Un fotograf amator de origine romana a fost premiat in urma cu doua zile la Annual Photography Masters Cup Honorable Mention, sectiunea nud
fotografia cu care a cistigat, dintre peste 8000 de inscrieri este aceasta
aici e blogul lui Ovidiu cu multe alte fotografii
la propriu cea mai mare expozitie facuta vreodata in romania, adica 1900 mp
e ideea unui tinar fotograf de 27 de ani care a vrut sa puna in fata lumii oamenii frumosi pe care presa nu-i mai prezinta. asa ca i-a pus, in portrete foarte frumoase, pe niste mash-uri uriase.
tinarul are 27 de ani, se numeste Matei Buta si a muncit pentru acest proiect timp de 2 ani, cautind prin toata lumea romanii care merita sa fie vazuti de compatriotii lor. romanii care ne-ar putea fi modele.
site-ul lui Matei este aici
update s!mpa: Claudia Penda de la Europa FM a vazut postarea si-a zis “eu vad asta de pe fereastra” .
lumea e mica. si frumoasa.
zilele astea ne-am intors la a spune ca ungurii sunt nashpa si ne vor felia de piine de pe masa.
am prieteni unguri foarte misto care nu vor nimic de la mine sau de la voi…
uite un ungur, fotograf, pe care sigur o sa-l placeti…
se numeste Bence Bakonyi si are un proiect prin care arata cum ne pierdem in urban…
lucreaza indeaproape cu o stilista pentru ca e f f important cum aseaza hainele pe oamenii pe care-i fotografiaza pentru ca ei sa se piarda in peisaj… nu sunt prelucrate fotografiile.
site-ul lui este aici
aseara a fost lansat la Rio de Janeiro calendarul Pirelli pentru 2013; primul calendar Pirelli in care modelele au fost imbracate:)
au fost alese modele care sunt implicate in cauze umanitare , iar fotograful Steve McCurry le-a vrut imbracate:)
Domnul Steve McCurry este cunoscut drept fotograful care a surprins fata aceea cu ochi incredibili care a ajuns pe coperta National Geographic drept “fata Afgana” si ma pot lauda – o fac de cite ori am ocazia pt ca sunt foarte mindra de acest fapt – ca am avut ocazia sa-l intilnesc si sa fac un interviu cu el. aici interviul (nu stiu daca stiati ca a fost la Timisoara la Revolutia de 1989)
iata citeva fotografii de la lansarea de ieri, plus doua cadre din calendar
si un cadru de making of ca sa-l vedeti pe simpaticul domn McCurry.
Ca sa va necajesc: am acasa o fotografie din seria afganistan, un portret, cu autograful lui Steve McCurry. e linga birou, inramata pe perete si imi aduce aminte de intilnirea minunata cu el.
din revista Air France am aflat ca la Berlin s-a deschis de citeva zile o expozitie senzationala: the lost album – dennis hopper.
peste 400 de fotografii ale unor artisti disparuti realizate de fotograful – actor Dennis Hopper
iata citeva dintre ele
ike si tina turner
paul newman
jane fonda si roger vadim in ziua nuntii lor
iata-l si pe denis hopper alaturi de echipa sa in timp ce pregatea vernisajul unei expozitii in texas in 1970
aici este site-ul expozitiei, daca ajungeti prin Berlin, vizitati-o.
in fotografii singuratatea poate fi exprimata in zeci de feluri. multe dintre ele minunate in minimalismul lor.
in cuvinte e al dracului de greu: sa arati, nu sa spui; sa fie simplu si nu patetic. sa faci omul sa simta, nu sa stea sa se gindeasca.
ma lupt cu un text si, dupa cum se vede, m-a doborit. deocamdata.
acest fotojurnal este tinut de Adi Bulboaca, fotograful oficial al editiei nr 7 a festivalului de teatru Ideo Ideis.
nu adaugam explicatii foto, e mai important sa simtiti atmosfera de acolo, decit sa va ginditi cine sunt oamenii din fotografii.
am tras cu totii cu ochiul la ferestrele luminate ale apartamentelor vecinilor.
unii si-au luat si telescop daca au descoperit vreo prezenta dragutza in raza de actiune.
altii au rezolvat cu un obiectiv bun la aparatul de fotografiat. fotograful Gail Albert Halaban a realizat proiectul Out my window, cu imagini surprinse in New York , intr-un mod care daca nu pare intruziv, sigur arata ca domnul fotograf e voyeur 🙂
text de Noemi Revnic
Astazi scriu despre trei expozitii la care mi-am propus sa ajung in urmatoarele saptamani.
Prima va fi vernisata la MTR: “Ada Kaleh. Insula din suflet”, din 3 si pana in 19 august, in Sala Foaier. Expozitia face parte dintr-un proiect AFCN si va fi itinerata mai apoi la Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie din Constanta (14 – 28 septembrie) si la
Muzeul Regiunii Portilor de Fier din Drobeta-Turnu Severin (9 – 31octombrie). Abia astept sa vad imagini vechi surprinse pe aceasta insula fermecatoare care a disparut in apele Dunarii la inceputul anilor ’70, imediat dupa incheierea lucrarilor la Hidrocentrala Portile de Fier I.
Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu verniseaza expozitia “Curing Nostalgia, Remedies for a Historical Emotion”. Curatorul este o fosta colega din perioada Tabu, Catalina Bolozan si sunt foarte mandra de ea. Artistii din display sunt britanicii Julie Cockburn, Alexandra March, Kazuya Tsuji si Luke Twigger. Expozitia poate fi vizitata din 27 iulie si pana in 24 august, de marti pana duminica, intre orele 10:00 si 18:00.
Din nou in Bucuresti, la Readers Cafe avem frappe-uri cu menta si expozitia
“Retro Vibes” a Biancai Antonia Popescu. Pentru pasionatii culturii anilor ’70 va fi o adevarata incantare sa admire lucrari inspirate de Rolling Stones, Pink Floyd, Led Zeppelin si de filmele cult din aceasta perioada in care mi-ar fi placut sa am 20 de ani. Apoi va recomand o mica incursiune la Baneasa Shopping City, incepand cu 27 iulie, pentru a admira si cumpara creatiile din Pop-Up Shop-ul PATZAIKIN: piese reinterpretate ale tinutelor delegatiei olimpice romanesti, semnate de acest brand minimalist si perfect.
Un weekend minunat si pe foarte curand!
*
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
I’ve been on movie sets for fifty years and what I’ve learned in that time is that to the crew, talent is another prop; talent is furniture, to be moved around.
***
in paris e o expozitie Helmult Newton pina in iunie, iar intr-o revista pe care am gasit-o in aeroport (Aeroports de Paris, lifestyle) e un articol amplu despre personalitatea fotografului Newton, axat in special pe marturisirile lui Catherine Deneuve, dar si cu citeva pareri ale altor fotografi.
printre ele si cea de mai jos, care ni-l arata pe Newton developindu-si fotografiile la magagazinul din colt, intrebindu-se cu ingrijorare “sunt clare?” sau cumparind filme Kodak pentru amatori cind toti fotografii lucrau deja pe materiale profesionale.
desigur, asta nu l-a impiedicat sa fie unul dintre cei mai buni fotografi ai lumii.
***
Pascal Rostain, photographe
” Il n’était pas vraiment un geek ”
“ Helmut Newton, c’est le plus célèbre, le plus reconnu dans la profession, le maître. Comme les paparazzis, pour qui il éprouvait tendresse et admiration, il est parvenu à recréer des scènes de la vie quotidienne qu’il magnifiait en leur ôtant toute vulgarité. Il était très curieux de notre travail, nous demandait des conseils techniques, se situait du côté de l’expression plutôt que de la technique. En témoigne cette anecdote : je le croise un soir, tard, qui vient chercher ses développements chez Photo Service, comme n’importe quel photographe amateur, s’interrogeant : “ Y en a des nettes ?” Je le vois ensuite acheter des pellicules amateurs Kodak Color, quand tous les photographes recherchent le top du pro… Il n’était pas vraiment un geek. ”
iata un experiement genial: doi fotografi, Simon Iannelli & Johannes Berger, au surprins salturile a doi dintre balerii vedeta de la Baletul de stat din Berlin, Marina Kanno si Giacomo Bevilaqua, in slow motion, la 1000 de frame-uri pe secunda.
e o demonstratie despre cit de mult trag balerinii acestia de corpurile lor, iar noua ni se pare ca plutesc natural.
si ca zimbesc
Astazi scriu despre o noua editie a deja consacratului Premiul Henkel CEE pentru Arta, care se desfasoara in 23 de tari din Europa Centrala si de Est si din Asia Centrala. De data aceasta nu mai exista un singur domeniu, temele sunt mult mai vaste, din pictura, desen, fotografie, video si instalatie. De-a lungul celor 10 ani ai acestei competitii, Romania a fost reprezentata excelent, in 2002 castigatorul competitiei a fost celebrul artist Dan Perjovschi iar anul trecut, Cristina David a fost printre cei cinci finalisti. Personal imi doresc sa participe cat mai multi artisti talentati, pentru ca, in afara premiului local de 1,000 de euro si a premiului oferit de Henkel International, de 7,000 de euro, marelui castigator i se va organiza o expozitie in Romania si una la prestigiosul MUMOK (Museum der Modernen Kunst Stiftung Ludwig, Viena ), impreuna cu asociatia KulturKontakt Austria. O valoare totala de 35,000 de euro. Ca sa inchei cu detaliile pecuniare, cel care va fi desemnat castigator in Romania si va merge mai departe in competitie va fi premiat din start cu 1,000 de euro. Conditiile de
inscriere in concurs si alte detalii pretioase le gasiti aici
Data limita de inscriere in concurs este 25 mai, asa ca aveti timp sa pregatiti un dosar complet si sa il trimiteti. Ii
cunosc pe organizatorii din Romania, Lavinia Toma de la Henkel si Roxana Poede de la GMP, doua doamne formidabile care pun mult suflet in aceasta competitie, niste CSR-iste exemplu. Chiar ieri m-am intalnit cu ele si asteptau cu nerabdare lucrarile inscrise in concurs. Asa ca le urez multa bafta concurentilor artisti si sper sa se inscrie cat mai multi si cat mai buni.
Ieri am aflat de la prietenul Cornel Lazia ca sambata, 24 martie, intre orele 12:00 – 20:00 este organizata prima editie a Affordable Art Fair, organizat de Galeria ArtXpert ( AAF), intr-o locatie chic din Strada Armeneasca 18. Eugene Al Pann
a adunat lucrarile unor artisti prieteni – Matei Serban Sandu, Vasile Grigore, Irina Iliescu, Shepard Fairey, Valentin Popa, Cornel Lazia, Cristina Vasiliu, care nu au mai fost expuse pana in prezent, la preturi de outlet artistic. Sunt peste 200 de lucrari, fotografii, litografii, gravuri, serigrafii, la preturi fantastic de permisibile. M-am bucurat mult cand am auzit de acest happening si imi doresc sa vina si multi HR people de la multinationale, sa cumpere lucrari frumoase si sa decoreze birourile angajatilor in care de regula gasesti aceleasi ,,Rapiri din serai’’ in varianta de secol 21.
Sper sa mai fie organizate astfel de happeninguri de piata secundara de arta, am inteles ca spatiul din Armeneasca este foarte interesant, sunt 200 de metri patrati acolo, poate incheiem seara cu o petrecere.
Sa aveti un weekend cu soare si multe zambete naturale! Pe curand!
***
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe
cind eram mica, tata imi facea fotografii cu un aparat rusesc. eu plingeam numai cind vedeam aparatul, habar nu am de ce, asa ca in toate pozele sunt cu lacrimile in barba.
dar imi amintesc cit de complicat era sa faci fotografii. cu un film faceai 36 de fotografii, pe care le duceai la developat, la un magazin special care-ti livra fotografiile in citeva zile. vedeai apoi ce “ti-a iesit”, triai rezultatele si pastrai amintirile cele mai frumoase. din 36 de cadre dintr-o rola, ramineai cu 30 bune daca fotograful era iscusit.
si daca avea respect pentru filmul pe care-l folosea in aparat. daca era atent din prima la incadrari, la luminozitate, daca nu-i tremura mina etc.
***
in copilaria mea, pentru ca erau altele mijloacele tehnice, era un mai mare respect pentru fotografie. pentru momentul fotografiei.
astazi facem 30 de fotografii cu un singur cadru si dupa ce o alegem pe cea mai buna, le rezolvam cu un simplu “detele” pe celelalte.
***
cumva la fel se intimpla cu totul in zilele astea, suntem mai superficiali si le vrem de-a gata pe toate, rapid, iar ce nu ne place poate fi aruncat usor la “recycle bin”.
tocmai de asta, vreau sa va anunt ca din 18 martie incepe un curs de fotografie foarte foarte special. fotografie pe film si cu aparate alternative; adica, pe parcursul cursului invatati sa va faceti aparat de fotografiat din – de exemplu – cutie de chibrituri, invatati sa developati si, cel mai frumos, (re)invatati respectul pentru fotografie.
s-ar putea sa fie si o lectie despre a reinvata sa traiesti mai linistit, cu mijloace minime, dar cu atentie pentru frumos.
dar asta vedeti voi la curs.
cursul, atelierphoton, este tinut in cadrul asociatiei Control N, de directorul de imagine Marius Iacob. pentru detalii si inscrieri, vizitati site-ul CRTL+N
ATELIERPHOTON – Workshop de fotografie pe film from Control N on Vimeo.
P.S. am descoperit ca daca mergeti la curs cu un(o) prieten (a), aveti amindoi discount de 10%.
din categoria de fotografii din / de dans, astazi va arat un alt fotograf: michael papendieck.
e un fotograf german cu colaborari la publicatii din germania si spania.
iata citeva dintre fotografiile lui
fotograf american, richard calmes
There are many reasons why I photograph dancers. At the root is the challenge. The challenge to me AND the challenge to the dancer. Each image I shoot in the studio or “out there” is the result of collaboration. A while back a professional dancer at a prestigious dance company commented after looking at an image on my laptop “I did not know I was that good” I knew at that moment that my work had made a positive difference in her life.
That scenario has grown and repeated itself many times until now I consciously push dancers beyond where they think they can go. Not to the point of risking injury but artistically and athletically beyond their self imposed limits. In this process I push myself as well. They are always pleased with the results!
Another reason I photograph dancers is to show the world what 15 to 20 years of daily training can do. When you watch a ballet dancer on stage you have a certain level of appreciation. But because the dancer moves continuously from pose to pose and from pose to jump, you never see the details. I freeze those beautiful moments so that the world can appreciate the details: the lines of the body, the position of the foot, or the beautiful smile that masks an incredible effort or even pain. All of these skills have been developed and honed in class after class over many years.
detalii despre richard calmes aici
dintre toti premierii pe care i-a avut tara asta, Mihai Razvan Ungureanu e cel mai galant si mai cool.
nu sariti in sus ca e seful serviciilor nush care secrete; nici ca e pus de Basescu acum, de fatada… sunt adevarate astea, dar eu altceva vreau sa va povestesc.
***
acum ceva ani, cind au venit Depeche Mode in Romania (un eveniment pentru generatia mea), l-am rugat pe Mihai Razvan Ungureanu, pe atunci Ministru de Externe, sa apara intr-un pictorial pentru Tabu care era o replica la afisul concertului Depeche Mode.
stiam ca a cintat intr-o trupa rock si ca muzica a insemnat ceva pt adolescenta sa; i-am scris (via PR-ul MAE) si a spus Da pe loc, desi nu-l intilnisem niciodata in viata mea si nici nu mai vorbiseram vreodata.
a venit la sedinta foto, un pic timid, intrebindu-ne daca sa-si puna cravata sau nu, a raspuns la intrebarile mele pentru interviu, acolo pe loc, pe o canapea in studioul foto, fara sa ceara sa vada ceva in avans sau sa vada textul dupa aceea. si-a intrat cu bucurie in jocul nostru.
(fotografia cu Mihai Razvan Ungureanu, Florin Piersic Jr si Andrei Gheorghe e realizata de Cosmin Bumbutz, fotografia afisului Depeche Mode e realizata de Anton Corbjin.)
***
citiva ani mai tirziu am scris un articol despre barbatii care ar putea fi intr-un ipotetic Gentlemen’s Club din Romania si l-am trecut si pe dinsul. si mi-a trimis o scrisoare de multumire, cu antentul Serviciilor de informatii externe, cu un curier. O scrisoare semnata de mina, cu stiloul.
sincer, habar nu am daca o sa treaca in ipostaza de premier sau nu, nici nu stiu daca ar fi un premier bun sau nu … (btw, imi doresc foarte tare sa dispara domnul Basescu), dar vazind ca seful suprem l-a desemnat pe Mihai Razvan Ungureanu drept premier am vrut sa va povestesc asta:)
pentru ca, da, e un gentleman. si e singurul (potential) prim ministru al Romaniei pe care l-am intilnit vreodata.
later edit: tot ce am gasit din arhivele mele de atunci e un comunicat de presa al suplimentului in care se gaseste si urmatorul citat din interviu:
am descoperit ieri studiile de nuduri ale lui Howard Schatz (domnul care face fotografiile In Character pentru Vanity Fair – portrete de personalitati cu diferite expresii, asezate ca o secventa cinematografica in serii de 3-4 cadre)
iata citeva dintre preferatele mele
aceasta nu este din seria de nuduri, ci dintr-o serie care se numeste dancers dar imi place f f tare.
se numeste balance.
Howard Schatz este un fost medic oftalmolog american care a devenit faimos pentru fotografiile sale publicate in 17 carti, prezente in toate marile muzee ale lumii, dar si in colectii private. Are 71 de ani.
am descoperit un site minunat, despre vietile oamenilor obisnuiti, ca un arc peste timp, in acelasi loc, dar in alte vremuri.
e un pic voyeuristic, dar are multa emotie si e foarte inspirational.
poate ca ati vazut deja site-ul pentru ca, am descoperit cercetind putin mai mult, ca Time l-a plasat in topul site-urilor in 2011, dar daca nu-l stiti, bucurati-va si emotionati-va putin
***
Dear Photograph,
30 years ago, I was that little boy who could see the beauty in all things far and wide. Perhaps that is the innocence of childhood…looking at life with clarity and simplicity, always enjoying the view. I hope I never lose sight of that.
-Giuseppe
***
Dear Photograph,
I know you are my ancestors sitting there in front of the house I grew up in and where my family still lives today. Even though we have lived in different times and a generation or more apart, I somehow feel closely connected to you both.
Gitte
****
Dear Photograph,
My Dad loved trains and I will always be his little caboose.
Love, Anna
****
Dear Photograph,
I learned to walk on that bridge and now my son begins his journey.
Ioic
****
puteti vedea alte citeva zeci de amintiri emotionante pe Dear Photograph, un proiect minunat la care va puteti inscrie si voi cu o fotografie (care desigur sa respecte regulile: o fotografie din prezent care contine o fotografie din trecut in racord cu prezentul).
Dear Photograph este proiectul unui tinar care se numeste Taylor Jones (are 22 de ani, a creat blogul anul trecut, are deja un contract pentru o carte).
***
Plimbati-va pe site si dupa ce zimbiti, sunteti nostaligici, plingeti sau va cautati fotografiile vechi ca sa faceti o fotografie noua, daca sunteti in meseria asta cu imagini si cuvinte care spun povesti, respirati adinc si mai uitati-va o data la fotografii si micile lor texte; uitati-va cu rigoare tehnica: s-ar putea sa simtiti ca si mine ca asta e o cale noua – f f simpla – de a spune o poveste emotionanta fara sa soliciti mult atentia spectatorului/cititorului. Cred ca Taylor Jones – cu inocenta si emotia lui – a sadit saminta unui nou limbaj pentru a spune povesti.
iata un proiect care pune la un loc moda, caii, arta si un mesaj social
ii apartine Ulrikai Kestere care e fotograf.
mai multe dintre lucrarile semnate de Ulrika Kestere gasiti aici