Tag : Muzica

andra robbie williams minciuna(Update) Andra & Robbie Williams – impactul unei minciuni –

(Update) Andra & Robbie Williams – impactul unei minciuni –

Acum 2 zile s-a intamplat ceva straniu din care multa lume ar trebui sa invete cate ceva despre efectele minciunilor in epoca in care internetul conduce informatia.

Aflata la un concert Robbie Williams la Budapesta, Andra l-a auzit pe artist cantand pe scena la multi ani pentru un prieten. A inregistrat o parte din moment, l-a pus pe Instagram, a lasat sa se inteleaga ca pentru ea a fost urarea si… iuresul s-a pornit.

Stiri despre cum Robbie Williams a oprit concertul ca sa-i ureze Andrei “la multi ani”, o alta stire ampla in Viva , preluata de Libertatea, despre cum sotul artistei Catalin Maruta a orchestrat toata surpriza (o versiune a acestei stiri se mai gaseste in Click).

A fost nevoie de doar cateva ore pentru ca cineva sa posteze adevarul – un tanar tobosar pe nume Alex Musat – care a avut curiozitatea sa caute dincolo de stirea din ziare.

Am preluat pe Facebook postarea lui Alex, iar PR-ul Andrei, Andreea Retea, a incercat sa ne explice ca a fost o gluma, ca nu e vina ei (!!!) ca presa face stiri din statusuri din social media fara sa sune si sa verifice informatia. Nu si-a pus insa problema sa faca o corectie a informatiei cand aceasta a luat amploare in presa pentru ca, asa cum zice o ironie jurnalistica, “de ce sa strici o stire buna cu un adevar”.

(Intreaga conversatie e in foto mai jos).

Intamplarea m-a provocat sa ma intorc la un subiect care ma deranjeaza in industria muzicala romaneasca: de ce simt artistii nostri nevoia sa minta? De ce vor sa construiasca pe principiul forma fara fond?

O astfel de constructie poate fi spectaculoasa pe moment – pentru 2-3 zile – dar iti poate face foarte mult rau pe termen lung. E ca si cum ai construi o casa fara fundatie, la prima ploaie pleaca cu totul.

Andra nu avea nevoie de o asemenea minciuna. E o artista care si-a construit o cariera mare, pe nisa ei de business nu e amenintata de nimeni (are concerte, are emisiuni importante la tv, endorseaza produse), are o familie minunata. In plus e un om misto si foarte dedicat meseriei (am amintiri cu ea venind prima din echipa la emisiuni de radio si plecand ultima, ca sa-si ia timp sa se pregateasca – apoi relaxeze -, iar asta arata mult din implicarea ei in aceasta meserie.)

Nu exista cale de indoiala ca nu stia impactul unui status in social media. De-a lungul anilor s-au facut nenumarate stiri din ceea ce a postat in social media si a folosit chiar ea (sau echipa sa) aceste canale ca sa anunte lucruri ce urmau a fi preluate de presa. (nimeni din echipa ei nu a avertizat-o ca nu e etic, corect, sanatos pentru business-ul ei sa faca o asemenea postare)

Si-atunci, de ce a luat-o valul si-a facut o mascare din care sa para altceva decat era in realitate? Cu ce o ajuta ca lumea crede ceva ce nu e real? Prietenii ei au fost acolo, stiu ca nu i-a cantat ei la multi ani, familia ei stie asta, totul e doar pentru exterior, pentru public – dar cu ce te ajuta sa-ti minti publicul?!

E o chestiune de ego fara indoiala si cred ca artistii nostri ar trebui sa se intrebe “ce e in neregula in viata mea, in sufletul meu, in munca mea, incat imi doresc sa construiesc ceva pe minciuna?”

E nesiguranta? E neincredere in propriile forte? E disperare ca nu reusesc asa cum imi doresc?

Stiu ca intr-o tara in care diplomele sunt false, tara in care ajung in pozitii de conducere oameni care n-au trecut pe la scoala, situatia pe care o descriu mai sus este o problema minora. Dar daca privim din perspectiva eticii, din a faptului ca mai degraba acesti artisti sunt modele pentru tineri (sau sunt primele modele) responsabilitatea lor ar trebui sa fie mai mare.

Iar de la un artist ca Andra – care e mama a doi copii – parintii cred ca au (sau ar trebui sa aiba) pretentii.

*

Dupa ce informatia a iesit la iveala stirea din Viva in care se preciza ca surpriza a fost facuta de Catalin Maruta a fost stearsa, la fel ca si preluarea ei in Libertatea. A mai ramas o stire similara in click, dar si preluari ale statusului de pe Instagram pe care echipa de PR le poate justifica drept “ei si-au facut stirea, fiecare a inteles ce a putut, nu putem noi controla asta”.

Am mai scris despre situatii in care a fost implicate multa minciuna, aici (tot despre Andra) sau aici (despre Delia) sau aici (Liviu Teodorescu) sau aici (Giulia) si voi continua sa scriu de cate ori gasesc o asemenea intamplare. Cred ca daca nu semnalam aceste mizerii, ele pot fi considerate norme si vor deveni o normalitate.

P.S. Aseara Alex Musat a scos postarea de pe Facebook. Tot aseara in jurul orei 19, m-a sunat Catalin Maruta. Eram la Opera si nu i-am putut raspunde.( sa vedeti Don Giovanni in regia lui Andrei Serban, e o experienta interesanta care aduce putin cu situatia de aici – despre a minti pentru propria placere.)  Sper ca nu ma sunase ca sa scot si eu postarea de pe facebook, ci ca sa-mi spuna ca va da o corectie/precizare publica la aceasta mica mizerie.

P.P.S Am scris despre aceasta situatie in speranta ca o intamplare ca aceasta e o lectie pentru alti oameni. Si va ramane aici, in paginile de internet, pentru a invata si altii peste ani sa nu faca asemenea gafe. Recomand din inima lectura cartii Trust me, I’m a lying – confessions of a media manipulator semnata de Ryan Holiday pentru a vedea si cum se poate specula vulnerabilitatile noilor canale media, dar si efectele negative ale specularilor manipulative.

 

reactie andra robbie

reactie 1

reactie 2 reactie 3

 

UPDATE la 5 ore de la aparitia acestui text, Andra a facut precizari pe pagina sa de facebook

andra follow up pag fb

si un comentariu de pe pagina de facebook a acestui site. doamna care a comentat este directoarea de vanzari Oriflame pentru partea de vest a tarii

reactie andra spectator

 

cateva dintre preluarile din presa ale postarii de pe instagram, stirile de la care a pornit bulgarele – din Viva si Libertatea – au fost scoase de pe paginile respective.

andra click 2

 

antena 3

 

antena 3 stire andra

pro fm stire

4337
music_is_the_drugDespre Mastering the Music Business – 2017 –

Despre Mastering the Music Business – 2017 –

Cateva randuri la cald dupa ce am fost putin la Mastering the Music Business, poate cea mai importanta conferinta despre muzicieni, cu muzicieni din Ro.

Am fost pentru panelul de study case pentru artisti independenti – Alexandra Usurelu, muzica underground dupa Colectiv si Nicu Alifantis – voiam sa vad in detaliu ce au facut oamenii acestia ca sa depaseasca situatii de criza.

*

Sper ca toate celelalte paneluri au fost macar la nivelul acestuia, pentru ca a avut multe lucruri importante rostite:

Bobby Stoica – managerul Alexandrei Usurelu – a vorbit despre cum mereu l-a interesat eficienta. Despre cum a fost in orice clipa constient cat baga in proiect si cand si cum urmeaza sa scoata.

Despre cum a pozitionat-o pe Alexandra si a ramas in acea pozitionare de 4 ani.

Mi-a ramas in minte diferentiatorul neconventional pe care si l-au ales.

“daca toti artistii sunt judecati dupa ultimul single (cantec/creatie), noi ne-am propus sa fim judecati dupa ultimul show.”

Au mutat astfel strategia de la muzica compusa la relatia cu publicul si la structura show-ului pentru ca acolo erau mai multe sanse de succes. (mi-ar fi placut sa povesteasca mai mult despre activarile gandite special pentru a transmite “aproape de public”, pentru ca ele au existat mereu in strategia lor)

*

Codrut Dumitrescu, domnul care are in grija jumatate din trupele underground din ro, a povestit despre cum a facut fata unei situatii de criza: disparitia cluburilor de profil post Colectiv, la un loc cu lipsa dorintei artistilor lui de a se mai se sui pe o scena dupa o asemenea tragedie.

Codrut a vorbit despre partea administrativa a lucrurilor, despre cum nu mai avea nicio incasare si a cautat solutii singur – a gasit doar 3 cluburi cu care putea lucra in conditii corecte. Si cum, practic, tragedia colectiv i-a resetat business-ul.

Nu e deloc intamplator ca trupele aflate sub marca Overground Music au succes, Codrut e un om care stie multa meserie cu tabele in fata. Sa va uitati pe site-ul agentiei lui, o mica revista pentru trupele pe care le reprezinta. Il gasiti aici.

*

Domnul Alifantis a povestit despre cum toata viata si-a provocat domnia sa evenimentele, fara sa astepte  ca ele sa vina. Stia exact care e numarul mediu anual de concerte pe care le sustine si – ceva f f frumos – a stabilit ca 10% dinaceste concerte vor fi sociale, gratuite, banii ducandu-se la cauze umanitare.

In plus domnia sa a povestit despre cum crede ca artistii trebuie – dupa un anume nivel – sa dea inapoi catre comunitatea din care provin si despre cum finanteaza aparitii de albume, ale unor artisti mici in care crede.

a fost punctul final, intelept si darnic, o lectie indirecta despre spiritualitatea si smerenia pe care trebuie sa le cultive un artist.

*

Am fost si la prima editie Mastering the Music Business si vreau sa salut urmatoarele:

  1. Deschiderea pentru toti jucatorii mari din industrie ( de la HAHA pana la Global, cu trecere prin casele mamut Roton si Cat music, dar si cu participari ale agentiilor mici cu artisti underground). Remarcasem ca la prima editie era doar “o tabara”, acest lucru a fost remediat si e un mare plus pentru industrie si pentru conferinta in sine.
  2. Deschiderea pentru analiza mai multor aspecte ale muncii artistilor/ cu artisti – business, compozitie, comunicare sunt directiile care sunt cele mai vizibile, dar industria are multe nuante si anul acesta isi fac simtite prezenta (video, dans, light design pentru conceperea unui show). Sper ca intr-unul din anii viitori sa fie invitat un scenarist de show de muzica pentru ca e acolo o parte importanta de reteta pe care, cu tot respectul, prea putini artisti romani o cunosc.

Mai sper sa fie reprezentata la o editie viitoare si muzica hip hop. Cum stiu ca, odata cu experienta expunerii in spatiul public de business, speakerii vor avea prezentari din ce in ce mai tehnice si mai structurate.

Se simte ca suntem la inceput in zona asta, dar e mult mult mai bine decat anul trecut (cand a fost f bine si a fost o minune ca a aparut o asemenea conferinta)

De ce e utila o asemenea conferinta?

 Pentru ca ii ajuta pe cei care vorbesc sa-si structureze corect actiunile ca sa le expuna publicului.

Pentru ca spectatorii (oameni din industrie) proiecteaza discursurile de pe scena pe propriile nevoi si sunt cu un pas in fata spre reusita.

 Nu e despre networking. Industria aceasta e atat de mica incat toata lumea stie pe toata lumea, sau are nevoe de 2 zile sa-i cunoasca. E despre a invata. Si e f f f multa nevoie de educatie (si) in zona asta.

 

 

 

1413
catalin muraruDoi dintre fondatorii Roton intr-o spectaculoasa cursa ciclista in beneficiul copiilor bolnavi de cancer –

Doi dintre fondatorii Roton intr-o spectaculoasa cursa ciclista in beneficiul copiilor bolnavi de cancer –

Vin momente in viata in care trebuie sa dai inapoi pentru ce ai exploatat de la altii. Si sa “pay it forward” pentru ce, cu generozitate, ti-a oferit destinul.

Acesta e unul dintre acele momente si e un indemn pentru radiouri, televiziuni, ziare, reviste care au facut audiente (deci bani) din artisti ca Inna, Akcent, Alexandra Stan, Connect-R, Andreea Balan, Gabriel Cotabita, Jean Gavril sa dea putin inapoi din ceea ce au primit.

Bine, si artistii numiti mai sus, precum si multi, multi altii ar trebui sa dea si ei ceva in schimb, sa sprijine actiunea despre care scriu mai jos.

*

Doi dintre fondatorii casei de discuri Roton, Catalin Muraru si Dan Muraru (al treilea fondator este Bogdan Maxim), participa pe 1 iunie la o spectaculoasa actiune umanitara internationala de strangere de fonduri pentru copiii bolnavi de cancer: o cursa ciclista de 18 km pe o panta cu o inclinare medie de 8% prin Alpii Francezi. Echipa #WeArmada din care fac parte si romanii are 36 de ciclisti olandezi plus alti 9 veniti din toate colturile lumii si a fost creata de CEO Armada Music (compania care il are in grija pe Armin Van Buuren).

Dupa ce fiul lui Maykel Piron a fost diagnosticat cu leucemie, acesta a decis ca isi va folosi notorietatea, relatiile si influenta internationala ca sa ajute cu orice poate alte familii care trec prin iadul prin care a trecut si el. Asa a aparut #WeArmada, o echipa de ciclisti “muzicali” care s-a alaturat celei mai mari actiuni de strangere de fonduri din Olanda, un eveniment care are mai bine de 10 ani vechime si un “palmares” de peste 140 de milioane de euro stransi in beneficiul copiilor bolnavi de cancer, eveniment organizat de Alpe d’HuZes/ KWF Cancer Society.

Ce puteti sa faceti fiecare dintre voi ca sa-i sustineti pe cei doi romani care s-au alaturat in acest an acestei curse nebunesti (Bogdan, partenerul lor in Roton, ii sprijina total, chiar daca nu poate participa din considerente medicale) :

Puteti sa donati in dreptul ciclistilor din Romania, aici. (atentie trebuie sa marcati pagina in limba engleza ca sa puteti dona cu cardul)

Puteti sa dati mai departe vestea ca doi romani – usor nebuni :) – s-au antrenat cateva luni bune ca sa poata concura cu bicicletele intr-una dintre cele mai grele curse de profil din lume pentru a transmite un mesaj de sustinere tuturor celor care se lupta cu cancerul si rudelor lor.

*

Il stiu pe Catalin Muraru mai bine decat il stiu pe fratele lui, Dan. Stiu dragostea si atentia cu care-si creste copiii, detaliile pe care le urmareste in buna lor educatie, valorile pe care incearca sa le imprime in sufletele lor.

Mai stiu si munca imensa pe care a depus-o alaturi de fratele sau si de Bogdan Maxim pentru dezvoltarea a ceea ce inseamna Roton Music (si extensiile de brand), o companie care are peste 100 de angajati.

Si mai stiu ca pentru vremurile cand i-a fost greu (pentru ca si in meseria asta nu e doar cu sclipici pe pereti si vedete zambitoare in mari concerte) s-a intors la sport – la bicicleta sau alergat – si si-a incarcat bateriile pentru ca sa o ia de la capat in a crea momente/ artisti care sa bucure milioane de oameni.

Stiu deci ca si pentru el, sportul e o forma de echilibru si o sursa de energie in momente limita in viata. Poate tocmai de aceea a inteles mai bine decat noi mesajul pe care #WeArmada incearca sa-l transmita.

Dan si Catalin se antreneaza de cateva luni intens in fiecare zi, in pauza de masa, pentru a participa a aceasta cursa care vorbeste despre solidaritate, prietenie, vointa, perseverenta, lupta cu tine si propriile limite. Ca atunci cand in familie e un necaz legat de o boala.

Zic sa-i sustinem si sa le mediatizam efortul. Puteti dona pentru sustinerea cauzei lor aici.

Multumesc.

2648
pink floyd melissa picturaO tanara din Kansas vede culori in muzica si picteaza melodii

O tanara din Kansas vede culori in muzica si picteaza melodii

text de Eliza Manolescu

Recent v-am povestit despre proiectul simpatic prin care un student si-a propus sa arate lumii cum muzica poate umple o camera cu frumusetea ei. Astazi va prezint o tanara care realizeaza picturi dupa sunetele muzicale pe care le aude.

Melissa McCracken a crescut cu o afectiune neurologica numita cromestezie, prin care proceseaza muzica precum culorile, un dar ce transpune sunetele in picturi inspirate de artistii ei preferati.

Melissa picteaza ceea ce aude. Tanara de 26 de ani, din Kansas, are o tulburare neurologica rara, de care sufera aproximativ 4% din populatia globului. Sinestezia se manifesta la oameni in mod diferit, insa cromestezia, afectiunea de care sufera Melissa, actioneaza altfel. Ea vede in mod spontan si involuntar culori atunci cand asculta muzica.

Sinestezia nu interfereaza cu vederea fetei, asa cum ar crede multi. Ea transpune ritmul muzicii in culori, ca si cum cineva si-ar imagina un lucra sau cum ar vizualiza o amintire.

Puteti vedea mai jos lucrarile Melissei McCracken inspirate dupa cateva melodii faimoase.

Radiohead – “Karma Police”

[embed]https://www.youtube.com/watch?v=1uYWYWPc9HU[/embed]

radiohead melissa arta

Pink Floyd – “Time”

[embed]https://www.youtube.com/watch?v=JwYX52BP2Sk[/embed]

 

pink floyd melissa pictura

 

John Lennon – “Julia”

[embed]https://www.youtube.com/watch?v=I-2t_KDVs-w[/embed]

 

 

john lennon - melissa

David Bowie – “Life on Mars”

https://www.youtube.com/watch?v=v–IqqusnNQ

david bowei melissa arta

Bach – “Cello Suite No. 1″

https://www.youtube.com/watch?v=S6yuR8efotI

bach melissa muzica

 

 

1329
natalie(super foto) In the mood for Natalie Imbruglia

(super foto) In the mood for Natalie Imbruglia

Generatia mea a crescut cu piesele ei. Adica am iubit, ne-am despartit, iar ne-am mai despartit, iar am mai iubit… pe piesele ei.

Eu imi doream sa ma tund ca ea, imi placea cum se imbraca, imi placea look-ul ei sofisticat chic, rock, fara sa fie ostentativ, cu bun simt.

vestea zilei de ieri a fost…

Natalia Imbruglia aduce in premiera in Romania hiturile care au facut-o celebra sambata, pe 29 aprilie la Beraria H din Bucuresti ! La 20:00 va asteptam cu masa pusa, iar de la 22:30 cu spectacolul pe scena !

Biletele se pun in vanzare vineri, 10 februarie de la ora 11:00 AM pe www.iabilet.ro, la Beraria H si in reteaua de 1500 de puncte fizice din reteaua www.iabilet.ro/retea din toata tara si pana pe 15 martie au reducere 30% !

E un bun prilej sa ne reamintim de cateva dintre look-urile ei cele mai simpatice

131368-natalie-imbruglia-hot-short-ha-cTYH ElleNatalieImbruglia

imbruglia3natalie imbruglia 1 natalie imbruglia 2natalie imbruglia 3 natalie imbruglia 4natalie imbruglia 5

natalie imbruglia 6natalie imbruglia 7 natalie imbruglia 8

natalie imbruglia 10 natalie imbruglia 11 natalie imbruglia 12 natalie imbruglia 13natalie imbruglia 14 natalie imbruglia 15 natalie imbruglia 16 natalie Natalie_Imbruglia_-_Counting_Down_the_Days_(single_CD1)Natalie_Imbruglia_-_Scars Natalie_Imbruglia_Kailis_Jewellery_Christmas_06 Natalie+Imbruglia+Heels+Peep+Toe+Pumps+5T82OeDfF1sx natalie-imbruglia (1) natalie-imbruglia (2) Natalie-Imbruglia

natalie-imbruglia-30-h natalie-imbruglia-60th-london-evening-standard-theatre-awards-2014-02natalie-imbruglia-style-fashion-looks_4 Natalie-Imbruglia-Torn-365630 torn

 

si cantecul copilariei noastre – a fost lansat in 1997, sta in picioare si acum :)

1892
Chan-wook-ParkInterviu Exclusiv – Park Chan wook despre desertaciunea umana, muzica, matematica si evadari din cotidian

Interviu Exclusiv – Park Chan wook despre desertaciunea umana, muzica, matematica si evadari din cotidian

Pentru cei care nu sunt obisnuiti ai festivalurilor de film, sau pasionati de filme asiatice, numele lui Park-Chan-wook nu e unul foarte obisnuit. E foarte posibil sa nu va intalniti niciodata cu un film de-al lui, desi ar fi util pentru voi ca experienta sa vedeti macar Oldboy si Stoker.

Park Chan–wook lucreaza cu povesti in care personajele se lupta cu inversunare impotriva propriei sorti, personaje care la inceput sunt incredibil de bune, manate de actiuni altruiste, dar sfarsesc in cele mai negre situatii transformandu-se in demoni.

Park Chan –wook e un domn care crede ca razbunarea e absolut inutila si are o trilogie care vorbeste despre oameni care ajung in situatii extreme si care incearca sa se razbune pe cei care le-au provocat necazuri.

E unul dintre cei mai faimosi regizori coreeni, e atat de faimos si de talentat incat Tarantino a facut super presiuni ca filmul Oldboy sa ia marele premiu la Cannes (nu l-a luat, a luat premiul special), dar si atat de talentat incat sa –l vrea Hollywoodul. Stoker e un film cu Nicole Kidman in rol principal.

Chiar daca nu veti vedea niciodata un film de-al lui (desi va recomand cu incredere sa incercati experienta vizionarii unei povesti scrise de el pentru ca va va bantui multa vreme si va va atinge la nivel visceral, generandu-va senzatii organice – sunt filme nu doar foarte violente dar si foarte erotice), va invit sa cititi interviul de mai jos, din perspectiva intelegerii unui om care lucreaza cu povesti extrem de dureroase ca sa arate desertaciunile caracterului uman.

Un domn care are o rigoare speciala de lucru (face storyboard pentru fiecare secventa din film, repeta cu actorii ca la teatru, vorbeste cu directorul de imagine inca din primele momente cum va arata tot filmul etc). Un regizor care are o tehnica matematica prin care-si manipuleaza spectatorii ca sa ajunga la starile si emotiile pe care vrea sa le transmita.

Interviul de mai jos a avut loc in cadrul Festivalului de Film Independent Anonimul 2016, unde Park Chan-wook a fost invitatul special si a primit un premiu special pentru frumusetea pe care a adus-o cinematografiei mondiale.

La masterclass-ul pe care l-a sustinut in cadrul Festivalului Anonimul 2016, Park Chan- wook a spus un lucru care m-a emotionat profund. Vorbea despre cum construieste o poveste si a spus

“nu exista o actiune pozitiva care sa fie perfect diametral opusa unei actiuni negative pentru ca ele nu au niciodata acelasi context”

E in fraza asta foarte multa matematica, filosofie, dar si cunoasterea inteleapta a vietii – cu multele ei nuante de gri. Si-a fost rostita de un om caruia ii place sa detina controlul.

*

V-am ascultat mai devreme la masterclass si am remarcat interesul special pentru structura si prelucrarea scenariului. Ma gandeam ca e usor sa faci asta cand intreg procesul iti apartine, dar ca e mai greu cand lucrezi in echipa, cum a fost atunci cand ati lucrat cu fratele dvs (nota mea. Au facut un scurt metraj, experimental, filmat doar cu iPhone, film care a fost premiat la festivalul de la Berlin). A fost greu sa lucrati cu fratele dvs?

A fost la fel ca a oricare alta productie… De fapt, ca sa fiu foarte sincer, cand lucrez cu fratele meu nu e chiar la fel pentru ca tind sa-i dau mai mult credit si libertate decat celorlalti membri ai echipei. Pe parcurs ce dezvoltam proiectul imi revin si ajustam mai mult impreuna (rade).

Cred ca foarte multa logica (din perspectiva filosofica) dar si matematica in munca dvs, Erati bun la matematici la scoala?

(rade) Da, e adevarat ca am un interes special pentru structura si pentru logica si acum, pentru ca faceti aceasta comparatie, pot sa spun ca exista elemente de matematica in arta, si in cinematografie. Poate insa ca matematica e mai vizibila in muzica, la Bach de exemplu. Dar la scoala nu am fost foarte interesat de materiile care se ocupau cu stiinta.

E o samanta de matematician in mintea dvs, sunt sigura…

(rade) Da, probabil ca este… in partea de logica.

Revenind la rigoarea dvs in lucrul pentru scenariu, sunt curioasa daca atunci cand incepeti sa scrieti stiti deja nu doar ideea povestii ci si finalul exact sau daca va dati libertate pentru ca personajele sa-si traiasca singure viata in timp ce scrieti.

Depinde de poveste. Uneori stiu sfarsitul, alteori traiesc cu personajele si le dau dreptul sa-si creeze viata in functie de necesitatile audientei si structura pe care o urmaresc… La Oldboy stiam cum se va termina, chiar daca apoi am editat si am modificat. La Sympathy for Mr Vengeance am descoperit finalul pe parcurs ce lucram, a fost un proces mai lung.

Si suferiti pentru personajele care o incaseaza rau?

Nu, pentru ca stiu de ce o incaseaza. In plus, imi place procesul in care, pentru ca nu stiu unde e drumul pe care merge personajul, scormonesc prin ceata. E frumoasa si intensa cautarea respectiva, nu ma chinuie, imi face placere.

Cum va alegeti actorii? E un proces lung sau stiti inca din timp ce scrieti cine va fi actorul care va da viata personajului respectiv?

Nu ma gandesc la un anume actor cand scriu. Ma gandesc doar la viata personajului respeciv, la miza povestii si la ce vreau sa spun audientei in fiecare moment. Dar nu fac casting decat atunci cand simt ca e nevoie de un actor foarte nou, daca am nevoie de un actor care e deja cunoscut pentru munca lui sau am mai lucrat cu el si stiu cum lucreaza, nu mai fac auditie.

Cum ati lucrat ca sa va pastrati identitatea stilisticii vizuale chiar si cand ati lucrat pentru un film hollywoodian – Stoker cu Nicole Kidman si Mia Wasikowska?

 

De data asta am plecat de la un scenariu care nu era al meu si ca sa pot sa-mi internalizez povestea, am tradus tot scenariul in coreeana. Am lucrat pe el, dupa obisnuintele mele – am facut storyboard, am facut pregatirile specifice – cu scenariul in limba coreeana, fara sa schimb o replica in el. Dar aveam nevoie sa am limbajul meu aproape. Apoi am trecut la lucru ca de obicei, cu actorii.

A fost diferit sa lucrati cu actori care aveau o alta cultura decat a dvs?

Pentru mine munca nu e o chestiune de limba pe care o vorbesti, nationalitatea pe care o ai sau stilul personal de viata. E mai degraba despre profesionalism si caractere, personalitati diferite care trebuiesc armonizate in intregul filmului. Dar pentru asta ne pregatim impreuna in avans, inainte de filmari.

In urma cu cativa ani ati facut videoclipuri pentru K pop music unde e un cu totul alt limbaj, o alta audienta. Cum a fost sa va adaptati stilul pentru o asemenea productie de forma scurta?

Am facut doua videoclipuri. Primul a fost pentru un artist rock, a fost un videoclip cu buget zero, o singura zi de filmare, dar am vrut sa fac acest clip pentru ca era forma prin care puteam sa-l sustin pe acest artist care imi place foarte mult.

Cel de-al doilea pentru Lee Jung Hyun care e o vedeta k- pop foarte cunoscuta in Coreea a fost o experienta cu peripetii. Am scris o poveste aproape de stilul meu – cu un vampir – pentru ca pentru asta ma invitasera sa fac videoclipul. Lee Jung Hyun a fost actrita inainte de a fi  o vedeta pop , dar chiar si asa a fost foarte diferit pentru ca eram pe set cu o actrita care canta dar care era cu totul noua. Nu o stiam nici eu, nici fratele meu.

A fost o iesire din zona lucrurilor pe care le fac sau le controlez si trebuie sa recunosc ca e singura melodie de gen pe care am ascultat-o cap coada in toata viata mea. (rade) (nota mea, puteti vedea aici videoclipul respectiv)

Ce muzica ascultati?

Foarte multa muzica clasica, putin jazz si, din cand in cand, rock.

Ce va motiveaza sa mergeti inainte in aceasta industrie in care ati obtinut aproape toate premiile mari?

Nu e despre premii. De fapt, e o chestiune personala. Nu sunt foarte fericit cu viata pe care trebuie sa o traiesc dincolo de munca, adica nu am vreo problema anume in viata, dar nu imi place sa rezolv chestiuni care tin de banca sau , de exemplu, sa merg la sedintele cu parintii de la scoala. Stiu ca trebuie sa fac si aceste lucruri si le fac. Dar sa lucrez la un film, sa ma scufund intr-o poveste in care stiu ca exagerez lucruri ca sa pot sa transmit anumite stari spectatorilor, sa le pot povesti intamplari care sa-i puna pe ganduri, asta e o motivatie foarte puternica pentru mine. Si o forma de evadare de la lumea in care nu-mi place in mod particular sa traiesc.

Pentru ca vorbiti doar coreeana, iar noi nu intelegem niciun cuvant, suntem foarte atenti la ceea ce transmite limbajul trupului dvs. Am remarcat astazi ca sunteti foarte calm, foarte calculat, ca zambiti mult si, chiar si atunci cand vorbit despre personajele foarte intunecate pe care le creati, o faceti cu zambetul pe buze. Nu va intreb de ce creati personaje atat de intunecate, am inteles ca asta e calea cea mai directa prin care ne puteti capta atentia, vreau insa sa va intreb in ce gasiti sursa de energie pozitiva ca sa puneti viata dvs in echilibru dupa ce terminati de lucrat la filme atat de intunecate.

Am invatat sa traiesc fara sperante mari pentru viitor, pentru ziua de maine. Stiu ca asta ma ajuta sa nu fiu dezamagit de ceea ce urmeaza sa intalnesc, ceea ce nu pot controla. Dar in film, in scenariile mele imi permit sa duc lucrurile la extrem, sa pun spectatorii in fata unor emotii foarte puternice care vorbesc despre desertaciunea umana pentru ca stiu ca acolo pot controla aproape totul.

Asa ca in privat traiesc fara sperante speciale, dar pun tot ce cred si simt pe ecran.

*

Cel mai recent film al sau, The Handmaiden, prezentat in premiera in Romania in deschiderea Anonimul va intra pe ecrane in aceasta toamna. (Multumesc frumos Miruna Berescu pentru acest interviu)

808
tomjonesPR Stunt – sau cum au inceput femeile sa arunce cu lenjerie in Tom Jones

PR Stunt – sau cum au inceput femeile sa arunce cu lenjerie in Tom Jones

citesc biografia unuia dintre cei mai mari publicisti de la Hollywood, Jay Bernstein – Starmaker: Life as a Hollywood Publicist with Farrah, The Rat Pack, & 600 More Stars Who Fired Me  – un domn care a lucrat pentru Sinatra, Sammy Davis Jr si muuuuulti multi altii.

 Bernstein nu se fereste sa dea detalii din viata lui profesionala, sa explice strategii, sa arate cam cum gandea cand isi transforma clientii in vedete. (capitolul despre Farrah Fawcett si decizia de a-i promova … sfarcurile intr-un poster e mai mult decat un studiu de caz)

Cum a fost unul dintre cei mai influenti oameni de la Hollywwod (a murit in 2006) nu prea i-a apasat f tare de indiscretiile pe care le-a facut prin biografia lui, asa ca exista si intamplari care poate n-ar fi trebuit sa fie acolo, mai ales cele legate de viata lui amoroasa cu diverse actrite.

starmaker

Dincolo de asta, iata o poveste despre cum Jay Bernstein a stiut sa speculeze sex appealul lui Tom Jones si sa-l transforme dintr-un cantaret de hol de hotel intr-un sex simbol mondial.

Welsh singer Tom Jones was already a bona fide hit when I became his publicist in 1968.

In previous years he had been part of the swinging music scene, scoring hits with movie themes like “What’s New, Pussycat?”and James Bond’s “Thunderball.”

He was a powerful singer, masculine and roguish in appearance, with an onstage bare-chested presence that at least one nameless woman found extraordinarily sexy. Gordon Mills, Tom’s manager, hired me to launch the singer’s first American performance, at the famous Copacabana in New York City. The Copa was a supper club with an intimate atmosphere that allowed an entertainer to move about in the room as he performed. I had a front-and-center table with half a dozen guests in case Tom’s debut needed extra bodies. It didn’t. The place was packed on opening night.

During his performance a strange incident occurred. Tom was moving from table to table, stopping here and there, singing directly, as if personally, to some of his female fans. Suddenly a woman stood up, slipped off her panties and handed them to him. Gordon Mills told me later that Tom was startled; women had slipped him dinner napkins with their telephone numbers written on them, but never their underwear.

Later that year, Tom opened at the Flamingo Hotel in Las Vegas. After a few days Gordon called me. The crowds were small and lukewarm. Tom wanted to be more than a saloon singer who had to compete with the clink of cocktail glasses. “Think you can do something for us?”Gordon wanted to know.

I flew to Vegas and took in the Tom Jones show. It was sexy and dynamic, but I didn’t think it had the oomph to put him over the top as a long-term Vegas hit. It needed a push, a headline-making push. I talked to Tom and Gordon. They had old-fashioned concepts and came up with the same type of stuff rockers had been doing for years. I went to my suite to think about it. In the process I remembered the knickers incident at the Copa. I had an idea that might work.

By this time, through Sammy and other clients, I was well-known in Vegas by management. It wasn’t difficult to persuade the hotel to give me a couple dozen bogus keys with the Flamingo logo on them. I then went to a lingerie shop and bought several pairs of ladies’lacy silk underwear.

That night I stood at the entrance of the Flamingo showroom. When I saw a good-looking young woman without a date, I approached her. She was usually with another girl or one of a trio. I chose the ones who seemed extroverted and hungry for a laugh. I offered one of two deals. I would give twenty-five dollars if she would throw a room key on the stage while Tom was performing or fifty dollars if she would throw a pair of panties. I had no trouble getting girls; they were like actors at central casting.

Now I had to choreograph the show. I wanted one girl here, one there; I needed them spread throughout the room, planted in strategic spots. Furthermore, timing was everything. They needed to wait until Tom had supposedly worked them into a frenzy with his sex appeal. Tom was in the dark; he knew nothing about my gambit. The show began, and in his usual way Tom began working up to his most popular songs—“It’s Not Unusual,”“Delilah”and “Help Yourself.”

He had great presence, his own style (helped by his friend Elvis) and a sort of waterfront masculine appeal. He wore tight pants and his shirt open to his navel. He was belting away when the first girl threw a room key. Tom paused ever so briefly, swept up the key and looked at it in one quick gesture, and then continued singing. A couple of minutes later another girl tossed a pair of panties.

Tom picked up his pace. Another girl tossed a room key. It was like shots of electricity suddenly bolting through the room. Tom really began to sing and move, convinced that he was motivating the women by virtue of his sexuality.

The women responded in kind, and the more they did, the more magnetic Tom became. The room keys, the panties, Tom’s gyrations and his sensuous songs—they added up to an explosive performance, both onstage and off. I stayed in Vegas a week, repeating the same routine every night. Gordon and I purposely left Tom out of the loop.

By the time I went back to L.A., Tom thought he was the most magnetic man on the planet. During the second week, however, without panties and room keys, the show lost its magic. It was good, but it lacked that indefinable dynamic called sex appeal. Gordon gave me a call; I returned to Vegas. I got more keys and another bunch of panties.

This time, however, I invited members of the press to attend and gave them the Bernstein royal treatment before the show. The same thing happened: Tom began to jive and the women went nuts. Each night was wilder than the one before. The press coverage gave the campaign its needed kick. By week’s end, the hotel had enlarged the letters of Tom’s name on the marquee and women were lining up at the ticket window.

I went back to Los Angeles and kept up with the coverage in the papers. There were no more bogus keys and panties bought at wholesale. The real things were now landing on the stage. Tom was transformed into an authentic Vegas star. What began as a gimmick had become a phenomenon. Tom eventually moved to ever-larger showrooms—the Hilton International, Caesar’s Palace, and the last I heard he was packing the room at the MGM Grand.

I’ve always felt a sense of pride in that particular campaign. I was a ghost, an invisible man who motivated the audience in obscurity.

1827
philip glass romania3 motive pentru care astazi trebuie sa va luati bilet la show-ul creat de Philip Glass (part 1)

3 motive pentru care astazi trebuie sa va luati bilet la show-ul creat de Philip Glass (part 1)

  1. Unele dintre cele mai cool filme au avut muzica scrisa de el

Philip Glass e domnul care a creat muzica de la The Truman Show – filmul in care Jim Carey creste pe un platon de televiziune parte dintr-un experiment, o metafora anticipativa a epocii pe care o traim in care reality tv-ul e vedeta.

Philip Glass a compus muzica si pentru The Hours, dar si pentru Note of a Scandal si-a asezat asa de bine in lumea comunitatii gay niste acorduri care le descriau emotile si starile ca, anul acesta, cand Carter Burwell (care a scris muzicile pentru alte filme de geniu Being John Malcovich sau Adaptation) a primit invitatia sa scrie coloana sonora pentru filmul Carol ( cu 6 nominalizari la Oscar, o poveste de iubire intre doua femei de conditii sociale diferite care are loc in anii 50) s-a intors la The Hours ca inspiratie. Stia ca pentru comunitatea gay va fi un racord emotional frumos.

  1. E unul dintre muzicienii care au readus simplitatea si esenta emotiei in muzica, iar artistii tineri care sunt acum in topuri se duc adesea sa fie sfatuiti de el.

Cel mai recent album al lui Adele, 25, cel care contine si Hello:) a beneficiat de consilierea lui Philip Glass, ba chiar una dintre piese (pe care Adele o considera echivalentul de la Rolling in the Deep de pe precendentul album, “When We Were Young,”  fost inregistrata pe pianul lui Philip Glass.

Dar Philip Glass a lucrat si cu Mick Jagger, Suzane Vega, david Bowie, Brian Eno, Patti Smith.

  1. E un om cu o cultura vizuala si muzicala impresionanta, iar prietenii lui apreciaza teribil sfaturile sale.

Printre prieteni se afla regizorii Martin Scorsese, Woody Allen, Paul Schrader, regizorul de teatru si de film Robert Wilson, celebrul documentarist Erol Morris (pentru ale carui documentare a scris muzicile),  detinaoarea Nobelului pentru literatura, Doris Lessing, dar si muzicieni si dirijori din zona muzicii clasice pe care Glass nu a abandonat-o niciodata.

Ce face Philip Glass si nu intalniti prea des asta in muzica?

Stie sa foloseasca intr-un mod incredibil de emotionant pauzele dintre notele muzicale, tensiunea care se creaza in acel spatiu, pentru ca uneori nici macar nu e vorba de tacere.  (Glass are oricum o teorie despre cum nu mai exista ”liniste” cand e vorba de sunet si zgomot, dar vi-o povestesc zilele viitoare.)

Scrie muzica intr-o forma in care readuce in prim plan simplitatea si emotia.

Philip Glass vine in Romania pe 2 iulie cu un spectacol de atmosfera in care Kronos Quartet vor canta live coloana sonora scrisa de el pentru filmul mut Dracula. Pentru ca e un artist complet si stie importanta detaliilor spectatorii sunt rugati sa vina imbracati cu un anume cod vestimentar. Detalii aici.

Aveti incredere in mine, va fi unul dintre spectacolele cu muzica pe care o veti simti direct in stomac si nu veti sti ce v-a lovit.

Eu am fost la un concert de-al domniei sale la Londra, o muzica contemporana dificil de asimilat la prima vedere/auditie pentru o persoana ca mine care nu e foarte avizata, si am plecat buimaca. M-am plimbat pe strazi cateva ore ca sa ma linistesc de emotia pe care o simteam in stomac.

Puteti sa va cumparati bilete de aici

glass fb cover

 

648
fernando-menis_architecture_013-1050x1313o sala de concerte cum n-ati mai vazut

o sala de concerte cum n-ati mai vazut

Nu ma pricep la arhitectura si e posibil ca aceasta forma de design care aminteste de Gaudi sa fie utilizata de mai multi arhitecti, dar o sala de concerte ca aceasta aratata in fotografiile de mai jos n-am mai vazut.

De asta vi-o si arat.

E creata de studioul de arhitectura al spaniolului Fernando Menis pentru orasul polonez, Torun.

Ideea echipei lui Menis a fost concentrarea pe acustica salii si pe emotia pe care o poate transmite cladirea, constructia, el fiind – de altfel autorul – unor studii care vorbesc despre emotiile cladirilor.

Puteti citi mai multe aici despre teoria lui Reason & Emotion.

fernando-menis_architecture_013-1050x1313

fernando-menis_architecture_002-1050x787 2fernando-menis_architecture_003-1050x787 fernando-menis_architecture_008-1050x665 fernando-menis_architecture_009-1050x840 fernando-menis_architecture_010-1050x701   fernando-menis_architecture_014-1050x840

 

fernando-menis_architecture_012-1050x438

730
delia coperta lenticularaDespre inovatie in muzica – Delia, din nou

Despre inovatie in muzica – Delia, din nou

Cei mai multi oameni se gandesc ca, in muzica, daca ai un cantec bun nu mai ai nevoie de nimic altceva…

Managerul lui Taylor Swift spune insa ca astazi in muzica e nevoie sa ai cantec bun, fara el viata ta e complicata, dar… muzica reprezinta doar 10% din ceea ce inseamna artistul.
Restul, pentru o generatie care se exprima vizual (selfie-uri, vine-uri, yt), inseamna …marketing, imagine si o atenta planificare a business-ului.

Astazi un cantec ”se arde” mult mult mai repede decat acum 10 ani, iar artistii trebuie sa munceasca mult mult mai mult.
*
Am facut aceasta introducere pentru ca vreau sa asez in context inca o miscare foarte buna a Deliei si a echipei ei.

Delia lanseaza un nou album la concertul ei de la Sala Palatului de la inceputul lui aprilie si, ca sa mai faca o inovatie, pentru ca trebuie sa-si tina aproape atentia publicului ei, echipa Deliei a venit cu o solutie foarte simpatica: Prima coperta lenticulara a unui album.

Pentru cei care au copilarit pe vremea lui Ceausescu, fotografiile lenticulare – cele care isi schimba imaginea cand se schimba unghiul de unde privesti – erau prezente pe ilustrate care aratau locuri din lume la care romanii nu aveau acces. Ilustratele astea lenticulare erau ca o magie pe atunci.

Astazi lumea intelege mult mai bine tehnologia, iar efectul acestei fotografii lenticulare pentru digital natives (cei care s-au nascut post epoca ceausescu) este … transpunerea in forma fizica a unui gif.

Mi se pare f tare perceptia din spatele acestei coperti pe generatii diferite, cum mi se pare genial ca au avut aceasta idee pentru o coperta de album. Simplu si eficient, o dovada ca o idee foarte desteapta atinge pe planuri diferite doua categorii de public.

Albumul care se numeste ”Deliria” – are 6 piese noi, dar si cele mai recente hit-uri ale Simpaticei Delia, Da mama, Cum ne noi si Gura ta.
Ce vreau sa mai remarc – pentru ca vorbeam de o generatie care se exprima vizual si cat de important este ca un artist (un produs, oricare ar fi el, daca e targetat pe tineri) sa ofere cat mai multe visual-uri pentru fanii sai (daca se poate intr-o forma care sa poata sa fie customizata de ei, e chiar genial), noul album contine un pachet generos de fotografii (80 de fotografii noi, nevazute de fanii Deliei) si – aici mi se pare smecheria – 53 de …stickere.

Am mai scris despre vizualul de coperta care e in super trend si e facut de cele doua genii din fotografie/art direction ale generatiei digital native: Dimitri Caceaune si David Gal.

Au iesit simultan in Romania cu desen peste fotografie, graffiti like, exact cum apar in aceste zile in revistele de afara si pe marile site-uri de arta contemporana, semn ca sunt foarte foarte bine conectati la ce e nou si pot sa intuiasca trendurile. Despre acest trend am mai scris aici.
(Sunt fana lor si, off topic, am un mare regret ca nu am putut colabora la intregul lor potential pentru unul dintre proiectele in care am fost implicata).

Aceasta e mai degraba o postare pentru oamenii din industrie (fie ca e muzicala, fie ca e publicitara) pentru ca vorbeste despre activari care sa te tina in atentia publicului tot timpul, activari intr-un mesaj actual care pleaca de la o idee simpla, simpla.

P.S. stiu si unul dintre cantecele noi de pe album. compus chiar de Delia si va fi din categoria… am un nod in gat, vai dar mi-a intrat ceva in ochi…

3175

Clipul muzical în care peste 1.200 de schițe prind viață

Text de Raluca Antuca

Mereu am admirat capacitatea unor oameni de a face lucrurile altfel. Fie că este vorba de resurse diferite sau de abordări unice, ei reușesc să schimbe felul în care percepem anumite lucruri. Sunt sigură că aici intervine o doză de curaj, dar și o viziune foarte deschisă asupra a tot ce ne înconjoară.

Cum ar fi de exemplu ideea să îmbini desenele cu animația atunci când vrei să promovezi muzica! Noua piesă, numită Disco, a compozitorului Ralf Hildenbeutel, a fost promovată într-un mod inedit de către Boris Seewald.

Cu ajutorul unei tehnici Rotoscoping, peste 1.200 de schițe realizate manual prind viață. Dansatoarele Althea Corlett și Simone Schmidt dansează pe hârtie într-un melanj de culori și linii drepte. Această continuitate a desenelor accentuează mișcările grațioase și explorează felul în care contrastul schițelor se îmbină perfect.

Priviți câte foi cu desene s-au adunat pentru aceste două minute de festin vizual. Fără să mai menționez și orele de muncă ale echipei, nu pot decât să felicit ideile care ne scot din rutina de zi cu zi! :)

dance-1 dance-2 dance-3 detail-1-768x511 detail-2-768x511 detail-3-768x511 detail-4-768x511

684
Musical-Map-Spotify-4Musical Map, harta interactivă care îți arată cele mai ascultate cântece din fiecare oraș al lumii

Musical Map, harta interactivă care îți arată cele mai ascultate cântece din fiecare oraș al lumii

Text de Raluca Antuca

Spotify a lansat Musical Map, o hartă interactivă care îți permite să descoperi care sunt cele mai ascultate cântece din toată lumea, oraș cu oraș. Așa vei ști ce se ascultă în Paris, dar și în New York, Hong Kong sau San Francisco. Pentru a face această hartă, Spotify a realizat niște statistici și a ajuns la concluzia că cel mai ascultat gen de muzică din lume este hip-hop.

Pe principiul „poți să călătorești în toată lumea cu căștile la ureche.”, inițiatorii acestui proiect s-au gândit la felul în care mâncăm atunci când călătorim. Atunci când vizităm un loc nou, nu mâncăm aceleași alimente sau preparate pe care le găsim acasă, ci vrem să experimentăm acele lucruri care fac locul respectiv special sau diferit.

Am aruncat o privire pe harta de aici și nu pot spune că este perfectă, căci anumite părți ale globului sunt neglijate, cum ar fi Europa de Est, Asia și Africa. Însă ideea este bună și mi-ar plăcea să țină cont și de celelalte regiuni, nu doar de cele dezvoltate.

 

1172
music_is_the_drugPromovari creative si PR in era digitala… PENTRU ARTISTI

Promovari creative si PR in era digitala… PENTRU ARTISTI

e un text lung, pentru ca reprezinta o prezentare de O ORA de la conferinta Mastering the Music Business. il postez aici caci s-ar putea sa fie util pentru oamenii din industrie, aflati la inceput in meseria asta, sau nu.

Anca Lupes m-a rugat sa va povestesc despre promovari creative, eu m-am gandit sa adaug la asta cateva lucruri despre cum s-a schimbat industria comunicarii sub influenta online-ului si ce puteti sa faceti ca sa fiti mai eficienti in comunicarea catre public si catre oamenii de business.

Ca oricare om de pe planeta asta si eu cred ca meseria dvs e una dintre cele mai frumoase din lume. E magica. Sunteti platiti ca sa le transmiteti emotii oamenilor, sa-i faceti sa se simta bine.
Stiti sa faceti magie si, dupa ce asculta un cantec, stiti sa faceti mii de oameni sa planga, sa danseze razand sau sa-si aminteasca intamplari importante din viata lor. Cand va e greu, cu turnee, cand sunteti obositi, cand un cantec nu are succesul pe care vi-l doreati, amintiti-va: aveti cea mai frumoasa meserie din lume.

Si mai amintiti-va cum erati la 10-12 ani si cat de emotionanti erati in fata artistilor pe care-i placeati. Amintirea asta ne va ajuta si in prezentarea de astazi.

Si meseria mea e despre a transmite emotii si stari. Nu e deloc magica, e foarte tehnica si e, daca e facuta bine, legatura dintre dvs si public, drumul cel mai scurt prin care audienta va cunoaste asa cum vreti sa stie ca sunteti.
Nu neaparat cum sunteti, daca asta nu e parte din strategia de business.

Nu exista PR & Comunicare fara o strategie de business

In viata aceasta mi s-a intamplat sa ma caute artisti care sa ma roage sa-i ajut la lansarea de single de… saptamana viitoare. Si sa fie uimiti cand ii refuz pentru ca nu e timp pentru asa ceva.

PR-ul nu inseamna doar un comunicat de presa. Pentru mine, un comunicat de presa care e trimis fara sa faca parte dintr-o strategie integrata pe termen lung e o piatra aruncata in sus care poate sa-ti cada oricand in cap.

Cand facem lucrurile corect, cu o structura si o strategie, fiecare comunicat de presa anunta niste noutati, dar si cladeste cu inca o caramida casuta care e brandul personal al artistului pe care-l comunicam.

De asta nu cred doar in comunicari despre vacante si despre chiloti – numesc generic stirile tabloide despre iubiri si despartiri drept stiri despre chiloti.
Toti avem vacante si, sper, toti avem chiloti. Chiar si fara sa fim artisti. Comunicarea unui artist e despre povestea lui, despre ce-l face unic, de ce piesele lui sunt diferite de ale altora, de ce starile pe care el le transmite sunt despre alte nuante ale emotiilor.

Asa ca atunci cand va angajati un PR care e doar PR, nu si om de marketing/branding aveti grija sa-i comunicati:

Unique Selling proposition al brandului artistului vostru – eu mai numesc asta descriptivul brandului.
Strategia voastra de business pentru urmatorul an sau macar urmatoarele 6 luni
Proiectele pe care le implica aceasta strategie.

Doar asa va putea sa comunice coerent si constructiv pentru brandul pe care-l reprezentati.

*
Acum, ca am stabilit asta, sa mergem pe drumul internetului.

Astazi, in epoca internetului toata lumea e asezata egal la start si nu mai exista nicio scuza pentru care un brand, un cantec, un artist – daca are un produs bun – sa nu ajunga cunoscut de public.

Obisnuiesc sa le spun oamenilor cu care lucrez sa se gandeasca la produsul lor ca la o napolitana, asa nu mai exista nicio emotie in luarea unor decizii de business sau in comunicare.

In epoca internetului, daca napolitana e gustoasa, dca nu e foarte gustoasa dar acopera o nevoie (poate sa fie fara zahar si nu fie la fel de gustoasa cu una clasica, dar sa acopere o nevoie a diabeticilor de exemplu), ea isi va gasi cumparatori.

Intrebarea care vine de aici este:

Care sunt nevoile publicului pe care-l vizati?

Cand ai raspunsul la intrebarea aceasta poti sa incepi promovari creative.

*
De exemplu, in 2013, cand am ajuns sa lucrez pentru VUNK, primul single lansat a fost Doi somnambuli, un cantec despre doi indragostiti care isi traiesc iubirea in nopti nedormite:)

In videoclipul piesei, filmat la Hollywood de Edward Aninaru, apareau doi golden retriever.

2

La momentul acela aveam descriptivul trupei (a fost primul lucru pe care l-am stabilit impreuna), stiam in mare cam care va fi strategia pe urmatorul an si unul dintre punctele din strategie era sa atragem public nou.

Cred ca asta trebuie sa fie mereu provocarea tuturor, sa se foloseasca de orice lansare ca sa-si fidelizeze comunitatea, dar sa si atraga public nou (mai tanar daca se poate, caci toti imbatrinim si ajungem sa platim mai multe facturi si mai putine bilete la concerte)

Ce am facut? Am comunicat standard pentru comunitatea deja activa, pentru fan base-ul standard, dar am profitat de cei 2 caini ca sa mergem in comunitati pe care nu le-am fi atins atat de tintit alta data.

Cu 2 saptamani inainte de lansare aveam un tabel maricel cu toate grupurile de pe FB cu iubitori de caini, in special cu cei care erau proprietari de golden. Aveam un alt folder in care erau vedetele care aveau caine, cu accent pe cele are aveau golden. Un alt folder cu cabinete veterinare si asociatii de protectie ale animalelor.

La momentul lansarii am trimis mesaje personalizate catre toata lumea din tabel – vorbim de 200 de mesaje cel putin – si le-am dat link-ul la cantec.

Rezultatul? Endorsement de la vedete pe facebook (deci ne-am jucat cu comunitatile lor de fani), postari ale proprietarilor anonimi de caini (real people cum spun eu) si aproape 250k vizualizari in 2 zile si jumatate pentru o piesa care nu cred ca a fost difuzata f mult la radio.

In paralel au fost desigur stiri despre ce vedete erau cainii, in ce filme mai jucasera, despre istoria cantecului si experientele membrilor trupei similare cu cea povestita in cantec. Dar si o campanie prin care convinsesem statiile radio si o multime de bloggeri, influenceri sa promoveze/difuzeze cantecul la 10 fara un sfert cum era un vers din piesa. Acestea se adresau comunitatii standard.

Tehnic, in aceasta campanie de promovare ne-am jucat cu alte comunitati pentru a ne duce mesajul mai departe. si am muncit aproape o luna la ea.

Dar nu doar VUNK a facut campanii prin care accesau publicul din alte comunitati.

InnaBopBop2

La lansarea Inna Bop Bop anul trecut, o piesa cu un clip foarte fashion, au fost invitati multi stilisti de la revistele glossy ro, dar si oameni cu job-uri creative sa asculte piesa in premiera si sa inregistreze un testimonial.

tiberiu-albu-finala-vocea-romaniei-600x580

La finala Vocea Romaniei de anul trecut mesajele persnalizate, video, catre fanii influenceri ai lui Tiberiu Albu care au ajuns apoi pe facebook a fost tot o campanie in care Carina Sava de la Agentia de vise s-a jucat cu comunitatile online.

voltaj-Kori-GentRuby-Kori

La recenta lansare Voltaj, KoriGent, baietii s-au jucat cu comunitatile de fani ale altor artisti pe perioada de teasing. Au avut un personaj animat care a interactionat cu diferite vedete pe paginile lor de facebook, iar apoi li s-a spus tuturor ca acel personaj era parte dintr-un clip. Ca sa afle cat mai multa lume, lansarea s-a facut simultan la 2 radiouri – Europa FM si Radio 21.

*
Raman in zona comunitatilor pentru a va spune ceva din comunicarea politica. In campaniile electorale se spune ca strangi atatea voturi cate maini ai strins si cu cati oameni te-ai fotografiat.

Exista chiar in Romania un parlamentar care s-a mutat de la un partid la altul, n-a avut nicio initiativa legislativa toata viata lui, dar e la al treilea mandat, toate obtinute cu peste 80% din voturi.

Toata lumea s-a intrebat ce face acest domn de reuseste sa obtina voturi indiferent de partid. Pana cand o echipa care face comunicarea politica a cercetat mai atent si a vazut ca omul merge in fiecare sat din jurisdictia lui, imparte matematic comunitatea in doua, alege o jumatate, bate din poarta in poarta, se fotografiaza cu satenii si apoi le trimite fotografia cu autograf. Toti sunt mandri sa-l voteze si sa se laude apoi ca ei au pe oglinda fotografia cu parlamentarul lor.

Reintorcandu-ne la muzica, aceeasi strategie a fost adoptata de managerul lui Taylor Swift pe cand ea era la lansare. A plimbat-o prin toate mall-urile si a pus-o sa se pozeze cu zeci de mii de oameni. Ii spunea mereu

“daca vrei sa vinzi 500.000 de discuri trebuie sa dai mana si sa te stie personal 500.000 de oameni”.

In epoca internetului poti sa-i dai iluzia unui fan ca-l stii foarte bine pentru ca poti avea acces la o multime de date si le poti valorifica foarte eficient.

E nevoie insa de disciplina si strategie.

Un bun exemplu e newsletter-ul.

Newsletter-ul e calea cea mai simpla sa-l faci pe fan sa se simta bine: ii oferi continut exclusiv pe care nu-l gaseste in online, ii oferi discount de bilete etc
E calea cea mai simpla de a mentine legatura directa si de a-l informa in mod tintit in functie de obiectivele tale.
E forma digitala prin care ii strangi mana alegatorului si, cu o strategie coerenta de vanzari, o sa mearga sa-ti cumpere biletele la spectacole.

Am verificat cativa artisti din Ro si m-am inscris la newsletterele lor. Si la acest capitol, Carina Sava si Tudor Chirila stau cel mai bine, cu un continut original, care soseste la momentul protrivit, fara sa fie agresiv.

Newsletterul e forma cea mai simpla prin care poti sa-ti tii aproape comunitatea.
Facebook-ul e un canal prin care aduni comunitatea, la fel si site-ul sau blog-ul acolo unde exista, dar newsletterul este legatura directa.

*
Pana aici am vorbit de comunitati care exista, dar in noile tendinte de comunicare, cand vrei sa aduci un public nou creezi comunitati paralele de brandul tau si apoi le convertesti catre ceea ce ai nevoie.

Asa a fost la Orasul Minunilor la VUNK in 2014.
Orasul Minunilor era numele show-ului Vunk din toamna, un show traditional amplasat acolo, anual, o modalitate prin care VUNK isi ridica stacheta profesionala in productia de spectacol de la an la an. Am scris intreaga poveste a campaniei, cu toti pasii facuti pentru o aplicatie la PR Awards si de aceea Campania este publica pe site-ul meu.om 1 om 2 om 4

Acum voi spune doar ca pentru promovarea acelui concert  s-a creat o comunitate online in paralel – Orasul Minunilor – cu niste valori comune cu valorile de viata ale membrilor trupei, dar si cu scopul de a acoperi niste nevoi de pe piata. In 3 luni – prin actiuni care acopereau nevoile publicului tinta – erau 10.000 de oameni acolo, iar peste alte 3 luni concertul a fost sold out. In termeni de aparitii media in 6 luni au fost sute de stiri(pe site-uri, in reviste, la tv) despre acest concert/concept.

Ce mi-ar placea sa va ramana dupa aceasta prima parte a prezentarii mele?

Nu incepeti sa comunicati ceva fara sa stiti CARE E DIFERENTIATORUL – UNIQUE SELLING PROPOSITION, CE OBIECTIVE AVETI, CE PUBLIC VA INTERESEAZA.
Cautati sa identificati nevoile publicului si gasiti cai prin care sa puteti sa le satisfaceti aceste nevoi.
Identificati mereu comunitati paralele ca sa va jucati si cu un public nou la fiecare campanie.
Newsletterul e sfant. Precum si exclusivitatile (continut sau merchandise)
Un comunicat de presa e MEREU parte dintr-o constructie de brand si business, nu e doar un pretext pentru o stire.

***
In partea a doua a prezentarii mele as vrea sa va vorbesc putin despre cum s-a schimbat PR-ul si cum putem sa fim mai eficienti in comunicare era digitala.

Cand am inceput sa fac eu comunicare, in 2000 la lansarea Europa FM, nu aveam internet. Comunicam catre public cu reclame in ziare si, in tara, in orasele in care Europa FM avea frecvente, puneam bannere.
Nu se punea problema unor interviuri pe comunitati mici, de exemplu, in ziarele locale. Pe vremea aceea gandeam macro, national.

Relatia cu presa

Dar si relatia cu presa era alta. Cand un jurnalist facea un interviu venea documentat din arhiva ziarului lui si isi folosea intuitia si inteligenta sa puna niste intrebari care sa genereze exclusivitati.
Astazi jurnalistii dau un search pe google si se uita pe informatiile generate in primele doua pagini, iau acele informatii si vin cu ele reasezate sa-l intrebe pe artistul tau lucruri. Practic nu-si mai pun problema sa afle ceva nou. Bine, ca sa fim onesti la cat de saraca e presa din ro, nu ajung la sectiile astea cu monden si muzica niste doctori docenti in jurnalism, ci tineri la inceput de drum. Poate doar daca esti Loredana si dai un interviu amplu, vine seful de sectie care are si context, si stie ce a facut artista de-a lungul timpului.

Ce obisnuiesc sa fac eu? dublu brief: unul pt jurnalist, unul pentru artist

In cel pentru jurnalist trec lucruri noi despre artist, uneori obtinute dintr-un preinterviu, dar si formularile cheie din pozitionarea de brand si de campanie pentru single-ul /concertul care se promoveaza.

In cel pentru artist sunt 2 capitole mari: info despre jurnalistul care se afla in fata lui (cel mai bun text scris, ce ii place, ce a mai facut etc) pentru ca si jurnalistul are ego si oricand se relaxeaza o conversatie cand stii cu cine vorbesti.
Dar si info deja agreate ca vor fi communicate in Campania respectiva, neaparat si o poveste doua din experienta artistului, in zona si directia concertului /cantecului.

Cum faci ca artistul tau sa aiba relaxarea sa “dea din casa”, sa spuna o poveste?
Experienta m-a invatat ca artistii se tem sa se arate imperfecti, se tem sa spuna povesti din casa lor pentru ca vor fi scoase din context si, pe termen lung, e posibil sa le faca rau.

Dar publicul tine minte povesti, nu unde ti-ai facut vacanta si nici ce ti-ai cumparat, asa ca am dezvoltat o cale simpla si eficienta de a-l convinge pe artist:

ii amintesc cum era el la 14 ani, cat de tare conta pentru el orice poveste despre greutatile pe care le invinsese un artist. si-l briefuiesc sa vorbeasca in fata jurnalistului cu gandul la un singur pusti de 14 ani care, ascultindu-i povestea, ar prinde aripi.

*

Nu contactele sunt importante, ci ce stii sa faci cu ele.
Si cum stii sa acoperi nevoile editoriale ale jurnalistului pe care-l apelezi.

Toti oamenii care au lucrat cu mine vreodata, la incheierea proiectului au ramas cu o lista completa de contacte. Presa, bloggeri, oameni de comunicare din marile companii.

Meseria noastra nu sta in lista aceea insa, desi ea pare aur la primul gand.

Meseria noastra sta in a intelege ce nevoi are jurnalistul/revista/publicatia in care vrei sa apari si in abilitatea de a gasi un subiect cu afinitate comuna. Sa stii sa pitch-uiesti ceva din viata si activitatea artistului pe care-l reprezinti care sa fie relevant pentru publicul in revista in care tu vrei sa apari.

Toata lumea face un business, daca iti propui sa construiesti de la inceput orice relatie intr-un mod coerent, ea va functiona pe termen lung.

*
Actualitatea in informatie, comportament, look

Desi par ca tin de alte departamente, nu de comunicare & PR, ele sunt foarte strans legate. Daca ai fotografii proaste, nu o sa obtii reviste glossy. Daca nu stii sa generezi actiuni /evenimente “in trend”, nu o sa ai stiri.

Distanta intre noi si cei “de afara” in informarea publicului e cat un click. Spectatorul nostru stie in timp real aproape si ce face Lady gGaga sau Justin Bieber. Si daca noi ramanem in urma – in tendintele din look, in muzica sau in comunicare, publicul ne percepe invechiti si ne abandoneaza.

Multa lume se uita acum la succesul Deliei cu relaxarea “ei, a avut un hit – aripi de vant – si de acolo a urcat. A avut noroc”, numai ca lucrurile nu stau deloc asa.

Delia-cântă-cu-Mihai-Bendeac-piesa-Doi-în-unu

Va mai amintiti ca a avut o piesa cu Bendeac? Doi in unu. Care a avut primul clip interactiv, spectatorii de pe youtube isi alegeau finalul. Acolo Delia a inceput sa construiasca coerent in jurul brandului ei. A urmat tot in 2013, un cantec de care nu-si mai aduce nimeni aminte acum, “doar pentru tine”, care avea un vizual cu un soldat, Delia arata impecabil, iar la lansare toti invitatii au putut sa pozeze in vizualul de pe coperta single-ului la o petrecere la care era refacut decorul din clip. Si toti au fost apoi tag-uiti pe pagina ei.

Facebook-Delia-Doar-Pentru-Tine

delia 1delia 3

Pe atunci Delia construia o comunitate coerenta in online.
Arata ca e interesata de tehnologie, ca e actuala (si din look si din implementarea proiectelor) si era atenta cu comunitatea ei de fani: ii punea in prim plan pe aceeasi coperta cu ea.

Cand a aparut Aripi de vant tot terenul era corect asezat, asa ca trambulina a putut sa o arunce foarte sus si sa si zboare cat mai mult.

Echipa ei chiar stie ce face si, pentru ca vorbeam la inceput de strategie, am discutat de cateva ori in ultimii ani cu managerul si sotul ei, Razvan Munteanu. De fiecare data am inteles din conversatie ca stie care sunt pasii pe urmatoarele 6 luni, cel putin. Cel mai recent am vorbit la inceputul acestui an si avea deja 4 dintre viitoarele ei piese de anul acesta.

Asa ca nu e o intamplare ca Delia e unde e. Si mi-ar fi placut ca la aceasta conferinta sa vina sa va vorbeasca si campionii ultimului an, oamenii din spatele Deliei sau ai lui Smiley sauai Innei (unde la comunicarea internationala sunt sigura ca au avut niste intamplari pe care in RO nu le regasim frecvent, dar din care poti invata la alt nivel). Sau sa fie invitat sa vorbesca  Carlass Dream care e genial la marketing.

 Nu avem timp acum sa facem o analiza a strategiei lui Smiley, dar si el este un foarte bun studiu de caz. Nu e intamplator cel mai indragit artist roman pentru cei care in termeni tehnici se numesc “digital native”.

Ne amagim daca ne spunem ca succesul lor a fost o intamplare, e mult mai util sa ne uitam cu atentie la ce au facut sa intelegem mecanismele si sa le folosim in conformitate cu strategia si brandul pe care-l reprezentam.

*
Etica si EGO-ul

Cand ati dat ultima data un mesaj de felicitari sincere unui coleg de breasla?
Sau ati salutat succesul unui jurnalist sau al unui post de radio?

Am intrebat acum ceva vreme un artist din ro aceste lucruri si-a fost liniste. Mi-a marturisit ca, si chiar daca i-a placut ceva, nu si-a pus problema sa dea un mesaj sa felicite. Dar cand l-am intrebat daca el ar fi fost impresionat, emotionat daca cineva din industrie i-ar fi trimis un asemenea mesaj, un zambet cald i-a aparut pe fata.

Toti reactionam la gandul bun, indiferent de meserie. O relatie etica si frumoasa in industria asta se construieste cu grija si atentie si la celalalt, la succesele si necazurile lui.

La captolul generozitate, personal am un respect foarte mare pentru Smiley si pt Tudor Chirila si Carina Sava. i-am urmarit de-a lungul timpului si au fost generosi si cu piesele altora care nu tineau de afacerea lor (nu erau in gasca), dar si cu oamenii din industrie.

V-am vazut de multe ori militand online pentru unirea artistilor si oamenilor din aceasta industrie intr-o asociatie, dar la fel de bine v-am vazut pe toti, absolut toti, cum obisnuiti sa minimalizati efortul celui care e mai bun intr-un anume moment si cum ii gasiti o scuza pentru reusita: “a avut noroc pentru ca”… E valabil pentru toti, absolut toti dintre voi.

Nu va ganditi ca el /ea si echipa din spate fac ceva bine, nu identificati acel bine si nici nu poate fi vorba sa-l mai si laudati in privat sau public pentru asta.

Ganditi-va la ceea ce vorbeam in prima parte a prezentarii mele, despre activarea prin comunitati ale altor vedete. si intrebati-va nu cine v-ar ajuta pe voi, ci pe cati ati ajutat voi pana astazi.

Spuneam la inceputul prezentarii mele ca aveti cea mai frumoasa meserie din lume: sunteti platiti sa-i faceti pe oameni sa se simta bine si le oferiti amintiri de neuitat.

Cu responsabilitatea aceasta pe umeri, amintiti-va de fiecare data cand va alegeti oamenii in echipa ca sunteti media aritmetica a celor mai apropiati cinci oameni din jurul dvs.

Cum va rog sa va amintiti mereu de emotia si bucuria pe care o aveati cand in copilarie mergeati la un concert si cat de magica vi se parea scena.

Oamenii din aceasta sala, cei care lucreaza in aceasta industrie, contribuie zilnic prin munca lor la realizarea magiei.

Cand va e greu, cand nu mai aveti idei, amintiti-va ca in sala e un copil de 16 ani caruia i-ati putea schimba viata, i-ati putea da mai multa incredere in el. Si cand nu aveti succes in proiectul dvs, nu dati vina pe altii:

In epoca internetului toti suntem la start asezati la egalitate. poate doar nu v-ati antrenat suficient de mult ca sa castigati aceasta cursa.
dar mai sunt si altele.

multumesc.
bucuresti, 17 februarie.

3316
Gwen-StefaniGwen Stefani – primul videoclip creat intr-o emisiune live

Gwen Stefani – primul videoclip creat intr-o emisiune live

Dupa 10 ani in care s-a concentrat pe casnicie, copii si show-uri de televiziune, Gwen Stefani se intoarce la muzica si va lansa in martie un nou album, This Is What the Truth Feels Like.

Ca sa se aseze pe trenduri si sa revina in actualitate, peste doar cateva zile, intr-o pauza publicitara de la premiile Grammy va filma primul clip creat live intr-un show de televiziune.

E cu deranj si scenariu, multe costume schimbate in 4 minute si cu multe camere de filmat. ( la romanica noastra natala, prin anii 2000 aveam zeci de clipuri rezultate dintr-o cantare aparent live la tv.)

 

Premiile Grammy vor avea loc pe 15 februarie, iar doamna Gwen Stefani vrea sa ia caimacul  publicitatii si promovarii din acest show care e al doilea ca impact in entertainment dupa Oscaruri.

Sigur ca nu are cum sa ia vreun premiu ca nu mai are un cantec nou de 10 ani, dar va avea o pauza publicitara doar a ei, 4 minute promovate intensiv de acum, iar rezultatul acelei pauze publicitare va fi multiplicat de sute de mii de ori a doua zi, via you tube.

mi se pare o miscare geniala.

iata cum suna primul cantec de pe acest album

1641
kate bosworthPARIS COUTURE WEEK (photo): Cum s-au imbracat vedetele pentru show-uri

PARIS COUTURE WEEK (photo): Cum s-au imbracat vedetele pentru show-uri

Saptamana trecuta la Paris s-a adunat din nou toata floarea cea vestita a entertainmentului pentru ca a fost Paris Couture Week. Cantarete si actrite care reprezinta imaginea unor case de moda s-au imbracat in hainele companiilor pe care le reprezinta, au zambit frumos fotografilor si au dat astfel cateva indicii despre ce se va purta curand.

iata cateva dintre vedetele prezente in Paris Couture Week si hainele pe care le-au purtat.

(pe mine ma ingrozesc ciorapii cu dantele care apar la mai multe doamne. vizualizez cum vor fi purtati total aiurea de multe dintre romance)

ANNA WINTOUR
anna wintour

BELLA HADID
bella-hadid-paris-couture-week

CARINE ROITFELD
carine roitfeld

CLEMENCE POESY
clemence poesy

DIANE KRUGER
diane kruger

FERGIE SI CHRISTIAN LOUBOUTIN
fergie si christian louboutin

GIGI HADID, GWYNETH PALTROW
gigi-hadid-paris-couture-week-1gwyneth platrow

IGGY AZALEA
iggy azalea

INES DE LA FRESAGE, JULIETTE BINOCHE
ines de la fressangejuliette binoche

KATE BOSWORTH
kate bosworth

LIVIA FIRTH
livia firth

MELANIE LAURENT (care a jucat si in filmul Concertul al lui Radu Mihaileanu)
melanie laurent

MONICA BELLUCCI
monica bellucci

OLGA KURYLENKO
olga kurylenko

OLIVIA PALERMO
olivia palmero

RITA ORA
rita ora uma rita

UMA THURMAN
uma thurman

1187
delia gura taCULISE MUZICA: Delia asa cum nu o stiti #gurata –

CULISE MUZICA: Delia asa cum nu o stiti #gurata –

Astazi Delia a lansat un cantec nou “Gura ta” mai emotional, mai soft, schimband putin directia.

Lucrez de ceva vreme la un profil al Deliei prin care incerc sa arat publicului ca nu e deloc intamplator succesul ei de acum. Nu e gata, ma mai documentez putin, chiar daca am adunat deja o multime de informatii.

Dar piesa asta imi da ocazia sa scriu putin despre Delia altfel decat o stiti.

 Delia are un resort emotional care o face sa fie tot timpul pe zambet cand e in spatiul public, iar cand e in privat sa nu se gandeasca foarte mult la lucrurile negative.

In vara, cand lansase “Da, mama:, am vorbit cu mama ei sa vina la Europa FM pentru o aparitie surpriza in Desteptarea. Dupa ce se terminase emisiunea, vorbeam cu doamna Matache despre Delia copila cu ochii mari si albastri care statea cuminte pe pian la Teatrul de vara din Constanta si se uita, din culise, la scena. Avea cam 3-4 ani pe atunci si era ca o papusa pe care o luau in brate toti artistii cand ieseau de pe scena.

De la o discutie la alta, am ajuns sa povestesc cu doamna Matache despre mancarea sanatoasa, despre problemele noastre de sanatate si cum incercam sa trecem peste ele.

Delia, care ne privea de la distanta, nu auzea ce vorbim (era cu trupa ei si isi planificau sa mearga la mic dejun impreuna) cred ca a vazut ca ni s-au schimbat expresiile fetzelor si-a venit catre noi “Haideti, vorbiti de lucruri triste?! Lasati-le in pace. Haide mama, nu mai vorbiti asa. Sunt si lucruri frumoase pe care sa vi le povestiti.”

Nu era o forma de a o restrictiona pe doamna Matache sa nu dea din casa in fata unui jurnalist. Ne stim de multa vreme, stie ca nu amestec conversatiile private cu cele pentru un articol; era, pur si simplu, protectia pe care ea a invatat sa o puna: sa ne gandim la lucrurile frumoase daca nu putem sa le rezolvam pe cele grele.

Stiu, din surse sigure, ca anul acesta va fi un cantec scris suta la suta de ea care vorbeste fix despre aceasta filosofie a ei de viata.

delia gura ta

2015 a fost anul Deliei nu doar pentru ca a avut hit dupa hit dupa hit (care veneau dupa hiturile din 2014 si erau, de fapt, o confirmare a faptului ca de cand si-a luat cariera in propriile maini – si ale lui Razvan Munteanu, sotul din dotare, care are un creier brici pentru business si urmareste cu atentie trend-uri din muzica si ce fac artistii foarte mari de afara – si-a gasit adevaratul drum). Anul 2015 a fost anul in care a cantat pe aceeasi scena cu Robbie Williams – artistul pe care-l asteptau foarte foarte foarte foarte multi romani in concert. Inclusiv ea.

Una dintre secventele mele preferate de la acel concert s-a petrecut departe de ochii presei, in intimitatea echipei ei.

Delia a pus multa emotie personala in aparitia ei de pe scena din Piata Constitutiei chiar daca a tinut-o dintr-o gluma in alta inclusiv la repetitii ca sa nu puna presiune pe colegii ei. In timpul show-ului a fost o problema de sunet (s-a ars un mixer) si pentru cateva minute lucrurile pe scena au fost complicate.

Cand s-a terminat totul, Delia s-a asezat pe una din boxele din culise, si-a pus genunchii la gura si a inceput sa priveasca in gol. Dupa o vreme a cerut apa si, cand Edvigia – omul ei de la comunicare/PR – i-a adus o sticla de apa, intimitatea ei a fost intrerupta.

Edvigia a profitat de moment ca sa-i reaminteasca de o fotografie pe care trebuie sa o faca din culise pentru Coca Cola, sponsorul concertului, unul dintre brandurile pe care Delia le-a endorsat anul trecut.

“Mai lasa-ma putin”, a spus privind in continuare in gol, departe de orice ar fi fost pe scena din fata ei.

Era obosita, ziua ei de munca incepuse la ora 9, filmase ultimele momente din preselectiile X factor, iar pauza de masa de la filmari o folosise pentru repetitiile pe scena lui Robbie Williams, apoi se intorsese la filmari.

Practic fusese intr-un maraton si tocmai incheiase o prestatie care, din motive care nu tineau de ea, nu iesise cum isi dorise.

Asa ca nimeni nu era suparat ca isi dorea un moment de pauza si ca spusese “mai lasa-ma putin”. Numai ca la doar cateva secunde dupa ce a rostit asta, s-a ridicat de pe boxa, si-a pus zambetul pe fata si-a spus”hai sa facem fotografiile”.

In secundele alea realizase ca sunt oameni in echipa ei care trebuie sa duca mecanismul mai departe, sa respecte contracte, sa duca la bun sfarsit alte lucruri si ca nu trebuie sa-i incurce.

Show must go on in orice situatie.

15239

Puterea unui newsletter

Inainte Sarbatori am recitit fragmente din cartea lui Rick Barker “The 150,000 music degree” ca sa-mi fac curatenie in minte pentru un nou proiect.

Barker e fostul manager al lui Taylor Swift si una dintre mintile luminate ale marketingului din muzica. Una dintre expresiile lui celebre este “the answer is 10% making good music and 90% doing good busines”.

Las aici un  fragment din cartea lui Barker – desi nu acesta e motivul principal pentru care scriu acest articol, dar informatiile sunt utile pentru orice business.

There are four pillars to any succesful business. And we have to start looking at the artist as a business.

  1. Brand
  2. Build
  3. Cultivate
  4. Sel.

Who are you? What are you? Is there a market for what it is that you have?

Build an audience. Then we need to nuture that audience.

We need to build a relationship. We got really good at building this huge database but then we didn’t realize that people dont like to be sold every single moment of every single day in every single email and we blew through those databases. That’s why the open rates are so low and you cant get anybody to hear your meessage.

Then you go sell!

 

Barker are o intreaga teorie despre cum trebuie sa intretii publicul din baza de date si despre puterea newsletterului.

Pentru artista lui, Taylor Swift, a creat la momentul lansarii un program de marketing care a fost descris intr-o singura fraza: Daca vrei sa vinzi 500.000 de discuri, inseamna ca trebuie sa strangi mainile a 500.000 de oameni , apoi sa pastrezi legatura cu ei prin newsletter si alte promotii.

Cu teoria lui in minte am facut inca inainte de a pleca in vacanta cateva modificari la newsletterul blogului meu.

La cateva zile distanta, in Florenta, am intalnit doua executii foarte frumoase din … puterea newsletterului.

Am fost la teatru si pe peretii teatrului Verdi erau anunturi cu castigatorii de la tombola newsletterului de Craciun: primeau bilete la spectacole din ale zile festive.

Am intrebat in stanga si-n dreapta si-am aflat ca newsletterul e cea mai buna forma pentru teatrul respectiv pentru a vinde bilete online si ca organizeaza periodic concursuri prin care sa le ofere abonatilor diverse beneficii.

Apoi am fost la shopping (prea multa cultura strica:) ) si la magazinul COS vanzatoarea de la casa m-a anuntat ca imi poate face discount de 15% daca doresc sa… completez un formular ca sa primesc newsletter cu informatii din magazinele lor online.

Era un formular foarte simplu: numele, mail, tara si semnatura. Desigur toti cumparatorii se inscriau pentru newsletter.

*

Stiu din practica, de la companiile pentru care lucrez, ca in Romania nu se pune deloc pret pe newsletter. Cum mai stiu ca si artistii din Romania nu valorizeaza aceasta unealta de comunicare cu un public care deja stie de tine, care a testat macar o data produsele tale si care, indirect, ti-a strans mana macar o data. (sunt foarte foarte putini artisti ro care au newsletter, iar dintre cei care au foarte putini il si folosesc corect)

Sigur ca e greu sa faci un newsletter care sa aiba rata mare de deschidere pentru ca ii trebuie continut original si exclusiv, titlu bun, layout atractiv si, mai ales, are nevoie de f f multe teste pana cand ajustezi totul la nevoile publicului.

Gandul cu care m-am intors din vacanta e acesta: De ce oare romanii nu se folosesc puterea newsletterului?!

VIDEO- Pianul care aduce oamenii mai aproape

Text de Raluca Antuca

Puține lucruri pot face ca oamenii să rezoneze până la cele mai adânci simțiri.

Nu trebuie să vorbești aceeași limbă pentru a putea comunica, pentru că aceste lucruri depășesc barierele lingvistice. Muzica și alte feluri de artă pot aduce oamenii pasionați la un singur loc doar prin câteva note muzicale. Demonstrația de mai jos ne arată acest lucru! :)

Acum câteva luni, compania feroviară SNCF a amplasat un pian în gara din Paris pentru ca oamenii care așteaptă trenul să cânte la el. Se pare că aceste instrumente sunt destul de populare în Franța, unde sunt cunoscute ca niște mijloace de a petrece timpul util și plăcut, atunci când aștepți. Oamenii cântă pe rând la pian, iar trecătorii se bucură de un festin auditiv.

Acest clip ne arată cum un băiat începe să cânte la pian, după care un al doilea îl acompaniază. Cei doi nu se cunosc, dar reușesc să se sincronizeze prin acest limbaj, al muzicii. La final dau mâna și ne demonstrează că muzica este un limbaj pentru cei care o cunosc și apreciază.

 

 

813
Scalacum facem sa vina Scala & Kolacny Brothers la Bucuresti?

cum facem sa vina Scala & Kolacny Brothers la Bucuresti?

O sa mi se spuna ca nu e public pentru ei in Romania, dar asa s-a crezut initial si pentru 2Cello si iata ca revin in Bucuresti cu un concert.

Scala & Kolacny Brothers este un cor de femei creat de 2 frati:  Stijn Kolacny e dirijorul iar Steven Kolacny e cel care face acompaniamentul la pian, dar si reorchestrarea/rearanjarea unor mari hit-uri pop- rock in versiune pentru cor.

*

Dupa ce 6 ani am facut lobby pentru ca Akram Khan sa danseze la Bucuresti, iar anul acesta mi-am vazut visul cu ochii din rindul 4, sala mare a Teatrului National (cu o ora de repetitii care au fost, de fapt, inca un show – despre rigoare si disciplina), acum m-am hotarit sa imi canalizez eforturile pentru a ne bucura cu totii, macar o data in viata, de acest cor minunat.

Stiu ca o sa mi se spuna ca nu e public pentru asa ceva. Cu putin efort o sa facem sa fie public. Oamenii recunosc intotdeauna ceva autentic, emotionant si de o frumusete pura, chiar daca n-au background-ul pentru a intelege in detaliu despre ce e vorba: pentru ca inainte de orice SIMT.

Deci, ca sa stiti, incep o campanie pentru Scala & Kolacny Brothers la Bucuresti:)

747
ceausescuSindromul Ceausescu la Artistii Romani

Sindromul Ceausescu la Artistii Romani

Nu stiu daca ati observat dar artistii romani – in special cei care fac muzica (rock, pop, dance etc) – obisnuiesc sa faca tulumbe speciale ca sa atraga atentia asupra zilei lor de nastere ca sa ia aplauze si mai multe la punct fix.

Zilele astea e o reclama la radio care anunta concertul dl Margineanu care are loc chiar de ziua domniei sale pe 2 oct.

Horia Brenciu a facut din ziua lui de nastere, an de an, un spectacol, ba chiar si din virsta lui – caci e nume de albume. Si lista tinerilor care fac muzica si s-au gindit ca, de ziua lor, sa lanseze un cintec sau un videoclip e destul de lunga: Alex Velea, Cristina RusElena Gheorghe, CRBL, Aliona MOON, Andrei Leonte,  Ellie White, George Hora (link-urile din dreptul numelui  duc la articolele care vorbesc despre lansari de ziua lor; cu exceptia stirilor despre Alex Velea si Cristina Rus care sunt din 2013, toate celelalte sunt de anul acesta)

In urma cu citeva saptamini, regizoarea Chris Simion lansa invitatii la conferinta de presa a festivalului de teatru Undercloud ca fiind in ziua ei de nastere, o celebrare comuna.

Astea sunt rezultatele obtinute la o documentare rapida, dar sunt sigura ca sunt mult mai multi cei care decid ca de ziua lor de nastere sa puna un act artistic – cind munca lor are legatura cu exprimarea in fata multimilor.

(nu vorbim aici de actorii care au fost programati de teatre sa joace cind e ziua lor de nastere, pt ca ei nu ies pe scena la sfirsit sa spuna e ziua mea, aplaudati-ma)

*

M-am gindit mult zilele astea de ce simt nevoia artistii sa marcheze ziua lor de nastere cu o expunere publica in care sa ceara si mai multa atentie pentru propria persoana.

In termeni tehnici, mesajul se diminueaza si lansarea /concertul/conferinta trec pe locul 2 pentru ca atentia cade pe aniversare.

Sigur ca e o validare in spatiul public de care ei au nevoie pentru ca asa functioneaza ca persoane, asta le e meseria – le e bine cind sunt apreciati de public -, dar de ce romanii simt, mai mult decit oricare altii, nevoia ca, DE ZIUA LOR, sa faca spectacol ca sa ia aplauze?!

Dupa care mi-am amintit si ca domnul Ponta si-a lansat candidatura (ratata) la prezidentiale fix de ziua domniei sale, pe stadion, in uralele multimii. Si el ar fi putut sa aleaga orice alta zi pentru lansarea candidaturii, dar a vrut spectacol la aniversare. O decizie care a implicat mult ego.

*

Cind cresti cu super sarbatori populare care celebreaza aniversarea celui mai iubit fiul al neamului, cind iti ramine in minte – adinc intiparit din copilarie – ca iubirea publicului inseamna uralele aniversare, s-ar putea sa iti doresti, ajuns la maturitate, sa te aplaude multimi de ziua ta.

Si asta e ceea ce am putea numi ”Sindromul Ceausescu la Artistii Romani”.

P. S. n-am gasit situatii similare la Madonna, Michael Jackson … sau n-am cautat suficient de bine:)

 

4817
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!