Tag : filme romanesti

cinepub coverCinepub – filme romanesti, online, gratis, cu drepturi de autor

Cinepub – filme romanesti, online, gratis, cu drepturi de autor

Nu stiu daca stiti de proiectul care se numeste Cinepub.ro, dar daca nu ati aflat lucruri despre el, iata citeva informatii importante.

Cinepub.ro este un site care aduna in acelasi spatiu virtual filme romanesti recente – animatii, scurt metraje, lung metraje, documentare. Toate au drepturile de autor cedate pentru internet de catre autorii lor, adica vizionarea este GRATIS.

Iata citeva dintre filmele de lung metraj pe care le puteti gasi pe site

 

cinepub

 

 

cu un click aici ajungeti direct in pagina site-ului unde se afla aceste filme.

iata citeva dintre documentarele care sunt pe acest site

cinepub documentare

le puteti gasi aici

cred ca dincolo de interesul cinefililor, acest site este o resursa importanta de documentare pentru jurnalisti si pentru tinerii care vor sa faca o meserie in industria cinematografica.

in plus, e minunat ca o parte din filmele romanesti se pot gasi intr-un loc foarte accesibil si pentru cei care nu se mai duc la cinematograf, sau nu au cinematograf acolo unde locuiesc.

asa ca dati vestea mai departe. cinepub.ro

7497
ambilight philips meetingCONCURS: cind experienta de a vedea un film implica putina magie.

CONCURS: cind experienta de a vedea un film implica putina magie.

in urma cu citeva zile am invitat citiva prieteni si mai multi cititori ai blogului la o vizionare speciala a filmului Roxanne.

n-a fost intr-un cinematograf, ci intr-un spatiu foarte cozy (la Infinitea, care era doar a noastra in seara aceea) si ne-am simtit ca acasa. intr-o casa transformata in cinematograf.

vizionarea s-a facut pe un televizor Philips  cu tehnologie Ambilight a carui diagonala era mai mare decit mine (165 cm). pentru cei care nu stiu ce inseamna sistemul Ambilight, eu obisnuiesc sa-l explic drept “iti iese filmul prin perete direct in casa”, asta pentru ca sistemul ambilight proiecteaza o lumina ambientala de pe laturile televizorului.

Ambilight utilizează LED-uri puternice plasate pe lateralele televizorului si latura superioara a acestuia si lumina din jurul ecranului este sincronizata in timp real cu ceea ce se intimpla pe ecran, adica se realizeaza o prelungire virtuala a ecranului.

noi am vazut filmul beneficiind si de un accesoriu special pentru luminile din camera – sistemul inteligent de iluminare Philips HUE care, printr-o aplicatie instalata pe tableta sau telefon, poate face un racord intre lumina de pe ecran cu cea din camera. asa ca in camera, pe linga tine, ai diverse nuante de lumina asemanatoare cu cele pe care le vezi in acelasi moment pe ecran.

senzatia spectatorului e, mai intii, una de magie (pt ti se umple casa de lumina asemanatoare cu cea din film, adica ti se pare ca esti in film), ochii ti se relaxeaza pentru nu mai este o diferenta asa de mare intre lumina de pe ecran si cea din jurul ei, iar rezolutia televizorului era atit de mare incit iti venea sa atingi personajele de pe ecran, aveai senzatia ca e real, e acolo, linga tine totul.

ne-am jucat putin cu invitatii si, din cind in cind, le-am oprit sistemul Ambilight si i-am lasat sa vada pt citeva minute in versiunea clasica, asa cum suntem obisnuiti acum sa vizionam un film, si auzeam replici “dar ce faci? de ce ai oprit? da -l inapoi!” :)

puteti vedea aici experienta Ambilight a invitatilor mei.

si va doresc din tot sufletul sa puteti incerca macar o data acest gen de experienta pentru ca e ca un drog, odata ce vezi asa un film intelegi ce inseamna confortul privirii si magia pe care o poate aduce lumina in timpul vizionarii unui film, asa ca nu mai vrei altceva.

(sigur ca televizorul pe care am vazut noi e unul foarte mare si foarte scump, dar exista televizoare Philips cu Ambilight care costa aproximativ 2000 de ron)

***
pentru invitatii mei, dar nu numai pentru ei, m-am gindit sa impart putin din atmosfera magica de acolo si sa facem un concurs cu un sistem inteligent de iluminat Philips Hue

ce trebuie sa faceti?

raspundeti la intrebarea “ce film au vazut invitatii mei pe televizorul Philips Ambilight?”

si daca va place filmuletul va rog sa-i dati share la voi pe wall in Facebook insotit de tag-urile #experimentulambilight @philipstvromania

aveti la dispozitie 10 zile pentru raspuns:) dupa care tragem la sorti si aflam cine se va bucura de lumina magica acasa.

urlo carte, doi regizori si niste inimi cicatrizate

o carte, doi regizori si niste inimi cicatrizate

cum Radu Jude a anuntat astazi via mediafax ca viitorul lui proiect (banuiesc ca dupa Aferim, filmul la care lucreaza acum) va fi dupa cartea lui Max Blecher, “Inimi Cicatrizate”, imi face placere sa va anunt in exclusivitate (:) ) ca, de fapt, stirea nu e asta.

nu doar Radu Jude vrea sa faca film dupa “Inimi Cicatrizate”, ci si Emanuel Parvu (pe care-l stiti dupa scurt metrajele “Retur” – din Omnibus Anonimul 10, “Doi” si “Pui, cartofi prajiti si o Cola” – cistigator la Anonimul in 2012, dar si din colaborarile cu Antena 1 pentru Teatru TV sau In puii mei)

se intimpla sa fi aflat asta in perioada Anonimul cind domn Parvu (cu care m-am conversat mult diminetile la festival, intrucit era foarte matinal, plus ca lucrarea sa de doctorat -n-am inteles de ce vrea atita scoala – e pe structuri narative in cinematografie:) ) a pus pe pagina lui de facebook un citat din carte anuntind ca e din scenariul la care lucreaza, a zis ca e autor interbelic, iar eu m-am prins cine era autorul:)

mi se pare foarte simpatic ca vom fi si noi ca la hollywood: in acelasi sezon, doi regizori talentati vor face doua filme cu teme asemanatoare (zic asemanatoare pt ca, din cite am inteles de la domn Parvu, modifica cite ceva in structura povestii si in personaje, de domn Jude nu stiu ce si cum)

adica o sa avem si noi un fel de dante’s peak vs vulcano (amindoua lansate in 1997, amindoua cu vulcani) sau Twister si Tornado (amindoua in 96, amindoua cu tornade)

***
intimplator am o sensibilitate aparte pentru aceasta nuvela a lui Max Blecher si sunt dintre cei care au fost pina la Constanta ca sa vada dramatizarea lui Radu Afrim de acum citiva ani, inspirata de acelasi text. am chiar o parte mica din decorul acelei piese, cadou de la Lana Moscalciuc, actrita cu un rol cheie in acea montare.

1334
Vizual Gopo 2013de ce refuza regizorii sa mai mearga la Premiile Gopo

de ce refuza regizorii sa mai mearga la Premiile Gopo

Anul acesta la premiile Gopo (care celebreaza activitatea cinematografia autohtona a fiecarui an), regizorul Cristian Mungiu a cerut ca filmul sau “Dupa dealuri” sa nu fie luat in calcul pentru nominalizari. Anul trecut, Cristi Puiu a refuzat ca filmul sau “Aurora” sa fie inscris pentru nominalizari.

In contextul in care noul val din cinematografie nu e apreciat de autoritatile noastre, dar e laudat masiv afara, Premiile Gopo (create de reprezentantii noului val) ar trebui sa fie momentul celebrarii muncii lor, iar refuzurile regizorilor de a participa arata o falie care se adinceste in temelia “Noului Val”.

***

La prima vedere ai vrea sa spui ca Mungiu si Puiu ar trebui sa se alature colegilor pentru celebrarea muncii de peste an, sa se bucure impreuna pentru ca, doar asa, uniti, pot misca lucrurile in mica noastra industrie cinematografica. Premiile Gopo capata valoarea pe care fiecare dintre cei care participa o crediteaza.

Dar daca te uiti mai adinc, dincolo de solidaritate si orgolii mai este ceva.

De citiva ani, din considerente comerciale gala Premiilor Gopo este transmisa in direct de Pro Tv, iar industria de promovare PRO isi spune cuvintul: vedetele televiziunii sunt invitate si intervievate mai mult decit actorii care sunt nominalizati, invitatii speciali ai galei vin mult din trustul Media Pro in detrimentrul actorilor sau regizorilor care au luat premii la marile festivaluri.

Si aici intervine comparatia care se rezuma, frust, la “un actor cu scoala” vs “o vedeta de televiziune care apare in filme”, iar adevaratii sarbatoriti ai galelor Gopo nu mai percep intilnirea ca pe o sarbatoare a lor.

E consecinta unui star sistem crescut artificial prin citeva telenovele si show-uri in cautare de talente, in lipsa unei productii masive de film de televiziune sau de cinema.(O gala ca aceasta are nevoie de vedete, de partea de glamour pe care ele o aduc.)

Asa se face ca in loc sa avem prin galele Gopo un moment al uniunii, al victoriei si al bucuriei, apar umbre pe trofee marcate de refuzurile seci de participare.

Si e pacat ca in momentul in care oamenii din industria filmului cer de la autoritati, pe buna dreptate, sprijin si finantari, ei intre ei nu sunt umar la umar; nu sunt uniti.

***
Si anul acesta votez pentru premiile Gopo si port in suflet speranta ca va veni vremea cind aceasta manifestare va fi cel mai important eveniment de celebrare a cinematografiei noastre.

1690

tiff 2010 – medalia de onoare

astazi vad la tiff, Medalia de onoare cu dl Victor Rebengiuc in rolul principal.

mi-e drag de domnul Rebengiuc. tare drag.

ne vedem la Cinema Republica, de la 12.45

*
la tiff, Ursus este sustinatorul filmelor romanesti

625

un film nou – part2

Orice moment poate fi inspiratie pentru un film nou.

*
– Hai sa-ti arat ceva, imi spune Ozana Oancea actrita care joaca rolul principal in filmul Felicia, inainte de toate.
Incepe sa caute in geanta, asa cum sta turceste fata in fata cu mine, pe holul de la cinema Republica, la citeva minute de la aplauzele calde ale oamenilor care o vazusera pe ecran.

-O, poate nu o mai am. Stai sa mai caut.

Scoate portofelul, cauta printre bani si alte notite si imi intinde un fluturas de hirtie, dintre acelea pe care spectatorii sunt invitati sa voteze filmul preferat.

Pe el o doamna sau domnisoara Kozma a scris “Am pierdut avionul spre Germania ca sa vad filmul acesta, dar nu regret”. Si-a votat la preferate, filmul Felicia, inainte de toate, lasindu-si pe hirtie si numarul de telefon.

– Mi-au dat-o fetele care numarau voturile de la sala la Victoria, s-au gindit ca o sa ne bucuram, continua Ozana vazindu-ma emotionata. Am vorbit despre ea de 2 ori in interviurile de la tv pina acum. Si ma gindesc ca dupa festival sa-i dau un sms sa-i multumesc.

– Daaaaaa, da-i, da-i. Iti imaginezi cit de bucuroasa si emotionata o sa fie ca actrita de pe ecran ii da sms?! Nici n-o sa creada ca esti tu.

– Da. Cum se termina festivalul.

Ia fluturasul, il impatureste delicat in patru, dupa liniile formate deja de la impaturiri trecute, si-l pune inapoi in portofel.

La Tiff, ieri 5 iunie 2010.

*

Orice moment poate fi inspiratie pentru un nou film. Ursus este alaturi de filmul romanesc.

773

tiff 2010 – Buna, ce faci

cel mai dragalas film de pina acum de la Tiff e “Buna, ce faci?” in regia lui Alexandru Maftei, dupa un scenariu de Lia Bugnar.

o poveste de dragoste amuzanta, delicata, cu umor si nostalgie.
ca un film cu meg ryan si tom hanks.

plus, frumos filmat, minunat jucat…

ce ma enerveaza insa e faptul ca i-au dat drumul pe piata si nu au facut un trailer pe care sa-l posteze pe youtube. acum n-am ce sa va arat din filmul asta si altii ca mine – care s-au bucurat de el – nu pot sa-l promoveze mai departe.

*
Filmele Romanesti de la TIFF sunt sustinute de Ursus

1699

2 filme romanesti la Cannes – Un Certain Regard- 2010

astazi au fost anuntate filmele din selectia oficiala a Festivalului de Film de la Cannes, 2010.
In sectiunea Un Certain Regard au fost inclusi si doi regizori români, Cristi Puiu- cu Aurora si Radu Muntean cu Marti, dupa Craciun.

*
cu riscul de a-l face pe domn Puiu sa se incrunte la gindul “da’ de unde?”, vreau sa spun ca am citit scenariul de la Aurora si abia astept sa vad filmul.

Radu Muntean e unul dintre regizorii mei favoriti asa ca nu pot decit sa ma bucur pentru el.

altfel, sper din tot sufletul ca baga cineva de seama ( domn ministru al culturii? doamna ministra a turismului?) ca romanii nostri merg la cannes in grup de multi ani si ca asta e o mega imagine pe care o aduc tarii asteia.

ar fi cazul sa fie sprijiniti mai bine acolo…

*
Cannesul a fost unul din locurile in care am fost mindra ca sunt romanca.
anul trecut cind jurnalistii aflau ca sunt romanca, imi zimbeau larg si se porneau pe laude pentru Politist, Adjectiv, iar eu le primeam cu mega bucurie de parca as fi muncit eu la filmul ala.

sunt rare ocaziile astea, cind se vorbeste si de noi de mega bine…
dati-l incolo de “land of choice”…

1047

cum ne omorim legendele

Antena 3 are o emisiune – derivat din istoria/intimplare MJ – cu tema “Noi ne omorim legendele?” cu Mircea Albulescu, Corina Chiriac si Ilie Nastase in studio.

Ma gindesc de ceva vreme, m-am gindit si ieri, la subiectul acesta dintr-o alta perspectiva: Sergiu Nicolaescu, un domn al carui nume nu-l mai mentioneaza nimeni.

Am o teorie despre Sergiu Nicolaescu.
A fost intr- o vreme ( cu Duelul, Osinda, Mihai Viteazul, Nea Marin Miliardar etc) eroul romanilor. A fost cel care a furnizat una din putinele distractii pe care le aveau oamenii in acel moment.

Nu pun in discutie calitatea filmelor in raport cu istoria cinematografica, ma raportez la ce stiau romanii atunci si cum au primit ei filmele in acele vremuri.

Culmea e ca a incercat sa tina ritmul cu filmele pe care le-a fct si, post revolutie, a continuat sa “alerge” dupa legile lui.

La aproape 80 de ani, cu o sanatate subreda, Sergiu Nicolaescu se afla in fata unei drame incredibile si probabil va muri cu o frustrare teribila. Nu va intelege unde s-a separat lumea lui de tot ceea ce e in jur, dar nici romanii nu-i vor intelege drama.

Viata lui de acum e demna de un film – vedeta unui popor care sfirseste nebagat in seama de cei care-l adorau; confuzia si dezarmarea care sunt , cu siguranta, in capul sau.

Din pacate nu doreste sa vorbeasca despre asta, desi ar merita sa i se (de)scrie drama – la rece, fara sentimentalisme, taind cu bisturiul acolo unde trebuie, ca sa iasa puroiul.

Si-ar merita sa i se intimple asta cit mai este in viata, caci ar fi o usurare si pentru el.

*
Nu sunt un fan Sergiu Nicolaescu, ba din contra ultimele lui filme mi s-au parut f f proaste, dar mi se pare nedrept ca intr-o emisiune despre legende – ca asta de la a3 – sa nu i se pomeneasca numele.

2118

cronici personale “text message: politist, adjectiv”

uneori filmele, sau piesele de teatru, sau spectacolele de dans, sau picturile etc ne ating intr-un mod foarte personal. e greu sa explici cuiva de ce tu plingi la o secventa care nu-i misca pe ceilalti.

e ceva foarte intim si nu doar ca ti-e greu sa faci public ceea ce simti, dar e greu sa si verbalizezi emotiile pentru ca le/te confrunti cu tine.
*

la Politist, adjectiv, am fost cu Ana Maria Onisei ( zisa si anaceadesteapta) si ne-am emotionat tare. am discutat mult pe o terasa imediat dupa proiectie, inca mai discutam, si imi dau seama ca fiecare a perceput emotional filmul in aceeasi directie, dar dupa alte repere.
ca si cum am merge pe aceeasi strada, dar pe trotuare diferite. iar asta e o parte din bucuria acestui film (de departe cel mai bun pe care l-am vzt in ultimii ani): universalitatea lui.

e foarte foarte emotionanta experienta ei si ma bucur tare ca a ales sa o faca publica. stiu ca s-a luptat cu ea ca sa scoata aceste cuvinte la suprafata, dar tocmai pt ca sunt de acolo – de prin adincuri – ele sunt f f emotionante.
textul a fost publicat pe liternet.ro si se numeste text message: politist, adjectiv

1291

Tiff 2009 – Cristian Mungiu si Vlad Ivanov

Un sofer de tir transporta gaini catre constanta. Se indragosteste de o hangita la care face escala. Pentru ea desigileaza tir-ul pentru prima data in zeci de ani de munca, ia ouale gainilor si le vinde la specula. Apoi are mustrari de constiinta.
Conduce tirul, se uita in fatza si ti se pare ca nu face nimik in plus. Dar simti, desi aproape ca nu i se clinteste nici un muschi pe fatza, ca are mustrari de constiinta.

Dupa o vreme ajunge la puscarie. Are o vizita si iese din celula catre camera de primire cu bucuria si nerabdarea in ochi. Se aseaza in fatza usii, se uita inainte.
Te priveste in ochi si pare ca nu face nimik in plus. Dar simti ca e dezamagit/nemultumit de persoana care tocmai a intrat si pe care o are in fatza.
*

Soferul de tir e Vlad Ivanov intr-una din povestirile regizate de Cristian Mungiu in Amintiri din epoca de aur.
In secventele astea nu sunt niciun gest, niciun cuvint, nicio clipire. Si cu toate astea, intelegi tot ce e in capul personajului. Ti se zbirleste pielea cind iti dai seama ca e vorba de o tehnica incredibila si ca numai marii actori pot sa faca asa ceva.

Il invidiez pe Cristian Mungiu pentru relatia speciala cu Vlad Ivanov.
Il invidiez si pe Vlad Ivanov (dar il si iubesc – mult mai mult decit il invidiez) pentru talentul lui incredibil. Cred ca e mai mult decit talent, e har.

1672

tiff 2009, oameni si faze: Miruna, Politist, adjectiv si Corneliu Porumboiu

„Vreau sa iti multumesc pentru film. Ma numesc Miruna, am doua fete … au 23 si 21 de ani…… Am vrut sa le cresc in spiritul moralei. Cu constiinta…… Si mi-a fost greu sa le explic cum pe vremea comunismului, am ezitat intre lege si constiinta, am incalcat legea ca sa –mi impac constiinta….. Iti multumesc pentru filmul acesta care vorbeste despre constiinta.”
Miruna. 40 si ceva de ani. La proiectia filmului Politist, adjectiv al lui Corneliu Porumboiu de la sala UBB statea in rindul doi la mijloc. Intimplator, fata in fata cu regizorul cind acesta s-a urcat pe scena la final.

Miruna avea multa emotie si forta in voce, facea pauze ca sa-si stapineasca emotiile si se uita, de la citiva metri, drept in ochii regizorului.

Mi-au dat lacrimile instant, Ana plingea linga mine si m-am bucurat tare cind l-am vzt pe Corneliu Porumboiu cum pleaca ochii in jos emotionat. Pina atunci jumatate din sala risese la lucruri la care eu si Ana aveam ochii in lacrimi.

Cu doar doua clipe inainte, cind incepuse sa curga genericul, o intrebasem pe Ana „crezi ca lumea a inteles despre ce e vorba in filmul asta?!”. Spectatorii aplaudau cu respect, doar era proiectia de gala, dar foscaisera pe scaune, sopticaisera intre ei la secvente la care, pt ca nu se vorbea, li se parea ca nu se intimpla nimik.

Miruna mi s-a parut cel mai frumos cadou pe care putea sa-l primeasca Corneliu Porumboiu in seara aia.

Habar n-am cine esti Miruna, dar te-am iubit tare mult vineri seara.

*
later edit: o caut pe Miruna. e f f important sa o gasesc. daca o cunoasteti scrieti-mi un mail la cristina.bazavan@tabu.ro. multzumesc

2 din 25/ romania

stiu, din nou despre Cannes:)

esquire uk a ales sa prezinte Cannes-ul in 25 de secvente, cele mai importante. intre ele, de 2!!! ori romania: cu porumboiu si mungiu.

sper ca ministerele care au interes in chestiunea promovarii romaniei peste hotare ( Cultura, Turismul si Externele) o sa-i premieze pe baietii astia cu filmele lor.

asa imagine buna tarii noastre, la un public educat, avizat, formator de opinie, nu pot ministerele sa faca oricit de multi bani ar baga in publicitate. pt ca ar fi publicitate, aici e opinie – credibilitate.

art din esquire uk

853

Cannes Romania – Mungiu

romania se bucura ca a cistigat Corneliu Porumboiu doua premii la Cannes cu Politist Adjectiv.

e frumos, e minunat, iar eu il iubesc pe Vlad Ivanov ( sa mai scriu o data si aici, ca oricum stie toata lumea:) )

ce nu a spus nimeni inca si merita remarcat e serviciul plin de eleganta si bun simt, de OM MARE, pe care l-a fct Cristian Mungiu cinematografiei romane: a ales ca dupa victoria suprema la Cannes, sa mearga cu un film in care alti tineri regizori si-au pus semnatura. a girat pentru ei, le-a deschis usile cinematografiei mondiale si a adus criticii si producatorii in sala de cinema ca sa-i vada si pe ei, nu doar pe marele cistigator al Palme D’Or-ului.

mi se pare cel mai elegant gest din cinematografia noastra contemporana. un lobby pentru filmul romanesc pe care foarte putini au eleganta, detasarea si bunul simt sa-l faca.

de asta zilele astea nu-l iubesc doar pe Vlad Ivanov, ci si pe Cristian Mungiu.

1971
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!