interviuri cu public, sa se realizeze un schimb – este pregatit sa dea mult in intalnire (povesti, emotii, intamplari care i-ar putea motiva si pe ceilalti sa mearga pe o cale a lor, indiferent de judecatile oamenilor) si ca se asteapta sa primeasca in schimb aceeasi energie… ca nu e vorba de ego, de echivalentul a da versus a primi, e vorba de energia care se creeaza si care spera sa-l schimbe putin in bine de la o intalnire la alta.

Si pentru cei care l-au urmarit de-a lungul anilor in interviuri publice, progresul in experienta spectatorilor e evident. Ivanov a invatat sa spuna povesti in care mentioneaza cate putin din relatia cu actorii mari cu care a lucrat, da indicii despre cum isi construieste unele personaje si gaseste o cale personalizata de a raspunde fiecarei intrebari.

Anul acesta un pusti de 10-12 ani l-a intrebat cum a putut sa fie atat de rau in Samir (personajul negativ din Caini, filmul lui Bogdan Mirica). Ca sa-i raspunda, Ivanov i-a pus pustiului o intrebare “te dai cu skate-ul?”; pustiul a zambit larg, a zis ca e skater si Ivanov a inceput sa-i vorbeaca de tehnica lui asemanatoare cu cea a unui skater care, daca face miscari gresite, se accidenteaza. L-a asigurat ca ciocanul lui din film era dintr-un material moale, ca nu a ranit pe nimeni si ca totul e o chestiune de tehnica pe care a invatat-o la scoala si in ani de practica, la fel cum face el cu skate-ul.

Cand vorbea cu pustiul, vocea lui Ivanov era mai calda, l-a privit tot timpul raspunsului doar pe el… A fost o lectie buna depre adaptarea la mesaj si la situatie, lectie pe care ar trebui sa o invete cat mai multi actori.

  1. Organizarea si promptitudinea

Povesteam cu oameni din industrie despre cum raspunde Ivanov la mailuri, gandindu-se la nevoile celui care e coordonatorul unui proiect. Cum anticipeaza si da in avans toate detaliile care tin de programul si nevoile lui, ca sa eficientizeze comunicarea.  Si cat de mult il apreciaza oamenii de productie pentru asta.

 

Stiu ca multi dintre actorii tineri (sau mai putin tineri) cand se uita la munca lui Vlad Ivanov primul gand despre succesul lui international este… dar el are agent strain, a intrat deja in lumea mare, de asta are proiecte importante. Dar cred ca a ajuns sa faca toate astea pentru ca pe langa talentul lui actoricesc e multa munca si in ceea ce se vede pe scena, sau pe ecran, dar si in spate. De la a merge cu textul invatat la perfectie si pana la a respecta munca fiecarui om care e in lantul trofic al acestei meserii, facand totul cu atentie la detalii tinzand spre perfectiune. De la a vrea sa fii mai bun de la o intamplare la alta in orice experienta care are legatura cu aceasta meserie.

Si asta e lectia pe care ar trebui sa o invete cei mai multi dintre actorii/artistii romani care isi doresc succes national si/sau international. Pentru ca sucesul vine daca in pachet sunt si disciplina, rigoare si atentie pentru ceilalti.

*

Vlad Ivanov a terminat de filmat la noul film al lui Corneliu Porumboiu, Gomera, iar in aceste zile poate fi vazut (in America) alaturi de Jim Carey in Dark Crimes, filmul urmand sa ajunga la noi anul viitor.

In ultimii ani, Vlad Ivanov a lucrat alaturi de Tilda Swinton, Chris Evans, John Hurt si ED Harris  in  Snowpiercer, Monica Bellucci, Vanesa Redgrave si Rachel Weiz in The Whistleblower.

In teatru poate fi vazut la Bulandra, in spectacolele “Carousel” si  “Ivanov”.

Am mai scris desper Vlad Ivanov si inceputurile sale in aceasta meserie intr-un reportaj lung care poate fi citit aici.

Intalnirile publice din Lounge-ul Tiff sunt insotite de cafea Nespresso.

Nespresso este pentru al treilea an consecutiv ‚Cafeaua Oficială’ a celui mai prestigios eveniment cinematografic din România, Festivalul Internațional de Film “Transilvania”. Prezența Nespresso la TIFF reprezinta angajamentul de sustinere pe care Nespresso il ofera cinematografiei romanesti.

De-a lungul timpului, Nespresso și-a consolidat poziția de partener al unor festivaluri cinematografice prestigioase, precum Festivalul de Film de la Cannes, Festivalul de Film „Karlovy Vary” sau Festivalul de Film de la Berlin. Prezența Nespresso la Cannes este una foarte puternica, parteneriatul ajungand la al 11-lea an.

175
anna szeles tiff 2018TIFF 2018 Secvente: Anna Szeles si intelepciunea unei femei frumoase –

TIFF 2018 Secvente: Anna Szeles si intelepciunea unei femei frumoase –

Anul acesta TIFF ii acorda un premiu pentru intreaga activitate actritei Anna Szeles, una dintre marile frumuseti ale cinematografiei romane din anii 70-80. Frumusete si fizica, dar si actoriceasca.

Doamna Szeles a plecat din Romania si s-a mutat in Ungaria in vara lui 1989, fara sa banuiasca schimbarea regimului care urma sa vina in doar cateva luni. Pentru parintii nostri Anna Szeles era blonda superba care il cumintise pe Florin Piersic si care juca in filmele lui Liviu Ciulei.

Eu imi amintesc de cateva coperte ale revistei Cinema care se aflau prin podul casei, coperte cu doamna Szeles care arata ca o actrita venita de pe alte meleaguri, mai rafinata decat alte doamne de pe coperta, cu o alta constitutie a fetei, cu un frumos amestesc de inocenta si sexualitate.

Sigur ca nu stiam sa numesc aceste lucruri la vremea respectiva, doar ma uitam cu admiratie la fotografile cu domnia sa.

Ieri, am vazut-o la cativa pasi de mine, in lounge-ul TIFF si era aceeasi femeie incredibil de frumoasa, de fragila si sincera, cu mult umor rafinat si cu o stare asumata a vremurilor pe care le-a trait. Am simtit-o linistita si i-am multumit in gand lui Tudor Giurgiu si lui Mihai Chirilov ca s-au gandit sa o invite in festival si sa-i acorde un premiu pentru intreaga activitate.

La intervurile TIFF pe care le face de 10 ani minunatul Mihnea Maruta (unul dintre putinii jurnalisti care mai fac interviu astazi ca sa-l puna in lumina pe intervievat, nu sa se laude pe sine), doamna Szeles a povestit despre intalnirea cu Liviu Ciulei pentru castingul la Padurea Spanzuratilor.

Initial a dat probele cu unul dintre asistentii domnului Ciulei, iar actritele care au ramas pe “lista scurta” s-au intalnit cu regizorul. Ciulei a facut cunostinta cu fiecare dintre ele, a dat mana si s-a prezentat. “atunci, in strangerea aceea de mana si in privirea lui am stiut ca eu sunt cea aleasa.”

Ilona, rolul din Padurea Spanzuratilor alaturi de Victor Rebengiuc a ramas preferatul Annei Szeles. Cu el a fost la Cannes, in festival, si cei de la Buftea (studioul cinematografic de stat) au pregatit-o ca sa aiba o prezenta impecabila. I-au facut rochii de seara, tinute de zi, a fost imbracata pe banii statului din cap pana in picioare. Apoi i-au spus ca pentru asta, urmatoarele 3 filme le va face pe gratis. “Dar eu nu m-am simtit exploatata, m-am bucurat ca putem merge la Cannes.”

Doamna Szeles a mai povestit cum la Cannes (in 1964, se intampla intreaga poveste) a locuit in camera cu colega sa de distributie Gina Patrichi si ca, dupa ce au scapat de momentele de prezentare oficiale, cu multi fotografi, cu conferinte de presa, erau asa de bucuroase ca sunt la Cannes ca au inceput sa sara in pat in camera ca doua copile.

In 1964, Liviu Ciulei a castigat premiul pentru cel mai bun regizor la festivalul de film de la Cannes pentru Padurea Spanzuratilor; a fost de altfel unul dintre cele mai importante premii pe care le-a castigat filmul romanesc pana la generatia Mungiu- Puiu- Porumboiu. (domnul Ciulei si domnul Pintilie au fost un sprijin constant pentru cei din Noul Val al cinematografiei post revolutie)

Ce mi-a placut mie dincolo de aceste povesti minunate a fost personalitatea doamnei Szeles pe care o intuiai printre povestiri. Ne-a spus ca nu a acceptat sa se mute la Bucuresti si a ales sa fie actrita la Teatru Maghiar din Cluj chiar si cand era sotia lui Florin Piersic, pentru ca stia ca in capitala nu si-ar fi putut face meseria de actrita la acelasi nivel din cauza accentului sau.

Printre randuri, intuiai ca nu e o femeie care a fost impresionata sau dominata de personalitatea lui Florin Piersic, ca a avut grija sa-si vada de drumul ei profesional chiar si in timpul casatoriei, ca a ramas in relatii foarte bune cu tatal copilului ei (Daniel, fiul lor, povestea extrem de relaxat cum si dupa ce a plecat din tara a venit mereu la Cluj, vara in vacanta).

Si culmea, a spus ca nu s- a vazut deloc o femeie frumoasa cand era tanara. Ca acum – cand se uita pe fotografii – isi da seama ca era frumoasa, dar in anii 70-80 nu se gandea la asta…

(exista o carte, in maghiara, publicata la o editura din Cluj cu amintirile doamnei Szeles, sper sa fie tradusa si in romaneste)

Iata cateva fotografii cu doamna Anna Szeles de-a lungul timpului…

ana-szeles-victor-rebengiuc,_padurea_spanzuratilor__largeanna szeles 2 anna szeles 3anna szeles 4 anna szeles 6 anna szeles 7 anna szeles 8 anna szeles 9anna szeles 10anna szeles 11 anna szeles 12 anna szeles 13 anna szeles 14 anna szeles padurea spanzuratilor anna szeles anna szeles1 anna-szeles-887661l Anna-Szeles-resize

si o fotografie de ieri, din lounge-ul TIFF

anna szeles tiff 2018

1976
teatruNoaptea Muzeelor si acreditarile la festivalurile de film, de teatru, de muzica –

Noaptea Muzeelor si acreditarile la festivalurile de film, de teatru, de muzica –

Suntem natia care nu merge tot anul la muzeu si cand da de o manifestare cu acces gratuit sta la cozi de ore pentru a vedea o expozitie permanenta. Noaptea Muzeelor.

Toti oamenii cu carte pe care-i cunosc sunt sigura ca se incrunta la situatia aceasta. Stim cu totii ca e reala, ne mahneste dar… fara sa stie multi dintre ei o incurajeaza.

Cand acrediteaza in festivaluri oameni care nu si-au platit in viata lor un bilet la teatru, la film, la un concert de muzica simfonica. Sau pe o carte, alta decat una motivationala cu citate de oftat.

Vine vremea festivalurlor de film si de teatru, o sa fie o inghesuiala mare de ”influenceri” de cultura care de la precedenta editie de festival n-au mai fost la teatru sau la film. Nu mai vorbesc de un spectacol de dans. Nu mai vorbesc sa plateasca ei biletul. Nici nu iau in calcul posibilitatea ca ei sa mearga in alte tari – sau in afara orasului lor (pe banii lor!) – pentru a vedea ceva nou, pentru a invata si experimenta ceva nou in teatru, in dans, in muzica.

Daca la acreditarea la festivaluri, cand organizatorii cheltuie bani pe tine cu cazarea si, uneori, cu mancarea si se asteapta sa scrii DESPRE FILME/SPECTACOLE (nu despre ce e pe strada), responsabilii cu acreditarile s-ar gandi sa se documenteze cam ce a vazut/ascultat cetateanul acreditat intre o editie si alta, ce a consumat cultural pe banii proprii si i-ar elimina pe ce care n-au mai ajuns printr-o sala de teatru sau un cinematograf de cand i-au invitat ei, am progresa putin cu totii.

Pentru ca am deveni fiecare dintre noi mai responsabili.

Cand am scris anul trecut despre prostiile pe care le-au povestit bloggerii care au mers la spectacolele din FITS si se laudau cu intalnirea cu Baryshnikov, mi-a sarit jumatate din internet in cap. Va rog sa-i cautati pe frumosii in cauza si sa vedeti cam despre cate spectacole de teatru sau de dans au scris de la inceputul anului si pana acum, ca sa nu zic de la editia trecuta de festival si pana astazi.

(aici textul de anul trecut: Film, teatru, oportunism si audiente online )

E doar un gand de dimineata, dupa Noaptea Muzeelor.

2820
1200x628_TurneulFlanco_highrescursuri de storytelling, branding personal si dezvoltare de business online la Craiova, Timisoara, Cluj si Iasi #TurneulScoalaFlanco

cursuri de storytelling, branding personal si dezvoltare de business online la Craiova, Timisoara, Cluj si Iasi #TurneulScoalaFlanco

Catre sfarsitul acestei luni impreuna cu Chinezu si Sorana Savu fac un maraton in patru orase – Craiova, Timisoara, Cluj, Iasi – parte din Turneul Scoala Flanco pentru a oferi si comunitatilor de acolo informatii despre storytelling, branding personal, dar si business online cum s-a intamplat la Bucuresti in sesiunea de primavara a Scolii Flanco.

Inainte de a va spune cam cum arata cursurile cu care mergem in tara, vreau sa fac cateva precizari.

1. ma bucur foarte foarte mult ca voi putea ajunge sa cunosc bloggeri din tara pe care-i citesc si pe care nu-i vad la marile festivaluri sau evenimente.

2. ma bucur si mai multca dincolo de cursul meu despre storytelling si al lui Chinezu despre brading personal online, de data aceasta va fi si un curs de business – despre cum sa colaborezi cu agentiile, cum sa monetizezi blogul tau.

Acesta mi se pare cel mai mare atu al Scolii Flanco in tara, in aceasta vara, pentru ca e o mare oportunitate ca bloggerii din tara sa inteleaga sistemele de lucru ale agentiilor si sa micsoreze distanta geografica pana la una stransa de lucru cu cei care pot avea publicitate pe blogurile/site-urile lor.

Cursul meu va fi despre tehnici de scris si miza mea pentru 2 ore va fi sa va arat cat de importanta e munca pe care o faceti in tara, prin scris, in locuri in care noi – astia din Bucuresti nu ajungem- dar si cum sa faceti ca munca voastra sa fie mai bine vazuta, mai bine organizata in scris, mult mai citita.

vom vorbi si despre structuri narative pentru ca e important sa stim de ele, ca sa stim sa ne folosim de “toate armele” cand e vorba de captat atentia cititorilor.

cum vom mai vorbi si despre planul editorial si adaptarea subiectelor de pe agenda zilei ca sa se potriveasca in formatele blogurilor voastre.

*

Cristi va vorbi despre branding in online si cum sa te diferentiezi in multitudinea de site-uri si bloguri.

Eu rad mereu la asemenea cursuri si spun, cu toata ironia si tot respectul, ca NU suntem ca nutritionistii de 150 de kg care isi invata clientii sa tina diete pentru slabit. Noi chiar facem asta zilnic, cu efortul pe care-l implica munca de freelancer, avem si rezultate (traim din munca noastra in online) si suntem gata sa raspundem la orice intrebare care v-ar putea ajuta sa va fie mai bine

Cum participati?

Sunt cate 25 de locuri pentru fiecare zi de curs (ziua cuprinde toate cele 3 cursuri- scris, branding, business), accesul e GRATUIT si se face in baza unei inscrieri in acest formular pana pe 14 iunie, asa ca trebuie sa va grabiti.

Cursurile au lor dupa urmatorul calendar

Craiova: 21 iunie, orele 10.00 – 16.00, Flanco Craiova Auchan

Timișoara: 22 iunie, orele 10.00 – 16.00, Flanco Timișoara Iulius Mall

Cluj-Napoca: 23 iunie, orele 10.00 – 16.00, Flanco Cluj Iulius Mall

Iași: 24 iunie, orele 10.00 – 16.00, Flanco Iași Palas.

Cum spuneam cursuri similare s-au tinut si la Bucuresti, tot gratuit, tot in sali special amenajate in magazinele Flanco si au fost experiente minunate si pentru noi si pentru cei care au venit (cel putin asa ne-au marturisit)

Abia astept sa ma intalnesc cu voi.

Va inscrieti aici pana pe 14 iunie. Accesul e gratuit.

1200x628_TurneulFlancoISchedule_highres

1879
tudor giurgiuImpreuna la film cu Tudor Giurgiu – 3 povesti simpatice din 15 ani de TIFF

Impreuna la film cu Tudor Giurgiu – 3 povesti simpatice din 15 ani de TIFF

La 15 ani de TIFF nu e doar moment aniversar, ci si o ocazie pentru amintiri simpatice.

Ieri la TIFF, directorul festivalului Tudor Giurgiu a povestit cateva dintre intamplarile emotionante sau amuzante care s-au petrecut in acesti ani in care festivalul a reusit sa schimbe fata orasului ( Giurgiu n-a spus, dar sunt sigura ca, pe perioada festivalului, proprietarii hotelurilor, teraselor si magazinelor se simt foarte bine iar incasarile cresc simtitor)

Annie-Girardot

  1. Pentru directorul festivalului, unul dintre cele mai emotionante momente de la Tiff din acesti ani, a fost vizita doamnei Annie Giradot ca invitat special. La momentul vizitei, doamna Girardot – a povestit Giurgiu – se lupta cu debutul unui Alzheimer si pentru toata echipa a fost foarte emotionanta efortul actritei de a continua o viata cat mai normala, in ciuda unor usoare stangacii datorate bolii.

Actrita franceza cu trei premii Cesar si cu filme realizate in compania unor actori ca Jean Marais sau Alain Delon a incetat din viata in 2011 la 79 de ani.

In toti acesti ani la TIFF, pe langa doamna Girardot au fost invitati si celebrati foarte multi actori si regizori – Nastassja Kinski, Jiří Menzel, Debra Winger, Claude Lelouch, Geraldine Chaplin, Wim Wenders, Marin Karmitz, Jacqueline Bisset, Michael York, Catherine Deneuve, Claudia Cardinale, Udo Kier, Vanessa Redgrave, Nicolas Roeg sau Franco Nero.

(si pentru ca tot suntem la invitati, printre personalitatile care au fost la un pas sa ajunga anul acesta la Cluj, dar cine stie – poate va veni in anii viitori – se afla Monica Belucci.)

youth ghenea

  1. Anul acesta in partea de invitati pe care presa mondena ii indrageste foarte tare se afla si Madalina Ghenea.

Tudor Giurgiu a povestit care a fost momentul incipent al colaborarii ei cu Paul Sorentino pentru filmul Youth (care are si o proiectie speciala in festival). In urma cu doi ani, Giurgiu i-a invitat la o discutie pe Madalina Ghenea si Tudor Chirila pentru un proiect pe care-l avea in plan. Ghenea tocmai primise invitatie la casting la Sorentino si le-a spus ca nu s-a dus, iar Tudor Chirila a indemnat-o sa nu rateze ocazia explicandu-i ca este un regizor foarte mare si foarte important.

cristian-mungiu-slice-01

  1. Una dintre cele mai amuzante intamplari din acest 15 ani de TIFF a fost in 2007 cand Mungiu a castigat premiul cel mare la Cannes cu 4, 3,2… Intr-un din zile o spectatoare l-a abordat foarte entuziasta pe directorul festivalului confundandu-l cu Mungiu. L-a felicitat, i-a laudat filmul si, cu o curiozitate politicoasa dar etuziasta a vrut sa stie … cum a fost cand Jane Fonda l-a sarutat pe obraz cand i-a inmanat premiul la Cannes. Giurgiu isi aminteste si acum entuziasmul femeii si cum n-a vrut sa o dezamageasca, asa ca si-a jucat rolul de ”Mungiu”, i-a multumit pentru cuvintele frumoase si i-a spus ca Jane Fonda este o doamna foarte politicoasa si eleganta.

Dincolo de aceste intamplari simpatice, 15 ani de TIFF au inseamnat niste caramizi solide in constructia care ar trebui sa fie industria filmului romanesc, o piesa importanta in lantul care inseamna business-ul in cinema, prezenta unor mari critici de film de la cele mai prestigioase reviste de profil din lume (care au facut cunostinta cu producatorii, actorii si regizorii romani), dar si proiecte conexe care au dezvoltat comunitatile locale si au facut – la propriu – educatie cinematografica pentru copii.

Unul dintre programele mele preferate din festival este EducaTIFF unde copiii invata sa scrie cronici de film, sa faca filme, animatii si ii au profesori pe unii dintre oamenii importanti din industrie. Dintre participantii editiilor trecute de EducaTIFF acum sunt tineri care au facut deja filme de scurt metraj prezente in diferite concursuri nationale sau internationale.

De 3 ani, Raiffeisen este sponsorul principal pentru sectiunea Zilele Filmului Romanesc – o sectiune care promoveaza nu doar filmele de lung metraj premiate in marile festivaluri, ci si filmele de scurt metraj ale celor care isi rafineaza mijloacele tehnice pe drumul catre un lung metraj. In sectiunea aceasta se mai afla o actiune care construieste frumos in industrie – 10 pentru film – 10 noi actori din toata tara sunt adusi in TIFF si li se acorda o atentie speciala (intalniri cu producatori, regizori, workshopuri cu directori de casting) tocmai in dorinta de a profesionaliza si mai mult industria cinematografica romaneasca. Multi dintre cei care au fost in aceasta sectiune – 10 pentru film – in anii trecuti au obtinut deja roluri principale in seriale de televiziune sau in filme de lung metraj. Unii chiar in filme care au fost lucrate peste granita.

 

Zilele viitoare va povestesc cateva dintre momentele care mi-au ramas mie atasate de inima in acesti 15 ani de TIFF.

 

1775
378953_516280641723897_1108409930_nMotive tradiționale pe trecerile de pietoni din Cluj

Motive tradiționale pe trecerile de pietoni din Cluj

Text de Raluca Antuca

Este în natura umană să tânjim după ce nu avem și să apreciem abia după ce pierdem un lucru. Poate de asta suntem fascinați de alte culturi și uităm să o apreciem pe a noastră. Sau cum unele obiceiuri ni se par mai impresionante decât cele românești.

Însă dacă aruncăm o privire mai atentă la felul în care anumite modele tradiționale autohtone sunt folosite în moda internatională, ne dăm seama că avem cu ce să ne mândrim. Datorită acestui lucru, o tânără din Cluj, pe nume Cristina Curcan, a avut o idee inedită pentru orașul ei.

În locul benzilor de la trecerile de pietoni, ea a propus amplasarea unor decoruri care redau imaginea prosoapelor tradiționale din Transilvania. Ideea a fost implementată cu success și Cristina a reușit să-și expună proiectul în spațiul public.

Având un background de studii ale artelor textile, ea a vrut să propună o variantă contemporană a utilizării imaginii prosoapelor tradiționale. Cred că ne aduce aminte puțin de copilărie și de bunici… sentiment destul de plăcut atunci când traversezi o trecere de pietoni banală la prima vedere!

75012_536574369694524_1130791092_n 00079446_large 374437_516279705057324_229105448_n 542888_516279525057342_1666854509_n

984
bricksintilniri nepretuite, part 6: caramizile

intilniri nepretuite, part 6: caramizile

imi plac casele vechi, nu doar pentru ca au povesti si ferestre mari ci si pentru ca imi plac caramizile si parchetul. intr-o casa din caramina, cu parchet vechi, mersul descult capata alt parfum:)

*

caramizile mi se par a fi una dintre cele mai frumoase metafore despre viata.

privesc intotdeauna grupurile de oameni in care traiesc / muncesc ca pe niste constructii, cu fiecare om cite o caramida.

nu poti sa construiesti nimic doar din caramizi, mereu e nevoie de mortar care sa solidifice constructia si mortarul asta, in viata, inseamna lucruri in comun, emotii traite impreuna, viziuni asemanatoare.

imi place sa fiu mortarul pentru un grup. sa trec prin viata lui – personala sau profesionala – atit cit sa ajut la solidificarea constructiei, dar imi place sa fiu si caramida si sa fie altii mortar pentru constructiile mele.

*

e un restaurant in Cluj, linga Somes, care se numeste Bricks, caramizi:) si – pentru ca e un loc care , desi e in centru, nu e ocupat de oamenii din festivalul de film, merg in fiecare an cind sunt la TIFF, macar o data, pentru un mic dejun, in ziua cea mai grea a mea, cea in care tin cursul de branding personal pentru actorii din proiectul “10 pentru film”. si de fiecare data ma gindesc, oare in ziua asta, pentru cele doua ore de curs, am sa fiu caramida sau mortar? sau nu o sa las nicio urma?

*

toti in viata suntem cind caramizi, cind mortar. uneori ajutam la solidificarea constructiei, alteori suntem bucata de caramida care sparge, strica ceva.

*

si anul asta, cind eram la Cluj, am fost la Bricks, si m-am bucurat sa descopar ca aveau parteneriat cu prietenii mei speciali de la MasterCard si sunt parte din proiectul MasterCard Elite. daca ajungeti in Cluj, mergeti sa mincati la Bricks , e un loc foarte special, in plus, daca platiti cu un MasterCard Premium primiti si un discount simpatic.

aaa, si neaparat, dar neaparat cereti-le sa va arate meniul pentru desert. nu va pot spune de ce, ca sa nu va stric surpriza:)

*

Sunt 230 de locuri frumoase din intreaga tara in proiectul MasterCard Elite (intreaga lista o puteti gasi aici).

E usor sa verificati lista de locatii si inainte de o calatorie in tara sau de o iesire in Bucuresti, folosindu-va cardul MasterCard, sa stiti unde puteti sa aveti nu doar o experienta nepretuita, ci si un discount simpatic.

737
The-Fashion-Jumper-japanese-garden-1am fost fotograf pentru 15 min

am fost fotograf pentru 15 min

hai, poate ca am fost fotograf pentru 25 de min, nu 15.

si e de dragul titlului ca “am fost fotograf”, pentru ca doar am incercat sa fac niste fotografii care sa se incadreze intr-un concept al unui pictorial. n-am nici talent, nici cunostinte tehnice ca sa fiu fotograf. si… cele mai multe fotografii imi ies miscate, asa ca nici macar nu ma straduiesc sa incerc cind ma roaga prietenii mei sa le fac vreo foto.

exista totusi un pictorial semnat de mine, pe un blog in online.

s-a intimplat in urma cu 3 saptamini in Cluj cind imi mutasem biroul de la TIFF in Gradina Botanica, la liniste si racoare, impreuna cu Edi Enache.

Edi era imbracat foarte frumos, soarele de dimineata ne ajuta cu o lumina foarte calda si-am zis ca pot sa ma distrez putin.

ii multumesc lui Edi ca a sarit in cel mai ingust si periculos loc din Gradina Japoneza si ca s-a cocotzat pe o creanga destul de fragila ca sa fac eu fotografiile pe care mi le imaginam.

nu cred ca mai repet experienta, nu e meseria mea, dar mi se par simpatice cadrele pe care le-am facut – (o prea mica )parte din nimereala, parte din geometria pe care o stiu, parte din experienta visuala din multi ani de lucru la revista.

adica vreau sa zic ca nici in experienta asta nu m-am vindecat de a face lucrurile f constient, cu atentie la detalii, desi stiam foarte bine ca nu ma pricep tehnic la asa ceva.

de ex, m-am uitat cu atentie la toate crengile de pe alee, ca sa stea personajul intr-o pozitie in care copacii sa-l complimenteze – de unde mi-am dat seama ca nu o sa ma vindec niciodata:))

si nu, nu ma cred/vad/inchipui fotograf. nu o sa mai fac asta alta data. doar ca, la distanta de intimplare, a fost amuzant sa constat – inca o data – ca si cind ma joc, mai iau foarte in serios:)

puteti vedea fotografiile pe blogul lui Edi, The Fashion Jumper -mini  pictorialul (si articolul care-l insoteste) se numeste  Center of Hattention

 

598
Afis-TIFF-Bucuresti-770x472incepe TIFF, urmeaza Sibiu si putem merge la filme impreuna

incepe TIFF, urmeaza Sibiu si putem merge la filme impreuna

de astazi incepe cea de-a 13 editie a Festivalului International de Film Transilvania , iar la sfirsitul saptaminii viitoare incepe cea de-a 21-a editie a Festivalului International de Teatru de la Sibiu.

pentru ca ne-a placut cum ne-am distrat la carePEcare (si sper ca v-a placut si voua), continuam aventura de a vedea filmele (si apoi teatrul) din doua perspective : femei vs barbati, cu participarea exceptionala  Raiffeisen care este sponsorul principal al TIFF si co-prezinta Zilele Filmului Romanesc la TIFF, dar si unul dintre sponsorii principali de la FITS.

impreuna cu Cristian Manafu voi incerca sa aveti acces super exclusiv la ceea ce inseamna TIFF (si apoi FITS, unde ne va ajuta si Dragos Asaftei), va vom recomanda filme/spectacole care credem ca sunt simpatice (din perspectiva fiecaruia), va vom face cunostinta cu actori, regizori si producatori, intr-un mod in care nu-i puteti intilni prin reviste sau la tv.

incepem cu TIFF: saptamina viitoare vom fi la Cluj si pregatim citeva surprize la tema:), in plus – daca vreti-  puteti merge cu noi la film :)

ca sa incepem a va oferi un tratament de cinefil cu totul special, incepem cu un concurs la care puteti cistiga 7 invitatii duble, la oricare film din TIFF , adica impreuna cu Raiffeisen va oferim invitatii in alb la orice film va doriti in festival, iar asta inseamna avere… stiu cei care merg de ani de zile, pentru ca veti putea intra cu ele si la serile de gala unde biletele se dau cu multa vreme in avans.

ca sa puteti cistiga cele 7 invitatii duble, trebuie sa spuneti care este filmul romanesc (post 89) care v-a placut cel mai mult. si daca nu aveti noroc sa cistigati la mine, incercati si la Cristian Manafu.

ne vedem la Cluj, de luni:)

 

bazavan tedx clujTEDx Cluj 2013: Intre matematica si dans

TEDx Cluj 2013: Intre matematica si dans

as fi putut fi profesoara de matematica, sunt jurnalist si mi-as dori sa fac dans.

cind eram copil, eram foarte buna la matematica, olimpic, am mers in galop prin manualele scolare cu mult inaintea colegilor, am intrat usor la facultatea de matematica si-as fi putut fi o profa de mate, sper, simpatica.

in anul II de facultate, pentru ca aveam nevoie de bani ca sa ma intretin, am inceput sa muncesc pentru unul dintre radiourile bucurestene, Radio 21, in anul III terminam scoala BBC de radio si televiziune si ajungeam redactor sef la stirile Radio 21, iar un an mai tirziu incepeam sa construiesc impreuna cu niste oameni minunati, Europa FM.  dupa ce Europa FM era deja un radio de milioane de romani, am schimbat directia catre presa scrisa si am fost redactor sef al revistei Tabu.

astazi sunt jurnalist freelancer, produc continut pentru diverse companii si am un blog care a fost premiat la inceputul acestui an, drept cel mai bun blog al unei femei din Ro.

de fapt, sunt unul dintre acei copii care s-a prins foarte repede ca e ceva mai destept decit majoritatea, fara sa fie nicio aroganta in asta.

social, nu mi-a folosit foarte mult in copilarie acest lucru, pentru ca am fost genul de copil care e mai preocupat sa cerceteze, sa descopere singur lucrurile, mi-am pus multe intrebari si am cautat raspunsurile in carti…n-am fost foarte sociabila si nu am legat foarte multe prietenii in copilarie.

*

vin dintr-o familie saracuta din Alexandria si, pentru ca stiam ca pot duce mult cu mintea mea, am inteles repede ca invatatul e singura cale sa pot sa-mi depasesc conditia. asa ca am devenit din ce in ce mai competitiva si mai determinata sa progresez eu cu mine. si nu mi-am dat alta sansa decit sa fiu printre cei mai buni.

ca sa intelegeti cum functiona mintea mea: la scoala BBC am obtinut 98 de puncte din 100 si, desi mi se spusese ca am avut cea mai mare medie din istoria scolii, prima mea reactie a fost “unde am pierdut cele 2 puncte?!”.

din totdeauna, mintea mea a fost aliata mea. am citit mult despre cum functioneaza si ma mai intreb si astazi cum de nu m-am gindit sa dau la medicina, sau psihologie tocmai pentru a intelege lucrurile care ma preocupau. cred ca mi se parea mai atractiv faptul ca incepusem sa lucrez la radio si era dragutz, era… cu staruri rock:)

*

ca in orice relatie insa, si intre mine si mintea mea –  la un moment dat, au aparut si ceva probleme.

acum citiva ani am avut o problema delicata de sanatate in care mi s-a parut ca marele meu aliat, creierul, m-a tradat. vocea aceea cu care ne zicem lucruri si de bine si de rau in capul nostru ii spunea corpului meu sa faca mici lucruri, iar el nu le mai executa.

a fost momentul in care mi s-a parut ca e un hau urias intre ce gindim si ceea ce putem pune in practica si ca suntem norocosi cind putem face cu usurita saltul, intr-o secunda, intre gind si fapt.

pe perioada recuperarii  am inceput sa inteleg ca nu perfectiunea, nota maxima, e ceea ce conteaza, ci progresul zilnic. sa faci astazi mai mult decit ai facut ieri. sa intelegi care sunt pirghiile pe care sa apesi ca sa mentii ceea ce ai astazi pentru a imbunatati miine.

sa te preocupe detaliul progresului in mic, sustinut, cu gindul la victoria finala. si sa-ti doresti sa-ti depasesti limitele.

*

la putin timp am fost invitata sa particip la un proiect in care a trebuit sa invat timp de 7 saptamini 7 stiluri diferite de dans,  parte dintr-o campanie publicitara.

si iata-ma in sala la prima lectie: valsul.

(acesta e valsul pe care s-au intimplat cele descrise mai jos :09 – Track 9

Asculta mai multe audio instrumentala )

cred ca e cel mai simplu dans valsul, 1 – 2,3, 1 – 2,3. am invatat pasul de baza, executat pe loc, doar cu picioarele. ma descurcam pina am inceput sa facem niste piruete, cu o pozitie sofisticata a partii superioare a corpului.

pentru ca oboseam in postura regulamentara – cu coatele in dreptul umerilor, spatele si gitul drepte  – pentru ca erau mult prea multe informatii in acelasi timp care necesitau coordonare intre partea inferioara a corpului si cea superioara, s-a bulibasit totul in mintea mea.

stiam despre mine ca nu stau cel mai bine la coordonare. in plus veneam dupa aceasta problema de sanatate care se jucase putin cu corpul meu. asa ca a aparut panica.

in mijlocul ringului de dans, n-am putut executa pirueta tinind o pozitie corecta a corpului, pastrind ritmul cu muzica, in timp ce picioarele sa execute frumos 1 – 2,3. 1- 2,3.

m-am oprit ca venita din alta lume. m-am uitat la colegele mele cum continuau sa tina ritmul cu numaratoarea celui care ne antrena. imi simteam oboseala si neputinta. si panica.  era ciudat insa ca nu ma enervam pe neputinta mea.

timp de mai multe minute am reincercat sa intru in ritm, in rind cu miscarile lor. am facut opriri si reintrari in dans de citeva ori pina cind, calmindu-ma, am reusit sa fiu in sincron cu toata lumea  o secventa lunga de pasi.

banuiesc ca pentru doamna Simona Noja aceasta e o senzatie pe care a incercat-o pe la 5-6 ani la inceputul lectiilor de balet, cum stiu sigur ca Florin Piersic jr sau Cristina Flutur au experimentat genul asta de panica de multe ori in timpul spectacolelor, deci cu o presiune si mai mare.  dar eu nu eram obisnuita cu asa ceva.

*

pe drumul catre casa m-am gindit la lectia aceea de dans si la cit mi-a luat sa intru in ritm cu toti si mi-am spus ca e o lectie pe care  o pot translata si in viata: daca stii pasii de baza, daca inveti sa stai drept si sa fii elegant (indiferent de ce greutati ti se pun pe umeri), daca simti ritmul muzicii din jurul tau, poti sa dansezi frumos.

si nu conteaza daca te impiedici, te opresti, te mai odihnesti; poti continua frumos dansul daca (re)intri corect pe ritmul muzicii. dar pentru asta trebuie sa fii linistit pe dinauntru. si sa stii pasii de baza.

daca mi s-ar fi intimplat asta la 25 de ani probabil ca as fi fost foarte necajita, pentru ca  mi-as fi spus ca am gresit pentru ca nu m-am concentrat, am fost lenesa sau nu muncisem suficient de mult.

aproape 10 ani mai tirziu, intimplarea nu m-a mai deranjat la fel de tare pentru ca in anii astia am acceptat ca pot fi buna la unele lucruri si mai putin buna la altele;

la scoala cind te pregatesti sa fii profesor, la pedagogie nu te invata nimeni – sau cel putin pe mine nu m-a invatat – ca provocarea nu e sa scoti olimpici, sa lucrezi cu copiii dotati peste medie, ci sa-i faci pe cei care nu exceleaza in ceva sa progreseze dincolo de limitele pe care si le-au setat singuri.

suntem obisnuiti sa-i rasplatim/validam social pe cei care au notele maxime la examene, care ating limita superioara a baremurilor, dar nu asta e cheia in a invata, ci progresul fiecarei persoane pe scara propriilor limite.

astazi, cu experienta unui om care n-a acceptat niciodata o nota mai mica de cea maxima, stiu ca nu nota conteaza. ci cit ai invatat. si ce ai invatat. si daca ti-ai descoperit bucuria de a invata.

intre mine – cea de la 25 de ani si cea de acum e o diferenta enorma: da, perseverez sa cer de la mine sa fiu cit mai aproape de ceea ce stiu eu ca inseamna perfectiunea, iubesc sa invat lucruri noi si am o curiozitate care ma tine in priza mereu… dar nu mai pun presiune pe mine.

astazi cred ca as fi o profesoara mai buna decit la 25 de ani, desi nu mai stiu aproape nimic din analiza matematica. pentru ca astazi, eu cea careia nu-i placea sa se imprieteneasca cu ceilalti, as sti cum sa vorbesc cu cei mai multi dintre copii.

*

partea frumoasa, dar complicata, este ca, in viata, mai devreme sau mai tirziu, suntem un fel de profesori pentru cineva din apropierea noastra – copilul, sotul, sotia, prietenii. si nu exista cursuri de pedagogie pentru asta. si daca sper sa ramineti cu ceva din experienta mea povestita astazi aceasta se reduce la o simpla propozitie:

TRANSFORMAREA IA TIMP.

am invatat asta pe parcursul a aproape 10 ani.

asa ca dati-va si dati-le timp celor pentru care sunteti profesori de ocazie.  o sa merite dansul. pentru ca daca aveti rabdare si incredere vor invata macar 2 pasi in plus fata de pasii de baza.

eu perseverez sa invat sa devin o dansatoare mai buna.

multumesc.

*

Cluj, 2 noiembrie, 2013

duodespre traume…

despre traume…

traumele sunt la fel ca eroii adevarati: nu stii ca exista in momentul in care le traiesti.

esti mult mai preocupat sa duci la capat ceea ce ai de facut, sa lupti pentru o forma de supravietuire sau pentru ceea ce ar putea insemna victoria.

dar, ca la eroii din razboaie, ele lasa urme.

*
acum ceva ani am avut o problema de sanatate si-a trebuit sa lupt cu toate fortele mintii si ale medicinii moderne ca sa inving neputinta trupului.

totul a inceput cu vorbele unui medic pe care-l presam, ferma, sa-mi explice clar cum stau lucrurile.

“imi pare rau, probabil ca nu mai ai mai mult de un an de trait”.

si dupa ce mi s-a taiat respiratia, iar 10 secunde au durat cit anul de care zicea, am auzit cea mai rece, clara, dreapta voce pe care am emis-o vreodata

“cum facem ca anul acesta sa fie frumos?”

i-am spus doar lui, celui care imi era partener de bune si de rele. n-avea sens sa ma ascund, mi s-a parut fair si onest sa-i spun si sa rezolv lucrurile cit mai repede. sa las lucrurile in ordine pentru toata lumea.

numai ca el s-a luptat mai mult decit mine si n-a vrut sa plece. si credeti-ma, cind o femeie vrea ca un barbat sa plece, face toate tumbele posibile ca sa rupa orice legatura.

au urmat citeva luni grele pentru trupul meu, dar si suportul lui neconditionat, zi si noapte. si cind totul s-a terminat, eu am incercat sa fac tot ce e posibil ca sa uit intimplarea. nu mai voiam sa vorbesc despre ce mi se intimplase, nu mai voiam sa tin legatura cu medicii si terapeutii care ma ajutasera, desi stiam ca intre noi se creasera niste legaturi frumoase.

el insa voia sa vorbim. voia sa inteleg spaima prin care el trecuse pentru ca timp de citeva luni se chinuise alaturi de mine.

dupa un an ne-am despartit; fusese atit de traumatizanta experienta pentru fiecare dintre noi (in feluri diferite de receptare), incit nevoile noastre de recuperare erau foarte mari. doar ca erau foarte diferite.

am avut nevoie de multa vreme, de studii pe tema si de discutii lungi cu oameni de specialitate ca sa inteleg ce se intimplase: in situatii din acestea, unii dintre partenerii de viata simt ca au facut un efort mare – poate ca nu la fel de mare ca al bolnavului, dar foarte mare dupa reperele lor – iar cind victoria a aparut, cind exista vindecare, vor creditul lor. vor recunoasterea lor pentru efort. cind nu o primesc – pentru ca bolnavul cel mai adesea vrea sa uite totul sau stie ca mare parte din greu l-a dus el – apar frustrarile.

situatiile de viata si de moarte te unesc pe viata, sau te despart rapid.

*

duminica ma gindeam despre ce as putea sa povestesc la TEDx Cluj (pe 2 nov) unde ar trebui sa impart din experientele personale din care am invatat ceva. mi-am adus aminte de intimplarea asta si-am pus-o pe lista scurta.

apoi mi-am dat seama ca n-o sa am suficienta tarie interioara sa o descriu in amanunt in fata unui public, pentru ca e inca greu de dus si oricum sunt foarte stresata cind trebuie sa vorbesc unei audiente.

in aceeasi seara, m-a sunat un prieten sa ma roage sa promovez o conferinta a Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei, si pentru ca a existat aceasta coincidenta de suprapunere de ginduri m-am hotarit ca a venit vremea sa povestesc intimplarea – fie si in forma aceasta, fara prea multe detalii.

ce am invatat din aceasta experienta?

mi-am propus si promis sa nu astept niciodata nimic in schimbul ajutorului pe care -l dau cuiva, iar asta – cu ceva efort si perseverenta – mi-a mai slefuit din ego.

am invatat sa apreciez verbal, prezent, nu doar in gind fiecare dintre gesturile frumoase si eforturile celor din jurul meu.

dar am avut nevoie de ajutorul altora ca sa prind curaj sa -mi iau angajamente pe termen mediu. inca mi-e frica sa fac promisiuni pe termen lung. stiu ca nu stim niciodata ce si cit inseamna “termen lung”.

***
la o scara mai mica, astazi stiu ca toate eforturile pe care le facem fiecare in cuplu se comporta la fel: cel care ajuta la dusul greului vrea si el validarea lui.

daca va recunoasteti cit de putin in povestea mea, incercati sa ajungeti la conferinta Fii bine cu tine.

are loc sâmbătă, 2 noiembrie, la sediul Facultății de Psihologie și Științele Educației (Șoseaua Panduri nr 90). inscrierile se pot face online, la numărul de telefon 0735 226 936 sau la conferinta@psihotrauma.ro. până pe 15 octombrie, tariful este de 80 de lei, iar după această dată este de 120 de lei. mai multe detalii aici.

***

pe mine ma mai ajuta sa stiu, exact asa cum spuneam la inceput, ca traumele sunt in strinsa legatura cu eroii. e o replica frumoasa in filmul Damaged care explica bine asta “Damaged people are dangerous. They know they can survive.” :)

753
tiffTIFF la 12 ani

TIFF la 12 ani

ieri m-a intrebat la radio Vlad Petreanu cum e TIFF -ul la editia 12 profitind de faptul ca am participat la 10 editii din cele 12 din istorie si m-am dus cu raspunsul in chestiuni tehnice legate de numarul filmelor, al locatiilor, invitatii etc.

dar tocmai ce mi-am dat seama ca TIFF la editia 12 se evalueaza altfel:

– ajungi la 11 jumatate noaptea la hotel dupa 10 ore de mers cu trenul, iti zici numele, receptionera se uita la tine si spune “sunteti de la TIFF, ati mai locuit aici, nu? nu mai trebuie sa completati nimic, iata cheia, odihna placuta”

– intri in lift dimineata ca sa te indrepti catre micul dejun. ai un tricou ciufulit – pentru ca festivalul e relaxat si nu deranjeaza pe nimeni ca nici parul, nici tricoul nu sunt intinse la perfectie. in lift un domn si mai ciufulit decit tine te intreaba intr-o engleza britanica, desi nu te-a vazut niciodata in viata lui: “ce filme sa vad si eu astazi?”

-la micul dejun, te intreaba oameni pe care-i vezi doar in festival o data pe an,  daca vii dupa o zi grea si zimbesc intelegatori. tu ripostezi si zici “arat asa de rau?”, iar ei raspund rizind si mai tare “esti asezata in cel mai retras loc din sala. semn ca nu vrei sa vorbesti cu nimeni” si se ofera sa-ti aduca ei cafeaua.

– iti suni prietenii care sunt veniti in festival si-i intrebi ce filme vad a doua zi. ai vazut atit de multe filme cu ei in anii precedenti, incit stii sigur ca ceea ce vor alege ei din cele 190 de filme aflate in program, ai fi ales si tu. doar ca tu n-ai avut timp sa deschizi inca programul.

– primesti daruri amuzante. ca trusa de urgenta de la HBO – in caz de nevoie (de la trusa de cusut cu papiote de mai multe culori pina la balsam pentru buze, cu escala pe la bezi adezive cu pasament steril, aspirine si prezervative. bine fie, si agenda cu pagini dictando)

– te intilnesti cu prieteni pe care-i vezi o data pe an, la cluj, in festival, si va updatati vietile intr-o ora: ca si cum ati transfera din computer pe hard disk amintirile de la ultima intilnire.

– cauti cea mai linistita terasa si-o transformi in birou. nu conteaza ca muncesti aproape ca acasa, in pauze te opresti in cinematograf.

– desigur, vezi filme. multe.

618
Frida Giannini Portrait in Chime T-ShirtCe se mai intampla in luna martie

Ce se mai intampla in luna martie

text de Noemi Revnic

De aceasta data voi scrie aici si despre lucruri interesante care se intampla in afara granitelor Romaniei.

 

De exemplu, cea mai recenta campanie umanitara sustinuta de GUCCI: CHIME FOR CHANGE, o campanie globala initiata de Salma Hayek Pinault, Frida Giannini si Beyoncé Knowles-Carter. Acest proiect are ca scop strangerea de fonduri pentru pentru femeile defavorizate. Mi-a placut mult ideea, iar Frida Giannini este un excelent om de marketing, mi-ar fi placut sa lucrez cu ea, macar o luna.

David Lynch ne surprinde din nou, cu o serie de litografii care pot fi admirate si achizitionate de pe acest link: http://www.itemeditions.com/catalogue/lynch/index13.html

Iar aici la noi, in 15 si 16 martie, un maestru artizan florentin va personaliza accesorii din piele in buticul Gucci de la parterul hotelului Hilton. Poate fi o experienta interesanta. Humanitas a lansat o noua carte de retete culinare asezonate cu povestile lui Margaret Yardley Potter, prezentata de Elizabeth Gilbert, stranepoata autoarei.

Amicii Eugen Radescu si Razvan Ion ma anunta ca vineri, 22 martie se va lansa la Cluj La Gazette (in Strada Calarasilor 1, Parc Cetatuia). Aici gasiti detaliile evenimentului.
www.facebook.com/events/130692280443677

Va doresc un weekend linistit, cu ganduri bune.

*

O expozitie de care sunt tare mandra

text de Noemi Revnic

Acum vreun an scriam tot pe blogul tau, draga Cristina, despre prietena mea Orly Yanay, care picteaza atat de frumos. Ei bine, la inceputul acestui an am avut o intalnire cu amicele Anca Mitu si Cristina Nicolaescu de la Readers Café si am pus la cale o expozitie cu lucrarile lui Orly.

Ce pot sa va spun este ca Orly si-a facut singura layout-ul afisului (a invatat photoshop de pe Google si youtube) si tot ea, constransa prieteneste de mine, a scris randurile de mai jos:

“Ideea mea a fost sa ma exprim cumva ca femeie, cu toate atributele unei femei (delicata ca un copil, iubareata, care iubeste culoarea, frumosul, sexul, uneori luxul intr-un sens bun) intr-o lume in care o femeie singura trebuie sa se comporte ca un soldat, unde slabiciunea si romantismul nu prea au loc daca vrei sa nu te arzi la aripioarele de fluturas pe care toate femeile si-ar dori sa le aiba…”Doruri si dorinte” ….cred ca s-ar potrivi cu ce am simtit de fiecare data cand am pictat cate ceva…dor de tata, dor de copilarie , dor de Paris, dorinta  de sex…de iubire, de frumos si de toate lucrurile care ne fac sa ne simtim bine.”

 

Expozitia de la Readers Café este vernisata incepand de astazi, de la ora 7 seara si pana in data de 7 aprilie. Va invit sa intrati in universul unei femei puternice si minunate, una dintre cele mai de nadejde prietene ale mele.

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.


688

despre ETICA, la SMS Cluj

Unul dintre subiectele despre care imi place sa vorbesc la conferinte este ETICA.

Multi imi spun ca intr-o lume in care daca lucrurile nu  functioneaza pe principiul “ba pe-a ma-tii”, sigur apare replica “dar si alalaltul a facut asta” ca scuza pentru abaterile zilnice, e o utopie sa te gindesti ca ETICA mai conteaza. dar mie imi place sa merg in fata oamenilor si sa spun codul meu de valori, codul meu de onoare – profesional – pe care-l respect de ani de zile si care nu m-a impiedicat sa avansez in cariera, ba din contra. si sper de fiecare data ca macar un spectator va pleca acasa gindindu-se “se poate si asa”.

(sunt atit de nebuna dupa unii, incit sunt gata sa pierd bani din campanii, dar nu-mi doresc sa ma alatur unor nume care stiu ca nu au principii morale sau care au incalcat in fata mea etica profesionala. e o pierdere pe termen scurt, caci pe termen lung – pentru mine – ies cistigatoare)

*

pe 5 decembrie impreuna cu o gasca simpatica (Cristi Manafu, Alex Negrea, Cristi China) merg la Cluj la Social Media Summit, un eveniment de traditie al revistei Biz. Marta Usurelu m-a rugat sa vorbesc despre ETICA, asa ca am zimbit larg cind am aflat vestea.

Ne intilnim acolo cu trei dintre bloggerii mei preferati – Groparu (fratele meu cu diactritice:) ), Adi Hadean si Gaben.

In aceasta editie de Social Media Summit, pe langa sesiunile de prezentari va fi si un workshop special dedicat Facebook sustinut de Alex Negrea.

*

cum despre Groparu si Hadean am mai scris, iar Manafu, Chinezu si Alex Negrea sunt faimosi :),  as vrea sa va povestesc putin despre Gaben – Gabi Oana.

ne-am cunoscut acum citeva saptamini cind am mers la invitatia HP la concertul privat No Doubt de la Paris – in gasca a mai fost si Bogdan Serban de la Radio Guerrilla – ocazie cu care Gaben mi-a dat, indirect, o lectie de profesionalism.

ca sa marcheze cititorilor lui deplasarea  la Paris facuse un concurs prin care cistigatorul urma sa vada totul “prin ochii lui Gaben”: purta un tricou cu chipul cistigatorului si s-a fotografiat – tag-uindu-l – in toate locurile si momentele importante ale vizitei noastre. o forma creativa si simpatica de a-si implica cititorii in activitatea lui.

o lectie pentru mine despre cum sa iesi din obisnuita si sa fii mai interactiv cu comunitatea ta, dar si un semnal de alarma: pentru ca e din provincie, Gaben nu are expunerea comunitatii de la bucuresti, desi e mai creativ si mai talentat decit multi cei  aflati pe listele agentiilor centrale. mi-am promis atunci ca, la prima ocazie, am sa scriu despre el.

Gaben e un tip foarte fain (ca sa vorbesc pe limba lui), cu un simt al umorului teribil si-si spune glumele pe un tot atit de serios incit am cazut de multe ori in capcana – si eu, si Bogdan – crezind ca ceea ce spune e “pe bune”. la fel e si blogul lui.

***

deci, daca sunteti in Cluj pe 5 decembrie va asteptam la SMS CLUJ, evenimentul are loc la City Plaza Hotel, participarea se face pe baza de inscriere aici. primesti pe mail invitatie, dupa ce te-ai inscris.

sunt sigura ca va fi o intilnire memorabila.

*

sponsorii evenimentului sunt Staropramen, Danone si Johnnie Walker

 

623
belvitaCind Doamne Doamne te mustreaza parinteste

Cind Doamne Doamne te mustreaza parinteste

La TIFF am descoperit (stiu, cam tirziu, dar …) un advertorial amuzant despre Biscuitii Belvita. La o prima citire nu mi se parea chiar foarte amuzant, dar dupa ce m-am asezat la masa (cina, adica) cu doi prieteni, oameni seriosi, fani ai textului respectiv, si-am inlocuit in poveste biscuitii cu floricelele, laptele cu vinul, dimineata cu seara, am creat o compunere de rideau si chelnerii impreuna cu noi. De risul nostru, ei neavind habar ce scriam acolo.

Am pictat 4 pagini (n-am mai scris de mina atit de mult de la examenele la scoala) si, intr-un moment de luciditate, plus o ramasita de bun simt, am decis sa nu facem publica proaspata noastra compunere.

[caption id="attachment_17392" align="alignnone" width="300" caption="manuscris \"de ce sunt importante floricelele\""][/caption]

*
astazi am fost invitata la un mic dejun surpriza. la locul intilnirii am descoperit ca invitatia era lansata de reprezentatii companiei care are (si) biscuitii Belvita. surpriza a fost ca ne-am plimbat cu bus-ul cu etaj si, in puncte cheie ale capitalei, am testat biscuitii in combinatii tocmai potrivite pt micul dejun: cafea, lapte, suc de portocale sau fructe.

a fost foarte simpatica ideea, iar micul dejun absolut inedit; soarele nu era inca puternic (ne-am plimbat pe la 9.30 dimineata), am avut muzici simpatice in casti, prieteni cu care ma vad rar alaturi ca sa mai discutam una alta.

dar eu tot timpul m-am simtit ca si cum Doamne Doamne m-a mustrat parinteste pentru distractia de la Cluj.

in urmatoarele dimineti cind voi minca biscuitii primiti cadou, voi avea timp sa mai meditez la asta.

P.S. eu maninc Belvita nu la micul dejun, ci drept gustare intre mese, mai ales cind sunt pe drumuri (masina/tren/avion) pentru ca dintr-un pachetel imi potolesc foamea pe moment. precizez asta ca sa respect adevarul istoric:)

916
matei plesameserii rare sau uitate

meserii rare sau uitate

un tinar din Cluj, Matei Plesa (22 ani), a inceput un proiect video in care readuce in atentia publica meserii rare sau uitate.

o face pe banii lui, pe timpul lui si – ce e si mai frumos din povestea asta – tot ceea ce face e “autodidact”.

“vrea sa susțin și, eventual, promovez aceste vechi meserii, valori romanești care sunt din ce în ce mai rare si evitate de tineret.”, asta e crezul lui, iar dorinta sa e sa afle cit mai multa lume de proiect.

nu vrea bani, vrea doar ca povestile sa fie sharuite. sa ajunga la cit mai multa lume. si promite ca va avea o serie lunga de meserii rare.

iata povestea unui lutier (fabricant de viori) – Markus Barbarosa. Dl Barbarosa sta in Cluj si e cotat ca unul dintre cei mai importanti lutieri din lume. Matei s-a dus si a vorbit cu dinsul, ca sa documenteze in digital meserii despre care copiii nostri s-ar putea sa afle doar de pe internet.

Hai sa-l ajutam pe Matei sa aiba cit mai multi vizitatori pentru povestile descoperite de el. blogul lui e mateiplesa.com

1634
Vizual-2-TIFF-2012-var2concurs TIFF: concert electro :)

concurs TIFF: concert electro :)

anul asta la TIFF pe linga filme foarte tari, se asculta si muzica electro, iar partea spectaculoasa este ca in play list sunt trupe internationale foarte variate. Baba Zula (Turcia), Nôze (Franţa), DJ-ii Nico de Transilvania (Marea Britanie), Buscemi (Belgia) si Sekuoia (Danemarca).

super concertul va fi luni, 6 iunie, seara, iar biletele pot fi cumparate de pe www.biletmaster.ro sau la casieriile TIFF din Cluj.

partea simpatica este ca am un bilet de dat la concurs;

daca mergi la cluj/ esti din cluj si vrei la concert spunem care e cel mai simpa lucru care ti s-a intimplat la TIFF in oricare dintre ani.

alegem un cistigator miine seara care merge la super concertul electro.

daca nu cistigati biletul la mine, puteti incerca miine la Chinezu sau Ciulea

1075
125x125-sustin11Even Cluj: curaj si bucurie

11Even Cluj: curaj si bucurie

Miine sunt la cluj sa particip la 11even, o sesiune de conferinte care speram ca ii vor inspira pe participanti.

temele din acest an sunt curajul si bucuria, iar eu cred ca e o legatura intre ele.

un om curajos e mai bucuros pentru ca nu e ingradit intre propriile-i frici.

***
nu mi-am facut inca prezentarea, dar stiu ca am sa vorbesc despre oameni care m-au invatat ce e curajul. si despre forme de curaj pe care nu suntem obisnuiti sa le vedem.

sper sa-mi fac curaj sa va vorbesc despre un anume domn. singura mea teama e sa nu incep sa pling cind va spun povestea lui:)

***

mi-ar placea sa fiti acolo. de la ora 18.00 la Best Western Fusion Hotel in Cluj. veti mai asculta povesti frumoase de la Dragos Chircu, Mihaela Bilic (ca sa numesc doi dintre cei pe care chiar vreau sa-i cunosc si sa-i ascult:) )

detalii despre bilete aici

789
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!