Tag : ebook

travelers of bucharest city guidece se afla in spatele ghidului “Travelers of Bucharest”?

ce se afla in spatele ghidului “Travelers of Bucharest”?

ati citit pina acum despre Travelers of Bucharest – city guide pe care Dragos Asaftei si Alex Filip l-au scos ca parte din proiectul care sta intr-o pagina de facebook unde poti gasi pareri ale turistilor straini care viziteaza Bucurestiul.

as vrea insa sa va provoc sa va uitati putin analitic la acest proiect.

1. e unul dintre rarele proiecte care au plecat din online si au ajuns in print intr-o formula sustenabila

sigur mai avem bloguri transformate in carti pline de panseuri, dar nu avem – sau nu stiu eu inca – un proiect care sta in jurnalism (reporting) si care a avut expunere doar pe facebook care sa fie un ghid in care branduri sa-si puna publicitate.

aceasta va fi viitorul printului: reviste customizate pe nevoile consumatorilor.

2. initiatorii proiectului – Dragos Asaftei si Alex Filip – au muncit in timpul lor liber si au invatat – de la zero – lucruri care tin de publishing.

Dragos a facut paginarea si a invatat sa lucreze in programe specializate. Alex a facut partea de sales si publishing, asa ca a dealuit cu tipografii si clienti directi. proiectul lor s-a autosustinut si si-au platit colaboratorii (traducatori, corectori, reporteri)

3. si-au promovat proiectul intr-un mod foarte personalizat (si aici e un trend care va fi foarte exploatat in viitor in termeni de comunicare si de promovare)

20 dintre “influencerii” din online au primit cite un ghid personalizat: primele pagini din ghidul standard sunt cu locurile preferate ale celui caruia ii este dedicat ghidul. o operatiune care a necesitat o documentare speciala, texte speciale si harti speciale, dar reactia celui care isi vede “bucurestiul lui” in poze e…nepretuita.

 

Travelers of Bucharest – city guide e o lectie pentru publisherii romani, un curs practic despre eficienta si despre pasiunea de a face ceva in care crezi cu adevarat.

Cele 1000 de exemplare in print vor fi daruite strainilor pe care Dragos si Alex ii opresc pe strada ca sa-i intrebe ce le-a placut in Bucuresti, dar daca as avea hotel sau as fi Primaria Capitalei as face demersuri sa cumpar niste multe exemplare ca sa le ofer gratuit clientilor mei/ la punctul de informare al turistilor de la Universitate.

Sper sa-i vad la una dintre conferintele online vorbind despre proiectul lor ca sa intelegeti in detaliu cita pasiune au pus in munca lor. Si cit de mult au muncit pentru acest proiect.

Si mai sper ca Primaria Bucurestiului sa-i premieze cumva, fie si cu o stringere de mina, pentru marele serviciu de imagine pe care-l fac acestui simpatic oras.

Puteti descarca ghidul online de aici, veti descoperi povesti minunate despre Bucuresti si s-ar putea sa va treziti intr-un week end ca sunteti calatori prin propriul oras.

Dragos, Alex, felicitari inca o data pentru perseverenta, pasiunea si puterea voastra de munca fara de care aceasta idee minunata ar fi ramas doar in online. B R A V O.

 

 

 

2027
supararece-ai face daca nu ti-ar fi frica?

ce-ai face daca nu ti-ar fi frica?

ce-ati face daca nu ti-ar fi frica? ceva mare, important, ceva care sa-ti schimbe fundamental viata. sau sa o schimbe pe a altuia…

…….. m-as mai indragosti. tu?

m-as casatori.

*

am purtat putin mai devreme aceasta conversatie cu un prieten si m-am gindit ca e un bun pretext ca sa aflu si de la voi ce ati face daca nu v-ar fi frica.

ceva mare, important, ceva care sa-ti schimbe fundamental viata. sau sa o schimbe pe a altuia… poate sa fie si ceva ceva nesemnificativ pentru ceilalti, sa fie important doar pentru tine

*

lasati-mi comentariile aici, anonime, semnati-va doar cu numele mic si virsta.

daca adun suficiente raspunsuri autentice, fac un ebook simpa

 

carteFree Ebook: 50 de opinii despre dragoste si iubire – vol 1, femeile

Free Ebook: 50 de opinii despre dragoste si iubire – vol 1, femeile

iata un ebook S!MPA parte dintr-un experiment; aceeasi intrebare cu raspunsuri de la fete – femei de la 5 la 54 de ani.

ebook-ul e conceput ca in cazul in care va place una dintre opinii sa o puteti lua independent din carte si sa o postati/pastrati.

e un ebook care se citeste intr-o jumatate de ora si vorbeste despre o experienta de viata intinsa pe o jumatate de secol.

sper sa va bucure si sa va incarce de bine si de frumos, cum mi s-a intimplat mie cind am asezat una linga alta toate declaratiile pe care le-am primit.

inca o data multumiri tuturor celor care au facut posibile raspunsurile: mamelor care si-au intrebat fetele, doamnelor si domnisoarelor care si-au pus sufletul in doua paragrafe pe mail, Feliciei Macaneata (Prestigio) pentru ca o simt aici, pe blog, mereu.

2193
shutterstock_flowersConcurs: Transforma-ti ziua, de tine depinde sa te simti bine

Concurs: Transforma-ti ziua, de tine depinde sa te simti bine

stiu ca astazi cind v-ati trezit v-ati gindit la lucrurile complicate pe care le aveti astazi de rezolvat la munca, v-ati incruntat ca e frig afara si ziua vi s-a parut mai grea.
ati plecat la birou pe acelasi drum ca in fiecare zi si pentru ca pasii sau masina par cca va duc singuri, mintea s-a dus pe alte drumuri. nici macar nu v-ati mai uitat la cladirile pe linga care ati trecut. sunt acolo de atita vreme, ce schimbare poate sa fie.

dar oare la cer v-ati uitat?
*
stiu ca mintea omnului e cel mai complex mecanism si ca avem nevoie de putin ca sa trecem de la marea bucurie la o tristete profunda sau viceversa.
obisnuiesc sa spun ca cele mai mari razboaie sunt in mintea noastra nu in afara ei.

si tocmai de aceea cred ca depinde foarte mult, cel mai mult, de noi ca zilele sa ne fie senine si frumoase.
ca orice ar fi greu/rau/trist din jur ne afecteaza in masura in care lasam sa ne afecteze.

*
sunt multe exemple despre cum nu ne mai bucuram de lucrurile din jur si nu ne facem viata mai frumoasa si m-am gindit sa va provoc: transformati-va ziua, astazi, miine sau poimiine.

faceti ceva ce n-ati facut niciodata sau n-ati mai facut de multa vreme

mergeti la birou pe un alt drum, plimbati-va prin parc, colorati-va casa si biroul cu flori de toamna, lasati un biletel simpatic pentru un coleg/colega (daca-i transformati ziua si a voastra va fi mai frumoasa pentru ca bucuria se reflecta).

transformati-va ziua in altceva decit a fost pina acum. din mici detalii, ca accesoriile pe o rochie.

si trimiteti-mi fotografii cu micile voastre gesturi care v-au bucurat sau i-au bucurat pe altii. pe mail la (cristina.bazavan la gmail.com)

daca adun intr-o saptamina minim 50 de marturii, le punem intr-un ebook ca sa se inspire si altii. semnatarii a 10 dintre cele mai frumoase marturii merg impreuna cu mine la concertul lui Woodkid din 5 decembrie, Transformation Event by Absolut.

(trebuie sa aveti peste 18 ani ca sa puteti intra la eveniment)

*
Incepe de astazi sa-ti transformi zilele ca sa te bucuri, ca sa iesi din rind si sa fii altfel, si sa traiesti din plin. E mesajul din noua campanie Absolut Transform Today in care 4 artisti va arata cum si-au transformat viata crezind in ideile lor. detalii aici

foto via shutterstock

1170
bazavan heinekenun ebook tres tres simpa. si verde. pt 140 de ani.

un ebook tres tres simpa. si verde. pt 140 de ani.

mai stiti cind v-am povestit despre aplicatia simpatica de pe Cocorul cind puteai sa dai noroc cu Heineken si sa-i spui La multi ani la aniversarea de 140 de ani?

ei bine, dupa aplicatia aceea, aniversarea Heineken a continuat cu aplicatia Time Capsule, apoi cu un super super party la Biblioteca Nationala unde a fost jumatate din lumea mondena a capitalei.

in seara aia toata lumea isi dorea sa fie la party-ul Heineken si sa vada lucrurile super creative pe care le aveau acolo – istoria companiei era prezentata intr-o camera printr-o piesa de teatru, intr-o alta camera puteai sa joci fotbal cu o aplicatie pusa pe un ecran urias, il alta invatai de la profesionisti cum sa fii DJ si faceai mixaje:)

***

cum Heineken are cele mai smart campanii pentru online (in Romania au fost primii care au gindit un top special pentru bloggeri tintind direct comunitatea masculina din online) in incheierea campaniei aniversare a fost lansat un ebook foarte simpatic in care sunt prezentate detalii din campanie dar si toate lucrurile simpatice de la petrecerea minunata.

e cu multe fotografii si un layout foarte frumos. puteti citi ebook-ul aici.

***

la multi ani Heineken inca o data. si tie (am mai dat noroc cu tine), dar si simpaticilor care muncesc in numele tau si fac unele dintre cele mai creative campanii.

 

946
http://www.dreamstime.com/stock-photos-hush-secret-image3358563Cartea secretelor. Scrie si tu un secret!

Cartea secretelor. Scrie si tu un secret!

Nu am spus niciodata “te iubesc”, desi am o relatie de 6 ani.

*

Dimineata, cand sunt in in tramvai in drum spre serviciu simt nevoia sa ma lipesc de oameni.

*

Nu am avut niciodata un barbat doar pentru mine. Am fost mereu “a cincea roata la caruta”, “a doua”, “cealalta” sau cum doriti dumneavostra sa-i spuneti.

*

Mi-ar placea enorm sa lucrez ca ospatar pe un vas de croaziera. Macar 6 luni. Sa las tot, familie, tara, prieteni si sa merg in necunoscut.

*

Il ador pe viitorul sot al prietenei mele.

***

Secrete. Mici amanunte din vietile altora pe care nu-i cunosti. Dar in care te-ai putea recunoaste.

Secrete anonime intr-o colectie de marturisiri ale celor de pe linga tine. Antropologie urbana.

Adun pentru un Ebook – Ce nu stiai despre mine – secretele oamenilor. Anonime.

*

va invit sa raspundeti printr-o poveste scurta, o intimplare, intr-un singur paragraf  la intrebarea “ce nu stiai despre mine?”

semnati cu initiale, daca alegeti sa raspundeti la comments. nu e importanta identitatea in acest proiect, dar lasati un mic indiciu despre profesia voastra (sau virsta) pentru ca viitorii cititori sa poata avea o imagine despre cine e protagonistul secretului.

daca va e mai usor imi puteti scrie pe mail la cristina.bazavan la gmail.com. va garantez confidentialitatea.

o parte din secretele spuse anonim de cind am inceput proiectul pot fi citite aici.

1392
secretebook colectiv: ce nu stiai despre mine?

ebook colectiv: ce nu stiai despre mine?

imaginati-va o carte cu secretele altora. mici amanunte din viata unor oameni pe linga care treci pe strada si carora nu le mai dai atentie pentru ca esti prea ocupat(a).

secrete amuzante sau nu, in contradictie cu personalitatea sau meseria lor, un acces voyeuristic la niste intimplari.

un puzzle despre lucruri pe care le facem si nu ne place sa le stie lumea.

ar putea fi materie prima pentru un studiu antropologic, dar la fel de bine ar fi o lectura S!MPA din care ai avea de invatat.

***

va invit sa raspundeti printr-o poveste scurta, o intimplare, intr-un singur paragraf la intrebarea “ce nu stiai despre mine?”

semnati cu initiale, nu e importanta identitatea in acest proiect, dar lasati un mic indiciu despre profesia voastra (sau virsta) pentru ca viitorii cititori sa poata avea o imagine despre cine e protagonistul secretului.

***

ca sa va incurajez, doua secrete despre mine.

– Desi o parte importanta din meseria mea se bazeaza pe conversatie si am antrenamentul de a afla multe povesti  chiar si de la oamenii pe care-i intilnesc prima data, una dintre cele mai mari placeri ale mele este sa nu vorbesc. O zi in care nu trebuie sa vorbesc deloc mi se pare rasfatul suprem. Dar sa nu vorbesc deloc inseamna chiar deloc. Am studiat si limbajul mimico gestual sperind ca m-as putea exprima cit mai mult fara cuvinte, nu mi-a iesit.

(mi-a fost util insa o data la metrou cind m-am imprietenit cu un copil surdo mut)

– Nu dorm. Dorm 4 ore pe noapte, in noptile in care am noroc si pot sa adorm. Am incercat toate tratamentele din lume, de la plante la acupunctura, de la sport (de oricare fel) pina la masaje ( de toate felurile). Refuz sa iau somnifere si cindva ziceam ca – desi nu cred in ideea casatoriei, pentru ca oamenii trebuie sa fie liberi sa iasa oricind dintr-o relatie in care nu mai simt la fel – ma voi casatori cu barbatul in bratele caruia am sa dorm si eu, ca tot omul, 8 ore. Mi-a trecut si asta… Acum folosesc timpul in care ar trebui sa dorm ca sa citesc sau sa vad filme.

astept secretele voastre, aveti avantajul ca toate vor fi anonime:)

sunt sigura ca, adunate intr-o carte, vor fi foarte incitante si interesate de descoperit din perspectiva cititorului.

Later edit (inspirat de un mail de la un prieten): daca nu doriti sa postati secretul intr-un comentariu, aici, puteti sa o faceti via email cristina.bazavan la gmail.com (promit confidentialitatea absoluta)

Cover ebookfree ebook, Culisele X Factor

free ebook, Culisele X Factor

“Culisele X Factor- Cum sa cistigi un concurs de 200.000 de euro” este prima carte din Romania despre un show de televiziune si despre impactul pe care acesta il are asupra vietilor participantilor la spectacol.

Am vrut sa scriu aceasta carte pentru ca in Romania nu exista cultura intelegerii unor asemenea show-uri de televiziune, dincolo de concursul propriu zis. Cum nu exista nici cultura / educatia participarii la asemenea concursuri.

Pentru mine, genul acesta de show-uri pe care le urmaream la televiziunile franceze sau engleze au insemat o sansa de a vedea caracterul unor oameni care se afla in situatii de stres extrem: stau inchisi intr-o casa mai multe luni, sunt expusi emotiilor show-urilor in direct, al evaluarii publicului si trec printr-o multime de transformari.

In 2011 cind Antena 1 a cumparat formatul X Factor am cerut acces la culisele show-ului si am inceput documentarea. Am fost la auditii si gale, am intervievat concurenti, am vorbit cu psihologi, dar si cu echipa care a facut show-ul.

Paginile urmatoare sunt ca un studiu de caz despre transformarile pe care le suporta un tinar care vrea sa devina artist – de la cum reactioneaza organismul lui supus adrenalinei si pina la rabufnirile sale de caracter, pe care nu il poate ascunde pe o durata asa de mare de timp.

Dar sunt si recomandari despre cum sa te prezinti la un asemenea concurs si ce strategie sa ai ca sa iesi din competitie cu un numar cit mai mare de fani.

E o poveste despre caractere, despre vointa si despre ce trebuie sa faci ca sa ajungi sa-ti atingi visul si sa cinti pe o scena, cu exemple despre ce ai de invatat de la juratii sezonul 2 X Factor: Delia, Dan Bittman si Cheloo, dar si de la prezentatorii Razvan si Dani.

O poveste pentru care m-am documentat 2 ani.

P.S. Am fost la lectii de box ca sa pot sa scriu despre Cheloo. Aflati in carte de ce:)

***
Cartea “Culisele X Factor – Cum sa cistigi un concurs de 200.000 de euro” poate fi downloadata gratuit, dar mi-ai fi de mare ajutor daca ai ”plati” descarcarea ei cu un tweet sau un share pe Facebook. Cu un Click aici, o descarci platind virtual. Multumesc.

***
Cristina Bazavan este jurnalist, scrie pe blogul S!MPA (bazavan.ro) si face cronica de cinema pentru Europa FM. A fost redactor sef al revistei Tabu, a facut parte din echipa care a creat brandul Europa FM si care a formatat si rebranduit Radio 21 la sfirsitul anilor ‘90 si a fost consultant pentru lansarea Radio Guerrilla. A prezentat primul sezon al emisiunii Ca-n filme (Digi 24 TV).

creature comfortscare e obiectul tau de confort part3

care e obiectul tau de confort part3

astazi e a cincea zi in care adun de la cititori povesti despre obiecte care inseamna “acasa”.
am pornit acest proiect dupa ce am descoperit o carte care are fotografii cu obiecte care dau siguranta/confort proprietarilor

am adunat 40 de povesti pina acum…

primele 20 de obiecte si povestile lor sunt aici.

alte 20 obiecte si povesti aici.

acum incepem o noua serie. cind ajung la 50 pornesc demersurile pentru layout-ul unui ebook. asa ca nu ezitati sa va spuneti povestea obiectului care inseamna “acasa”.
va fi aproape anonima, pentru ca voi posta doar prenumele… nu este un proiect care sa genereze stiri pentru libertatea sau cancan (sunt deja obiecte de la muzicieni, prezentatori de televiziune sau actori), e un proiect despre emotii individuale.

multumesc frumos ca vreti sa participati.

*
Florin

Ochelarii pe care-i port când mă uit la filme, cu iubirea mea în braţe, pe canapeaua mea preferată. Ochelarii de vedere înseamnă pentru mine dezbrăcarea de convenţia socială care îmi cere imagine zâmbitoare, unidirecţională, superficială.

***
Monica

Nu cred să existe un început mai promiţător pentru relaxare- moi, călduroşi, discreţi: papucii de casă. Cei pe care nu-i arăţi musafirilor pentru că al tău e universul liniştit al lui „acasă”. Nu-i afişezi la intrare, nu-i laşi pradă umezelii din bucătărie ori baie. Papucii de casă care ajung doar în camera de zi şi apoi în dormitor. Care te aşteaptă la graniţa dintre lumea dezlănţuită, rece, ostilă şi căminul tău cald şi liniştit. Nu-ţi trădează prezenţa (cine mai foloseşte încălţări cu toc în casă, în afară de toţi vecinii de deasupra de pe tot mapamondul?), sunt fraţi de cruce cu covorul şi tatonează temători podeaua rece. Dacă strada se împrieteneşte încet-încet cu pijamalele, papucii de casă, cipicii, babuşii ori botoş(e)ii sunt numai şi numai pentru ACASĂ.

***
Dan-Andrei
Acum patru ani primeam de la matusa mea care facuse un concediu in Israel o piatra. Unii imi spun ca e un talisman insa eu nu vad acest obiect asa. Este “my gratitude rock”. Este obiectul care ma linisteste si imi aminteste de fiecare data cand il privesc cat de noroc sunt. Norocos ca am avut mereu un loc de munca care sa imi placa la nebunie, norocos ca de fiecare data cand am avut un necaz am reusit in final sa-l depasesc, norocos ca financiar mai mereu nu am avut probleme serioase, norocos ca am prieteni cu care ma stiu de peste 25 de ani si multi altii care imi fac ziua mai insorita, norocos ca am putut studia si acumula cunostiinte si valori care sa imi deschida noi orizonturi si norocos ca nu imi este rusine cu nimic din ceea ce fac zi de zi.

Aceasta piatra a recunostiintei am purtat-o cu mine peste tot in ultimii patru ani. M-a insotit mereu prin conferinte, interviuri, evenimente, sedinte, concerte, stadioane, spitale, sali de operatie, iar singura data cand ma despart de ea este cand imi dau hainele jos de pe mine cand fac un dus sau cand merg la piscina. Multi au vrut sa mi-o confiste cum ca ar reprezenta un pericol, a trebuit sa o ascund, sa le explic ca este o parte din mine si ca nu pot sa ma despart de ea. Altii mi-au spus ca nu sunt un bun crestin, ca nu trebuie sa ma ascund dupa obiecte ca nu asa ne invata biserica. Altii mi-au spus ca sunt superstitios si ca este o prostie. Adevarul este ca ma linistesc imediat ce o scot din buzunar si o tin in mana. Este poate un efect placebo, poate este ceva cu adevarat mistic sau poate este pur si simplu o metoda pe care am dezvoltat-o inconstient de a ma “repara”, sau de a-mi trage sufletul pentru cateva clipe sau minute. Piatra are gravata pe ea imaginea simbolica a miracolului de la Tabgha, un oras in partea de nord vest a Marii Galilee in Israel. Acolo Isus a facut miracolul multiplicarii pestilor si al painilor hranind astfel mii de oameni infometati care il urmau in timpul predicilor sale. Piatra a fost luata de langa mormantul lui Isus, gravata si mi-a fost trimisa de urgenta inainte de craciunul anului 2007. De atunci suntem,nedespartiti si imi aduce in viata un confort zi de zi.

***
Camelia

O fotografie cu “copiii” mei, pe care i-am pierdut si n-o sa-i mai am niciodata. Nu stiu daca e chiar obiectul meu de confort cat mai degraba un lucru care imi aminteste ca am fost candva femeie. De cate ori o privesc, ma regasesc curajoasa si luptatoare si imi da speranta ca maine va fi o zi mai buna. Si daca intr-o zi cineva ma va intreba de ce nu am avut niciodata copii, o sa le pot arata o poza cu ei. Chiar si asa, sub forma de cateva celule. Am totusi o amintire!

***
Tina

Un portret facut de prietena mea cea mai buna la plecarea ei in tari straine, infatisandu-ne pe noi doua, cu vise, idei, amintiri si tot ce ne-a legat in decursul celor 20 de ani de cand ne cunoastem. Pentru ca pentru mine, ani la randul, ea era “acasa”.
Atunci cand te muti an dupa an, acasa nu mai inseamna 4 pereti si un pat, ci persoanele si amintirile pe care le iei cu tine in fiecare coltisor de lume. Tocmai de aceea, sunt nedespartita de albumele foto, vechi de ani de zile si de un hardisk unde se afla tot ce e mai important pentru mine: idei, poze, muzica, filme preferate si fara de care m-as simti pierduta :)

***
Cristina Elena
“confort inseamna flori, de orice fel, imprimate pe obiecte din casa. fara ele e imposibil. apoi mai e ceaiul aromat si biscuitii cu nuca, musai cu cei dragi. cartile frumoase care iti taie respiratia cu ideile si felul in care te deschid si te provoaca nu lipsesc. si sigur sigur inseamna piele catifelata si parfum placut pe langa tine.”

***
Sabina

O patura care, desi voluminoasa, m-a insotit pana acum in patru tari diferite. In momentul de fata imi tine de cald in Bratislava, Slovacia. Si imi da o senzatie nemaipomenita de “acasa”.

***
Catalina

Cand eram in clasa a saptea, mama mi-a adus, dintr-o calatorie la Istanbul, un medalion care mi-a devenit foarte drag. Un medalion in forma de romb, cu o piatra mica, din sticla albastra. Era prima oara cand mergea la Istanbul, orasul o incantase si a vrut neaparat sa-mi aduca o bijuterie de acolo. De atunci l-am purtat mai tot timpul – ma fascina culoarea lui intensa si felul in care stralucea in lumina. Mai tarziu, dupa ce mama a murit, m-am atasat si mai mult de el. De frica sa nu-l pierd, mi-l puneam la gat rar, doar in zilele in care simteam ca am nevoie parca mai mult de prezenta ei pe langa mine. Il purtam la examene, la interviuri sau cand zburam cu avionul.

Vara trecuta, cu o saptamana inainte sa merg pentru prima oara la Istanbul, l-am pierdut. Nu stiu cum, nu stiu unde, stiu doar ca mi l-am pus la gat intr-o zi si la sfarsitul zilei disparuse. M-am enervat, am plans, am cautat peste tot, pe pat, sub pat, prin masina, pe sub covor – nimic. Atunci prietenul meu mi-a spus: „O sa mergem la Istanbul si o sa cautam prin toate magazinele si prin toate pietele pana cand o sa gasim unul la fel”. Imi placea ideea… si nu prea. Nu voiam sa fac shopping pentru un medalion care sa SEMENE cu cel dat de mama.

Zece zile mai tarziu, ne plimbam amandoi prin curtea Palatului Topkapi. Avusesem o zi tare frumoasa si insorita. La un moment dat, in timp ce eu ma oprisem sa fac o poza, prietenul meu s-a aplecat brusc si a ridicat ceva de pe jos. A venit la mine cu zambetul pe buze si cu palma intinsa. Pe jos, prin iarba, gasise un medalion cu o piatra mica, din sticla albastra, cu o forma usoara de romb. Medalionul de la mama se intorsese la mine in cel mai frumos si mai firesc fel posibil.

*
Ioana
Acasa inseamna multe lucruri, si printe ele, inseamna lucrat pana tarziu, pana cand in diminetile de mai, la 4 jumatate nu se aud decat vrabiute, gugustiuci si alte minunatii inaripate care te anunta ca e vremea sa dormi. Si alaturi de ciripiturile lor – acelasi radio, care ruleaza aceleasi 100 de piese pe care le stiu pe de rost si pe care le pot fredona la auzul primelor acorduri. Cu ele mi-am scris licenta, cu ele am insirat perle, cu ele mi-am facut bagajele si tot ele au colorat noua casa. Acasa e atmosfera pe care putine lucruri o pot construi cu atata precizie ca jazzradio.com intotdeauna /vocallegends, care a inlocuit cutiilecu cd-uri din liceu dar a pastrat margelele, parfumul mamei, biroul murdar de lipici si cele mai frumoase
nopti.

***
Stefania

M-am mutat de multe ori din 2005 incoace si de atunci am pierdut cumva sentimentul care insemna pentru mine acasa. De fapt viata a inceput sa fie altfel, un fel de trai neinradacinat sau cu radacinile la vedere. Acasa au inceput sa fie alte lucruri, mai multe – modul de a ma simti bine cu oamenii apropiati, oriunde ar fi ei si oriunde am fi impreuna, povestile si locurile care ma leaga de anumiti oameni, in care am fost in vreun fel fericita. Asta reprezinta si fotografiile din imagine.

***
Miruna

Puloverul meu cel mai comod, de cate ori il port ma simt casual si in super forma :)) E destul de vechi, l-am cumparat acum cel putin 3 ani si-l tot port de atunci. E si cam scamosat si larg, dar fix de aia-mi place. In plus, e negru, una din culorile cele mai la indemana de purtat – si-mi lasa umerii goi :) Love it.

***
Ioana P

Este telefonul din casa bunicii mele si acum din casa mea. Cumva, a facut firesc tranzitia de la copilaria mea la copilaria fetei mele.

***
Andreea

Am invatat sa nu ma leg de obiecte, sa nu-mi pun idei si sentimente in cutiute inflorate, infierate, in lumanari parfumate, ori cani, ori licori parfumate. Totusi, am 2 obiecte dragi.
Primul: fotografia bunicului meu, pe care o port de 10 ani in portofel. Oriunde as fi, el imi da linistea si calmul acelui “acasa”. Din pacate, el nu-si mai poarta pasii pe aceasta lume, pur fizic si palpabil, de fix 17 ani. Dar, cum spunea o vorba veche, acum nu trebuie sa-mi mai fie dor, caci plecat in acele locuri, imi e mai aproape ca oricand. Moartea suprima distantele, moartea lasa spiritele sa umble alaturi. Iar subconstientul meu e sigur ca pastrand aceasta fotografie tot timpul langa mine, nu uit sa fiu eu, cea pe care a construit-o cu sarg si drag, bunicul. Si tot prin intermediul ei stiu ca-mi pot accesa toate amintirile care-mi statornicesc in ganduri si-n simtiri linistea.
Si perlele. Bijuteriile mele preferate. Perlele primite de la mama. Ele ma fac sa ma simt si puternica, si femeie si delicata. Cumva e intelesul lumii in ele, deslusit prin puterea iubirii si a daruirii. Multumesc, mama!

***
Andreea G

O cana simpatica primita cadou de la mama mea imi insenineaza diminetile si imi aminteste de zilele de vara pe care le petreceam alergand prin gradina bunicii. De trei ani nu ma despart de ea, de trei ani am mare grija de ea. E pusa intr-un loc la vedere astfel ca imi aminteste mereu de familie, de “acasa” . Confort inseamna si muzica iar de curand am descoperit reteta relaxarii, albumul celor de la Thirty Seconds to Mars.

***

Amalia

Primele lucruri ce le-am achizitionat ca sa ma simt ca acasa au fost carti, carti ce le-am citit si indragit de-alungul timpului dar mai ales carti citite in copilarie impreuna cu bunicul :). Steinbeck, surorile Bronte, Maugham, Jack London le-am gasit usor si m-am bucurat sa le citesc in original. Chiar si uitindu-ma doar la ele pe rafturile bibliotecii imi dau un sentiment de siguranta, de confort. Apoi la o prima vizita in Romania am luat cu mine volumele ultra frunzarite ale lui Cosbuc si Teodoreanu. Pe astea nu am mai avut curaj sa le recitesc dar tinindu-le doar in mina si vazind petele dulci de cozonac “cuib de viespi” (facut de bunica) de pe paginile ingalbenite imi recreaza atmosfera linistita si plina de dragoste a casei bunicilor.

***
Andreea V

Acasă înseamnă rafturile pe care am pozele cu părinţii, casetele cu muzica preferată şi nişte oi.

Raftul arată la fel de când eram în liceu pentru că pe vremea aia l-am şi făcut. Acum mi se pare că arată ca un altar; a ajuns unul fără intenţie. De la o treabă practică s-a transformat, peste ani, într-un spaţiu pe care nu l-am mai folosit, dar care rămâne parte din ambianţa camerei.

Pozele cu părinţii îmi aduc aminte de faptul că am avut o copilărie şi o adolescenţă grozave, cu oameni blânzi şi amuzanţi şi tineri care m-au crescut ca pe cel mai bun prieten al lor. Casetele cu muzică sunt ale formaţiilor pe care le-am ascultat cel mai mult în liceu – Nirvana, The Doors, Korn, System of a Down. Originale sau copiate de pe alte casete, versurile m-au însoţit mereu, acasă sau pe walkman, ca nişte înţelepţi tovarăşi de la care am învăţat să înţeleg că lumea ni se arată sub foarte multe aspecte. Oile mi-au plăcut pur şi simplu. Dintotdeauna, mari şi mici, sub formă de jucării de pluş, genţi sau puşculiţe, le-am adunat. În oaie am văzut mereu serenitatea; animalul acela care pare că trăieşte în umbra pericolului, dar căruia nu pare să-i pese de asta. Ca şi când, o înţelepciune mai adâncă o face să treacă peste evidenţa pericolului care o paşte şi să accepte că “ce va fi, va fi”.

***
Sabina C

Acum acasa pentru mine e acolo unde e ceasul meu cu Mickey si pe care il am de mult si care imi spune cand sa plec la munca. In plus, maimutica Maimu imi aminteste de cineva foarte drag si imi tine de cald in zilele friguroase.

***
Maria D

Pe o etajeră a bibliotecii din camera mea din Craiova şi-a aflat, la un moment dat, demult (în urmă cu vreo 11 ani e demult?) locul un îngeraş de porţelan, care apoi i-a chemat şi pe alţii, astfel că s-a format un stol, variat, dar armonios. Parte au rămas să vegheze camera, goală acum, deoarece de vreo cinci ani mi-am luat zborul la Bucureşti, parte mă însoţesc. Le ţin companie pe o etajeră, devenită a lor, în fiecare din locuinţele în care m-am perindat, o iconiţă triptic cu Sfânta Treime şi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, o adunare de scoici de pe toate litoralurile vizitate (nu multe, dar în creştere) şi o pruncă moroşană care îmi urează „La mulţi ani!” de la Sărbătorile din 2003, de când mi-a trimis-o mesager poetul tare drag inimii mele, Radu Cârneci. Desigur, fundal asortat şi statornic – cărţi, la fel de dragi: Eminescu, Nichita, C.D. Zeletin… Lista continuă.

*
Aela

O masca de carnaval primita de la mama si adusa direct din Venezia acum foarte multi ani, inainte sa plec la casa mea :) Si care, de fiecare data cand ma uit la ea imi creeaza starea de “acasa” dar ma face sa retraiesc si emotiile speciale pe care mi le transmite orasul acela de fiecare data cand il vizitez.

Daca era sa aleg o “fiinta” de orice fel, ar fi fost pisica mea, Luna, dar ai zis obiect 😉

***
Lavinia

Sam, catelul negru, miniatural si delicat, chiar daca nu intra la categoria “obiecte”, cu siguranta se regaseste la categoria “dragi”:). Fiecare zi e mai frumoasa si mai colorata alaturi de el. Oriunde am merge impreuna, ne-am simti ca acasa. :)
Pe copacelul mic si verde il cheama D-nul Chi, si l-am primit cadou de la mama, de ziua mea. Imi zambeste in fiecare dimineata cand il stropesc si cand ii laud verdele. :)

***
Olivia C

Confort, pentru mine, e o stare de spirit. Starea de spirit pe care o simt cand inchid o usa si stiu ca, in acel loc, pot sa fac aproape tot ce vreau, cand vreau. In Bucuresti, obiectul de confort e acest breloc si cheile (casei) pe care le gazduieste

1617
creature comfortscare e obiectul tau de confort, part 2

care e obiectul tau de confort, part 2

acum 2 zile am descoperit o carte in care erau fotografiate obiectele de confort – cele care aduc sentimentul de acasa – ale unor oameni obisnuiti din anglia.

am intrebat prietenii si cititorii blogului care sunt obiectele lor de confort. si pentru ca primele povesti au fost foarte frumoase mi-am propus sa scot un e book cu amintirile noastre de “acasa”

primele 20 de obiecte trimise de cititori le puteti gasi aici.

daca vreti sa participati si voi, trebuie doar sa trimiteti un mail cu fotografia obiectului si o mica explicatie.

multumesc frumos ca doriti sa va implicati intr-un proiect care spune ceva despre voi, dar va pastreaza anonimatul. (folosim doar prenumele in dreptul fiecarei poveste/fotografie)

pentru ca deja s-au adunat multe in acel post, continuam cu un alt post.

obiectul cu nr 21 vine de la…

Mirela

“Acasa” inseamna neaparat ceaiul Earl Grey cu lapte baut din canile mele Starbucks…am multe (si se inmultesc permanent…e drept ca se mai si sparg, pe masura ce mai vin prietenii in vizita :)))

Iar de acasa nu as pleca orice ar fi fara Mac-ul de pe care tocmai scriu si la care petrec 3/4 din zi….deci as putea spune ca este si el un obiect de confort, nu? Este “acasa” si atunci cand nu pot fi acasa, caci e practic legatura cu toata lumea din lumea mea.

***

Peschetta

am si eu cana preferată, cartea de suflet, filmul minunat, parfumul MEU, pantofii favoriţi, inelul pe care-l port des, fotoliu preferat, dar… doamnelor si domnilor, vreau să vi-l prezint pe Bernie Bukowski, ursuletul de plus care foarte curand face un an. A venit in casa mea intr-o noapte de martie când l-am găsit in bucătărie alături de biscuiţii coloraţi şi un pahar cu lapte. A fost dragoste la prima vedere, parol!

***

Anca


Obiectul meu de confort, surprinzator, sau nu?, este un tablou. Este o compozitie de dimensiuni mari de Eugen Ilina, din 2008. A stat cateva luni expus in galeria Orizont, pana cand m-am mutat in casa noua. Nu l-a cumparat nimeni. Era al meu. Odata cu asezarea lui pe perete a transformat casa in acasa.
La o prima vedere, o balerina se infiripeaza parca din spuma marii. Pe masura ce-l privesti, descoperi noi forme pe panza si alte simboluri. Are un amestec de inocenta si reverie. De fiecare data cand plec pentru cateva zile de acasa, la intoarcere ma trantesc pe canapea si il privesc minute in sir. E o sursa de inspiratie. Si e acasa.
later edit Anca Ah, trebuia sa-ti povestesc despre primul meu obiect de confort: o basmaluta rosie de care nu ma desparteam niciodata, nici cand dormeam, nici cand faceam baie, chiar niciodata. Dupa 3 ani din basmaluta au mai ramas doar cateva fire de borangic care au avut o soarta trista: au ajuns pe foc.

***

Cristina

Imprejurarile au facut sa imi schimb locuintele des. Intr-un an ajunsesem sa schimb vreo 6 locuinte, astfel ca primul lucru care eram intrebata dupa obsinuitul “ce faci?” era “unde mai stai?” :) Asta era partea amuzanta, insa ce imi displacea teribil la schimbatul locuintelor, dincolo de efort si carat lucruri, era ca trebuia sa ma imprietenesc cu noul spatiu, sa il “imblanzesc”, sa mi-l apropii, astfel incat sa ma simt bine si sa am sentimentul unei case primitoare :). Astfel, intr-o seara, in casa in care tocmai ma mutasem mi-a venit ideea sa imi fac ordine in bijuterii – cercei mai ales- daca tot era momentul despachetarilor. Nu i-am mai pus la loc in cutiute; i-am lasat asa, pe o comoda si imi placea sa ii vad pe toti asezati intr-o dezordine perfecta. De atunci, de cate ori imi schimb locuinta primul lucru dupa care ma uit cand incepeam sa despachetez este acel loc bun unde imi voi insira colectia de cercei, ca sa ma simt acasa. Asa alung eu aerul strain de unde stau… cu cerceii :)

***
Diana

“Divizia mea de bucurie”: afis pe panza, vinyluri, biografii, documentare – primite cadou, aduse de la Dublin sau Londra, cumparate de pe internet. Carate cu grija prin tot Bucurestiul; aproape ca am pus o eticheta cu “Nu atingeti” pentru musafiri 😛

***
Diana T
Cand eram in liceu si in primii ani de facultate, nu mergeam fara Maestrul si Margareta si Cel mai iubit dintre pamanteni in nicio vacanta sau nicio escapada sau la niciun workshop care tinea mai mult de 5, 6 zile. Asa au calatorit cartile mele in America, si alte tari din Europa. Chiar daca le stiam deja pe de rost, le duceam cu mine. Bagajul oricum, era mare tot timpul.
Mai am o pereche de papuci de casa-slapi ( pe care imi e rusine sa ii fotografiez pentru ca arata absolut urat deja), care, la fel, au fost cu mine peste tot. Poate chiar au vizitat mai multe tari decat Maestrul si Margareta :)
Dar ceea ce ma face pe mine sa ma simt bine daca am cu mine mereu este inelul meu de logodna. Nu pot fara el. Cand ma duc la sala sau cand am spectacol, nu il port. Il las frumos in cutiuta lui albastra Tiffany, acasa, si, da, recunosc, uneori il pup inainte sa plec, si il las cu greu, ca si cum m-as desparti de o persoana draga. Cum ajung acasa, il pun inapoi pe mana si ordinea universului se restabileste.
poza e facuta cu telefonul, imediat dupa ce l-am primit :)

***
Catalin
“filme, o invitatie inca neonorata si Jose, jucaria hand-made primita cadou intr-un an de Craciun. Ele fac din casa in care locuiesc “acasa”.

***

Bogdana

Cum provin dintr-un satuc, mi-am petrecut inceputul vietii adulte mutandu-ma. Ptr liceu, ptr facultate, ptr master, ptr job. Am schimbat gazde, garsoniere, apartamente, tari, judete, orase. Dar mama si tata m-au crescut cu intelegerea profunda a nevoii de un acasa. Si ptr ca vremurile au fost asa cum au fost, mi-am facut un acasa la fiecare mutare cu trei lucruri, niciodata identice dar mereu aceleasi. Nu mi-am dat seama ca urmez un pattern pana cand n-am analizat ce se inmultea la mine la fiecare “casa noua”. Indiferent de judet, oras, garsoniera, apartament, casa, sunt acasa daca am tablouri, cartile mele (tot mai multe la fiecare mutare) si perne (tot mai mari de fiecare data). NU suport peretii albi, bibliotecile pline de bibelouri sau pahare si paturile golase. Tin tablouri pe podea, pe pereti, in spatele dulapului, pe post de cuier ptr esarfe. Fac o biblioteca din orice raft. Imi tine spatele, mereu, o perna :)

*

Emma

1.O bluza veche si urata pe care o iau peste tot pentru ca tine de cald noaptea, atat cat sa nu te sufoce.2. Colectia de cani culese de prin lume. Cand le vad, stiu ca sunt acasa, zambesc si imi spun  ca intr-o zi am sa scriu povesstea fiecareia in parte . 3. Paznicul casei, catelul Toby, fara de care  diminetile ar fi mai linistite…deci mai plictisitoare:)

***

Andra

Colecționez pietre și scoici încă de când aveam doar câțiva anișori, iar peste timp s-au adunat diverse pietricele, mai mici sau mai mari, de peste tot pe unde am fost. Le strâng fiindcă pentru mine înseamnă trăinicie, stabilitate și istorie. Am lăsat câteva acasă când m-am mutat în alt oraș, iar pe restul le-am luat cu mine. Sunt ca firimiturile lăsate de Hansel and Gretel, care marchează propriul meu drum în viață.
PS: Ouăle din coșulet țin locul pietrelor pe care am uitat să le iau din Maramureș când am fost ultima dată acolo

***

Alina

Am o colectie personala destul de mare de „vechituri”. Construiesc, la propriu, un Muzeu de Panze si Povesti la Mandra (Tara Fagarasului) pentru care am adunat sute de piese, una mai speciala decat cealalta. Am o carte cu 103 poezii ale mele, legata manual, si un jurnal cu povesti de calatorie. O moneda norocoasa de la un fost iubit, decoratiile de razboi ale bunicilor, o oglinda mare gasita intr-o casa parasita, o papusa si bicicleta de la bunica, 3 istorii ale modei in albume mari – extrem de chic, rochitele in care apar in fotografiile de la 1 la 3 ani, portofelul cu care au plecat ai nostri in America la inceputul lui 1900, arborele genealogic al familiei pe linia legionarului Horia Sima… niciunul dintre aceste obiecte nu calatoreste, insa, cu mine! Si m-am luminat brusc: exista un singur loc pe lumea asta care pentru mine inseamna “acasa”. (…) am ales un tablou pop-art, facut de mine acum cativa ani (e un mix intre vorbele lui Octavian Paler – era vecin aici in Tara Fagarasului cu noi – si  Mama Ruta, bunica mea, care preluase de la el povestea cu copilaritul si imi spunea mereu: „copilareste cat mai mult, alerga, joaca-te, intreaba, da-te peste cap, ca o sa vina o vreme cand o sa pleci la scoala in capitala, si atunci o sa se termine cu copilaritul.” Si asa a fost! Stiu exact cand si unde s-a terminat copilaria mea. Tabloul acesta este, de fapt, una dintre povestile – laitmotiv – confort ale mele  ) Si mai am board ul pe care am construit, in ultimii 2 ani, povestea suveicii mostenite de la bunica, suveica ce face turul lumii. Are deja la activ peste 230 de mii de km batuti la pas din Europa pana in Africa de Nord, Asia de Nord, Asia de Est, Asia de Sud, Orientul Apropiat, Statele Unite ale Americii,  America Centrala, America de Sud,  Australia,  Noua Zeelanda). Cred ca si blogul ei de calatorie face parte, oarecum, in ultima vreme, din zona mea de confort!

***

Olivia

Acum mai multi ani, cu ocazia unui eveniment important din viata mea, am primit cadou de la Gabriela Cristu, un artist plastic cu exponate in toata lumea si matusa mea, o tapiserie: Purtatorul de cuvant.
Am instalat-o in casa in care locuiam atunci aducand odata cu ea amprenta mea personala: culoarea, pasiunea pentru arta moderna, cuvintele pentru care nu e nevoie sa vorbesti. Mi-a placut cu atat mai mult cu cat tapiseria este realizata manual si sunt necesare luni de munca, uneori chiar ani, pentru finalizarea unei astfel de opere.
Cativa ani mai tarziu m-am mutat din acea casa si am rulat tapiseria cu grija, initial a asteptat cuminte in bagaje pana cand am gasit un nou perete pe care sa o expun. Calatoria s-a repetat pentru ca momentan locuiesc intr-o alta tara… dar am luat-o cu mine cand am gasit un spatiu care sa imi placa. Si, cand ma intorc, o voi aduce inapoi.
Tapiseria nu este acasa. Pentru “acasa”as fi ales verigheta… de altfel am locuit si in cateva spatii unde nu am purtat-o cu mine. Dar cu siguranta atunci cand, dincolo de prezenta umana, vreau sa ii dau unui loc identitatea mea, aleg sa-mi expun Purtatorul de cuvant.

***

Oana

Cel mai “acasa”, oriunde as fi, ma fac sa ma simt un inel sau o pereche de cercei dintr-o colectie la care tin tare mult. Am realizat ca nu plec nicaieri (nici macar la ski, in varful muntelui) fara sa am cu mine niste inele si doua trei perechi de cercei. Acum, acasa, unul din locurile mele preferate este fix spatiul unde am asezat si ordonat inelele, cerceii si restul de bratari si “atarnatori”. Am mai realizat ca nu ies din casa fara sa am un inel pe deget. Niciodata. Nu ma simt in regula daca se intampla asta. Ma simt “in siguranta” daca am pe deget unul din inele si daca ma joc cu el (a devenit un soi de tic – il sucesc de pe un deget pe altul mai tot timpul, fara sa imi dau seama, cand ma gandesc la ceva, sau sunt intr-o intalnire sau ma uit la un film). Inelul devine parte din mine. :) Si mai e ceva: tipul asta de “acasa”, care calatoreste cu mine oriunde as fi, se transforma de la un loc la altul, pentru ca din orice nou loc pe care il gasesc imi place sa mai achizitionez inca un inel (sau o pereche de cercei). Asa imi amintesc de timpul petrecut acolo, invartind inelul cu pricina de pe un deget pe altul.

***
Edi

Cand ma gandesc la “acasa”, ma gandesc la locul in care vreau sa fiu cand sunt vesel, suparat, meditativ sau iritat. Aparatul foto reprezinta acasa pentru mine. Nu exista niciun alt obiect de care sa fiu la fel de atasat si mi-am dat seama de asta in urma cu vreo cinci ani cand, pentru cateva luni, nu am avut o camera foto digitala si tot timpul ma simteam incomplet. De fiecare data cand il tin in mana, simt ca “my arm is complete again”. E o extensie a mainii, a mintii si a sufletului.

*
Anca

Nu ma descurc bine cu fotografiatul. Iti las amintire cosul de cosmetice, cu produse inspirate de timpurile Tabu, care sta mai mereu langa mingea mea favorita, de un albastru ergonomic:)

*
Adela

M-as fi grabit sa spun repede “motanul meu, Demostene” daca nu ar fi fost vorba de obiecte.. Apoi as fi fost siropoasa povestind cat de mult il iubesc.
Asa e mai simplu: Garguiul si muzicuta – suna ca un titlu de carte proasta, dar, pentru onestitate, trebuie sa spun ca monstruosul si muzica sunt “minunile” care se intersecteaza zi de zi facandu-mi viata frumoasa. Ambele reprezinta simboluri ale atasarii mele de un trecut familiar, o perioada petrecuta in Franta – acum acel acasa pierdut si muzicuta la care “cantam” in copilarie, prefacandu-ma ca sunt talentata. Asa cum sunt ele, asezate una langa alta in biblioteca, fac din acasa locul in care ma simt in familiaritate.
Garguiul imi pazeste cartile, de cand nu mai ajunge pe catedrale si muzicuta imi aminteste zi de zi ca nu am fost chiar asa talentata in muzica :)
Nu le iau cu mine cand plec, dar astept sa ma stramb la ele atunci cand ajung acasa. Si deja de cativa ani mi-am dat seama ca sunt foarte fericita atunci cand ma stramb.

***
Rodica

o papusa primita de la mama (cred ca aveam vreo 14 ani cand am primit papusa…de asta sunt mai atasata de ea decat de altele :) ) si carticica asta de rugaciuni care a umblat cu mine peste tot in ultimii 15 ani…chiar daca nu o deschid, gandul ca o am in bagaj ma linisteste…lucrurile astea doua sunt printre cele care ar face din orice spatiu din lume un loc mai cald pt mine…

***

Bogdana D

hmm, you got me thinking, si oricat m-am chinuit, in afara de un pandantiv foarte foarte vechi in forma de broasca testoasa, care pe burta are o busola, primit de la ai mei la 20 de ani cu mesajul “in caz ca ai nevoie sa iti regasesti drumul”, de crucea Tiffany de la gatul meu si de cele doua engagement rings, nu mai am nimic. M-am obisnuit sa nu ma mai atasez de obiecte, doar de oameni :)

Si daca ma uit bine, cele patru obiecte le port mereu la mine

***
Claudiu
M-am gandit putin ce am carat in viata asta dupa mine (de cand am plecat de la parinti din casa-adica de 18 ani). Nu le am mai folosit de vreo 10-13 ani (si cred ca nu exagerez), pana acum cateva luni cand fetita mea a inceput sa le foloseasca pt “aranjatzii” pe unde merg masinile.

trepteelefant.ro: ebook-uri in romana!

elefant.ro: ebook-uri in romana!

site-ul elefant.ro a lansat zilele trecute o frumoasa biblioteca virtuala. nu stiu daca e cea mai mare (liternet.ro e primul site care a scos carti electronice si face asta de ceva ani), dar e cu siguranta o oaza de bine in spatiul online si in cel al cartilor.

am mai spus-o de multe ori, cred in cartile electronice pentru ca tinerii de astazi, ba chiar copiii de miine, nu vor avea racordul emotional pentru cartea tinuta in mina, pentru parfumul cernelii de tipar; ei vor stii gadget-urile si, daca vrem ca ei sa mai citeasca ceva, e bine sa le oferim informatia pe suportul si in limbajul cu care sunt familiari.

asa ca aparitia unei librarii virtuale in care sa poti gasi titlurile actuale (ceea ce ai si in librariile clasice) mi se pare o minunatie. si un pas imprtant intru modernizarea publisherilor romani.

eu visez la vremurile in care autorul va fi platit in functie de cite carti i-au fost downloadate , cu o mica margine pentru editor. asta ar insemna mai multi bani pentru autor si o corectie a pietei; ar aparea cartile care se citesc.

sigur ca lucrarile importante – mai putin comerciale – ar putea fi sponsorizate. am si idei despre cum sa fie sponsorizate, dar toate la vremea lor.

iata aici libraria virtuala de la elefant.ro, ebook-urile din colectia lor. bravo Vlad Puescu – stiu ca ai muncit din greu ca sa-i convingi pe editori sa-ti dea cartile in format electronic. nu stiu daca se pune, dar pe mine m-ai facut fericita cu variantele electronice ale acestor carti.

1369
books3Single-uri — pt carti

Single-uri — pt carti

cind spunem single-uri ne gindim la muzici, doar ca dinamica pietei si a vietii consumatorilor a adus ideea de single-uri si la carti.

Single-ul, asa cum il vede amazon in materie de publishing, e un story care are intre 5000 si 30.000 de cuvinte. e mai mare decit un articol de revista dar mai mic decit un roman. poate sa fie eseu, nonfiction, reportaj jurnalistic etc.
de la inceputul anului au vindut peste 100 de asemenea single-uri , pentru kindle…

Concurentul lor sunt baietii de la Atavist care publica numai nonfiction de forma scurta in format digital. fiecare carte lansindu-se cu audio book, spoturi video, layere cu alte informatii legate de carte etc

foarte curind si in romania citeva initiative de acest gen, legate de carti:)

1520
povesti de dragosteCARTI S!MPA: Povesti de dragoste, fragmente (VI)

CARTI S!MPA: Povesti de dragoste, fragmente (VI)

timp de 4 zile, pina la lansarea cartii cu Povesti de dragoste – 8 martie-public aici mici fragmente, exact in ordinea in care apar in carte povestile.
pastrez secret autorii pina la lansare. spun insa ca a fost o onoare sa le citesc rindurile fiecaruia si, mai ales, sa ma uit printre rinduri gindindu-ma “de ce au ales tocmai acest moment sa-l povesteasca”
Povesti de dragoste e un ebook din colectia Carti S!MPA care apare la Editura Liternet cu sprijinul Prestigio. 10 dintre povesti vor fi si in varianta audio, in lectura doamnei Rodica Mandache.

Povestea 6

Nici asta nu poate să înțeleagă. De ce și-a adus aminte brusc de… Vlad, asta este, Vlad îl chema. Nici nu știa cu cine a venit la petrecere, nu îl cunoscuse înainte. I s-a părut simpatic că a venit nu cu un buchet de flori de ăla pe care numai că nu scria ”am dat 100 de euro pe el” cu care îi scoateau ochii ceilalți invitații. El a venit cu un ghiocel. De unde a făcut el rost de ghiocel în noiembrie, asta nu șția. Și, în acel moment, nici nu o interesase. De ce vrea să știe ea acuma de unde avea el floarea aia de primăvară, nu putea pricepe. Ce o fi atât de interesant? De la o florărie, că sigur există de cumpărat, sau de pe net, sau de… dracu să-l ducă, ce importanță are??? Și de ce i-a zis când i-a dat ghiocelul că ”de-acum înainte sper ca fiecare an să fie doar primăvară pentru tine”? Ce l-a apucat poezii de alea când putea să îi spună un simplu la mulți ani? Avea ea față de fufă care cade pe spate la siropuri de astea? Simțea, abia acum, că se enervează. Ia să se uite pe lista unde și-au trecut toți invitații numele, mailul și numărul de telefon (ea așa făcea mereu, vroia să îi aibă pe toți organizați chiar și când era vorba de prezența) și să vadă cu cine a venit impertinentul ăsta să îi spună să nu îl mai aducă niciodată la vreo petrecere de-a ei.

C.

1138
povesti de dragosteCartea cu Povesti de dragoste (II)

Cartea cu Povesti de dragoste (II)

timp de 4 zile, pina la lansarea cartii cu Povesti de dragoste – 8 martie-public aici mici fragmente, exact in ordinea in care apar in carte povestile.
pastrez secret autorii pina la lansare. spun insa ca a fost o onoare sa le citesc rindurile fiecaruia si, mai ales, sa ma uit printre rinduri gindindu-ma “de ce au ales tocmai acest moment sa-l povesteasca”
Povesti de dragoste e un ebook din colectia Carti S!MPA care apare la Editura Liternet cu sprijinul Prestigio. 10 dintre povesti vor fi si in varianta audio, in lectura doamnei Rodica Mandache.

povestea 2


Când am ajuns în camera de hotel, s-a aşezat pe pat. M-am aşezat şi eu lângă el.
-Aşadar?, am deschis eu discuţia.
-Ceea ce o să-ţi spun o să-ţi strice vacanţa, m-a anunţat grav.
-Te-ai culcat cu alta sau ce? Pusesem întrebarea la mişto. Să răspundă ”da” mi s-ar fi părut un clişeu şi, dacă era să fiu sigură într-o privinţă, aceea era că Øyvind face lucrurile în stil mare. Ca atunci când m-a anunţat, cu câteva zile întârziere, că în aeroport în Bergen, Norvegia, băuse o bere cu Axl Rose, vocalul trupei Guns’n’Roses. Îmi spusese asta ca şi când era cel mai obişnuit lucru din lume.
-Da, m-am culcat cu alta.
Am început să râd.

A.

1214
povesti de dragostecartea cu povesti de dragoste – preview 1

cartea cu povesti de dragoste – preview 1

timp de 4 zile, pina la lansarea cartii cu Povesti de dragoste – 8 martie-public aici mici fragmente, exact in ordinea in care apar in carte povestile.

pastrez secret autorii pina la lansare. spun insa ca a fost o onoare sa le citesc rindurile fiecaruia si, mai ales, sa ma uit printre rinduri gindindu-ma “de ce au ales tocmai acest moment sa-l povesteasca”

Povesti de dragoste e un ebook din colectia Carti S!MPA care apare la Editura Liternet cu sprijinul Prestigio. 10 dintre povesti vor fi si in varianta audio, in lectura doamnei Rodica Mandache.

Povestea nr 1.


Am fugit repede în casă, m-am schimbat, am ieșit și nu știam ce să fac să mă vadă. Am luat-o de mână pe prietena mea Orsolya și i-am spus că vreau să ne plimbăm pe stradă până la colț și inapoi, iar ea acceptat fără să se prindă de nimic.
Am făcut prima plimbare…nici un semn. Sigur era ceva în neregulă cu ținuta mea. M-am dus și m-am schimbat din nou. Iar am început să mă plimb…nimic.
M-am schimbat din nou: tricoul cu franjuri, cel mai frumos tricou pe care îl aveam. Degeaba.
Am tot schimbat haine și-am ieșit să mă plimb.

I.

856
Ladybug in my chicago gardengargaritza

gargaritza

in seara asta, cind m-am dat jos din taxi ma gidila ceva pe o ureche: aveam o gargaritza in par.

de unde naiba a aparut gargaritza asta in mijlocul iernii nu pot pentru ca sa stiu.

*

am tinut-o in pumn pina in casa (afara ningea) si-am pus-o la caldura intr-un ghiveci, printre frunze carnoase de violete.

pe facebook madalina, dupa ce a aflat de gargaritza, mi-a zis sa vad UNDER THE TUSCAN SUN si mi-a trimis filmuletul asta

multumesc madalina, e o coincidenta dar – e 1 si 10 noaptea si eu muncesc pentru o carte. n-am scris-o eu; e o colectie de texte de dragoste pe care o coordonez. poate e un semn ca trebuie sa ma apuc sa si scriu:)

1037
diane-lane-unfaithfulebook – povesti de dragoste

ebook – povesti de dragoste

update:

s-a schimbat data de aparitie a cartii, deci si deadline-ul pentru scriere. vedeti mai jos

Prestigio este din nou partener pentru aceasta carte, precum si Editura Liternet care gireaza pentru ea cu un ISBN recunoscut de Biblioteca Nationala.

si da, n-am trimis inca mailurile pentru guest stars, ma iertati recuperez astazi.

si va multumesc frumos pentru suportul incredibil din retelele sociale, e uluitor sa vezi cum un link care vorbeste despre o carte ajunge la mii de oameni.

*

Dupa reactiile minunate de la Cartea cu Povesti de Craciun, m-am gindit sa scot o serie de ebook-uri S!MPA.

Prima din serie e cu povesti de dragoste – non fiction.

De data asta regulile jocului se schimba putin, ca sa crestem suspense-ul si sa asteptam cu totii cu nerabdare aparitia cartii.

Sunt 10 special guest star care vor scrie la invitatia mea.
(invitatia vine pe email in cursul zilei de luni, cu deadline si conditii☺, cei care accepta trebuie sa pastreze secretul ca scriu si sa nu posteze nimik din povestea lor pina la aparitia cartii)

Mai aleg alte 10 povesti dintre cele pe care le scriu toti cei care vor sa participe la carte.
Participarea se face scriind pe blogul vostru o poveste/o secventa dintr-o poveste de dragoste pe care ati trait-o. Ma anuntati de participare cu un comentariu sau link la acest post.

Povestea trebuie:
– sa fie reala! Sa o fi trait voi.
– poate sa fie orice fel de iubire ( din adolescenta pentru vreun actor sau pentru vreun personaj de carte, ba chiar si iubirea de frate/mama etc, pentru vreun brand sau un oras … si desigur pentru domnii or doamnele care ne suporta cu tot si toate. sau ne-au suportat ).
– nu trebuie sa aiba mai mult de 9000 de semne, cu tot cu diactritice.
– deadline-ul este vineri 4 februarie, 11 februarie, ora 1 pm.

Data de aparitie a ebook-ului 14 februarie. 24 februarie.

Dar, de data aceasta, trecem la next level: vom avea citeva dintre povesti in versiune audio in lectura unui actor foarte mare:)


din considerente de timp de inregistrare/ascultare povestile chiar trebuie sa nu depaseasca 9000 de semne.

sper sa le oferim si de data acesta cititorilor nostri (ai mei si ai vostri) povesti minunate si emotionante.
va multumesc frumos

prima intilnire cu computerul/ vrei sa apari intr-un ebook?

Prima mea intilnire cu calculatorul…

Prima data am vazut un calculator… in filme. Mi se parea o inventie foarte tare si imi calculam timpul si energia pe care le voi consuma pina “cind voi fi mare si voi avea job-ul meu” ca sa-mi cumpar si eu unul.

Am amintiri despre orele de informatica din facultate (am facut Matematica) si despre monstruletul ca o lada frigorifica care era intr-un colt si care emitea niste cartele perforate in baza carora facea …niste lucruri ecranul cu lumina verde.
Ok, nu sunt chiar foarte batrina. Doar ca… desi vi se pare ca avem calculatoare de-o viata, ele sunt parte din noi de ceva mai putin de 20 de ani.

Primul meu computer, AL MEU, l-am cumparat in rate. Avea un ecran cit televizorul alb negru din copilarie si era la fel de greu. Dar era al meu si l-am iubit. Mi-a fost tovaras in vremuri grele cind lucram pentru lansarea Europa FM si cind imi pregateam emisiunile de la radio. Avea si floppy disk (cred ca multi dintre cei care au astazi computere usoare si sofisticate nici macar nu mai stiu cum aratau dischetele din acele vremuri. Eu am pastrate pe ele ceva amintiri dragute din radio. Imi si imaginez cum, peste vreo 5o de ani, nepotii mei vor cauta prin anticariate “device-ul straniu cu care pot fi citite placutzele astea din secolul trecut” si se vor bucura de accesul la o alta lume.)

Dupa o vreme, am constatat ca primul meu computer a trezit si ceva gelozii in familie, pentru ca pisica, suparata ca nu-i mai acordam la fel de mult timp, a facut…shushu pe tastatura.
Am schimbat tastatura, am imprietenit pisica si computerul (nici nu stiti cit alerga sageata mouse-ului pe ecran) si, dupa vreo 3 ani (ca sa reinstalez linistea in familie) l-am donat parintilor mei. Sa le revolutioneze si lor viata.

Tata a fost umilit de nepotul meu, care avea 6 ani pe atunci, pentru ca in timp ce el apasa pe butoane cu mina tremurinda, ala micu’ ii dadea lectii de engleza si ii explica softuri.
Ceva mai tirziu le-am donat si pisica, ca sa nu stric armonia:)

Eu am inlocuit PC-ul cu un laptop negru, Toshiba, pe care-l mai pastrez si astazi (desi nu-l mai folosesc). Sta intr-un rucsac negru, intr-un colt pentru ca si el a insemnat mult in viata mea. M-a insotit prin toata lumea, mi-a salvat viata profesionala de multe ori si… mi-a fost cinematograf de si mai multe ori.

Astazi am … 3 calculatoare sau inlocuitor de calculatoare, de la unul foarte mic pentru calatorie, pina la laptopul mare, sofisticat, pe care-l folosesc pentru toate cele care tin de revista. Mai am si o tableta cu care imi rezolv lucrurile in masina, in trafic.
Uneori mi se pare ca joc in filmul Minority Report si nici nu-mi vine sa cred ca pot spune fara sa exagerez “pe vremea copilariei mele, computerele aratau ca frigiderele”.

*
Care e povestea ta cu “prima intilnire cu computerul”?

Spune-o lumii si poti deveni scriitor pentru ca vei fi publicat intr-un ebook realizat de Toshiba.

Conditii de participare:

– trebuie sa ai un cont activ de Facebook, cu nume real, sa ai mai mult de 18 ani si mai mult de 30 de prieteni pe aceasta retea de socializare

– sa dai “like” paginii Toshiba pe Facebook: www.facebook.com/ToshibaRomania

– sa scrii o poveste despre prima experienta de utilizare a laptopului/computerului care sa aiba maxim 300 de cuvinte

– sa postezi povestea aici pe blogul meu, la comentarii, sau pe wall-ul Toshiba pina pe 30 noiembrie.

Acest concurs se mai afla pe alte 4 bloguri, dar eu stiu ca voi, cititorii mei, sunteti cei mai talentati la scris si spus povesti:)

La sfirsitul concursului, se vor alege (dintre toate povestile propuse pe toate cele 5 bloguri) 25 de povesti spre publicare, iar 3 vor fi premiate: premiul 1 –tableta Folio + alte doua premii: camera video Camileo. Cistigatorii vor fi anuntati pe 15 decembrie.

Succes.

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!