Tag : jurnalism

IMG446lectii

lectii

gargantua (parcul gradina icoanei) dimineata, toamna. lapte cald cu miere.

sting

si multe cercetari despre creierul uman fata in fata cu compterul, internetul si era google.

imi fac lectii pentru o prezentare pe care trebuie sa o sustin miine despre content-ul jurnalistic in era digitala – unde va ajunge si cum se va transforma – si gindul care ma tot urmareste e ca jurnalistii vor avea nevoie de consiliere psihologica/emotionala ca sa faca fatza schimbarilor care li se cer (si le se va cere tot mai mult).

manageri de media TREBUIE sa incepeti sa va ocupati de mintea angajatilor vostri.

vineri fac publica prezentarea.

1685
sssstPovesti nerostite

Povesti nerostite

Imi vine întotdeauna greu să scriu pentru blogul Cristinei, nu pentru că nu aș avea povești, ci pentru că am prea multe. Aici cred că e o diferență considerabilă între noi, oamenii de relații publice, și jurnaliști. Pentru jurnaliști, satisfacția profesională majoră este să descopere povești pe care să poată să le spună mai departe, pentru noi este să trăim povești pe care să nu le putem spune.

Nu vorbesc despre poveștile brandurilor, pe care omul de PR le spune întâlnindu-se pe același teritoriu cu omul de marketing, ci despre acele povești grele, care marchează o existență profesională sau parcursul unei companii și pe care știi că nu le poți rosti fără să trădezi. Despre latura noastră de „avocați”, despre discuțiile între patru ochi sau între patru pereți care așa rămân ani de zile, sau pentru totdeauna.

Oamenii știu despre noi, în general, că suntem cei care avem mereu în mânecă un compliment sau un surâs de complezență, că ne petrecem timpul la cafele și la mese cu jurnaliștii sau cu clienții. E genul de prejudecată pe care, de la un punct încolo, obosești să o mai contrazici. Dar momentele care ne rămân în biografia profesională, momentele pentru care clienții aleg să stea cu noi sau să ne părăsească, sunt de fapt momente în care un compliment sau un surâs de complezență sunt cele mai stupide lucruri pe care le-ai avea de oferit.

Pentru fiecare post pe care îl scriu, alte două-trei rămân în sertar, deși ar fi, poate, mai puternice și mai pline de înțeles pentru mai mulți.

Dacă pentru oamenii de PR povestea asta cu… poveștile nerostite e o de-formare profesională, pentru mulți dintre noi, poveștile nerostite sunt cele care ne determină reacții și gesturi inexplicabile pentru oamenii din jur. Sunt cele care ajung să fie cunoscute doar de cei care ne iubesc. Sunt cele care ne lămuresc sau ne disculpă în ochii celor care contează. Sunt cel puțin la fel de frumoase ca și cele rostite.

Povești nerostite anyone?

*
Sorana Savu este Senior Partner Premium Communication

1032
Rum Diary movieJohnny Depp Rum Diary

Johnny Depp Rum Diary

v-as putea pacali ca e un film despre jurnalism si poate ca n-as fi foarte foarte departe de adevar…

de fapt e un film care are o combinatie f f periculoasa: Hunter S Thompson si Johnny Depp – The Rum Diary

Hunter S Thompson a fost jurnalist american ( a murit in 2005, s-a sinucis). a scris printre altele romanul Fear and Loathing in Las Vegas ( ecranizat, ba chiar filmul a fost premiat cu Oscar, e tradus in Romania la Polirom). n-a fost chiar usa de biserica (a fost prieten cu alcoolul, cu drogurile grele), dar a scris minunat. am o carte care reuneste cele mai importante scrieri ale lui; dupa ce vedeti filmul, daca vreti sa-l cunoasteti pe bune, va imprumut cartea…

942
hapinesso altfel de fericire

o altfel de fericire

– nu vrei sa faci un interviu cu X? prin telefon… (x vedeta importanta internationala, implicata in proiecte f misto)
– stii nu mai lucrez la revista…doar pe blog.
– pai pentru blog iti ziceam.

*
in ultimele 10 zile mi s-a intimplat de doua ori asta. de fiecare data X a fost un nume MARE. pina la sfirsitul acestui an (asa e cu interviurile cu oamenii mari, se programeaza/antameaza/realizeaza din timp pentru a fi publicate la momentul optim) veti citi pe s!mpa interviuri sper minunate.

exclusiv pentru s!mpa.

*
e o mare bucurie cind stii ca oamenii te aleg pe tine sa faci un interviu. si vor audienta pe care tu ai construit-o.
e incredibila satisfactie a rezultatelor muncii tale.

am intervievat zeci de oameni, ador sa descopar povesti in spatele chipurilor, si de fiecare data am vrut the best de la povestea mea. iar oamenii (publicistii sau cititorii) au simtit asta si iata ca primesc in continuare oferte pentru interviuri f f mari.

*
nu stiu sa va descriu bucuria, dar ea tropaie ca un copil pe o temelie creata de munca de 18 ani si certificarea faptului ca mi-am facut bine treaba.

multumesc.

2287
contemporary-work-desk-designun pic de jurnalism

un pic de jurnalism

doar un pic despre jurnalism, cit sa nu uit – chiar daca sunt in vacanta – ca meseria asta e facuta de oameni tare misto si pasionati. (mai ales la ei)

Nieman Storyboard ( o fundatie de pe linga Harvard care are in grija dezvoltarea jurnalismului) a pornit recent o campanie in on line pentru promovarea jurnalismului de forma lunga (narativ-ul).

m-a corectat domnul Cristi Lupsa, ca de aia e editor de seama:), initiativa ii apartine lui Mark Armstrong (un jurnalist care si-a dat demisia si si-a investit timpul intr-un proiect de promovare a narativelor – Longread; Nieman Storyboard incep sa o promoveze/sustina.

Mark a creat o pagina de facebook (Longreads) unde sunt postate – de catre initiatori, dar si de publicul larg – story-urile narative care au facut istorie.
pentru cei care vor sa invete cum sa scrie (long form or not), pagina e o culegere minunata de texte pentru exemplificari, pentru exemple de munca asidua si pentru unghiuri inedite de a aborda o poveste.

opriti-va cind aveti timp pe Longreads pe FB sau pe site-ul longreads.com

*
personal, desi sunt o fana a acestui gen de scriere – jurnalistica sau mai putin jurnalistica – nu cred ca forma pentru print este cea mai potrivita pentru online. daca am noroc in viata si suficienta putere de munca, sper sa va arat curind ca se poate si altfel… mai puternic, mai eficient, mai emotional.

*
tot din seria jurnalismului – vazut dintr-un unghi special – va rog sa va faceti timp sa vizitati blogul unuia dintre cei mai speciali jurnalisti americani – Chris Jones, autorul incredibilului The things that carried him.
story-ul asta nu l-a parasit inca, desi l-a scris in urma cu citiva ani. e o postare recenta pe blog in care povesteste despre o secventa pe care a trebuit sa o scoata din text si se mai simte inca regretul ca a trebuit sa faca asta:)

*
si o ultima recomandare; un site nou cool si foarte bine scris. grantland.com – Sports & Pop Culture (target masculin, dar si femeile …rezista:) )

1025
-Paramilitary-troops-char-001Journalism on the edge

Journalism on the edge

It was unbearable. Two Crazy weeks and the most unbelievable story I ever did. I was with a Russian special commando. They were torturing, killing and rapind. I saw them do it, and I couldn’t stop them. Someone of normal constitution can’t accept that. I was working on the egde.

Eric Bouvet, Chechnya, May 1995

The shot that nearly killed me: War photographers The Guardian

*
tare as vrea sa stiu cum i-au convins sa povesteasca. petreceti-va 10 min cu uluitoarele povesti traite de unii dintre cei mai mari fotografi de razboi din lume

852
adevarul-logodincolo de un interviu (cu Tolontan)

dincolo de un interviu (cu Tolontan)

Ana Onisei a facut pentru adevarul de astazi un interviu cu Catalin Tolontan. a muncit pentru interviul asta cam 3 luni (l-a tot alegat pe Tolontan pentru ca era implicat in proiecte grele si n-avea timp); a citit tot ce s-a scris despre el; a facut vreo 3 variante de intrebari; m-a “terorizat” pe mine cu detalii pe care le-a descoperit despre Catalin (la fel fac si eu cu ea cind lucrez la cite un interviu greu) desi i-am spus ca sunt din aceeasi generatie cu el, stiu ce a facut in meseria asta; a editat la interviu pina i-au iesit ochii din cap, s-a batut pentru cele mai bune & cu bun simtz titluri pentru acest interviu.

Tot timpul a fost bintuita de intrebari: “am un material care sa conteze?!”, “il arat pe Tolontan asa cum stiu eu ca e?”, “mi-am facut suficient de bine treaba?”

Ieri au publicat interviul pe site-ul lui Adevarul si toate temerile ei s-au spulberat cu un comentariu scris de un cititor.
Mi l-a lasat intr-un mesaj in care spunea ca “gata, mi-au trecut toti nervii”

*
ca jurnalist stii ca ti-ai facut bine treaba cind, din neant, apare cineva care e prelungirea informatiilor pe care tu le transmiti. si care, pentru ca nu e jurnalist, nu e banuit de niciun interes; iar sincronicitatatea e intotdeauna magica si te face sa zimbeti pe dinauntru.

iata comentariul

Bastien2011-06-04 21:07:50
Un om excelent, excelent. Ceea ce spune este fff adevarat, asa este in viata reala. A luptat mult sa ajunga pana aici. Pe cand nu era cunoscut, Tolontan facea lucruri extrem de bune. Eram prin liceu, in 93, i-am scris la ziar, avea o rubrica de corespondenta si m-am plans ca la premiul I nu luasem nici macar o carte. Deh, saracie lucie in tara!La vreo 10 zile dupa trimis scrisoarea am primit acasa un pachet de la jurnalistul Tolontan. Plin de carti. Imi aduc aminte dintre ele de “Pendulul lui Foucault”. A fost cel mai frumos cadou din viata mea de la cineva pe care nu-l cunosteam. M-a ajutat “moral” sa continuu studiile.Si sa ajung profesor titular de franceza in Franta. Merci, dle Tolontan!Santé et bonheur!Une bonne action ne s’oublie jamais!

si un fragment din interviu

Când te laudă lumea, spui că eşti ­supraevaluat. De ce ţi-e mai uşor să primeşti critici, şi nu laude?
Pentru că sunt timd. Mă jenez. Şi pentru că am crescut într-o generaţie care n-a avut încredere în ea. Noi, doar dacă ne uităm în fişa postului, ne dăm seama câte am reuşit să facem.

Ai învăţat ceva de la generaţia tânără?
Să nu te mai sacrifici pentru muncă, pentru ceilalţi şi să nu te mai consideri atât de vanitos încât să crezi că viaţa celorlalţi depinde de tine.

interviul aici.

Bravo Ana:)
*
ieri, pe o terasa din Sibiu stateam la vorbe cu Tudor Chirila si citiva amici bloggeri. Tudor m-a intrebat ce ma bucura cel mai mult la meseria asta, cind sunt fericita. I-am raspuns cind intilnesc oameni misto, acum completez: si genul asta de sincronicitati ma bucura.

1293
kristin-scott-thomaspt inceput de saptamina…

pt inceput de saptamina…

de citit citeva lucruri simpa

un interviu cu kristin scott thomas in guardian despre renasterea ei la a doua tinerete:

I didn’t like the way people approached me after films, with this image in mind, made to look perfect through a beautiful lens, my hair blowing in the wind, perfect shade of lipstick, all huge and magnified. People would be scared of that idea. I could see it in them. But the great thing about doing theatre is that people just see you as human, not this vast image. You know my mascara is down here, and my nose is running. No tricks. I really wanted that.”

(cred ca unul dintre cele mai frumoase roluri facute de Kristin Scott Thomas e cel din O vara de neuitat al lui Lucian Pintilie, pt care a invatat romaneste. e minunata secventa in care face baie in cimp)

 

 

 Meporter o aplicatie pt I Phone destinata celor care vor sa livreze stiri/sa se simta jurnalisti. un fel de twitter jurnalistic in mai multe semne. la link sunt si info despre concurenta acestei aplicatii.

despre dragoste, sms-uri, telefoane si lipsa lor intr-o simpatica poveste din new york times ( cu care, da, si eu rezonez)

1214
giving-hope10 idei pentru imbunatatirea relatiei unui ONG cu presa

10 idei pentru imbunatatirea relatiei unui ONG cu presa

joia trecuta la rugamintea Asociatiei pentru Relatii Comunitare am tinut un workshop pentru oamenii care lucreaza in ong-urile din tara intru imbunatatirea relatiei lor cu presa.

pentru ca am tinut sa le arat ca nonconformismul si abordarea diferita/neconventionala (fara a fi lipsita de profesionalism) e calea catre succes in relatia cu jurnalistul, nu le-am facut nicio prezentare scrisa.
astazi, la aproape o saptamina de la workshop, le-am trimis insa un rezumat al lucrurilor in care eu cred in relatia ONG Presa. (dupa citiva ani bun de gestionat subiecte sociale in si pentru revista)

iata-le mai jos pentru cei interesati.

10 idei pentru imbunatatirea relatiei cu presa.

  1. Cautati jurnalistii care sunt oameni oglinda pentru voi (oamenii care impartasesc aceleasi interese sociale/umane/empatice).

                                Ii gasiti citind ZILNIC presa locala si nationala, uitindu-va dupa semnaturile celor care scriu articole sociale cu mesaj emotional.

                                Ii gasiti urmarind pe net campaniile umanitare ( vezi cazul Diana Stoleru si cele 7 zine  pentru Daniel Raduta )

                                Ii gasiti printre jurnalistii care sunt purtatori de imagine pentru campanii educationale sau umanitare .

2. Odata ce ati gasit acesti jurnalisti (si ati intrat in contact cu ei – contactele sunt cel mai adesea pe pagina de web a institutiei la care lucreaza, sau pe blogulpersonal) , intretineti relatia.

             Sunati-l chiar si cind nu aveti ce sa-i oferiti. Relatia cu jurnalistii care sunt in zona ta de interes e la fel ca relatia cu cel mai bun prieten. Sau precum crescutul unei flori: daca nu o uzi, se usuca. Pe jurnalist daca nu-l suni, te uita (are nenumarate alte contacte si cazuri de care se ocupa. Si da, are si el o viata dincolo de birou)

             Daca se va obisnui ca sunteti o sursa de stiri si veti construi o relatie de prietenie, va va suna si el pentru un subiect (amintiti-va de povestea cu Dragos Bucurenci – consultant pentru numerele eco Tabu)

3. Comunicatul de presa e doar pentru a informa rezultatele sau intentiile unui proiect. Daca vreti simpatie pentru asociatie (care simpatie se intoarce in finantari si proiecte care se realizeaza mai usor), oferiti-le jurnalistilor POVESTI.

4.Fiti creativi. INTOTDEAUNA  e o poveste emotionanta, cu suspence, cu informatii suculente in orice proiect. Trebuie doar sa cercetati in interiorul asociatiei/proiectului si sa identificati cit mai multe povesti. Si sa fiti CREATIVI.

         Cum identificati povestile?

                                 Intrebati-va cine e beneficiarul si daca aveti deja rezultate. Oamenii vor sa stie rezultatele unui proiect. Cautati specific acea persoana si aflati cit mai multe lucruri despre ea.

                                  Intrebati-va care sunt efectele negative ( in cazul in care nu se rezolva problema prin proiectul dvs – vezi incalzirea globala) si incercati sa vindeti jurnalistului THE WORST SCENARIO printr-o experienta pe care o creati special pt el.

          Ca sa-si vinda articolul, ca sa fie citit, jurnalistul are 2 posibilitati: sa livreze o emotie sau sa puna cititorul intr-o experienta noua, sa-l faca sa traiasca (prin scrierea lui) o experienta pe care n-a mai trait-o, la care nu s-a gindit. Cautati acel unghi special pe care sa-l oferiti jurnalistului.

5. Aplicati strategia bulgarelui de zapada care se rostogoleste. E mai eficient sa ai o poveste bine scrisa despre cazul tau, articol care va genera alte reactii, decit sa ai aceeasi stire peste tot. (jurnalistii traiesc pentru exclusivitate, vor fi fericiti daca doar ei vor avea povestea respectiva, deci e mai usor de negociat accesul)

6. Nu va fie teama sa negociati accesul jurnalistului in asociatia voastra. Varianta cea mai buna e full access pentru jurnalist cu primirea articolului (pt voi) pentru verificarea partii politically correct si a datelor tehnice.

  

7. Nu cautati cistigul imediat al articolului (in finantari, in noi proiecte). Imaginea se construieste in timp si, daca asociatia dvs are un grad de simpatie mare obtinut din prezentarea proiectelor/oamenilor implicati, va avea de cistigat pe termen lung. Inclusiv la finantari.

8. Nu neglijati web-ul, site-urile ziarelor locale & nationale. E mai usor sa obtineti o stire pe site, iar stirea poate fi punctual de plecare pentru alte informatii pe care le vor dori alti jurnalisti.

9. Tineti minte tot timpul ca lucrati pentru oameni (indiferent de obiectul de activitate al asociatiei, la capatul liniei beneficiarii sunt niste oameni sau niste animale/pasari etc ); pe ei prezentati-i jurnalistilor.

10. (stiu ca am mai spus asta, dar e esenta) Fiti creativi. Incercati sa faceti lucrurile diferit de ceilalti, dar duceti-le la perfectiunea pe care o cunoasteti in acel moment. Pe termen lung, lumea va intelege ca vreti sa faceti lucrurile tot mai bine si va va tine minte pentru originalitate.

 Workshop, Conferinta Atragerea Fondurilor din Comunitate, 19-20 mai 2011 / Cluj Napoca

4110
time-magazine-cover-bin-laden1jurnalismul care ma bucura

jurnalismul care ma bucura

pe unii oameni ii bucura muzica clasica – eu nu o inteleg
pe altii ii bucura fotbalul – nici pe asta nu-l inteleg.

printre lucrurile care ma bucura pe mine – cu o satisfactie cel putin egala cu a celor care iubesc muzica clasica sau fotbalul – sunt povestile care apar cind toata lumea se uita la acelasi subiect si cineva, mai perseverent, se gindeste: as putea relata despre asta dintr-un unghi pe care nu l-au abordat ceilalti inaintea mea?

stiu cum gindesc oamenii astia si ce presiune pun pe ei si pe echipa lor (suntem facuti din acelasi aluat, chiar daca unii dintre ei fac prajituri mai bune decit mine:) ) si de fiecare data cind ii intilnesc ma fac sa zimbesc tare si sa ma bucur de descoperirile lor.

*
pentru asta exista TIME Magazine in viata mea. editia din aceasta saptamina dedicata suta la suta eliminarii lui Bin Laden e o mostra de oameni pasionati de munca lor si de dorinta de a da tot ce-i mai bun, jurnalistic vorbind, intr-un moment istoric de exceptie.

Nu e vorba doar despre faptul ca intelegi cu schite si fotografii cum a fost atacul, nici ca ai parcursul lui Bin Laden de la nastere si pina la deces; nu pun la socoteala nici imaginile emotionante de la Ground Zero, cu explicatii geniale care-ti arata ca selectia fotografiilor nu e deloc intimplatoare ( e un pusti care sta pe un stilp si flutura un steag american – el e fiul unuia dintre pompierii care au muncit la salvarea celor din turnurile gemene, pompier acum pensionar care si-a sunat fiul “du-te si spune o rugaciune acolo”).

Pentru mine diamantul acestei editii de Time e un story cu 3 pusti ( 2 fete si un baiat) care acum sunt elevi la liceu si care pe 11 sept 2001 erau in clasa de gradinita in care George Bush citea povesti pentru copii.

Generation 9/11 (Features / The End Of Bin Laden)

On Sept. 11, 2001, as they read aloud from “The Pet Goat” for their guest, President George W. Bush, the second-graders in Sandra Kay Daniels’ class at Emma E. Booker elementary school in Sarasota, Fla., understood that something was suddenly very wrong. It was a lesson they never forgot.

Read more:

si mai e un story absolut genial- desi pare light – pentru ca aduce intr-un limbaj accesibil – cultura Tv – un eveniment politic de o importanta majora.

The 25th Hour (The End Of Bin Laden)
In bin Laden’s bloody end, life imitated 24. It was a fitting curtain call for the 9/11 era’s quintessential drama
Read more:

*
stiu, fara sa-i fi intrebat, ca oamenii astia au cautat aceste subiecte din pasiune si profesionalism, din dorinta de a fi diferiti si de a le oferi citititorilor lor povesti pe care nu le-au citit in alta parte. nu cred ca au facut-o cu Pulitzerul in cap si nici ca vreun sef le-a spus “scrieti si voi ca si cum ati fi fost acolo” (am sechele de la recente conversatii la tema)

(Time nu are on line decit cover story-ul mare pentru aceasta editie, dar o gasiti la Imedio si va recomand din inima sa o cumparati pentru ca este o editie de colectie)

*

din aceeasi categorie, salut aici articolul plin de bun simt- dar cu aciditate si forta, politicos – dar ferm scris de Vlad Mixich pe hotnews. Intrebarea unui tinar jurnalist pentru Corina Dragostescu.
la un prim gind iti vine sa spui ca e o picatura intr-un ocean si ca oricum n-o sa-i raspunda si ca oricum nu conteaza. dar gindul doi e… si daca alti tineri, asemeni lui, reactioneaza similar?

Bravo Vlad. si asta e un jurnalism care ma bucura.

1147
264__300x250_widget_300x250_sustince vorbesc la PR BETA

ce vorbesc la PR BETA

saptamina viitoare, joi pe 12 mai, sunt la timisoara la PR BETA prima conferinta regionala de PR 2.0 .

voi fi printre cei care povestesc lucruri la conferinta, iar tema prezentarii mele este

Jurlogger – un exercitiu de dedublare jurnalist-blogger

– de ce nu esti jurnalist pe blog
– cum se transforma jurnalistul in blogger
– cum ajunge bloggerul jurnalist
– diferentele de abordare PR-istica pentru cele doua categorii blogger/jurnalist.

sunt o multime de speakeri misto de asta am si inceput sa ma pregatesc in avans. ca sa le fac fatza si sa nu plictisesc auditoriul:)

906
Pulitzer[1]Pulitzer 2011

Pulitzer 2011

s-au anuntat Pulitzer-urile pentru 2011 (poate cele mai prestigioase premii, acordate numai jurnalistilor de nationalitate americana)

spre deosebire de anii trecuti, constat ca nu stiam nicio poveste dintre cele premiate; de unde trag concluzia ca ori am citit mai putin anul trecut, ori au premiat ei lucruri mai de nisa.

m-am uitat putin pe lista premiilor si-am vazut povestea unui copil de 4 ani cu o maladie ciudata. prezentata multimedia.

*
iar asta ma face sa va spun o poveste reala.

acum citeva zile cineva mi-a spus: pentru ce va chinuiti sa munciti mult pentru o poveste din revista? nu o sa cistigati pulitzerul.

raspunsul e simplu: pentru bucuria de a-ti face bine treaba, de a incerca sa ai cel mai bun story posibil pe tema respectiva… pentru a fi cel mai bun in fata ta ( nu neaparat a celorlalti)

ma rog, nuante.

1403
37109ce face fetitza?

ce face fetitza?

uitati-va la fotografia alaturata si raspundeti: ce face fetita?

a) aseaza marul in gramada

b) ia marul din gramada.

*

a fost jocul cu care am deschis prelegerea de la Litere de astazi. fotografia aceasta a fost laitmotivul prezentarii mele.

raspundeti la intrebare printr-un comentariu si miine va interpretez raspunsurile:) una dintre simpaticele participante la curs (anca nelersa) doreste sa stie in ce “tabere” – a) sau b) – se imparte lumea.

raspuns: acesta e un exercitiu de proiectie personala pe o imagine. sigur ca ambele situatii sunt valabile, important e ce alegi, cu ce te identifici.

cei care au ales ca fetita aseaza marul sunt gata sa faca mai multe eforturi de dragul unei diferentieri, sunt mai “assertive”, sunt mai “artisti” ( si , in contextul prezentarii mele despre PR, sunt in profilul unui bun PR)
cei care au ales ca fetita ia marul sunt cei care sunt mai dornici de atentie, sunt mai eco centrati. (iar in contextul PR-ului, ar fi mai buni clienti decit PR-isti)

35209sa construim in online

sa construim in online

Pentru cei care ma cunosc, stiu ca e foarte important pentru mine sa construiesc lucruri in meseria mea.


In ultimii ani, am dezvoltat un program de internship la Tabu (ca sa dau ocazia studentilor sa invete direct de la sursa), am mers de cite ori mi s-a cerut la cursuri de jurnalism ca sa raspund la intrebarile elevilor, ba chiar am platit din bani personali cursuri de jurnalism pentru colegii mei ca sa invete sa scrie mai bine.

Nu spun asta ca sa cer laude, ci pentru ca acum vreau sa demarez un proiect nou, pentru a construi ceva in online si cred ca e bine sa intelegeti cum gindesc.

*
Spun mereu ca online-ul actual este echivalentul presei scrise de la inceputul anilor ’90, cu mult copy paste, cu pareri peste pareri, in locul unui content original.

Stiu ca nu sunt inca suficient de multi bani in online ca sa se poata realiza content cu costuri mari de productie, dar uneori o idée simpla si eficienta poate misca muntii din loc.

*
La 1 martie doresc sa lansez un proiect care va sprijini si va sustine comunitatea online. Pentru acest proiect va lansez o intrebare:

ce bloguri scrise de femei cititi?

Multumesc pentru raspuns.

Espresso_still_lifeespresso

espresso

in america a aparut Autism Fitness – un program care ajuta sanatatea autistul adult. poate preia cineva si in romania aceasta idee. contactele aici

*

in continuarea supararii mele de ieri, acum trecuta (prea multa incruntare duce la riduri, deci nu bun:) ) ceva simpa de citit pe scrib, de la OM-ul adolescentei mele (car cu mine oriunde m-as muta cartile sale, pe care le-am citit atunci, in editiile de atunci) Constantin Noica -Mathesis sau Bucuriile Simple

Era odata un om care povestea frumos. Seara, cînd se întorceau oamenii de la muncă, toti se adunau împrejurul lui si el le povestea.
Ce ai vzut azi? — îl întrebau ei.
Am vazut acolo, în padure, un mosneag care cînta din fluier si toate vietile padurii se adunasera împrejurul lui si jucau.
Si ce ai mai v zut?
Jos, la malul apei, am vazut trei zîne care şi despletisera parul si care şi-l pieptenau în oglinda apei…

Dar, într-o zi, omul care povestea a auzit cu adevarat cîntecul mosneagului, a vazut jocul vietilor paduriii, mai la vale ceva, a întîlnit trei zîne care-i jucau parul în oglinda apei. Si, în seara aceea, cînd oamenii îi cerura le spuna ce vazuse, el le -a raspuns:
„N -am vazut nimic.”

*
pe unde se duce presa, adica printul? ce au mai inventat revistele in 2010? pentru pasionatii de jurnalism, dar si pentru cei care vor sa se dezvolte on line Innovations in Magazines 2010: Adapt & Thrive

2392
nicholsonJack Nicholson la 73 de ani

Jack Nicholson la 73 de ani

Dailymail publica un minunat interviu cu Jack Nicholson care la 73 de ani are relaxarea de a vorbi despre cele lumesti, dar si despre moarte.

imi place mult descrierea din debutul articolului si spiritul lui Nicholson pe care-l simti in fiecare propozitie din intregul articol.

Nicholson is everything you expect him to be in the flesh. He smells of expensive car-seat leather and nicotine. He speaks in strange, complex riddles. He allows a 30-minute interview to run on for an hour and 40 minutes as he talks about everything from mortality to drugs to heartbreak. He is charming, fascinating, funny, strangely vulnerable and completely original in every way.
*
‘If men are honest, everything they do and everywhere they go is for a chance to see women. There were points in my life where I felt oddly irresistible to women. I’m not in that state now and that makes me sad.”

o bijuterie jurnalistica, un exceptional interviu semnat de Louise Gannon/ Daily Mail

1089
connect-r1we love Connect-R

we love Connect-R

pina astazi, habar nu aveam ca pe Connect-R il cheama Stefan Mihalache. era baiatul care cinta si danseaza misto.
tabu.ro a facut un interviu cu el si – brusc – ne-am dat seama ca e un om cu mega bun simt, cu o structura foarte misto.

astazi toata redactia l-a iubit pe Connect-R.
si vrem sa-l invitam la noi, curind:)

Care sunt cele trei locuri în care vrei să ajungi?

C.: La Disneyland în State. Am fost în Franţa şi mi-a plăcut mult de tot. Aş vrea în Egipt la piramide. Şi, nu în ultimul rând, aş vrea ca, măcar o dată, să fiu în acelaşi loc unde este Dan Puric. Îl iubesc pe Dan Puric. Mă fascinează. Am auzit foarte târziu de dumnealui, acum vreo doi ani, dar am citit şi “Omul frumos” şi “Cine suntem”. Nu am fost la nicio piesă, dar am văzut tot ce se poate vedea cu dumnealui pe internet. Nu există nimic cu Dan Puric, care să fie nevăzut de mine pe internet. Acum chiar lucrez la o “şpârlă” (dacă pot folosi un limbaj mai de cartier) care îl include şi pe Dan Puric. Dumnealui face şi step şi mimă şi aş vrea să reuşesc să îl aduc să ţină o prelegere la o şcoală de street dance. Parcă îl şi văd vorbind despre dans şi Dumnezeu. Eu sunt mereu înconjurat de cifre. Semnez contracte, sunt mereu interesat să ştiu cât e ceasul, concert pe data de la ora de, cânţi atâtea minute. Şi cifrele mă fac să îmi pierd culoarea, iar când citesc sau îl ascult pe Dan Puric simt că mă colorează din nou. Îmi dă o stare de bine. Dacă ar fi să le recomand tinerilor un drog, ar fi Dan Puric. Eu mă droghez cu Puric.

in ce film se vede Connect-R actor si alte raspunsuri surprinzator de sincere si de misto

1101
bobby_fischer_01circ dupa moarte

circ dupa moarte

si “la ei” e ca la noi

For Bobby Fischer, the Drama Won’t Die
The chess master’s estate is disputed by a Japanese woman who claims she was his wife, a Filipino woman who says she is the mother of his child, and two nephews.

restul tine de cum e scris. in new york times.

839
C100_WHDH-TV_News_7_webmi-as dori (jurnalism)

mi-as dori (jurnalism)

mi-as dori ca, uneori, invitatii de la o emisiune sa plece din “direct” daca nu li se acorda respectul pe care-l merita.
mi-as dori ca, uneori, intervievatii sa spuna “nu vreau sa raspund la asta pentru ca e jignitor”

mi-as dori ca subiectele noastre jurnalistice sa-si ceara drepturile. pentru ca daca nu o fac EI, NOI nu o sa li le acordam niciodata.

*

In seara asta Daniela Vladescu a fost chemata la Antena 3, Stirea Sinteza zilei, sa vorbeasca despre Opera de la Constanta care a fost desfiintata acum citeva zile.
Pe burtiera scria “ultima iubire a lui Nicu Ceausescu….” si, spre uimirea domniei sale, gazda a inceput sa o intrebe despre familia Ceausescu.

Mi-am dorit f f f f tare sa se ridice de pe scaun si sa plece. N-a fct-o, din bun simt si pentru ca isi dorea f mult sa spuna, printre picaturi, citeva vorbe despre Opera din Constanta al carei director a fost (este).

Cit de mult mi-am dorit sa plece din emisiune.
Ca sa nu imi mai fie rusine ca, uneori, tagma mea minte pe rupte pentru ca stie ca i se permite.

1796
OnteachingJournalism1plata jurnalistilor de print dupa performante on line?

plata jurnalistilor de print dupa performante on line?

ieri Cristi Manafu m-a rugat sa comentez urmatoarele declaratii:

“Printre indicatorii de performanţă pentru toţi jurnaliştii din trust (Adevărul Holding) va fi numărul de accesări la propriile articole, numărul de comentarii la articole sau la propriul blog”.

“Fiecare jurnalist trebuie să aibă blogul lui şi atunci când publică un material în ziar va apărea şi pe blogul lui. De aici vor rezulta comentarii cărora va trebui să le răspundă”.

Dinu Patriciu

raspunsul meu apare alaturi de cele ale lui Dragos Stanca, Iulian Comanescu si Simona Tache

il postez insa si aici.

Am o problema de nuanta, fata de ce a declarat dl Patriciu: ce facem daca angajatul are blog despre gradinarit (ca asta ii este pasiunea) si el scrie la trust despre politica? Cum masuram audientele si comentariile? Si de ce sa-l obligam pe angajat sa puna pe blogul lui ceea ce a scris la ziar, unde de multe ori ( din contexte care tin de politica ziarului/ de actualitate/ de ceea ce scriu ceilalti colegi) are si articole care nu-i fac nicio placere?

Un ziar/revista nu se face doar cu editoriale si articole de fond. Ca jurnalist ai parte si de “bataturica”, nu doar de “prajiturica”.

Dar altfel, da, cred ca poate fi un barometru audienta unui articol pe net pentru performanta prestatiei jurnalistului. Doar ca el va trebui sa fie scris ca pentru net, sa contina multimedia, sa aiba o structura diferita de print (cu mai multe intertitluri, cu fotografii altfel asezate etc).

La angajarea unui jurnalist, notorietatea sa din on line poate fi un bun barometru; e importat de stiut cit de bine este conectat la retele sociale, ce drive de imagine are si care sunt mijloacele personale prin care poate capta audienta.

Cred ca viitorul va fi al jurnalistului crossmedia, care sa poata relata la radio/tv, scrie pt on line si pt print.
Restul…depinde si de angajat si de angajator ce isi negociaza ca sistem de plata si cu cit jurnalistul are un brand mai puternic (si) in online, cu atat va putea cere mai mult. Dar n-as amesteca blogul personal cu articolele pentru ziar.

Revenind la Dl Patriciu, daca isi propune acum acest criteriu (“numărul de accesări la propriile articole, numărul de comentarii la articole sau la propriul blog”) si-l aplica peste 2 ani, dindu-le timp angajatilor sai sa-si creasca bloguri si sa invete sa scrie acelasi text si pentru print si pentru on line, e un criteriu onest. Altfel n-ar fi decit inca o solutie smechera de criza – sa mai taiem niste salarii – cind mai onest ar fi sa le spunem oamenilor ca doar banii astia ii avem, pe astia ii impartim.

963
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!