Izabela Urbaniak este o fotografă din Polonia care pune accentul pe naturalețe și spontaneitate în seriile foto pe care le realizează.
Cea mai recentă serie îi surprinde pe copii acesteia, dar și pe verișorii lor într-o vacanță la țară, acolo unde petrec mai mult de o lună în fiecare vară. În acest cadru natural, ei vin să se distreze cu animalele și să exploreze locuri noi în felul lor creativ. Fără tehnologie și electronice, aceștia reușesc să se deconecteze de lumea virtuală și să trăiască o copilărie ca a părinților și bunicilor.
Izabela îi observă, participă la jocurile lor și își amintește de vremurile în care era de vârsta lor, când smartphone-ul și tableta nu țineau locul unor prieteni! Fotografiile sunt minunat realizate și chiar îmi este dor de „țara” mea, la Bacău, unde zburdam toată ziua și mă minunam de toate cele!
Ce sunteți pe cale să vedeți nu este Photoshop, ci fotografiile rusoaicei Katerina Plotnikova, care își găsește inspirația în natură. Deși ai spune că adună la un loc fragmente de fotografie și recreează scene de fantezie.
Modelele au șerpi în păr, mângâie girafe și ating un urs foarte mare. Pare ireal, dar cu ajutorul unor dresori profesioniști, s-a creat imediat o legătură între om și animal. Aceste fotografii minunate respectă și o cromatică deosebită, care te convinge că există o lume în care animalele sălbatice sunt prietenoase și se joacă cu oricine se apropie.
Nu degeaba se spune că viața bate filmul. Plin de neprevăzut și coincidențe ciudate, cotidianul este foarte diferit față de imaginile artistice ale oricărui film. Nu există regie, planificare și nimic nu merge conform planului, iar treaba cu happy end-ul este discutabilă. Chiar mă întrebam când eram mica, ce se întâmplă după acel happy end. Gata cu momentele de tristețe și problemele existențiale?
Lăsând la o parte dorința ca totul să fie roz, sunt anumite persoane care trăiesc o viață ca-n filme. Și aici nu ma refer la oamenii care țin foarte tare la aparențe, ci la Tippi Degre, fata unui fotograf de animale sălbatice din Franța. Fata s-a născut în Namibia și a petrecut primii ani de viață călătorind prin Africa de Sud cu părinții ei.
Tippi a trăit practic ca în Cartea Junglei, iar copilăria ei petrecută în pădurile tropicale a fost surprinsă de tatăl ei prin niște fotografii minunate. Alături de pui de lei, elefanți și șerpi, fetița se distrează și pot să spun că este un Mowgly al zilelor noastre.
Peechaya Burrough este tipul de fotograf care realizează imagini jucăușe, minimaliste, care îți dau o stare de bine instant. Prin lentila aparatului foto, mâncarea se transformă în material artistic (un balon galben devine un gălbenuș perfect), iar arta origami este adusă la viață.
Nici nu prea contează conceptul, pentru că fiecare fotografie ne arată abilitatea extraordinară a lui Peechaya de a jonga cu obiectele din viața de zi cu zi și imaginația ei.
Pentru cunoscătorii de semiotică, este un fel de joacă între semnificant și semnificat, unde obiectele nu sunt ceea ce par. Realizate handmade, acestea ne aduc aminte de copilărie și de felul în care copiii văd lumea.
Fotografiile sunt luminoase, clare și plin de optimism, iar Photoshop a fost folosit doar pentru a accentua conceptul. La prima vedere, portofoliul ei ar părea prea simplu și modest, dar felul în care fotografa vede lumea face diferența.
Cum optimismul este cuvântul cheie, nu e de mirare că a reușit să ne arate că până și cele mai simple lucruri au potențialul de a deveni opere de artă.
Sunt sigură că fiecare din noi are măcar un dram de creativitate, pe care îl exprimă în felul lui. Ori prin fotografie, pictură, muzică sau orice altă formă de artă. Nu este complicat, dar trebui să-ți placă și să găsești acel ceva care te face să lucrezi cu spor!
Suraj Sirohiși-a găsit talentul și știe cum să-și folosească creativitatea! Și-a cumpărat un Samsung Galaxy Note 3 Neo și a început să facă mici desene pe fotografii obișnuite cu obiecte sau animale. Desenele sunt foarte simpatice, de tip cartoons, și se potrivesc foarte bine cadrului.
Fiecare fotografie pe care lucrează reprezintă o provocare pentru el, pentru că trebuie să găsească ceva comic și original de fiecare dată. Mai multe imagini găsiți pe contul de Instagram, iar dacă vrei ca o fotografie de-a ta să fie “mâzgălită”, trebuie doar să folosești hastagul #doodlethispic.
Pentru că a venit vara și Facebook-ul ne-a fost invadat de poze de la mare, de la munte și practic din toată lumea, țin morțiș să vă arăt o idee genială de fotografiat. Eu, cel puțin, îmi doresc să iasă pozele cât mai diferite față de ce văd în mod normal, folosindu-mă de aceleași resurse (apă, nisip, soare).
Ei bine, o idee ar fi să construiți castele de nisip cât mai complexe! Artistul Calvin Seibert a realizat o serie de castele pe plajele din Hawaii. El este un sculptor profesionist care a fost inspirat de arhitectura lui Bauhaus pentru a realiza niște opera de artă simetrice și perfecte din punct de vedere geometric.
Aș putea spune că este un expert atunci când vine vorba de modelarea nisipului, astfel încât castelele standard sunt caraghioase. Toate ca toate, important este să te distrezi în timp de lucrezi la castel, singur sau cu prietenii. Iar aceste poze sper să vă inspire sau măcar să vă dea motivație pentru un castel reușit!
Daca sunteti la dieta, va rog sa inchideti aceasta postare si sa nu va uitati la fotografiile de mai jos. Acelasi lucru daca sunteti gravida. Nu glumesc, inchideti ca va faceti rau.
Fotografiile de mai jos sunt realizate de unul dintre cei mai rafinati fotografi ”de food” din Ro, Adi Popa.
El este cel care a facut fotografiile pentru viitoarea carte de bucate alese si rafinate create de chef Joseph Hadad, dar și multe dintre fotografiile de ”produs alimentar” ale unor companii mari.
Si ca sa va uimesc putin, dincolo de fotografia in sine (compozitia, tehnica etc), el isi face singur set up-ul pentru fiecare fotografie, adica e si food stilist in acelasi timp.
Il gasiti aici, iar in curind vom incepe impreuna un super proiect (care va fi aici pe blog) care va duce fotografia la ”next level”= animatia.
Deși coperțile Vogue moderne sunt diferite ca imagine și stil, în esență sunt cam la fel. Figurile regăsite în toate țările sunt fie din categoria modelelor, fie din cea a celebrităților. Dar să știti că înainte ca această cultură a vedetismului să ia amploare, aceste coperți erau adevărate opere de artă. Uneori fotografii, alteori ilustrații sau desene, acestea puteau fi mai abstracte sau portrete convenționale.
Ca să înțelegeți mai bine fenomenul, iată niște coperți din arhivele Vogue! Puteți face o diferență între anii ’50, ’60 sau chiar ’80. Imaginile ne arată ce reprezintă Vogue în toată lumea: o revistă modernă de fashion care vizează femeile înstărite din cercurile sociale intelectuale. Cred că aceste trăsături erau mai bine evidențiate în trecut când munca de acest gen nu se realiza la foc automat, dar ca orice lucru popular, trebuiau sa se adapteze la cerințele moderne.
Pai daca tot e wimblendon sa nu ne bucuram si noi de un frumusel golas?:)
Stan Wawrinka a pozat pentru ESBN Body, intr-un pictorial in care ”este pus corpul in primul plan si este creata o motivatie pentru sport”, dupa cum spune proaspatul cistigator al turneului de la Roland Gaross.
iata-l in toata splendoarea lui
ESBN are traditia de a fotografia nud sportivi in editia sa anuala ”BODY”
Venus Williams a fost in paginile revistei
atleta Blake Griffith a fost si ea admirata in toata splendoarea sa
sau baschetbalistul Serge Ibaka
[caption id="attachment_36893" align="alignnone" width="412"] SERGE IBAKA Photographed by Peter Hapak on January 30, Brooklyn, NY. Credits: HAIR BY CHRIZO GROOMING BY COURTNEY PERKINS/TRACEY MATTINGLY PROP STYLING BY LIZZIE LANG/APOSTROPHE[/caption]
Stiu ca e un articol care va crea confuzie (dezbateri nu, pentru ca nu voi lasa deschise comentariile), dar in contextul discutiilor globale despre egalitatea dintre sexe, despre cum un om nu e definit de sexul pe care-l are, imi face placere sa va fac cunostinta cu un tinar domn care cistiga bani … ca doamna in multe reclame.
Stav Strashko
Am mai spus-o si o repet, doar prin expunerea repetata la astfel de imagini, ele vor deveni o obisnuita si vom invata sa nu mai judecam si etichetam oamenii.
s-a nascut in Ucraina, locuieste in Israel si e reprezentat de aceeasi agentie cu care lucreaza Iman, Karolina Kurkova sau Bar Refaeli. spune ca nu-i pasa daca lumea i se adreseaza cu “el” sau cu “ea”.
“Like, I was at this casting for [insert major industry player here]. He didn’t know I was a guy. He called me in because he liked my pictures, that’s all. But when I started speaking, he said with this big smile, ‘Oh, I know your secret.’ I’m like, ‘What secret? That I’m a guy?! That’s not a secret! I’ll tell anyone!'”
De când deschidem ochii pentru prima dată, iar o mămică și un tătic se uită la noi de parcă suntem cel mai prețios lucru ever, ni se spune cum funcționează lumea. De ce pâinea este pâine și o mâncăm aproape la fiecare masă, de ce trebuie să purtăm haine mereu și cum funcționează societatea democratică (sau cum ar trebui măcar).
Știm din copilărie că băiețeii se îmbracă în albastru, iar fetițele în roz. Că bărbații sunt curajoși, aventurieri și trebuie să întrețină familia din munca sa, care de regulă, este fizică. Femeia are grijă de copii, de gospodărie și de soț. Adică ea spală, șterge și curăță. Se îngrijește de trup pentru iubitul soț, își piaptănă părul lung în fiecare dimineață și își curăță tenul cu cele mai prețioase licori.
Ei bine, acum suntem în anul 2015 si lucrurile nu mai stau ca în cărțile de povești. Există cupluri homosexuale, iar anumite diferențe de gen au dispărut, pentru că rolurile celor doi s-au intercalat. Rămân doar stereotipurile care îngrădesc cumva gândirea. Printre acestea se numără și cel care spune că femeile trebuie să aibă părul lung. Cele care nu se încadrează în acest tipar sunt privite ciudat și nu sunt acceptate în societate.
În această idee, fotografa Ella Sigga a creat un proiect fotografic în colaborare cu o asociație din Islanda care se numește Baldvin. Au fost realizate portretele a șapte femei care suferă de boala Alopecia Areata. Datorită acestei boli, ele au pierdut tot părul scalpului, fiind chele. Doar pentru că nu arată așa cum suntem obișnuiți, asta nu înseamnă că trebuie marginalizate sau ridiculizate. Îmi place foarte tare emoția transmisă prin fiecare fotografie, iar expresia facială este una atât de puternică, nicidecum să înspire milă sau tristețe.
Este toamnă și te plimbi în parcul tău preferat din orașul natal. Ești puțin melancolic și te gândești retrospectiv la viață. Iei o frunză de pe jos, vezi că este puțin cam fragilă, dar nu te aștepți să se facă fărâmițe în palma ta.
Îți vine să crezi sau nu, aceste frunze care se dezintegrează cu atâta ușurință sunt material de lucru pentru artista Susanna Bauer. Ea reușește să le croșeteze în moduri inedite cu o dexteritate uimitoare. Transformă frunzele în cuburi și alte forme geometrice, folosind o tehnică utilă și în prelucrarea pielii.
Frumusețea naturii poate fi găsită chiar și în cele mai mici sau delicate elemente. Iar minunățiile făcute de artistă sunt unice. Ne arată că arta nu se explică, ci se face, uneori chiar din cele mai surprinzătoare lucruri.
Daca sunteți în Cornwall, UK, puteți să-i vedeți lucrările la Lemon Street Gallery pană pe 27 iunie. Daca nu, să-i explorați pagina de Facebook.
Un selfie făcut de un elefant. Oricât de ciudat ar suna, să știți că există și arată foarte haios!
Se pare că selfie-urile nu sunt doar pentru oameni. Un elefant din Thailanda s-a simțit mai fotogenic într-una din zile și a decis să se pozeze cu un GoPro. După care un candian simpatic (foarte!!), Christian LeBlanc, l-a ajutat să împărtășească fotografia cu toată lumea pe contul său de Instagram. Super repede, ca toate lucrurile drăguțe și haioase, selfie-ul a devenit viral.
Oricât de mult mi-ar plăcea să cred asta, de fapt Christian a reușit să facă acest cadru în timp ce vizita un adăpost de elefanți din sudul Thailandei. Acolo plătești o taxa ca să hrănești animalele cu banane, iar el a cumpărat un coș. Doar că un elefant mai curios i-a luat GoPro-ul din mână și a făcut un selfie inedit. Ideea este că dispozitivul era setat să facă foto de tip time-lapse preț de câteva secunde, deci elefantul nu a trebuit să apese vreun buton.
Vă invit să aruncați un ochi pe contul de Instagram al lui Christian, pentru că veți găsi fotografii colorate și vesele din călătoriile lui exotice!
Cu cât te uiți mai mult la fotografia de mai sus, cu atât devii mai curios și mai captivat de fiecare rid de expresie sau imperfecțiune a feței. Deși a pornit de la o idee simplă (portret în prim plan, întors pe dos și editat alb-negru), seria de imagini realizată de Anelia Loubser te îndeamnă să privești altfel lumea în care trăim.
Seria se numește Alienation și fotografa a fost inspirată de vorbele lui Wayne Dyer, care zicea așa- If you change the way you look at things, the things you look at change. Folosindu-se de compoziție și încadrare creativă, ea ne amintește de exercițiul care solicită partea dreaptă a creierului (cea abstractă) și îi cere să redefinească liniile și contururile pe care le vede, nu să le includă în conceptele deja știute de nas, ochi, sprâncene.
Sigur că unii dintre voi vor fi tentați să își răsucească gâtul sau să întoarcă laptopul pentru a vedea cum arăta în mod normal chipul celui fotografiat, dar vă rog să nu o faceți, tocmai pentru că este un exercițiu de imaginație. Mie chiar îmi par a fi personaje din Avatar, cu nas turtit și ochi gigantici. Vouă?
Dacă ar fi trăit, astăzi ar fi împlinit 89 de ani. Poate ca ar fi avut un talk show seara târziu, în care aborda subiecte excentrice sau ar fi apărut în diverse seriale ca invitat de onoare sau poate că ar fi excelat cu un serial în care ea era personaj central…
Billy Wilder, regizorul a două filme în care Marylin a jucat, a spus la un moment dat- „Mătușa mea, Minnie, este mereu punctuală și nu încurcă deloc producția, dar cine ar plăti ca să o vadă pe ea?” Deși este cunoscută ca un simbol al frumuseții secolului XX, actrița era capricioasă, punea bețe în roate și aduna în jurul ei bărbați de toate felurile.
Cei mai tineri o știu de pe căni, magneți de frigider sau tricouri din magazinele de tip angro. Poate că a fost mai bine să evite bătrânețea și să moară tânără, ca o enigmă pentru generațiile de după, dar și pentru cei care au cunoscut-o.
Cu această ocazie, am descoperit fotografii mai puțin cunoscute ale actriței care a făcut furori în America anilor ’50.
Acum 73 de ani, fotograful german Willy Pragher, îndrăgostit de România, a fotografiat-o pe artistă la ea acasă, în București. Maria Tănase, simbol al culturii românești, a fost surprinsă în timp ce se juca cu un câine negru, asculta muzică la pick-up și fuma (viciul ei cel dintâi).
Imaginile sunt spontane și ne arată o Maria frumoasă și naturală, imaginea României din acea perioadă. Sursa fotografiilor este aceasta, iar dacă dați click veți găsi mai multe imagini cu simbolul folclorului românesc.
Atunci când vine vorba de background, există două tipuri de fotografi- cei care lucrează în studio-ul cu pereți albi și mânuiesc umbrele de difuzie sau lămpi de lumină și cei care aduc studio-ul în natură și se bucură de lumina naturală.
Din cea de-a doua categorie face parte Ellie Davis, care și-a dedicat ultimii șapte ani fotografiei de peisaje. Ea creează cadre magice în natură, încercând să facă o conexiune între om și elementele naturale.
Dar cum fotografii peisagistice face multă lume, Ellie își folosește cunoștințele de Photoshop pentru a realiza mici intervenții. De exemplu, se joacă cu fum, lumina, stele și alte elemente, pentru a situa vizualul la limita dintre realitate și fantezie.
Seria se numește STARS și aceste imagini mistice încurajează momentele de reflectare și imaginare a unor lumi mai bune. Mi-ar plăcea tare mult să am un tablou în casă cu un cadru așa magic, cu multe stele și un verde smarald! 🙂
Il stiti pe Dragos Bucur, e unul dintre cei mai rigurosi actori de film din Romania, printre cei putini care au inceput sa lucreze si afara.
Pentru cine a lucrat vreodata cu el, Dragos mai e si un om foarte perfectionist care stie exact ce i se potriveste si pe care-l aduci ”pe drumul tau” doar cu argumente solide.
Zilele astea Dragos face un experiment impreuna cu F 64 la vedere pentru toata lumea, ii vedem transformarea de la fotograf amator de vacanta la un fotograf pasionat si care se pregateste sa faca pasul in lumea profesionistilor. Toti pasii experientei lui sunt filmati si sunt postati zilnic pe contul de youtube F64. Practic avem ca un mini serial, reality, despre cum invata Dragos Bucur lucruri despre fotografie.
Va imaginati ca la experienta lui cinematografica, Dragos stie o multime de lucruri tehnice, asa ca si pretentiile lui fata in fata cu cei de la F64 vor fi multe.
Partea si mai simpatica est eca la sfirsitul experimentului, F 64 ii face o expozitie foto, asa ca el trebuie sa si realizeze niste fotografii cit mai frumoase. Pentru ca multi oameni cu experienta se vor uita la munca lui.
*
Impreuna cu F64 va invit sa luati parte la experienta lui Dragos si sa participati la un concurs: uitati-va la toate filmuletele – ele vor fi postate pina pe 9 iunie in fiecare zi, incepind de astazi, si spuneti-mi care va place mai mult.
Premiul?
– Un loc la atelierul video Multimedia Storytelling susținut de Ioana Moldovan si Laurențiu Colintineanu
– In mod normal acets curs costa: 1.200 de lei.
– Perioada atelierului: 19-21 iunie la studioul F64 din strada Bucovina.
iata primul film, el va fi continuat in playlist incepind de miine cu alte filmulete. Bucurati-va de ele si, cu ajutorul lor, invatati despre fotografie
in epoca instagram e bine sa stim cit mai multe despre fotografie.
Kate Parker este o mămică din Georgia care a realizat o serie de imagini cu fetele ei, Ella de nouă ani și Alice de șase ani. Multe proiecte foto de acest gen au invadat internetul, însă ce mi-a atras atenția la acesta este felul în care Kate le surprinde pe cele mici. Acestea se strâmbă, se joacă cu viermi, sunt murdare de noroi.
Tocmai pentru că se numește „Strong is the new pretty”, fotografa surprinde forța și frumusețea lor naturală. Nu au nevoie să fie machiate, îmbrăcate modern sau să aibă părul frumos împletit pentru a fi iubite și acceptate social. Ella și Alice știu că sunt perfecte așa cum sunt: aventuriere, sportive, zgomotoase, amuzante și fericite.
Cumva îmi aduc aminte de copilăria aceea de demult, în care îți dădeai întâlnire la colț de scară cu prietenii din zonă, alergai prin grădina bunicii de la țară și la sfârșitul zilei ajungeai cu adidașii plini de noroi la mama, care te lua în brațe și te întreba „Pe unde ai mai umblat?”.
Kate Parker a mai creat o serie de fotografii în care un grup de fete de clasa a VII-a confruntă judecățile de sex și joacă fotbal alături de băieți. Pentru acestea și pentru alte proiecte foto, intrați pe website-ul ei!
