Tag : Muzica

bieber(PR STUNT) Justin Bieber a facut pe cersetorul in fata palatului Buckingham pentru a-si promova noul album –

(PR STUNT) Justin Bieber a facut pe cersetorul in fata palatului Buckingham pentru a-si promova noul album –

Chiar si cand esti Justin Bieber trebuie sa faci ceva deranj ca sa te bage lumea in seama si sa afle ca ai scos un nou album.

Zilele trecute domnul Bierber (care a facut toate tumbele posibile in compania noii sale iubite, ca sa fie in atentia ziarelor acum pentru lansarea albumului– inclusiv o vizita la un preot care – chipurile – ii pregateste pentru nunta) si-a luat chitara si s-a asezat in fata Palatului Buckingham ca oricare muzician al strazii.

Nu prea l-a recunoscut lumea, desi o statie locala Rock l-a fotografiat, iar reteaua americana de radio Heat a preluat stirea ca sa poata sa duca mai departe efortul echipei lui de PR.

Domnul Bieber avea scris pe chitara Purpose, numele albumului nou.

bieber

Desigur , Bierber nu e singurul care a incercat sa promoveze un concert sau un album nou cu o cantare in strada.

Avem U2 de exemplu, la metrou in New York

Sau Bruce Springsteen in gradina botanica din Boston

Sau Ed Sheeran intr-un magazin de muzica

335
VIZUAL ENESCU(VIDEO) Ce auzim cand ascultam muzica clasica: 17 lectii simple, online, pentru copii, despre muzica clasica –

(VIDEO) Ce auzim cand ascultam muzica clasica: 17 lectii simple, online, pentru copii, despre muzica clasica –

Copilaria mea a fost intr-o vreme si cu un context in care as fi putut acumula mai multe notiuni despre muzica clasica decat multi dintre copiii de azi. (nu s-a intamplat la nivelul la care ar fi trebuit si imi pare rau ca nu stiu mai mult…)  La sfarsitul acestui text e povestea mea de lupta impotriva dobandirii unor notiuni despre muzica culta:).

Ma gandesc mereu ca, astazi, un copil la fel de indaratnic ca mine in ceea ce priveste cultura muzicala, dar mult mai atacat de informatii din toate partile, care are  zeci de filme si de canale tv, care are milioane de cantece de ascultat si zeci de festivaluri de muzici moderne bifat, acest copil se va intalni si mai greu cu muzica clasica.

Asa ca am scris acest text pentru a le arata parintilor cat este de important ca un copil sa-si deschida mintea si spre alta muzica. Sa nu spuneti ca nu aveti unde sa-i expuneti la sunetele muzicii clasice. Si ca nu mai exista lectiile domnului Iosif Sava din copilaria noastra, ca e greu sa ajungeti la Ateneu si ca biletele la festivalul Enescu sunt scumpe. Nu e despre asta, credeti-ma…

Asa cum va duceti copiii la inot, sau la dansuri de societate, la meditatie la engleza sau japoneza, expuneti-i cat sunt mici si la sunetele muzicii culte, clasice. S–ar putea sa le deschideti usi noi din mintea si sufletul lor. Poate nu vor ajunge compozitori sau muzicieni instrumentisti, dar nici cand ii puneti sa citeasca nu sperati ca se vor face scriitori, ci doar le dati instrumente noi pentru ca gandi mai larg si mai frumos.

*

De cateva zile, exista online, un curs in 17 episoade despre detalii care compun tablolul mare al muzicii clasice. Fiecare episod are sub 10 minute, ati putea face cu copii dvs mici auditii in week end-uri.

Vor afla despre tema muzicala, despre tempo, despre perioadele muzicale, despre de ce dirijorul e un fel de DJ si cum citeste el o partitura pe verticala…

“Lectiile” sunt predate de actorul Marius Manole si muzicianul Paul Ilea. Cand o sa-i vada copiii dvs cum arata – caci numai a profesori nu arata (Paul are dreaduri uriase:), plus ca s–ar putea sa-l recunoasca drept domnul care conduce trupa de la Vocea Romaniei:) ) – si cand vor vedea cat de relaxati si de pe intelesul lor vorbesc, s-ar putea sa li se para chiar cool mini cursul online despre muzica clasica.

Cursul care se numeste “Ce auzim cand ascultam muzica” e parte din promovarea concursului George Enescu (unul dintre cele mai importante concursuri de interpretare din lume, dedicat tinerilor muzicieni) care e in aceste zile la Bucuresti.

Toate lectiile le gasiti in acest playlist de pe youtube, dar pot fi descarcate si pe telefon din aplicatia Festivalului Enescu sau “culturesc”.

*

10 minute – un episod, in fiecare week end, o mini lectie despre muzica clasica, la mic dejun, in familie. Ar putea fi o traditie care sa planteze seminte frumoase in mintile copiilor dvs. Nu trebuie sa fiti dvs experti, ci doar sa aveti deschiderea ca impreuna cu copiii sa ascultati periodic cate 10 min explicative despre muzica culta…

“Ce auzim cand ascultam muzica” e un proiect DC Communication, realizat cu sprijinul Raiffeisen Bank, Samsung, Wilo Foundation si Paradigma Film.

*

Povestea mea de prietenie indaratnica in compania muzicii clasice.

Am mai povestit ca vin dintr-o familie modesta, fara prea multa scoala, in care exista un unchi educat si sofisticat “compozitor la Bucuresti”. Gheorghe Bazavan se numea, scria muzica corala si, in apartamentul lui de la Lizeanu, avea un pian cu coada. Acolo era biroul lui unde noi – copiii – nu prea aveam voie.

In ciuda stradaniilor unchiului care intuia in mine ceva inclinatii artistice, nu s-a lipit de mine prea multa cultura muzicala. Imi cumparasera si un instrument – chitara – dar mie matematica mi se parea mai interesanta. Dar chiar si-asa, indaratnica in ale invatatului despre muzica clasica, tot am cateva amintiri superbe (unele si amuzante) legate de muzica pe care nu o intelegeam.

I-am spus o data ca muzica clasica e pentru desene animate… ca e ca la Tom si Jerry. N-a ras de mine, mi-a povestit despre Walt Disney si cum l-a convins pe Igor Stravinsky, un celebru compozitor rus, sa-i dea muzica din Ritualul primaverii pentru unul dintre filmele lui animate. (peste ani am citit biografia lui Walt Disney, am dezvoltat o fascinatie pentru geniul lui, si mi-am dat seama ca in discutia aceea plecata de la o mica obraznicie de-a mea a fost plantata o samanta in mintea mea care a inflorit mai tarziu).

Alta data a vrut sa-mi arate ca e multa matematica in muzica. Si mi-a vorbit despre armonia muzicala, despre gamele majore si minore si despre terte. Stiu ca mi-a explicat ca totul e ca o ecuatie, ce pui intr-o parte, trebuie sa fie egal cu ce e in cealalta parte, dar din pacate nu imi mai aduc aminte demonstratia exacta. Imi amintesc insa senzatia pe care o aveam cand imi explica: “wooow, ce multa stiinta e si in muzica” si “e vorba despre echilibru”.

Cu toate acestea (mai sunt multe momente in care mi-a explicat lucruri, ba mi-a pus in brate si un teanc de biografii ale marilor compozitori – pe care le-am citit cu fortaJ ), muzica clasica a fost departe de a fi o buna prietena cu mine.

Abia acum cativa ani m-am mai linistit in relatia mea cu muzica clasica. La un Festival Enescu am intrat in sala cu inima stransa stiind ca voi asculta Rapsodia romana nr 2 cu Daniel Barenboim si Radu Lupu, stiind ca oamenii aceia erau geniali si eu nu aveam capacitatea/cultura sa simt si sa inteleg adevaratul lor har. M-am intalnit cu doamna Rodica Mandache care mi-a zis; Daca te doare capul cand asculti o lucrare culta, nu e vina ta; cei de pe scena n-au stiut sa o faca accesibila tie.

N-a fost cazul cu cei doi titani – Barenboin si Lupu –  dar replica doamnei Mandache a mutat vina de la mine (de la lipsa mea de cultura) la ceilalti, iar asta m-a ajutat sa ma relaxez si sa primesc muzica mai direct, organic, fara prejudecati.

Astazi regret ca in copilarie nu am fost mai atenta la ce mi se explica si nu am provocat alte discutii, pentru ca stiu ca matematica – pe care o iubeam atat de mult – mi-a organizat mintea, mi-a adus si bucurii, dar nu mi-a completat in suflet starile pe care mi le aduce muzica de orice fel.

Astazi ii invidiez pe prietenii mei care fac legatura rapid intre lucrari si perioade muzicale, cand eu stiu doar o parte generoasa din trivia vietlor compozitorilor (pentru ca tot ce voiam sa tin minte din lecturile adolescentei despre compozitori erau iubirile si amantlacurile lor).

Astazi cand vreau sa ma linistesc, sa-mi fac ordine in minte, ascult muzica clasica. Nu cele mai complicate lucrari, dar sunt compozitori pe care ii consider magici in raport cu ce stiu si pot sa faca cu mintea si sufletul meu.

Si in mod particular, as putea povesti multe despre Bolero-ul lui Ravel pentru ca e multa matematica acolo:)

 Dati-le copiilor cand sunt mici sa asculte putin cate putin muzica culta. O sa li se obisnuiasca si urechea si sufletul si o sa-i ajute mai tarziu.

23316
4_Freddie-Mercury(Foto) 6 mari muzicieni si stilistii din spatele costumelor lor celebre…in gifs –

(Foto) 6 mari muzicieni si stilistii din spatele costumelor lor celebre…in gifs –

Stiti ca primesc din cand in cand de la un studio londonez – NeoMam- creatii grafice spectaculoase, cladiri care au fost refacute pe computer sau refacerea unor decoruri din filme celebre (aveti aici povestile si mai ales fotografiile).

Zilele trecute baietii de la la NeoMam mi-au trimis gif-uri legate de moda si muzica create pentru Budget Direct Insurance.

Au luat unele dintre cele mai importante personalitati din muzica si le-au desenat cele mai importante dintre outfiturile lor de peste ani, ca o trecere in revista asupra influentei lor in industria divertismentului.

(domnii in cauza care-mi scriu si-mi trimit desenele m-au gasit via internet, vazand ca preiau adesea creatii spectaculoase de la multe studiouri de creatie. habar nu au cu ce ma ocup eu dincolo de acest blog:)  )

Daca va uitati la toate gif-uri de mai jos, vedeti ca fiecare dintre acesti artisti au reusit sa creeze o lume a lor, unica, care nu s-a inspirat din alti artisti (mai putin doamna Gaga). Sigur ca ei au devenit surse de inspiratie pentru multi multi altii, dar asta ar trebui sa-i puna pe ganduri pe cei care nu si-au gasit o cale a lor.

Sigur ca fiecare dintre artistii de mai jos lucreaza cu armate de stilisti, au acces la companile care analizeaza trendurile si apeleaza la unii dintre cei mai creativi designer de fashion.

Personal am avut un mic moment de mandrie patriotica pentru ca atat Beyonce cat si Madonna au fost imbracate de brandul romanesc MURMUR pentru unele dintre aparitiile lor iconice.

Beyonce lucreaza cu Zerina Akers, o doamna cu foarte multa personalitate care a intrat in aceasta meserie ca intern la revista W. Spune ca este “curator al garderobei” pentru Beyonce, nicidecum stylist si refuza sa povesteasca despre alti clienti faimosi.

6_Beyonce

David Bowie a fost un artist atat de puternic in identitatea sa, a stiut si a intuit perfect ce inseamna showbiz si cum se poate juca cu fricile si nevoile oamenilor, incat le cerea celor din echipa lui sa-l faca ”unisex”. A avut un simt al modei teribil si si-a exprimat dorinta de a lucra foarte mult cu asiatici pentru a duce costumele sale de scena dincolo de spectacol, a le transforma in manifest si trend in moda. In anii 70 lucra cu Yacco Takahashi, iar mai tarziu a lucrat cu Kansai Yamamoto.

5_David_Bowie

Freddie Mercury e poate cel mai copiat dintre artistii secolului trecut. Bowie s-a inspirat din crezurile lui, Lady Gaga i-a copiat pe amandoi (Freddy si Bowie). Ce a avut in plus Freddie fata de artistii din aceste desene a fost talentul lui la desen. Absolvise artele, sectia grafica, avea o cultura vizuala foarte bogata, isi desena singur o parte din costume (de altfel si logo-ul Queen tot el l-a desenat). O parte importanta din costumele sale au fost lucrate cu designerul britanic Zandra Rhodes (care mai traieste, are 77 de ani) si care are cateva carti absolut minunate despre moda, design si costume.

4_Freddie-Mercury

Madonna este si a fost o vizionara. A inteles cel mai repede cum va functiona sistemul in epoca internetului si-a fost primul artist care a renuntat la un contract cu o casa de discuri, stiind ca banii nu ii va mai face din vanzarea de unitati muzicale (cd, vinil), ci din concerte. La vremea respectiva – 1992 – avea compania Maverick (astazi aceasta companie nu-i mai apartine, e parte din Live Nation -cel mai mare organizator de concerte din lume), companie care avea cateva etaje de angajati care se ocupau cu analiza de trenduri – in moda, in tehnologie etc.

Tinutele  ei spectaculoase si controversate n-au fost niciodata alese la intamplare. De la culori la croiala. Si asta e una dintre cele mai importante lectii pe care tinerele doamne care vor sa faca muzica – si se bazeaza pe look – ar trebui sa o invete.

3_Madonna

Michael Jackson a fost unul dintre cei mai neintelesi artisti ai secolului trecut, dar zeci de ani mai tarziu oamenii continua sa se emotioneze si sa vibreze la cantecele sale. In partea de costume a lucrat cu doua echipe in perioade diferite ale vietii lui. In partea de inceput i-a avut alaturi pe Michael Bush si Dennis Tompkins, ambii creatori de costume de film pe care i-a intalnit in timpul filmarilor de la Captain EO in 1986. In partea a doua a carierei lui, Jackson a lucrat cu Rushka Bergman, o stilista de origine sarba, stabilita la NY, care lucreaza inca pentru Vogue L”Uomo, Italia. Cu Bergman au mai lucrat (post Michael Jackson, si Madonna si Beyonce )

2_Michael-Jackson

Lady Gaga, in perioada ei de inceput, a fost mai mult marketing decat fashion. Echipele ei au reinterpretat costume de la Madonna, Bowie, Freddie sau Michael Jackson.

Cand publicul s-a saturat si de asta, a inceput cu rochiile socante – din carne, sau din bule de plastic. In acea perioada, Gaga a lucrat cu Nicola Formichetti, care – dupa cativa ani de colaborare cu Gaga – a devenit director de creatie la casa Mugler. (mai lucrase inainte cu Diesel si Uniqlo)

 

1_Lady-Gaga

 

 

450
tompetty_enc29(foto) Spectaculoasa casa a regretatului Tom Petty e scoasa la vanzare –

(foto) Spectaculoasa casa a regretatului Tom Petty e scoasa la vanzare –

Una dintre casele gandite si construite de la zero de rockerul Tom Petty a fost scoasa la vanzare

Casa e in California si are o poveste foarte emotionanta dincolo de regretatul ei proprietar. A fost refacuta dupa un incendiu care a avut loc in 1987, incendiu care a distrus tot, mai putin studioul de inregistrari care se afla la subsol, unde erau si toate benzile, discurile cu inregistrarile originale ale tuturor cantecelor lui Petty.

Casa are 6 dormitoare si 10 bai. O spectaculoasa scara interioara in spirala, un semineu imens, sala de sport, spa si o grija speciala de a fi totul incadrat cat mai bine in natura…

Pretul de vanzare al casei lui Petty este de 5 milioane de dolari.

Tom Petty a incetat din viata anul trecut pe 2 octombrie  la 66 de ani. Castigator a trei premii Grammy, prezent in Hall of Fame, Petty a avut o viata tumultuoasa si a fost de cateva ori internat in clinici din cauza problemelor sale cu drogurile.

La moartea sa s-a banuit a fi vorba despre o supra doza, mai ales ca fosta sotie a iesit cu o declaratie in care a povestit despre bolile de care suferea artistul si multele medicamente pe care le lua ca sa faca fata durerilor.

Iata casa lui Tom Petty, asa cum arata ea acum cand e scoasa la vanzare.

(public adesea case ale celebritatilor nu cu scop de barfa. Sper ca, prin expunerea repetata la un anume stil, la mai multe informatii care tin de design, ne cultivam mai bine gusturile si ne autoeducam)

tompetty_enc1 tompetty_enc2 tompetty_enc3 tompetty_enc4 tompetty_enc5 tompetty_enc6 tompetty_enc7 tompetty_enc8 tompetty_enc9 tompetty_enc10 tompetty_enc11 tompetty_enc12 tompetty_enc13 tompetty_enc14 tompetty_enc15 tompetty_enc16 tompetty_enc17 tompetty_enc18 tompetty_enc19 tompetty_enc20 tompetty_enc21 tompetty_enc22 tompetty_enc23 tompetty_enc24 tompetty_enc25 tompetty_enc26 tompetty_enc27 tompetty_enc28 tompetty_enc29 tompetty_enc30 tompetty_enc31 tompetty_enc32 tompetty_enc33

673
cover iheartUn covor rosu mai altfel – iHeart Radio Music Awards

Un covor rosu mai altfel – iHeart Radio Music Awards

Aseara la Los Angeles a avut loc ceremonia de decernare a premiilor iHeart Radio, o initiativa a unei mari retele de radio din America (peste 400 de statii in toata america), ceremonie care e transmisa in direct de NBC.

Au fost premiate unele dintre cele mai mari nume din industria muzicala (premiile sunt un cumul de vot popular, difuzari in reteaua iHeart Radio si difuzari in platformele digitale ale retelei), Taylor Swift si-a lansat noul clip… etc etc a fost cu deranj mare.

Scriu despre premiile acestea din doua motive.

1. Au fost create in 2014, ca un brand extension al retelei, pentru ca managerii au inteles ca au nevoie de mai mult show in afara programului radio ca sa le creasca audienta, dar si ca sa-si consolideze relatiile cu artistii pentru ca reteaua se afla la vremea respectiva intr-un impas de audienta (si acum sunt la vanzare aproape 100 de statii din retea pentru performante slabe). E o lectie buna si pentru ce e la noi in tara, unde suntem mai degraba obisnuiti sa “exploatam” artistul, nu sa-l si premiem, rasplatim (oricare ar fi aria de activitate a artistului)

(In Romania, avem doar premiile Radio Romania Actualitati si Media Music Awards – MMA fiind rezultatul difuzarilor la toate retelele radio din ro)

2. Pentru ca sunt niste premii care se dau si starurilor in urcare in topuri, la capitolul fashion – covor rosu – sunt aparitii care nu se incadreaza in tipare. (unele dintre ele vor fi copiate repede si de cei din muzica de la noi)

iata cateva dintre aparitiile de pe covorul rosu, iar la sfarsitul articolului castigatorii de aseara. Nu va speriati daca nu stiti multe dintre numele de mai jos. Sunt premii pentru piata americana, in plus sunt si vedete locale mai putin cunoscute la noi care au fost invitate, deci au trecut pe covorul rosu.

(fiind premiile unei statii radio dedicata tinerilor, au avut si categorii amuzante – “cel mai simpatic animal de companie al unei vedete”, de ex)

Adam Devine
Adam Devine

Ashanti
Ashanti

Ashley Green
Ashley Greene

Ashley Iaconetti
Ashley Iaconetti

Camila Cabello
Camila Cabello

Chantel Jeffries
Chantel Jeffries

Charlie Puth
Charlie Puth

Eris Baker
Eris Baker

Eve
Eve

Evvie McKinney
Evvie McKinney

Hailey Baldwin
Hailey Baldwin

Hailey Baldwin1

Halsey
Halsey

Iggy Azalea
Iggy Azalea

Isla Fisher
Isla Fisher

Jackie Cruz
Jackie Cruz

Jenna Dewan Tatum
Jenna Dewan-Tatum

JoJo Siwa
JoJo Siwa

Jon Bon Jovi
Jon Bon Jovi

Kehlani
Kehlani

Kniko Howard
Kniko Howard

Laverne Cox
Laverne Cox

Madelaine Petsch
Madelaine Petsch

Marshmello
Marshmello

Ne Yo
Ne-Yo

Paris Hilton
Paris Hilton

Sarah Hyland
Sarah Hyland

Serayah
Serayah

Sofia Reyes
Sofia Reyes

 

 

castigatorii iHeart Music 2018

Song of the Year:

“Despacito” – Luis Fonsi and Daddy Yankee featuring Justin Bieber
“Shape Of You” – Ed Sheeran (WINNER)
“Something Just Like This” – The Chainsmokers and Coldplay
“That’s What I Like” – Bruno Mars
“Wild Thoughts” – DJ Khaled featuring Rihanna and Bryson Tiller

Female Artist of the Year:

Alessia Cara
Halsey
P!NK
Rihanna
Taylor Swift (WINNER)

Male Artist of the Year:

Bruno Mars
Charlie Puth
Ed Sheeran (WINNER)
Shawn Mendes
The Weeknd

Best New Artist:
Cardi B (WINNER)
Niall Horan
Luke Combs
Christian Nodal
Judah & the Lion
Ozuna
Khalid

Best Duo/Group of the Year:

Imagine Dragons
Maroon 5 (WINNER)
Migos
Portugal. The Man
The Chainsmokers

Best Collaboration:

“Despacito” – Luis Fonsi and Daddy Yankee featuring Justin Bieber
“Don’t Wanna Know” – Maroon 5 featuring Kendrick Lamar
“Something Just Like This” – The Chainsmokers and Coldplay (WINNER)
“Stay” – Zedd and Alessia Cara
“Wild Thoughts” – DJ Khaled featuring Rihanna and Bryson Tiller

Best New Pop Artist:

Camila Cabello
Julia Michaels
Liam Payne
Logic
Niall Horan (WINNER)

Alternative Rock Song of the Year:

“Believer” – Imagine Dragons
“Feel It Still” – Portugal. The Man (WINNER)
“Thunder” – Imagine Dragons
“Walk On Water” – Thirty Seconds To Mars
“Wish I Knew You” – The Revivalists

Alternative Rock Artist of the Year:

Cage The Elephant
Imagine Dragons (WINNER)
Judah & The Lion
Kings Of Leon
Portugal. The Man

Best New Rock/Alternative Rock Artist:

Greta Van Fleet
Judah & The Lion (WINNER)
K.Flay
Rag’n’Bone Man
The Revivalists

Rock Song of the Year:

“Go To War” – Nothing More
“Help” – Papa Roach
“Run” – Foo Fighters (WINNER)
“Rx (Medicate)”” – Theory of a Deadman
“Song #3” – Stone Sour

Rock Artist of the Year:

Foo Fighters
Highly Suspect
Metallica (WINNER)
Papa Roach
Royal Blood

Country Song of the Year:

“Body Like A Back Road” – Sam Hunt (WINNER)
“Dirt On My Boots” – Jon Pardi
“Hurricane” – Luke Combs
“Small Town Boy” – Dustin Lynch
“Unforgettable” – Thomas Rhett

Country Artist of the Year:

Blake Shelton
Jason Aldean
Luke Bryan
Sam Hunt
Thomas Rhett (WINNER)

Best New Country Artist:

Brett Young
Jon Pardi
Kane Brown
Lauren Alaina
Luke Combs (WINNER)

Dance Song of the Year:

“It Ain’t Me” – Kygo and Selena Gomez
“No Promises” – Cheat Codes featuring Demi Lovato
“Rockabye” – Clean Bandit and Anne-Marie featuring Sean Paul
“Something Just Like This” – The Chainsmokers and Coldplay
“Stay” – Zedd and Alessia Cara

Dance Artist of the Year:

Calvin Harris
Cheat Codes
Kygo
The Chainsmokers (WINNER)
Zedd

Hip-Hop Song of the Year:

“Bad and Boujee” – Migos featuring Lil Uzi Vert
“Bodak Yellow” – Cardi B
“HUMBLE.” – Kendrick Lamar
“Rockstar” – Post Malone
“Wild Thoughts” – DJ Khaled featuring Rihanna and Bryson Tiller (WINNER)

Hip-Hop Artist of the Year:

DJ Khaled
Drake
Future
Kendrick Lamar (WINNER)
Migos

Best New Hip-Hop Artist:

21 Savage
Cardi B (WINNER)
GoldLink
Lil Uzi Vert
Playboi Carti

R&B Song of the Year:

“B.E.D.” – Jacquees
“Location” – Khalid
“Love Galore” – SZA featuring Travis Scott
“Redbone” – Childish Gambino
“That’s What I Like” – Bruno Mars (WINNER)

R&B Artist of the Year:

Bruno Mars (WINNER)
Childish Gambino
Khalid
Rihanna
The Weeknd

Best New R&B Artist:

6LACK
Kehlani
Kevin Ross
Khalid (WINNER)
SZA

Latin Song of the Year:

“Despacito” – Luis Fonsi and Daddy Yankee (WINNER)
“El Amante” – Nicky Jam
“Hey DJ” – CNCO
“Mi Gente” – J Balvin featuring Willy William
“Súbeme La Radio” – Enrique Iglesias

Latin Artist of the Year:

CNCO
J Balvin
Luis Fonsi (WINNER)
Nicky Jam
Shakira

Best New Latin Artist:

Abraham Mateo
Bad Bunny
Danny Ocean
Karol G
Ozuna (WINNER)

932
ileana popovici(am citit) Reconstituiri cu Ileana Popovici

(am citit) Reconstituiri cu Ileana Popovici

Pentru cei care nu stiu, Ileana Popovici este o doamna foarte specala care in anii 70 a fost vedeta in multe filme importante, dar si in emisiuni de televiziune.

Absolventa de Conservator, Ileana Popovci a ajutat la realizarea coloanei sonore pentru multe emisiuni si filme, dar si pentru exercitiile la sol ale generatiilor de autor din gimnastica romaneasca.

reconstituiri

Cu un chip si un corp care aducea mai degraba cu Giulietta Massina a lui Felini, doamna Popovici a fost departe de divele din Romania acelor vremuri si cu toate acestea unii dintre cei mai importanti regizori de film ai momentului au fost profund indragostiti de ea.

In carte e un moment in care descrie cu discretie si eleganta cum regizorii Dan Pita si Sergiu Nicolaescu s-au inchis in bucataria ei din Drumul Taberei pentru a-si disputa iubirea ei. La vremea respective era iubita lui Pita, dar Nicolaescu lucrae cu ea si incepuse sa-I faca curte.

Cartea recupereaza o parte din  anecdotele acelor vremuri si da cateva indicii despre omul care este Ileana Popovici (foarte generos, un jurnalist foarte bun, un mentor pentru multi dintre cei pe care -i vedem astazi la televizor, unul din oamenii din spatele multor cariere muzicale ale anilor 70-80).

Mai un fragment absolut delicios dessper castingul pe care l-a dat pentru unuld intre cele mai bune filme din istoria cinematografiei romanesti, Reconstituirea – in regia dlui Lucian Pintilie. Ileana, studenta pe atunci la Conservator, nu stia cine este domnul Pintilie, dar sora sa care tocmai terminase institutul de teatru i-a spus sa se duca la proba.
Proba a dat-o cu Vladimir Gaitan care fusese instruit de regizor sa o provoace pe Ileana pentru a vedea cum reactioneaza in diverse situatii; Ileana sincera s-a certat cu Gaitan:))

aici cateva imagini din Reconstituirea

Cartea contine si cateva randuri – ca o caracterizare – de la oameni importanti sau cu notorietate care au lucrat cu doamna Popovici, marturisiri care – puse fata in fata cu gratia si smerenia doamnei – par in unele cazur pline de ego si emfaza. E o oglinda frumoasa (si involuntara) a raportarii Ilenei Popovici la lumea artistica in care a trait si lucrat multi ani.

Ca un cititor profesionist de biografii si nu numai, dar si ca editor de multe texte, am o singura observatie – cartii i-ar fi trebuit o editare mai riguroasa mai ales in partea intrebarilor reporterului care face interviul amplu care da, asa zisa, structura a cartii.

Scrisa sub forma unui interviu lung, singura structura a cartii e data de o cronologie simpla a vietii subiectului, dar cred ca acest subiect ar fi meritat o structura mai elaborata si mai riguroasa.

E un gand al meu de fiecare data cand citesc biografii romanesti: in lipsa unei scoli de specialitate care sa –i invete pe jurnalisti sa scrie mai riguros, dar si a unei culturi prin care marii scriitori sa ajute la scrierea unor biografii importante, cartile biografice despre romani sunt modeste in scriere si in structura.

Sigur ca asta nu afecteaza cititorul care va fi cucerit de povestile din carte, stiu insa ca ar fi fost si mai mult impresionat daca aceasta carte ar fi fost scrisa de cineva care avea scoala americana pe scrieri de forma lunga. (si ma gandesc aici de gasca de la DOR care ar putea sa ia in calcul sa ajute la scrierea unor asemenea biografi)

Sa cititi Reconstuiri cu Ileana Popovici, e o excursie frumoasa in timp prin sufletul unei doamne foarte foarte speciala.

Cartea nu se gaseste in librarii, din pacate, dar o puteti comanda online de aici. Eu am citit-o in varianta online cumparata de pe elefant.ro.

ileana popovici ileana popovici 1 Ileana popovici (1)

1416
caro-emerald-bucurestiInterviu Caro Emerald: “Am realizat foarte repede ca daca vrei sa ai succes si sa fii bun pe scena, nu poti sa ai o viata rock and roll” –

Interviu Caro Emerald: “Am realizat foarte repede ca daca vrei sa ai succes si sa fii bun pe scena, nu poti sa ai o viata rock and roll” –

Caro Emerald e o doamna de 36 de ani (mama a doi copii, unul de doar cateva luni) care face un fel de muzica remarcat in toata lumea – jazzy, usor teatral (sau cinematografic), usor vintage.

E olandeza, a studiat conservatorul sectia Jazz si a dat marea lovitura cu primul ei album Deteted scenes from the cutting room floor. Single-ul A night like this a ajuns in topurile din toata lumea si inca mai e cantat cu mare bucurie de multa lume.

Muzica pe care o face The Shocking Miss Emerald (cum s-a numit cel de-al doilea album al sau) e foarte speciala si nu se aseaza pe trenduri, ci pe emotiile ei precum si pe cate un concept cheie care e baza fiecarui album.

Cum a ajuns la albumul nr 3 – Emerald Island –Caro se afla in turneu de anul trecut, iar in saptamanile urmatoare ajunge si in Europa de Est. La noi are spectacol – la Bucuresti, Sala Palatului, pe 28 februarie, iar bilete va puteti cumpara de aici.

In toamna anului trecut Caro Emerald a raspuns la cateva intrebari pentru blogul meu, prin amabilitatea Emagic Romania, compania care organizeaza concertul ei de la Bucuresti. Le-am pastrat pentru acest inceput de an ca sa va conving sa va cumparati bilete, dar va povestesc mai jos de ce cred ca trebuie sa mergeti la noul ei show.

Inainte de a trece la lecturarea raspunsurilor ei, va rog dati play la acest cantec – Ghost of you care e preferatul meu de pe albumul nou.

Sigur sigur sigur o sa va placa si va insoti frumos ce veti citi mai jos.

 Este a doua ta vizita ta in Romania dupa 2012 dupa B Estfest. De ce ai pus Romania pe harta si pentru acest nou show?

Sunt foarte bucuroasa sa ma reintorc in Romania pentru ca am amintiri frumoase legate de publicul de la voi. Cu sinceritate zic, nu de complezenta, dar a fost una dintre cele mai frumoase atmosfere din turneu. Un public foarte extrovert, a fost ca o mare petrecere si am aflat ca muzica mea este foarte populara in Romania, asa ca sunt foarte bucuroasa sa fac primul meu spectacol indoor. Acum 6 ani era un show de festival, un alt concept.

Acum va fi show-ul MEU, de la inceput pana la sfarsit am sa prezint publicului muzica mea, insula mea… pentru ca turneul e numeste Emerald Island si sincer sunt foarte bucuroasa ca pot in sfarsit sa fac un astfel de show in Romania.

E primul tau turneu Est European, ai emotii cand canti pentru publicuri pe care nu le cunosti?

Nu, pentru ca e frumoasa surpriza cand descoperi cum reactioneaza publicul. N-am avut doar n Romania experiente frumoase cu publicul, ci si in Ungaria si Polonia. Stiu ca am multi fani in Europa de Est si cred ca iar vom face o petrecere mare si frumoasa.

N-am mai fost in aceasta zona cu spectacolul meu conceptual de turneu si cred ca fanii vor dori sa-l descopere, asa ca ma astept sa vina si de data aceasta, sa ne distram si sa ne facem amintiri frumoase impreuna.

Sunt si locuri unde n-am mai fost pana acum in care merg in acest turneu – Belgrad, e un exemplu. Cunosc multi oameni din Belgrad si sunt bucuroasa ca in sfarsit ajung in orasul lor natal.

Cum e viata in turneu si cum reusesti sa tii energia sus pe o perioada atat de lunga?

N-am fost non stop in turneu, am mai luat cateva pauze; dar da, e cel mai lung turneu al meu de pana acum. Se va incheia in martie- aprilie.

Cum turneul meu devine mai mare de la un an la altul am invatat sa ma obisnuiesc si sa ma organizez. E nevoie de o structura exacta pentru fiecare intamplare care e legata de turneu, de foarte multa munca de echipa, calatorim cu 2 autobuze si trei camioane cu echipamente. Echipa noastra e formata din 26 de oameni.

Toti sunt niste oameni foarte foarte placuti, muncesc cu totii foarte mult si sunt foarte atenti cu mine, iar asta ma ajuta evident la tot ceea ce implica un turneu. Pe de alta parte, ma organizez in asa fel incat sa pot sa raman in forma cat mai mult: mananc bine, dorm bine, fac sport.

Nu pare a fi vorba de genul de turneu rock star cu tot felul de nebunii…

(rade) Nu, deloc. Imi pare rau sa te dezagamesc, un pic ma dezamagesc si pe mine, dar nu… Viata mea de turneu nu e asa. La inceput am fost mai rock and roll, dar am realizat foarte repede ca daca vrei sa ai succes si sa fii bun pe scena, nu poti sa ai o viata rock and roll. Cel putin vocea mea nu poate sa duca un asemenea stil de viata si am avut deja o interventie chirurgicala pe corzile vocale in 2011, asa ca nu pot risca sa am din nou probleme cu vocea.

Deci nu, n-avem petreceri galagioase si tumultuoase. Dar in fiecare turneu exista o seara in care mergem in club si ne distram cu toata echipa, cel mai adesea la sfarsit cand am terminat cu toata munca.

Noul EP Emerald Island lansat in martie anul trecut e diferit de albumele precedente

Albumul a fost inspirat de un anume stil de muzica si de viata care cred ca a aparut cu un secol in urma, e genul de muzica pe care oamenii au inceput sa-l compuna cand calatoriile de pe un continent pe altul au inceput sa fie posibile. Cand oamenii au inceput sa viseze si sa spere ca pot calatori in locuri foarte indepartate ca Polinezia franceza sau Hawai. E un gen de muzica care vorbeste mai degraba despre puterea imaginatiei, daca asculti cu atentie poti gasi pe album cantece unde sunt multe tobe si sunete din jungla. Ideea a fost sa aducem acea atmosfera a calatoriilor imaginare in lumea noastra.

Si show-ul pe care-l veti vedea la Bucuresti, cu care ne aflam in turneu, e creat in jurul aceleiasi idei si atmosfere.

Nu cred insa ca vom continua sa facem acest gen de muzica, a fost un experiment, o incercare prin care am intrat in acea atmosfera si, sincer, nu stiu ce ne va duce urmatorul album. Stiu insa ca o sa pastram acelasi sistem de lucru – luam o idee care ne inspira, ne intriga si lucram in jurul ei un intreb album dezvoltand o lume intreaga.

Exista undeva in lume vreo insula care se numeste Emerald? Prin Thaiti?

Nu stiu, pentru noi e doar imaginatie.

 

*

De ce cred ca ar trebui sa mergeti sa o vedeti pe Caro Emerald? Pentru talentul ei, pentru munca corecta si coerenta pe care o face si pentru atmosfera speciala a acestui turneu. O oaza de bun simt si de normalitate, de bun gust si de muzica fina.

Caro Emerald are zeci de concerte in toata lumea in sali de 2-3000 de locuri, calatoreste cu 2 autocare si 3 camioane cu echipamente, are studii serioase – academice – de muzica, produse conceptuale rafinate – o muzica pe care o poti asculta cu aceeasi placere si peste 10 ani pentru ca nu e parte din niciun trend, are un business construit in pasi mici, corect, strategic.

Pentru romanii care fac muzica ea ar fi o rusine. Are pentru clipurile sale pe youtube cam 200.000 de vizualizari. (exceptand A night like you, marele ei hit international). 200.000 de vizualizari le face un artist roman de carton intr-o dupa amiaza cu ceva investitie suplimentara pe vreun site dubios.

Cam asta e diferenta intre muzica facuta corect, coerent, conceptual,  gandita ca un business real si lumea ambalajelor, a formei fara fond, a laudelor fara rost si fara continut.

Iar noi romanii avem mai mult ca niciodata nevoie sa vedem asemenea exemple de lucruri facute corect, cu bun simt si fara emfaza.

Zic sa ne vedem la Sala Palatului pe 28 februarie, sa intram macar pentru doua ore intr-o oaza de normalitate care sa ne inspire sa facem cu bun simt lucrurile din viata noastra.

caro emerald bucuresti

3721
pavilionul francez bienala venetiaPavilionul francez transformat intr-un studio de inregistrari spontane la Bienala de Arta de la Venetia

Pavilionul francez transformat intr-un studio de inregistrari spontane la Bienala de Arta de la Venetia

text de Eliza Crihana

Pentru prezentarea de la Bienala de Arta 2017 din Venetia, artistul Xavier Veilhan subliniaza arta muzicii cu un spatiu dedicat interpretilor, tehnicienilor, programatorilor si producatorilor de sunet. In pavilionul francez, Veilhan a realizat “studio venezia” – un spatiu care incurajeaza colaborarea compozitorilor din intreaga lume pentru a face muzica pe toata durata expozitiei.

Publicul este invitat la acest proces, un moment rezervat in mod obisnuit doar artistilor. Pentru a respecta dorinta lui Veilhan de a impartasi aceasta experienta care este de obicei privata, publicul din toate colturile lumii poate accesa inregistrarile digitalizate pe o platforma online senzoriala numita “echoes of the studio” (ecouri ale studioului).

Prin cuvantul “studio”, care desemneaza un loc ce gazduieste muzicieni si artisti (indiferent de nationalitate), Xavier Veilhan se bazeaza pe acest spatiu plin de talente si pune accentul pe munca in echipa: muzicieni, tehnicieni si producatori se intalnesc zilnic in cadrul Bienalei si imbina o intalnire unica si surprinzatoare.

Spatiul in sine este o reinventare a arhitecturii pavilionului francez, proiectat in 1912 de catre inginerul venetian Faust Finzi. Compuse ca un peisaj grafic de forme, elementele precum pardoselile, plafoanele si zidurile formeaza un tablou functional din lemn si tesatura, care se dubleaza ca un studio de inregistrare complet operational. Numeroase instrumente sunt integrate in acest spatiu, oferind muzicienilor instrumentele necesare pentru a compune si a experimenta.

Publicul din intreaga lume poate asculta online melodiile create de artisti prin intermediul platformei creata de agentia BETC din Paris si streaming-ul de muzica Deezer. Interfata oglindeste pavilionul printr-un peisaj grafic de forme. Vizitatorii pot asculta muzica inregistrata la “studio venezia” unde gasesc si o arhiva online ce gazduieste extrase de minute ale inregistrarilor anterioare la studio.

studio venezia studio venezia bienala studio venezia 2017 pian studio venezia pavilionul francez bienala de arta

1710
gaga passDespre rigoare, disciplina, profesionalism si Stefani Germanotta cu romanul care a lucrat pentru Lady Gaga

Despre rigoare, disciplina, profesionalism si Stefani Germanotta cu romanul care a lucrat pentru Lady Gaga

De la sfarsitul lui septembrie, pe Netflix e disponibil documentarul Five Food Two – Lady Gaga. Pentru multi dintre cei care nu apreciau artistul Lady Gaga, ma includ aici cu varf si indesat, acest documentar este o sansa foarte mare de a vedea ce om misto e in realitate Stefani Germanotta.

Sigur ca e un documentar produs si realizat de echipa ei, deci au controlat informatiile ca sa iasa cel mai frumos portret dar, chiar si asa, daca te uiti cu atentie la reactiile ei, la selectia oamenilor din echipa, la relatia cu parintii si bunica ei, cu managerul – Sonja Durham-  care era sub tratament pentru ca fusese diagnosticata cu cancer la momentul filmarilor intelegi ca e o femeie sensibila si foarte atasata de oamenii pe care-i are aproape.

(Sonja Durham a decedat la inceputul acestui an, iar zilele trecute Gaga i-a adus un omagiu super emotionant pentru ca ar fi fost ziua ei de nastere)

Ca o completare a portretului de pe Netflix, am vorbit cu romanul care in 2012 a lucrat pentru turneul Lady Gaga – Born This Way Ball.

*

alin loboda 2       Alin Lobodă are 36 de ani si lucreaza in cadrul unei multinationale, dar inainte de asta a lucrat ca specialist in efecte pirotehnice pentru artisti romani, cat si pentru spectacole de teatru, dar si la nivel international pentru artisti aflati in turneu in tarile vecine: Metallica, Iron Maiden, Rammstein, Guns n’ Roses, Kiss etc.

„In sistemul international pentru profesionistii dedicati industriei divertismentului exista patforme registru cu oameni din diferite domenii: tehnicieni de lumini, tehnicieni de sunet, tehnicieni video, tehnicieni care construiesc scena (riggers), dar si meserii nisate dar necesare in timpul unui turneu – bucatar,  florist etc. Ca sa apari pe o asemenea platforma de unde esti recrutat pentru job-uri iti trebuie recomandare si un CV care sa arate ca ai facut meseria pentru care aplici. Esti verificat in detaliu si trebuie sa dovedesti in multe feluri ca esti omul din CV, ca ai facut lucrurile trecute acolo. In platforma se lucreaza pe call-uri, odata ce bifezi ca esti activ si te solicita cineva pentru un job, ai voie sa refuzi trei cereri. Dupa al treilea refuz, esti dezactivat si treci iar printr-un proces de verificare ca sa arati ca te-ai reapucat de munca pana esti aprobat din nou.

Eu inca sunt acolo, dar sunt inactiv. Sunt ca si cum ar fi „in rezerva”, la armata.”, explica Alin procedura prin care a ajuns sa lucreze pentru asemenea proiecte.

„In 2012 am fost solicitat pentru efecte pirotehnice pentru show-urile din Sofia si Bucuresti ale turneului Lady Gaga – Born This Way Ball. Am primit efectele pirotehnice cu o luna inainte de showuri. Ei nu calatoresc cu asemenea echipamente, ci le trimit inainte contactelor locale din fiecare tara care trebuie sa aiba grija sa le aduca la locul evenimentului si sa le predea echipei, dar si sa obtina toate aprobarile – politie, pompieri, salvare etc. Conform contractului, am mers in Bulgaria cu o saptamana inainte de show-ul propriu zis pentru a participa la toate pregatirile pentru turneul european.”

*

gaga pass  Conceptul pentru Born This Way Ball a fost un mix intre simboluri Disney, cultura pop, mesaje despre egalitatea de sex, toate adunate in “Geneza Regatului Faimei”, o constructie muzicala ca o opera punk – pop- rock cu influente electro. Scena a fost formata dintr-un castel urias, dar si un catwalk care ingradea o parte din zona din fata scenei, destinata fanilor foarte devotati (cei care veneau la concerte costumati sau aveau mesaje speciale pentru artista). Pentru accesul in acest “Little Monsters Pit” nu s-a platit un pret suplimentar, selectia facandu-se la fata locului de catre membrii echipei Lady Gaga.

”Am vazut cum se facea selectia si cat de misto erau reactiile copiilor / fanilor cand erau alesi. Stiu ca se filmau lucrurile astea, dar habar nu am daca apar pe undeva”, spune Alin.

Chiar daca nu au fost comunicate oficial cifre exacte, pentru partea asiatica a turneului s-a vorbit ca despre cea mai mare scena construita vreodata pentru un turneu al unui artist. Scena a fost usor modificata pentru Europa, date fiind locurile in care concertul urma sa se desfasoare.

Reformatarea tehnica s-a facut intr-o sala polivalenta din Sofia – Armeec Arena – cand, timp de doua saptamani, intregul staff a trecut pas cu pas prin fiecare moment al show-ului, reasezandu-l pentru noile dimensiuni.

“Mai intai s-au ocupat de scena pentru a seta detalii de timing si organizare. In prima saptamana au montat si demontat scena de trei ori! Mi s-a parut incredibil, stiam ca se fac asemenea lucruri, dar nu mai vazusem niciodata pentru ca atunci cand ajung artistii cu show-urile la noi, tehnicienii lor sunt deja rodati cu partea de montare – demontare.

Acum lucrau in bucataria interna. Cronometrau cat le lua sa monteze fiecare dintre parti, faceau mici retusuri la décor care avea o alta vizibilitate pentru ca era expus altfel. Stabileau oamenii responsabili pentru fiecare segment de scena, asezau totul pe culori, stiau in ce TIR vor fi urcate, in ce ordine vin TIR-urile la incarcat/descarcat. Au facut asta de trei ori – au montat si demontat o scena uriasa, au notat greseli si au reparat ce nu le iesea in timp – pentru a fi siguri ca atunci cand pleaca in turneu totul este perfect setat si stiu exact in cat timp pot face fiecare operatiune. In saptamana doi au repetat cu artistii (Stefani- Gaga, dansatorii, trupa) si au reasezat luminile, efectele video etc”, isi aminteste Alin. S-a repetat o saptamana cu artistii, prima saptamana a fost doar pentru set-up si set-down.

*

Aproape 150 de oameni au mers in sala polivalenta Armeec Arena din Sofia si au petrecut acolo pana la 12 ore zilnic, respectand niste reguli foarte stricte.

“La ora 9 aveam call-ul, trebuia sa fim toti prezenti in sala, indiferent ce se repeta in ziua respectiva. Nu exista artist, muzician, tehnician care sa nu fie prezent la ora 9 in sala, nu intarzia nimeni, totul era ceas.

Erau destul de multe momente moarte – se reaseza coregrafia si cand dansatorii se odihneau, se mai setau luminile – dar nu pleca nimeni din sala.

Nu aveai voie sa scoti telefonul, nici macar ca sa te uiti la el. Daca trebuia sa vorbesti, ieseai afara, se inchideau usile la sala. Exista paza bulgara suplinita de paza lor si erau foarte stricti: foloseai telefonul in sala, veneau la tine, ti-l luau si-l puneau intr-o punga neagra, il sigilau si spuneau „il iei diseara cand pleci”.

Exista o pauza de masa de maximum 2 ore, dar uneori chiar si Lady Gaga cerea sa manance pe scena, alaturi de artisti, alteori mergea intr-o curte interioara doar ca sa mai vada putin lumina zilei in timpul mesei pentru ca se repeta pana seara.”

Dar dincolo de rigoarea de armata a orarului si a muncii efective, ceea ce l-a impresionat foarte mult pe Alin Loboda a fost constiinta faptului ca fiecare e foarte bun la ceea ce face, deci e respectat pentru munca lui, fara orgolii si fara discutii.

“Era un singur lider in sala: Mo Morrison. El era regizorul care dadea indicatiile tehnice despre lumina, scena, coregrafii, urmarind sa fie respectate lucrurile din brief-ul initial. El era Dumnezeul, cand vorbea nu mai comenta nimeni.”

mo morrison lady gagaLady Gaga si Mo Morisson

(Morrison avea la vremea respectiva 59 de ani si mai lucrase la turneele mondiale pentru Michael Jackson, Grateful Dead, The Rolling Stones, Prince,  dar si pentru diferite show-uri americane ale unor artisti ca Britney SpearsJustin TimberlakeBarbra StreisandPaul McCartney sau KISS. Doi ani mai tarziu de la momentul Born this way ball, in aprilie 2014, Mo Morrison a incetat din viata.)

„Nu exista diferentiere, nu exista ego. Regizorul ii spunea inclusiv ei – „Stefani, vezi ca iesi din formatie, vezi ca nu te-ai centrat cu dansatorii.” Scurt, eficient si toata lumea asculta. Daca ii zicea sa stea 5 min in picioare intr-un anume loc pana faceau lumina, nu se misca din locul acela. Nu punea pe altcineva „hai, stai tu in locul meu”. Pentru ca faceau totul la detaliu, pe inaltimea ei.

Stiam ca sunt asa, dar sa vad real atat de multa disciplina a fost incredibil. Gaga nu a marait, nu a protestat la nimic. Se vedea ca nici macar nu gandea ca s-ar putea sustrage de la vreo munca, de la a nu fi egala cu toti cei de pe scena.”

Pentru Alin, care are si experienta artistilor romani – uneori mai relaxati la repetitii, alteori mai orgoliosi sau mai cu pareri tehnice -, aceasta a fost una dintre cele mai impresionante lectii.

„Sunt convins ca atunci cand a facut conceptul show-ului, Lady Gaga – Stefani a avut pareri, a spus lucruri, dar la implementare a executat tot ce au pus-o altii sa faca, fara sa se protejeze vreo secunda de oboseala sau orice alt disconfort.

E vorba de respectul  muncii lor, mentalitatea lor e diferita. Artistul intelege care e treaba lui: trebuie sa cant bine, sa dansez bine, sa dau bine pe scena. Deci sa-i lasam pe oamenii care stiu cu lumina, cu sunetul sa-si faca treaba ca sa-mi fie mie bine cand imi fac treaba.”

*

Alin crede ca in Romania nu se vor intampla prea curand repetitii de o asemenea amploare si rigurozitate, din doua motive: artistii nostri sunt prea orgoliosi  si nu-i lasa pe cei din echipa tehnica sa faca lucrurile cum cred ei ca e cel mai bine, dar si pentru ca nu au asemenea bugete de productie.

“A fost foarte scump sa tii aproape 150 de oameni la Sofia – cazare, mancare, transport – timp de doua saptamani ca sa pregateasca show-ul, iar toata investitia a apartinut echipei Lady Gaga, nu a fost a sponsorului sau a promoterului local. In acest show, efectul pirotehnic pe care-l aveam in grija era super simplu: tragea la un moment dat cu un pistol. Parea ca loveste un lacat, care era actionat mecanic si deschidea poarta castelului. Asta era tot. Si pentru asta eram 3 oameni, doi ai lor – adusi din America-  si eu, contactul local. Despre asta vorbim cand spun ca respectau specialistii si pe fiecare om cu specialitatea si munca lui”, spune Alin.                .

Conform cifrelor oficiale anuntate de Live Nation (compania care a produs show-ul Born This Way Ball), turneul a avut incasari de 183.9 milioane de dolari, cu spectacole in 98 de orase, 33 fiind doar in Europa. In aceasta suma sunt incluse si merchandise-ul, dar si produsele auxiliare care au fost create in legatura cu turneul – un joc pe computer si o linie de cosmetice impreuna cu compania MAC.

Aici puteti vedea un timelapse cu montarea demontarea scenei…

Aici o spectaculoasa prezentare a elementelor scenei

 

Pe Alin il mai gasiti, in fiecare toamna, la Festivalul Whisky-ului, un eveniment dedicat iubitorilor de whisky pe care–l organizeaza anual. Detalii despre acest eveniment aici.

 

4731
andra robbie williams minciuna(Update) Andra & Robbie Williams – impactul unei minciuni –

(Update) Andra & Robbie Williams – impactul unei minciuni –

Acum 2 zile s-a intamplat ceva straniu din care multa lume ar trebui sa invete cate ceva despre efectele minciunilor in epoca in care internetul conduce informatia.

Aflata la un concert Robbie Williams la Budapesta, Andra l-a auzit pe artist cantand pe scena la multi ani pentru un prieten. A inregistrat o parte din moment, l-a pus pe Instagram, a lasat sa se inteleaga ca pentru ea a fost urarea si… iuresul s-a pornit.

Stiri despre cum Robbie Williams a oprit concertul ca sa-i ureze Andrei “la multi ani”, o alta stire ampla in Viva , preluata de Libertatea, despre cum sotul artistei Catalin Maruta a orchestrat toata surpriza (o versiune a acestei stiri se mai gaseste in Click).

A fost nevoie de doar cateva ore pentru ca cineva sa posteze adevarul – un tanar tobosar pe nume Alex Musat – care a avut curiozitatea sa caute dincolo de stirea din ziare.

Am preluat pe Facebook postarea lui Alex, iar PR-ul Andrei, Andreea Retea, a incercat sa ne explice ca a fost o gluma, ca nu e vina ei (!!!) ca presa face stiri din statusuri din social media fara sa sune si sa verifice informatia. Nu si-a pus insa problema sa faca o corectie a informatiei cand aceasta a luat amploare in presa pentru ca, asa cum zice o ironie jurnalistica, “de ce sa strici o stire buna cu un adevar”.

(Intreaga conversatie e in foto mai jos).

Intamplarea m-a provocat sa ma intorc la un subiect care ma deranjeaza in industria muzicala romaneasca: de ce simt artistii nostri nevoia sa minta? De ce vor sa construiasca pe principiul forma fara fond?

O astfel de constructie poate fi spectaculoasa pe moment – pentru 2-3 zile – dar iti poate face foarte mult rau pe termen lung. E ca si cum ai construi o casa fara fundatie, la prima ploaie pleaca cu totul.

Andra nu avea nevoie de o asemenea minciuna. E o artista care si-a construit o cariera mare, pe nisa ei de business nu e amenintata de nimeni (are concerte, are emisiuni importante la tv, endorseaza produse), are o familie minunata. In plus e un om misto si foarte dedicat meseriei (am amintiri cu ea venind prima din echipa la emisiuni de radio si plecand ultima, ca sa-si ia timp sa se pregateasca – apoi relaxeze -, iar asta arata mult din implicarea ei in aceasta meserie.)

Nu exista cale de indoiala ca nu stia impactul unui status in social media. De-a lungul anilor s-au facut nenumarate stiri din ceea ce a postat in social media si a folosit chiar ea (sau echipa sa) aceste canale ca sa anunte lucruri ce urmau a fi preluate de presa. (nimeni din echipa ei nu a avertizat-o ca nu e etic, corect, sanatos pentru business-ul ei sa faca o asemenea postare)

Si-atunci, de ce a luat-o valul si-a facut o mascare din care sa para altceva decat era in realitate? Cu ce o ajuta ca lumea crede ceva ce nu e real? Prietenii ei au fost acolo, stiu ca nu i-a cantat ei la multi ani, familia ei stie asta, totul e doar pentru exterior, pentru public – dar cu ce te ajuta sa-ti minti publicul?!

E o chestiune de ego fara indoiala si cred ca artistii nostri ar trebui sa se intrebe “ce e in neregula in viata mea, in sufletul meu, in munca mea, incat imi doresc sa construiesc ceva pe minciuna?”

E nesiguranta? E neincredere in propriile forte? E disperare ca nu reusesc asa cum imi doresc?

Stiu ca intr-o tara in care diplomele sunt false, tara in care ajung in pozitii de conducere oameni care n-au trecut pe la scoala, situatia pe care o descriu mai sus este o problema minora. Dar daca privim din perspectiva eticii, din a faptului ca mai degraba acesti artisti sunt modele pentru tineri (sau sunt primele modele) responsabilitatea lor ar trebui sa fie mai mare.

Iar de la un artist ca Andra – care e mama a doi copii – parintii cred ca au (sau ar trebui sa aiba) pretentii.

*

Dupa ce informatia a iesit la iveala stirea din Viva in care se preciza ca surpriza a fost facuta de Catalin Maruta a fost stearsa, la fel ca si preluarea ei in Libertatea. A mai ramas o stire similara in click, dar si preluari ale statusului de pe Instagram pe care echipa de PR le poate justifica drept “ei si-au facut stirea, fiecare a inteles ce a putut, nu putem noi controla asta”.

Am mai scris despre situatii in care a fost implicate multa minciuna, aici (tot despre Andra) sau aici (despre Delia) sau aici (Liviu Teodorescu) sau aici (Giulia) si voi continua sa scriu de cate ori gasesc o asemenea intamplare. Cred ca daca nu semnalam aceste mizerii, ele pot fi considerate norme si vor deveni o normalitate.

P.S. Aseara Alex Musat a scos postarea de pe Facebook. Tot aseara in jurul orei 19, m-a sunat Catalin Maruta. Eram la Opera si nu i-am putut raspunde.( sa vedeti Don Giovanni in regia lui Andrei Serban, e o experienta interesanta care aduce putin cu situatia de aici – despre a minti pentru propria placere.)  Sper ca nu ma sunase ca sa scot si eu postarea de pe facebook, ci ca sa-mi spuna ca va da o corectie/precizare publica la aceasta mica mizerie.

P.P.S Am scris despre aceasta situatie in speranta ca o intamplare ca aceasta e o lectie pentru alti oameni. Si va ramane aici, in paginile de internet, pentru a invata si altii peste ani sa nu faca asemenea gafe. Recomand din inima lectura cartii Trust me, I’m a lying – confessions of a media manipulator semnata de Ryan Holiday pentru a vedea si cum se poate specula vulnerabilitatile noilor canale media, dar si efectele negative ale specularilor manipulative.

 

reactie andra robbie

reactie 1

reactie 2 reactie 3

 

UPDATE la 5 ore de la aparitia acestui text, Andra a facut precizari pe pagina sa de facebook

andra follow up pag fb

si un comentariu de pe pagina de facebook a acestui site. doamna care a comentat este directoarea de vanzari Oriflame pentru partea de vest a tarii

reactie andra spectator

 

cateva dintre preluarile din presa ale postarii de pe instagram, stirile de la care a pornit bulgarele – din Viva si Libertatea – au fost scoase de pe paginile respective.

andra click 2

 

antena 3

 

antena 3 stire andra

pro fm stire

5360
music_is_the_drugDespre Mastering the Music Business – 2017 –

Despre Mastering the Music Business – 2017 –

Cateva randuri la cald dupa ce am fost putin la Mastering the Music Business, poate cea mai importanta conferinta despre muzicieni, cu muzicieni din Ro.

Am fost pentru panelul de study case pentru artisti independenti – Alexandra Usurelu, muzica underground dupa Colectiv si Nicu Alifantis – voiam sa vad in detaliu ce au facut oamenii acestia ca sa depaseasca situatii de criza.

*

Sper ca toate celelalte paneluri au fost macar la nivelul acestuia, pentru ca a avut multe lucruri importante rostite:

Bobby Stoica – managerul Alexandrei Usurelu – a vorbit despre cum mereu l-a interesat eficienta. Despre cum a fost in orice clipa constient cat baga in proiect si cand si cum urmeaza sa scoata.

Despre cum a pozitionat-o pe Alexandra si a ramas in acea pozitionare de 4 ani.

Mi-a ramas in minte diferentiatorul neconventional pe care si l-au ales.

“daca toti artistii sunt judecati dupa ultimul single (cantec/creatie), noi ne-am propus sa fim judecati dupa ultimul show.”

Au mutat astfel strategia de la muzica compusa la relatia cu publicul si la structura show-ului pentru ca acolo erau mai multe sanse de succes. (mi-ar fi placut sa povesteasca mai mult despre activarile gandite special pentru a transmite “aproape de public”, pentru ca ele au existat mereu in strategia lor)

*

Codrut Dumitrescu, domnul care are in grija jumatate din trupele underground din ro, a povestit despre cum a facut fata unei situatii de criza: disparitia cluburilor de profil post Colectiv, la un loc cu lipsa dorintei artistilor lui de a se mai se sui pe o scena dupa o asemenea tragedie.

Codrut a vorbit despre partea administrativa a lucrurilor, despre cum nu mai avea nicio incasare si a cautat solutii singur – a gasit doar 3 cluburi cu care putea lucra in conditii corecte. Si cum, practic, tragedia colectiv i-a resetat business-ul.

Nu e deloc intamplator ca trupele aflate sub marca Overground Music au succes, Codrut e un om care stie multa meserie cu tabele in fata. Sa va uitati pe site-ul agentiei lui, o mica revista pentru trupele pe care le reprezinta. Il gasiti aici.

*

Domnul Alifantis a povestit despre cum toata viata si-a provocat domnia sa evenimentele, fara sa astepte  ca ele sa vina. Stia exact care e numarul mediu anual de concerte pe care le sustine si – ceva f f frumos – a stabilit ca 10% dinaceste concerte vor fi sociale, gratuite, banii ducandu-se la cauze umanitare.

In plus domnia sa a povestit despre cum crede ca artistii trebuie – dupa un anume nivel – sa dea inapoi catre comunitatea din care provin si despre cum finanteaza aparitii de albume, ale unor artisti mici in care crede.

a fost punctul final, intelept si darnic, o lectie indirecta despre spiritualitatea si smerenia pe care trebuie sa le cultive un artist.

*

Am fost si la prima editie Mastering the Music Business si vreau sa salut urmatoarele:

  1. Deschiderea pentru toti jucatorii mari din industrie ( de la HAHA pana la Global, cu trecere prin casele mamut Roton si Cat music, dar si cu participari ale agentiilor mici cu artisti underground). Remarcasem ca la prima editie era doar “o tabara”, acest lucru a fost remediat si e un mare plus pentru industrie si pentru conferinta in sine.
  2. Deschiderea pentru analiza mai multor aspecte ale muncii artistilor/ cu artisti – business, compozitie, comunicare sunt directiile care sunt cele mai vizibile, dar industria are multe nuante si anul acesta isi fac simtite prezenta (video, dans, light design pentru conceperea unui show). Sper ca intr-unul din anii viitori sa fie invitat un scenarist de show de muzica pentru ca e acolo o parte importanta de reteta pe care, cu tot respectul, prea putini artisti romani o cunosc.

Mai sper sa fie reprezentata la o editie viitoare si muzica hip hop. Cum stiu ca, odata cu experienta expunerii in spatiul public de business, speakerii vor avea prezentari din ce in ce mai tehnice si mai structurate.

Se simte ca suntem la inceput in zona asta, dar e mult mult mai bine decat anul trecut (cand a fost f bine si a fost o minune ca a aparut o asemenea conferinta)

De ce e utila o asemenea conferinta?

 Pentru ca ii ajuta pe cei care vorbesc sa-si structureze corect actiunile ca sa le expuna publicului.

Pentru ca spectatorii (oameni din industrie) proiecteaza discursurile de pe scena pe propriile nevoi si sunt cu un pas in fata spre reusita.

 Nu e despre networking. Industria aceasta e atat de mica incat toata lumea stie pe toata lumea, sau are nevoe de 2 zile sa-i cunoasca. E despre a invata. Si e f f f multa nevoie de educatie (si) in zona asta.

 

 

 

1831
catalin muraruDoi dintre fondatorii Roton intr-o spectaculoasa cursa ciclista in beneficiul copiilor bolnavi de cancer –

Doi dintre fondatorii Roton intr-o spectaculoasa cursa ciclista in beneficiul copiilor bolnavi de cancer –

Vin momente in viata in care trebuie sa dai inapoi pentru ce ai exploatat de la altii. Si sa “pay it forward” pentru ce, cu generozitate, ti-a oferit destinul.

Acesta e unul dintre acele momente si e un indemn pentru radiouri, televiziuni, ziare, reviste care au facut audiente (deci bani) din artisti ca Inna, Akcent, Alexandra Stan, Connect-R, Andreea Balan, Gabriel Cotabita, Jean Gavril sa dea putin inapoi din ceea ce au primit.

Bine, si artistii numiti mai sus, precum si multi, multi altii ar trebui sa dea si ei ceva in schimb, sa sprijine actiunea despre care scriu mai jos.

*

Doi dintre fondatorii casei de discuri Roton, Catalin Muraru si Dan Muraru (al treilea fondator este Bogdan Maxim), participa pe 1 iunie la o spectaculoasa actiune umanitara internationala de strangere de fonduri pentru copiii bolnavi de cancer: o cursa ciclista de 18 km pe o panta cu o inclinare medie de 8% prin Alpii Francezi. Echipa #WeArmada din care fac parte si romanii are 36 de ciclisti olandezi plus alti 9 veniti din toate colturile lumii si a fost creata de CEO Armada Music (compania care il are in grija pe Armin Van Buuren).

Dupa ce fiul lui Maykel Piron a fost diagnosticat cu leucemie, acesta a decis ca isi va folosi notorietatea, relatiile si influenta internationala ca sa ajute cu orice poate alte familii care trec prin iadul prin care a trecut si el. Asa a aparut #WeArmada, o echipa de ciclisti “muzicali” care s-a alaturat celei mai mari actiuni de strangere de fonduri din Olanda, un eveniment care are mai bine de 10 ani vechime si un “palmares” de peste 140 de milioane de euro stransi in beneficiul copiilor bolnavi de cancer, eveniment organizat de Alpe d’HuZes/ KWF Cancer Society.

Ce puteti sa faceti fiecare dintre voi ca sa-i sustineti pe cei doi romani care s-au alaturat in acest an acestei curse nebunesti (Bogdan, partenerul lor in Roton, ii sprijina total, chiar daca nu poate participa din considerente medicale) :

Puteti sa donati in dreptul ciclistilor din Romania, aici. (atentie trebuie sa marcati pagina in limba engleza ca sa puteti dona cu cardul)

Puteti sa dati mai departe vestea ca doi romani – usor nebuni :) – s-au antrenat cateva luni bune ca sa poata concura cu bicicletele intr-una dintre cele mai grele curse de profil din lume pentru a transmite un mesaj de sustinere tuturor celor care se lupta cu cancerul si rudelor lor.

*

Il stiu pe Catalin Muraru mai bine decat il stiu pe fratele lui, Dan. Stiu dragostea si atentia cu care-si creste copiii, detaliile pe care le urmareste in buna lor educatie, valorile pe care incearca sa le imprime in sufletele lor.

Mai stiu si munca imensa pe care a depus-o alaturi de fratele sau si de Bogdan Maxim pentru dezvoltarea a ceea ce inseamna Roton Music (si extensiile de brand), o companie care are peste 100 de angajati.

Si mai stiu ca pentru vremurile cand i-a fost greu (pentru ca si in meseria asta nu e doar cu sclipici pe pereti si vedete zambitoare in mari concerte) s-a intors la sport – la bicicleta sau alergat – si si-a incarcat bateriile pentru ca sa o ia de la capat in a crea momente/ artisti care sa bucure milioane de oameni.

Stiu deci ca si pentru el, sportul e o forma de echilibru si o sursa de energie in momente limita in viata. Poate tocmai de aceea a inteles mai bine decat noi mesajul pe care #WeArmada incearca sa-l transmita.

Dan si Catalin se antreneaza de cateva luni intens in fiecare zi, in pauza de masa, pentru a participa a aceasta cursa care vorbeste despre solidaritate, prietenie, vointa, perseverenta, lupta cu tine si propriile limite. Ca atunci cand in familie e un necaz legat de o boala.

Zic sa-i sustinem si sa le mediatizam efortul. Puteti dona pentru sustinerea cauzei lor aici.

Multumesc.

3218
pink floyd melissa picturaO tanara din Kansas vede culori in muzica si picteaza melodii

O tanara din Kansas vede culori in muzica si picteaza melodii

text de Eliza Manolescu

Recent v-am povestit despre proiectul simpatic prin care un student si-a propus sa arate lumii cum muzica poate umple o camera cu frumusetea ei. Astazi va prezint o tanara care realizeaza picturi dupa sunetele muzicale pe care le aude.

Melissa McCracken a crescut cu o afectiune neurologica numita cromestezie, prin care proceseaza muzica precum culorile, un dar ce transpune sunetele in picturi inspirate de artistii ei preferati.

Melissa picteaza ceea ce aude. Tanara de 26 de ani, din Kansas, are o tulburare neurologica rara, de care sufera aproximativ 4% din populatia globului. Sinestezia se manifesta la oameni in mod diferit, insa cromestezia, afectiunea de care sufera Melissa, actioneaza altfel. Ea vede in mod spontan si involuntar culori atunci cand asculta muzica.

Sinestezia nu interfereaza cu vederea fetei, asa cum ar crede multi. Ea transpune ritmul muzicii in culori, ca si cum cineva si-ar imagina un lucra sau cum ar vizualiza o amintire.

Puteti vedea mai jos lucrarile Melissei McCracken inspirate dupa cateva melodii faimoase.

Radiohead – “Karma Police”

[embed]https://www.youtube.com/watch?v=1uYWYWPc9HU[/embed]

radiohead melissa arta

Pink Floyd – “Time”

[embed]https://www.youtube.com/watch?v=JwYX52BP2Sk[/embed]

 

pink floyd melissa pictura

 

John Lennon – “Julia”

[embed]https://www.youtube.com/watch?v=I-2t_KDVs-w[/embed]

 

 

john lennon - melissa

David Bowie – “Life on Mars”

https://www.youtube.com/watch?v=v–IqqusnNQ

david bowei melissa arta

Bach – “Cello Suite No. 1″

https://www.youtube.com/watch?v=S6yuR8efotI

bach melissa muzica

 

 

1942
natalie(super foto) In the mood for Natalie Imbruglia

(super foto) In the mood for Natalie Imbruglia

Generatia mea a crescut cu piesele ei. Adica am iubit, ne-am despartit, iar ne-am mai despartit, iar am mai iubit… pe piesele ei.

Eu imi doream sa ma tund ca ea, imi placea cum se imbraca, imi placea look-ul ei sofisticat chic, rock, fara sa fie ostentativ, cu bun simt.

vestea zilei de ieri a fost…

Natalia Imbruglia aduce in premiera in Romania hiturile care au facut-o celebra sambata, pe 29 aprilie la Beraria H din Bucuresti ! La 20:00 va asteptam cu masa pusa, iar de la 22:30 cu spectacolul pe scena !

Biletele se pun in vanzare vineri, 10 februarie de la ora 11:00 AM pe www.iabilet.ro, la Beraria H si in reteaua de 1500 de puncte fizice din reteaua www.iabilet.ro/retea din toata tara si pana pe 15 martie au reducere 30% !

E un bun prilej sa ne reamintim de cateva dintre look-urile ei cele mai simpatice

131368-natalie-imbruglia-hot-short-ha-cTYH ElleNatalieImbruglia

imbruglia3natalie imbruglia 1 natalie imbruglia 2natalie imbruglia 3 natalie imbruglia 4natalie imbruglia 5

natalie imbruglia 6natalie imbruglia 7 natalie imbruglia 8

natalie imbruglia 10 natalie imbruglia 11 natalie imbruglia 12 natalie imbruglia 13natalie imbruglia 14 natalie imbruglia 15 natalie imbruglia 16 natalie Natalie_Imbruglia_-_Counting_Down_the_Days_(single_CD1)Natalie_Imbruglia_-_Scars Natalie_Imbruglia_Kailis_Jewellery_Christmas_06 Natalie+Imbruglia+Heels+Peep+Toe+Pumps+5T82OeDfF1sx natalie-imbruglia (1) natalie-imbruglia (2) Natalie-Imbruglia

natalie-imbruglia-30-h natalie-imbruglia-60th-london-evening-standard-theatre-awards-2014-02natalie-imbruglia-style-fashion-looks_4 Natalie-Imbruglia-Torn-365630 torn

 

si cantecul copilariei noastre – a fost lansat in 1997, sta in picioare si acum :)

2466
Chan-wook-ParkInterviu Exclusiv – Park Chan wook despre desertaciunea umana, muzica, matematica si evadari din cotidian

Interviu Exclusiv – Park Chan wook despre desertaciunea umana, muzica, matematica si evadari din cotidian

Pentru cei care nu sunt obisnuiti ai festivalurilor de film, sau pasionati de filme asiatice, numele lui Park-Chan-wook nu e unul foarte obisnuit. E foarte posibil sa nu va intalniti niciodata cu un film de-al lui, desi ar fi util pentru voi ca experienta sa vedeti macar Oldboy si Stoker.

Park Chan–wook lucreaza cu povesti in care personajele se lupta cu inversunare impotriva propriei sorti, personaje care la inceput sunt incredibil de bune, manate de actiuni altruiste, dar sfarsesc in cele mai negre situatii transformandu-se in demoni.

Park Chan –wook e un domn care crede ca razbunarea e absolut inutila si are o trilogie care vorbeste despre oameni care ajung in situatii extreme si care incearca sa se razbune pe cei care le-au provocat necazuri.

E unul dintre cei mai faimosi regizori coreeni, e atat de faimos si de talentat incat Tarantino a facut super presiuni ca filmul Oldboy sa ia marele premiu la Cannes (nu l-a luat, a luat premiul special), dar si atat de talentat incat sa –l vrea Hollywoodul. Stoker e un film cu Nicole Kidman in rol principal.

Chiar daca nu veti vedea niciodata un film de-al lui (desi va recomand cu incredere sa incercati experienta vizionarii unei povesti scrise de el pentru ca va va bantui multa vreme si va va atinge la nivel visceral, generandu-va senzatii organice – sunt filme nu doar foarte violente dar si foarte erotice), va invit sa cititi interviul de mai jos, din perspectiva intelegerii unui om care lucreaza cu povesti extrem de dureroase ca sa arate desertaciunile caracterului uman.

Un domn care are o rigoare speciala de lucru (face storyboard pentru fiecare secventa din film, repeta cu actorii ca la teatru, vorbeste cu directorul de imagine inca din primele momente cum va arata tot filmul etc). Un regizor care are o tehnica matematica prin care-si manipuleaza spectatorii ca sa ajunga la starile si emotiile pe care vrea sa le transmita.

Interviul de mai jos a avut loc in cadrul Festivalului de Film Independent Anonimul 2016, unde Park Chan-wook a fost invitatul special si a primit un premiu special pentru frumusetea pe care a adus-o cinematografiei mondiale.

La masterclass-ul pe care l-a sustinut in cadrul Festivalului Anonimul 2016, Park Chan- wook a spus un lucru care m-a emotionat profund. Vorbea despre cum construieste o poveste si a spus

“nu exista o actiune pozitiva care sa fie perfect diametral opusa unei actiuni negative pentru ca ele nu au niciodata acelasi context”

E in fraza asta foarte multa matematica, filosofie, dar si cunoasterea inteleapta a vietii – cu multele ei nuante de gri. Si-a fost rostita de un om caruia ii place sa detina controlul.

*

V-am ascultat mai devreme la masterclass si am remarcat interesul special pentru structura si prelucrarea scenariului. Ma gandeam ca e usor sa faci asta cand intreg procesul iti apartine, dar ca e mai greu cand lucrezi in echipa, cum a fost atunci cand ati lucrat cu fratele dvs (nota mea. Au facut un scurt metraj, experimental, filmat doar cu iPhone, film care a fost premiat la festivalul de la Berlin). A fost greu sa lucrati cu fratele dvs?

A fost la fel ca a oricare alta productie… De fapt, ca sa fiu foarte sincer, cand lucrez cu fratele meu nu e chiar la fel pentru ca tind sa-i dau mai mult credit si libertate decat celorlalti membri ai echipei. Pe parcurs ce dezvoltam proiectul imi revin si ajustam mai mult impreuna (rade).

Cred ca foarte multa logica (din perspectiva filosofica) dar si matematica in munca dvs, Erati bun la matematici la scoala?

(rade) Da, e adevarat ca am un interes special pentru structura si pentru logica si acum, pentru ca faceti aceasta comparatie, pot sa spun ca exista elemente de matematica in arta, si in cinematografie. Poate insa ca matematica e mai vizibila in muzica, la Bach de exemplu. Dar la scoala nu am fost foarte interesat de materiile care se ocupau cu stiinta.

E o samanta de matematician in mintea dvs, sunt sigura…

(rade) Da, probabil ca este… in partea de logica.

Revenind la rigoarea dvs in lucrul pentru scenariu, sunt curioasa daca atunci cand incepeti sa scrieti stiti deja nu doar ideea povestii ci si finalul exact sau daca va dati libertate pentru ca personajele sa-si traiasca singure viata in timp ce scrieti.

Depinde de poveste. Uneori stiu sfarsitul, alteori traiesc cu personajele si le dau dreptul sa-si creeze viata in functie de necesitatile audientei si structura pe care o urmaresc… La Oldboy stiam cum se va termina, chiar daca apoi am editat si am modificat. La Sympathy for Mr Vengeance am descoperit finalul pe parcurs ce lucram, a fost un proces mai lung.

Si suferiti pentru personajele care o incaseaza rau?

Nu, pentru ca stiu de ce o incaseaza. In plus, imi place procesul in care, pentru ca nu stiu unde e drumul pe care merge personajul, scormonesc prin ceata. E frumoasa si intensa cautarea respectiva, nu ma chinuie, imi face placere.

Cum va alegeti actorii? E un proces lung sau stiti inca din timp ce scrieti cine va fi actorul care va da viata personajului respectiv?

Nu ma gandesc la un anume actor cand scriu. Ma gandesc doar la viata personajului respeciv, la miza povestii si la ce vreau sa spun audientei in fiecare moment. Dar nu fac casting decat atunci cand simt ca e nevoie de un actor foarte nou, daca am nevoie de un actor care e deja cunoscut pentru munca lui sau am mai lucrat cu el si stiu cum lucreaza, nu mai fac auditie.

Cum ati lucrat ca sa va pastrati identitatea stilisticii vizuale chiar si cand ati lucrat pentru un film hollywoodian – Stoker cu Nicole Kidman si Mia Wasikowska?

 

De data asta am plecat de la un scenariu care nu era al meu si ca sa pot sa-mi internalizez povestea, am tradus tot scenariul in coreeana. Am lucrat pe el, dupa obisnuintele mele – am facut storyboard, am facut pregatirile specifice – cu scenariul in limba coreeana, fara sa schimb o replica in el. Dar aveam nevoie sa am limbajul meu aproape. Apoi am trecut la lucru ca de obicei, cu actorii.

A fost diferit sa lucrati cu actori care aveau o alta cultura decat a dvs?

Pentru mine munca nu e o chestiune de limba pe care o vorbesti, nationalitatea pe care o ai sau stilul personal de viata. E mai degraba despre profesionalism si caractere, personalitati diferite care trebuiesc armonizate in intregul filmului. Dar pentru asta ne pregatim impreuna in avans, inainte de filmari.

In urma cu cativa ani ati facut videoclipuri pentru K pop music unde e un cu totul alt limbaj, o alta audienta. Cum a fost sa va adaptati stilul pentru o asemenea productie de forma scurta?

Am facut doua videoclipuri. Primul a fost pentru un artist rock, a fost un videoclip cu buget zero, o singura zi de filmare, dar am vrut sa fac acest clip pentru ca era forma prin care puteam sa-l sustin pe acest artist care imi place foarte mult.

Cel de-al doilea pentru Lee Jung Hyun care e o vedeta k- pop foarte cunoscuta in Coreea a fost o experienta cu peripetii. Am scris o poveste aproape de stilul meu – cu un vampir – pentru ca pentru asta ma invitasera sa fac videoclipul. Lee Jung Hyun a fost actrita inainte de a fi  o vedeta pop , dar chiar si asa a fost foarte diferit pentru ca eram pe set cu o actrita care canta dar care era cu totul noua. Nu o stiam nici eu, nici fratele meu.

A fost o iesire din zona lucrurilor pe care le fac sau le controlez si trebuie sa recunosc ca e singura melodie de gen pe care am ascultat-o cap coada in toata viata mea. (rade) (nota mea, puteti vedea aici videoclipul respectiv)

Ce muzica ascultati?

Foarte multa muzica clasica, putin jazz si, din cand in cand, rock.

Ce va motiveaza sa mergeti inainte in aceasta industrie in care ati obtinut aproape toate premiile mari?

Nu e despre premii. De fapt, e o chestiune personala. Nu sunt foarte fericit cu viata pe care trebuie sa o traiesc dincolo de munca, adica nu am vreo problema anume in viata, dar nu imi place sa rezolv chestiuni care tin de banca sau , de exemplu, sa merg la sedintele cu parintii de la scoala. Stiu ca trebuie sa fac si aceste lucruri si le fac. Dar sa lucrez la un film, sa ma scufund intr-o poveste in care stiu ca exagerez lucruri ca sa pot sa transmit anumite stari spectatorilor, sa le pot povesti intamplari care sa-i puna pe ganduri, asta e o motivatie foarte puternica pentru mine. Si o forma de evadare de la lumea in care nu-mi place in mod particular sa traiesc.

Pentru ca vorbiti doar coreeana, iar noi nu intelegem niciun cuvant, suntem foarte atenti la ceea ce transmite limbajul trupului dvs. Am remarcat astazi ca sunteti foarte calm, foarte calculat, ca zambiti mult si, chiar si atunci cand vorbit despre personajele foarte intunecate pe care le creati, o faceti cu zambetul pe buze. Nu va intreb de ce creati personaje atat de intunecate, am inteles ca asta e calea cea mai directa prin care ne puteti capta atentia, vreau insa sa va intreb in ce gasiti sursa de energie pozitiva ca sa puneti viata dvs in echilibru dupa ce terminati de lucrat la filme atat de intunecate.

Am invatat sa traiesc fara sperante mari pentru viitor, pentru ziua de maine. Stiu ca asta ma ajuta sa nu fiu dezamagit de ceea ce urmeaza sa intalnesc, ceea ce nu pot controla. Dar in film, in scenariile mele imi permit sa duc lucrurile la extrem, sa pun spectatorii in fata unor emotii foarte puternice care vorbesc despre desertaciunea umana pentru ca stiu ca acolo pot controla aproape totul.

Asa ca in privat traiesc fara sperante speciale, dar pun tot ce cred si simt pe ecran.

*

Cel mai recent film al sau, The Handmaiden, prezentat in premiera in Romania in deschiderea Anonimul va intra pe ecrane in aceasta toamna. (Multumesc frumos Miruna Berescu pentru acest interviu)

1241
tomjonesPR Stunt – sau cum au inceput femeile sa arunce cu lenjerie in Tom Jones

PR Stunt – sau cum au inceput femeile sa arunce cu lenjerie in Tom Jones

citesc biografia unuia dintre cei mai mari publicisti de la Hollywood, Jay Bernstein – Starmaker: Life as a Hollywood Publicist with Farrah, The Rat Pack, & 600 More Stars Who Fired Me  – un domn care a lucrat pentru Sinatra, Sammy Davis Jr si muuuuulti multi altii.

 Bernstein nu se fereste sa dea detalii din viata lui profesionala, sa explice strategii, sa arate cam cum gandea cand isi transforma clientii in vedete. (capitolul despre Farrah Fawcett si decizia de a-i promova … sfarcurile intr-un poster e mai mult decat un studiu de caz)

Cum a fost unul dintre cei mai influenti oameni de la Hollywwod (a murit in 2006) nu prea i-a apasat f tare de indiscretiile pe care le-a facut prin biografia lui, asa ca exista si intamplari care poate n-ar fi trebuit sa fie acolo, mai ales cele legate de viata lui amoroasa cu diverse actrite.

starmaker

Dincolo de asta, iata o poveste despre cum Jay Bernstein a stiut sa speculeze sex appealul lui Tom Jones si sa-l transforme dintr-un cantaret de hol de hotel intr-un sex simbol mondial.

Welsh singer Tom Jones was already a bona fide hit when I became his publicist in 1968.

In previous years he had been part of the swinging music scene, scoring hits with movie themes like “What’s New, Pussycat?”and James Bond’s “Thunderball.”

He was a powerful singer, masculine and roguish in appearance, with an onstage bare-chested presence that at least one nameless woman found extraordinarily sexy. Gordon Mills, Tom’s manager, hired me to launch the singer’s first American performance, at the famous Copacabana in New York City. The Copa was a supper club with an intimate atmosphere that allowed an entertainer to move about in the room as he performed. I had a front-and-center table with half a dozen guests in case Tom’s debut needed extra bodies. It didn’t. The place was packed on opening night.

During his performance a strange incident occurred. Tom was moving from table to table, stopping here and there, singing directly, as if personally, to some of his female fans. Suddenly a woman stood up, slipped off her panties and handed them to him. Gordon Mills told me later that Tom was startled; women had slipped him dinner napkins with their telephone numbers written on them, but never their underwear.

Later that year, Tom opened at the Flamingo Hotel in Las Vegas. After a few days Gordon called me. The crowds were small and lukewarm. Tom wanted to be more than a saloon singer who had to compete with the clink of cocktail glasses. “Think you can do something for us?”Gordon wanted to know.

I flew to Vegas and took in the Tom Jones show. It was sexy and dynamic, but I didn’t think it had the oomph to put him over the top as a long-term Vegas hit. It needed a push, a headline-making push. I talked to Tom and Gordon. They had old-fashioned concepts and came up with the same type of stuff rockers had been doing for years. I went to my suite to think about it. In the process I remembered the knickers incident at the Copa. I had an idea that might work.

By this time, through Sammy and other clients, I was well-known in Vegas by management. It wasn’t difficult to persuade the hotel to give me a couple dozen bogus keys with the Flamingo logo on them. I then went to a lingerie shop and bought several pairs of ladies’lacy silk underwear.

That night I stood at the entrance of the Flamingo showroom. When I saw a good-looking young woman without a date, I approached her. She was usually with another girl or one of a trio. I chose the ones who seemed extroverted and hungry for a laugh. I offered one of two deals. I would give twenty-five dollars if she would throw a room key on the stage while Tom was performing or fifty dollars if she would throw a pair of panties. I had no trouble getting girls; they were like actors at central casting.

Now I had to choreograph the show. I wanted one girl here, one there; I needed them spread throughout the room, planted in strategic spots. Furthermore, timing was everything. They needed to wait until Tom had supposedly worked them into a frenzy with his sex appeal. Tom was in the dark; he knew nothing about my gambit. The show began, and in his usual way Tom began working up to his most popular songs—“It’s Not Unusual,”“Delilah”and “Help Yourself.”

He had great presence, his own style (helped by his friend Elvis) and a sort of waterfront masculine appeal. He wore tight pants and his shirt open to his navel. He was belting away when the first girl threw a room key. Tom paused ever so briefly, swept up the key and looked at it in one quick gesture, and then continued singing. A couple of minutes later another girl tossed a pair of panties.

Tom picked up his pace. Another girl tossed a room key. It was like shots of electricity suddenly bolting through the room. Tom really began to sing and move, convinced that he was motivating the women by virtue of his sexuality.

The women responded in kind, and the more they did, the more magnetic Tom became. The room keys, the panties, Tom’s gyrations and his sensuous songs—they added up to an explosive performance, both onstage and off. I stayed in Vegas a week, repeating the same routine every night. Gordon and I purposely left Tom out of the loop.

By the time I went back to L.A., Tom thought he was the most magnetic man on the planet. During the second week, however, without panties and room keys, the show lost its magic. It was good, but it lacked that indefinable dynamic called sex appeal. Gordon gave me a call; I returned to Vegas. I got more keys and another bunch of panties.

This time, however, I invited members of the press to attend and gave them the Bernstein royal treatment before the show. The same thing happened: Tom began to jive and the women went nuts. Each night was wilder than the one before. The press coverage gave the campaign its needed kick. By week’s end, the hotel had enlarged the letters of Tom’s name on the marquee and women were lining up at the ticket window.

I went back to Los Angeles and kept up with the coverage in the papers. There were no more bogus keys and panties bought at wholesale. The real things were now landing on the stage. Tom was transformed into an authentic Vegas star. What began as a gimmick had become a phenomenon. Tom eventually moved to ever-larger showrooms—the Hilton International, Caesar’s Palace, and the last I heard he was packing the room at the MGM Grand.

I’ve always felt a sense of pride in that particular campaign. I was a ghost, an invisible man who motivated the audience in obscurity.

2667
philip glass romania3 motive pentru care astazi trebuie sa va luati bilet la show-ul creat de Philip Glass (part 1)

3 motive pentru care astazi trebuie sa va luati bilet la show-ul creat de Philip Glass (part 1)

  1. Unele dintre cele mai cool filme au avut muzica scrisa de el

Philip Glass e domnul care a creat muzica de la The Truman Show – filmul in care Jim Carey creste pe un platon de televiziune parte dintr-un experiment, o metafora anticipativa a epocii pe care o traim in care reality tv-ul e vedeta.

Philip Glass a compus muzica si pentru The Hours, dar si pentru Note of a Scandal si-a asezat asa de bine in lumea comunitatii gay niste acorduri care le descriau emotile si starile ca, anul acesta, cand Carter Burwell (care a scris muzicile pentru alte filme de geniu Being John Malcovich sau Adaptation) a primit invitatia sa scrie coloana sonora pentru filmul Carol ( cu 6 nominalizari la Oscar, o poveste de iubire intre doua femei de conditii sociale diferite care are loc in anii 50) s-a intors la The Hours ca inspiratie. Stia ca pentru comunitatea gay va fi un racord emotional frumos.

  1. E unul dintre muzicienii care au readus simplitatea si esenta emotiei in muzica, iar artistii tineri care sunt acum in topuri se duc adesea sa fie sfatuiti de el.

Cel mai recent album al lui Adele, 25, cel care contine si Hello:) a beneficiat de consilierea lui Philip Glass, ba chiar una dintre piese (pe care Adele o considera echivalentul de la Rolling in the Deep de pe precendentul album, “When We Were Young,”  fost inregistrata pe pianul lui Philip Glass.

Dar Philip Glass a lucrat si cu Mick Jagger, Suzane Vega, david Bowie, Brian Eno, Patti Smith.

  1. E un om cu o cultura vizuala si muzicala impresionanta, iar prietenii lui apreciaza teribil sfaturile sale.

Printre prieteni se afla regizorii Martin Scorsese, Woody Allen, Paul Schrader, regizorul de teatru si de film Robert Wilson, celebrul documentarist Erol Morris (pentru ale carui documentare a scris muzicile),  detinaoarea Nobelului pentru literatura, Doris Lessing, dar si muzicieni si dirijori din zona muzicii clasice pe care Glass nu a abandonat-o niciodata.

Ce face Philip Glass si nu intalniti prea des asta in muzica?

Stie sa foloseasca intr-un mod incredibil de emotionant pauzele dintre notele muzicale, tensiunea care se creaza in acel spatiu, pentru ca uneori nici macar nu e vorba de tacere.  (Glass are oricum o teorie despre cum nu mai exista ”liniste” cand e vorba de sunet si zgomot, dar vi-o povestesc zilele viitoare.)

Scrie muzica intr-o forma in care readuce in prim plan simplitatea si emotia.

Philip Glass vine in Romania pe 2 iulie cu un spectacol de atmosfera in care Kronos Quartet vor canta live coloana sonora scrisa de el pentru filmul mut Dracula. Pentru ca e un artist complet si stie importanta detaliilor spectatorii sunt rugati sa vina imbracati cu un anume cod vestimentar. Detalii aici.

Aveti incredere in mine, va fi unul dintre spectacolele cu muzica pe care o veti simti direct in stomac si nu veti sti ce v-a lovit.

Eu am fost la un concert de-al domniei sale la Londra, o muzica contemporana dificil de asimilat la prima vedere/auditie pentru o persoana ca mine care nu e foarte avizata, si am plecat buimaca. M-am plimbat pe strazi cateva ore ca sa ma linistesc de emotia pe care o simteam in stomac.

Puteti sa va cumparati bilete de aici

glass fb cover

 

974
fernando-menis_architecture_013-1050x1313o sala de concerte cum n-ati mai vazut

o sala de concerte cum n-ati mai vazut

Nu ma pricep la arhitectura si e posibil ca aceasta forma de design care aminteste de Gaudi sa fie utilizata de mai multi arhitecti, dar o sala de concerte ca aceasta aratata in fotografiile de mai jos n-am mai vazut.

De asta vi-o si arat.

E creata de studioul de arhitectura al spaniolului Fernando Menis pentru orasul polonez, Torun.

Ideea echipei lui Menis a fost concentrarea pe acustica salii si pe emotia pe care o poate transmite cladirea, constructia, el fiind – de altfel autorul – unor studii care vorbesc despre emotiile cladirilor.

Puteti citi mai multe aici despre teoria lui Reason & Emotion.

fernando-menis_architecture_013-1050x1313

fernando-menis_architecture_002-1050x787 2fernando-menis_architecture_003-1050x787 fernando-menis_architecture_008-1050x665 fernando-menis_architecture_009-1050x840 fernando-menis_architecture_010-1050x701   fernando-menis_architecture_014-1050x840

 

fernando-menis_architecture_012-1050x438

1074
delia coperta lenticularaDespre inovatie in muzica – Delia, din nou

Despre inovatie in muzica – Delia, din nou

Cei mai multi oameni se gandesc ca, in muzica, daca ai un cantec bun nu mai ai nevoie de nimic altceva…

Managerul lui Taylor Swift spune insa ca astazi in muzica e nevoie sa ai cantec bun, fara el viata ta e complicata, dar… muzica reprezinta doar 10% din ceea ce inseamna artistul.
Restul, pentru o generatie care se exprima vizual (selfie-uri, vine-uri, yt), inseamna …marketing, imagine si o atenta planificare a business-ului.

Astazi un cantec ”se arde” mult mult mai repede decat acum 10 ani, iar artistii trebuie sa munceasca mult mult mai mult.
*
Am facut aceasta introducere pentru ca vreau sa asez in context inca o miscare foarte buna a Deliei si a echipei ei.

Delia lanseaza un nou album la concertul ei de la Sala Palatului de la inceputul lui aprilie si, ca sa mai faca o inovatie, pentru ca trebuie sa-si tina aproape atentia publicului ei, echipa Deliei a venit cu o solutie foarte simpatica: Prima coperta lenticulara a unui album.

Pentru cei care au copilarit pe vremea lui Ceausescu, fotografiile lenticulare – cele care isi schimba imaginea cand se schimba unghiul de unde privesti – erau prezente pe ilustrate care aratau locuri din lume la care romanii nu aveau acces. Ilustratele astea lenticulare erau ca o magie pe atunci.

Astazi lumea intelege mult mai bine tehnologia, iar efectul acestei fotografii lenticulare pentru digital natives (cei care s-au nascut post epoca ceausescu) este … transpunerea in forma fizica a unui gif.

Mi se pare f tare perceptia din spatele acestei coperti pe generatii diferite, cum mi se pare genial ca au avut aceasta idee pentru o coperta de album. Simplu si eficient, o dovada ca o idee foarte desteapta atinge pe planuri diferite doua categorii de public.

Albumul care se numeste ”Deliria” – are 6 piese noi, dar si cele mai recente hit-uri ale Simpaticei Delia, Da mama, Cum ne noi si Gura ta.
Ce vreau sa mai remarc – pentru ca vorbeam de o generatie care se exprima vizual si cat de important este ca un artist (un produs, oricare ar fi el, daca e targetat pe tineri) sa ofere cat mai multe visual-uri pentru fanii sai (daca se poate intr-o forma care sa poata sa fie customizata de ei, e chiar genial), noul album contine un pachet generos de fotografii (80 de fotografii noi, nevazute de fanii Deliei) si – aici mi se pare smecheria – 53 de …stickere.

Am mai scris despre vizualul de coperta care e in super trend si e facut de cele doua genii din fotografie/art direction ale generatiei digital native: Dimitri Caceaune si David Gal.

Au iesit simultan in Romania cu desen peste fotografie, graffiti like, exact cum apar in aceste zile in revistele de afara si pe marile site-uri de arta contemporana, semn ca sunt foarte foarte bine conectati la ce e nou si pot sa intuiasca trendurile. Despre acest trend am mai scris aici.
(Sunt fana lor si, off topic, am un mare regret ca nu am putut colabora la intregul lor potential pentru unul dintre proiectele in care am fost implicata).

Aceasta e mai degraba o postare pentru oamenii din industrie (fie ca e muzicala, fie ca e publicitara) pentru ca vorbeste despre activari care sa te tina in atentia publicului tot timpul, activari intr-un mesaj actual care pleaca de la o idee simpla, simpla.

P.S. stiu si unul dintre cantecele noi de pe album. compus chiar de Delia si va fi din categoria… am un nod in gat, vai dar mi-a intrat ceva in ochi…

3828

Clipul muzical în care peste 1.200 de schițe prind viață

Text de Raluca Antuca

Mereu am admirat capacitatea unor oameni de a face lucrurile altfel. Fie că este vorba de resurse diferite sau de abordări unice, ei reușesc să schimbe felul în care percepem anumite lucruri. Sunt sigură că aici intervine o doză de curaj, dar și o viziune foarte deschisă asupra a tot ce ne înconjoară.

Cum ar fi de exemplu ideea să îmbini desenele cu animația atunci când vrei să promovezi muzica! Noua piesă, numită Disco, a compozitorului Ralf Hildenbeutel, a fost promovată într-un mod inedit de către Boris Seewald.

Cu ajutorul unei tehnici Rotoscoping, peste 1.200 de schițe realizate manual prind viață. Dansatoarele Althea Corlett și Simone Schmidt dansează pe hârtie într-un melanj de culori și linii drepte. Această continuitate a desenelor accentuează mișcările grațioase și explorează felul în care contrastul schițelor se îmbină perfect.

Priviți câte foi cu desene s-au adunat pentru aceste două minute de festin vizual. Fără să mai menționez și orele de muncă ale echipei, nu pot decât să felicit ideile care ne scot din rutina de zi cu zi! :)

dance-1 dance-2 dance-3 detail-1-768x511 detail-2-768x511 detail-3-768x511 detail-4-768x511

1021
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!