Tag : Muzica

5-year-old-painter-autism-iris-grace-13Picturile pline de magie realizate de o fetita cu autism

Picturile pline de magie realizate de o fetita cu autism

Text de Raluca Antuca

Autismul este o boală complexă și înțeleasă destul de puțin, pentru că deși unii oameni nu pot interacționa suficient de bine cu ceilalți, au anumite talente sau calități care îi diferențiază de restul. Autismul afectează felul în care indivizii comunică, se comportă și își dezvoltă un stil de viață. Cu toate acestea, unii ies în evidență printr-o memorie vizuală de excepție, orientare spațială sau concentrare deosebită.

De exemplu, Iris Grace este o fetiță de cinci ani din Marea Britanie, care are dificultăți în a vorbi, dar care realizează niște tablouri magice. A dat dovadă de atenție la detalii și o focalizare excepțională, reușind să creeze picture care amintesc de arta impresionistă a lui Monet.

Deși majoritatea copiilor încep să vorbească pe la vârsta de doi ani, Iris acum învață cu ajutorul unei terapii. Arabella Carter- Johnson, mama ei, a încurajat-o să picteze, pentru că se ocupă de educarea fetei acasă și a vrut să bifeze pe lista de activități care se fac la școală și picture, lucrul manual, muzica.

Mămica și-a dat seama de cât de talentată este Iris, care poate să se concentreze chiar și două ore la un desen. Autismul a ajutat-o să-și creeze un stil unic de a picta, pentru că ea are o perspectivă aparte referitoare la culori și nuanțe, înțelegând felul în care acestea se îmbină pe pânză.

Activitatea de a picta este pentru ea o terapie, care o ajută să comunice și să împărtășească anumite  stări. Picturile ei exprimă pace, echilibru, contopire, dar și apăsare sufletească, neliniște. Iris a fost mereu în armonie cu natura și elementele ei. Urmărește cu atenție orice mișcare a copacilor, cum se oglindește apa, cum se mișcă norii și florile în bătaia vântului. Aceste mici detalii și pisica ei, Thula, au inspirat-o de multe ori.

Arabella speră că ceea ce face Iris va oferi noi șanse celorlalți copii care suferă de această boală, pentru că ei trebuie încurajați și susținuți pentru a realiza lucruri minunate. Picturile ei sunt vândute colecționarilor de artă din toată lumea, iar profiturile sunt folosite pentru materiale de artă și terapie.

Mai multe informații pe site-ul ei, iar un Like puteți da pe Facebook!

 

1820
yt1o dependenta pe care mi-o asum: muzica din telefonul meu (P)

o dependenta pe care mi-o asum: muzica din telefonul meu (P)

zilele astea ma imprietenesc cu un telefon nou, asta inseamna ca o parte din muzica mea de plimbat prin parc nu imi este disponibila.

am un play list special cu variante de lucru ale unor piese celebre sau versiuni din concerte care nu au fost facute publice, ba chiar si citeva mixuri facute special pentru mine. asta e micul avantaj pe care-l ai cind lucrezi cu oameni care fac muzica:)

stiu de multa vreme ca sunt dependenta de muzica din telefonul meu si imi asum asta, desi de obicei ma lupt cu orice dependenta, iar zilele astea ca sa nu mi se para ca sunt dezbracata emotional la plimbarile mele matinale  prin parc (muzica pe care o ascult e pur si simplu un invelis pentru gindurile care se aseaza in ordine in ritmul pasilor care au urmat ritmul din casti) m-am orientat catre Zonga si muzicile de pe net.

sunt abonat Zonga de dinainte de a fi lansat oficial (asta pentru ca am facut parte din campania de lansare si am testat produsul inainte) si ma mai joc din cind cind prin colectia de muzici de acolo, facindu-mi propriul playlist, mini statia mea de radio.

cu noul telefon – care e un Samsung Galaxy Note Edge – ma distrez foarte tare cu internet 4, am si Supernet de la Vodafone (o inovatie in utilizarea serviciilor de Internet mobil, care asigura viteze ridicate, stabilitate crescuta si protectie completa, pentru o experienta superioara de utilizare.) si cred ca ma bucur in acest moment de cea mai buna experienta de muzica pe smartphone, cele mai bune servicii de date, muzica nelimitata, viteză de top, streaming fara întrerupere

 

Vestea buna este ca de Pasti, Vodafone are o oferta speciala: utilizatorii se pot bucura de o experienta cu adevarat nelimitata, fara bariere

de date si telefonie mobila. de trafic timp de pana la patru luni, astfel incat sa se poata bucura de serviciile de streaming, sa asculte muzica prin aplicatia Zonga sau sa ruleze continut video pe YouTube, fara sa isi faca griji privind depasirea traficului.

*

Promotional, Bonusul Nelimitat este de acum disponibil pentru toti utilizatorii care semneaza sau prelungesc un abonament Easy, Smart sau RED pentru smartphone-uri, precum si un abonament de internet mobil, pentru laptop-uri si tablete. Bonusul de internet nelimitat este gratuit si este valabil 4 luni pentru toate abonamentele RED, respectiv 2 luni pentru abonamentele Easy si Smart, incepand cu 7 Euro/ luna, precum si pentru abonamentele de internet mobil. Detalii despre activarea bonusului
sunt disponibile aici.

Muzica nelimitat, gratuit, cu Zonga: In plus, abonamentele cu smartphone sau tableta din portofoliul Vodafone Romania, de la Smart 9 la RED 19, ofera acces gratuit la muzica romaneasca, in aplicatia Zonga powered by Vodafone, timp de doi ani.

*
daca sunteti dependenti de muzica din telefon, cum sunt eu si aveti si abonament Vodafone (cum am si eu), ma gindesc ca e bine sa stiti de aceasta oferta.

1559
FINAL-VIOLIN-1_670vioara viitorului, tiparita 3 D

vioara viitorului, tiparita 3 D

Imprimantele 3D incep sa ne bulverseze lumea; am vazut rochii create cu asemenea imprimante, masini (componente ale masinilor mai exact), case si chiar organe umane… ne mai poate uimi un instrument muzical?

ceea ce are in brate domnisoara din fotografia de mai sus e o vioara 3D realizata de doi arhitecti , Eric Goldemberg si Veronica Zalcberg care muncesc in  Miami la studioul MONAD 

Piezoelectric Violin , caci asa se numeste creatia, are doar 2 corzi si va putea fi vazuta si ascultata la Javits Center in New York City zilele urmatoare in cadrul unei expozitii dedicata creatiilor realizate cu imprimante 3D.

2457
463027570(Video) Big Girls Cry- Prietenia dintre Sia si Maddie Ziegler

(Video) Big Girls Cry- Prietenia dintre Sia si Maddie Ziegler

Text de Raluca Antuca

Un nou videoclip marca SIA a făcut furori pe internet în ultimele zile. Este vorba de video-ul pentru melodia Big Girls Cry, care face parte din albumul 1000 Forms of Fear din 2014.

Micuța dansatoare de 12 ani, Maddie Ziegler, care a apărut în celelalte clipuri, nu lipsește. Așa cum ne-am obișnuit, aceasta face un spectacol impresionant, doar că de data asta, accentul se pune pe mimica facială și gesticulație. Dacă celelalte clipuri erau mai scumpe și aveau o tematică aparte, acesta este conceptual, iar Maddie ne demonstrează că nu este nevoie neapărat de dans ca să transmită multe emoții.

Clipul a fost regizat de Sia și Daniel Askill, iar de coregrafie s-a ocupat Ryan Huffington. Așa fain este videoclipul că deja a urcat pe primul loc în Billboard 100 și a reușit să strângă peste nouă milioane de vizualizări pe Youtube.

Și ca să vedeți cât de importantă este social media în zilele de azi, vă spun cum s-au cunoscut cele două. Sia a postat pe Twitter un mesaj în care îi cerea lui Maddie să colaboreze cu ea. Ea a crezut inițial că este vorba de o farsă, dar până la urmă s-a convins că e pe bune și a zburat la L.A două săptămâni mai târziu.

Echipa vedetei i-a dat la dispoziție trei zile ca să învețe un dans, pe care aceasta l-a exersat în doar trei ore. Când a făcut cunoștință cu Sia, era destul de emoționată, pentru că nu văzuse fotografii recente cu vedeta (nu prea îi place să se afișeze) și nu știa la ce să se aștepte. Dar când s-au văzut, s-au îmbrățișat și au simțit că se cunosc de o viață. Ce frumos!

 

2535
kanyecum a furat Adidas premiile Grammy

cum a furat Adidas premiile Grammy

in ultimii ani, Adidas a intrat foarte mult cu endorsement in zona muzicala, mai ales in america, fara insa sa abandoneze sportivii.

duminica seara la premiile Grammy, Adidas prin Kanye West,  Pharell Williams, dar si prin alti cintareti a fost cel mai prezent brand, fara insa sa plateasca publicitate directa (spoturi clasice)

Mai intii, cu citeva zile inainte de show, in joia de dinainte de ceremonie, unul dintre prietenii lui Kanye West a aratat imagini cu noua pereche de sneakers creata de Adidas in colaborare cu domnul West

tot atunci au aparut si citeva fotografii cu cintaretul de la o repetitie cu Rihanna si Paul McCartney , tot cu aceasta incaltaminte.

in ziua show-ului, adidas a facut prima comunicare publica despre noii sneakers pe… twitter , ilustrind-o cu o fotografie mai spectaculoasa

care a adus desigur o avalansa de comentarii in social media.

la momentul show-ului, Pharell Williams – si el sub contract cu Adidas – a venit imbracat in colectia noua a barndului, iar sotia a purtat o salopeta care parea scoasa de pe pista de alergare. avea insa tocuri si poza languros, dar cum salopeta avea si cele trei dungi laterale – marca brandului adidas – nimeni n-a avut nicio indoiala ca amindoi nu livreaza ceea ce e in contract.

in timpul show-ului, Pharell a purtat o alta pereche de sneakers creata de Adidas special pentru acest show, pereche care a fost gata in 5 zile de la comanda …

 

Stiu ca sunt uriti cu spume, dar sunt pentru show si pentru America, iar adidas si-a facut foarte bine treaba.

In aceeasi ceremonie de la premiile Grammy, Kayne West  – cind a urcat pe scena –  avea noua lui pereche de incaltaminte.

E un exemplu foarte frumos despre cum se muta directia publicitatii, de la spoturile clasice la stilul de viata al modelelor pentru viitorii cumparatori. Si, mai mult ca niciodata, e foarte vizibila strategia.

 

 

2199
grammy(FOTO) MODA – 13 tinute cu poveste de la Grammy 2015

(FOTO) MODA – 13 tinute cu poveste de la Grammy 2015

Aseara a fost gala premiilor Grammy, motiv ca distinsele doamne din muzica sa afiseze citeva tinute prin care sa capteze atentia. La aceasta editie tot Madonna a dat lovitura chiar daca multa lume a spus ca a fost deplasata. (cam cind nu a fost Madonna deplasata?!)

Din categoria pomul de Craciun trebuie pastrat in memorie in orice perioada a anului….

Rihanna in Giambattista Valli Haute Couture

Categoria argintiu, sirena…

Kim Kardashian West in Jean Paul Gaultier si sotul Kanye West

Rita Ora in Prada

Katy Perry in a Zuhair Murad

 

categoria negru e potrivit oricind

 

Sia in Giorgio Armani

Gwen Stefani in Atelier Versace

Madonna in Givenchy Haute Couture

 

categoria stripe-uri – material taiat ca sa se vada pielea

Iggy Azalea in Armani Privé

Taylor Swift in Elie Saab

Katharine McPhee in Emilio Pucci

Chrissy Teigen in Emilio Pucci si John Legend in Dolce & Gabbana

Ariana Grande in Atelier Versace

 

Categoria am contract, deci trebuie sa-l respect

Pharell Williams  si sotia in Adidas

 

2576

Trend: insertii grafice peste imagini

ma aflu in faza de documentare pentru un proiect nou care se adreseaza unui public foarte tinar – 25 ani si incerc sa urmaresc trenduri in comunicarea acestui grup de virsta. vizuala, verbala sau in scris.

cred ca tinarul de 18 ani e un alien, nu are nicio legatura cu comportamentul meu social la aceeasi virsta.

una dintre tendintele despre care vorbeam ieri cu un prieten specialist in comportamentul utilizatorilor de aplicatii este: insertii grafice peste imagini, cut-uri foarte scurte, incalcarea regulilor grafice (multe fonturi, pina la limita kitsch-ului).

astazi am ajuns la noul clip al lui David Guetta care livreaza aceste lucruri perfect si care are 3 milioane jumatate de vizualizari in 2 saptamini.

*

in Romania, Doza de Has face asta foarte foarte bine.

si Has sta bine la trafic, aproape 250.000 de vizualizari in 6 zile.

1915
katy-perry-lenny-kravitzLenny Kravitz, fularul, Globurile si Super Bowl-ul

Lenny Kravitz, fularul, Globurile si Super Bowl-ul

Ieri, in ziua in care Lenny Kravitz inca mai culegea roadele aparitiei sale la Globurile de aur unde a prezentat premiul pentru cel mai bun cintec original, a aparut stirea ca in show-ul din pauza Super Bowl -ului de anul acesta Katy Perry il va avea coleg de scena pe… Lenny Kravitz.

de unde rezulta ca domnul Kravitz e intr-o campanie inteligenta de promovare, de a reaparea in atentia publicului si, mai ales de a se juca cu uneltele pustilor – social media – unde n-a fost foarte prezent.

Va mai aduceti aminte de fotografia asta?

A facut ocolul facebook-ului si a twitterului in urma cu citeva saptamini. Chiar si in Romania au fost site-uri, bloguri care au scris despre fularul lui Kravitz, cum a fost si foarte multa activitate pe facebook legata de aceasta fotografie.

Acum, privind in context, a fost doar un teasing pentru a-l readuce pe Kravitz in atentia tinerilor cu minim efort. Spre zero.

La Globurile de Aur a fost invitat special, surpriza, nu a aparut in nicio comunicare anterioara, ci doar intr-un teasing in ziua ceremoniei. a fost mentionant pe eonline.com

A avut din nou o aparitie cu un look straniu, la o audienta imensa la nivel mondial si, aproape simultan, a fost anuntata participarea sa in cadrul show-ului lui Katy Perry din 1 februarie.

Iar contextul si mai mare este dat de faptul ca Lenny Kravitz si-a lansat la sfirsitul anului trecut un nou album, pe nume Strut.

Acesta e primul single pe care l-a facut public inca de prin vara

Cind privesti in context nu mai e nimic atit de spectaculos, dar nici nu-ti mai vine sa te amuzi de o esarfa mare pe care o poarta semet pentru ca vine mereu intrebarea “dar de ce face asta?”

*
La fel cum s-a intimplat cu Robbie Williams si anuntul lui pe facebook care a facut super valuri cum ca vrea sa fie directorul de marketing al unei companii din Germania. netul a luat foc, companii din Germania au profitat si si-au facut publicitate pe pagina lui de facebook oferindu-i job-uri, iar citeva saptamini mai tirziu Robbie era anuntat imaginea unei noi masini de productie germana:)

… sau despre cum se construiesc campaniile, in timp, asezat, anticipind reactiile publicului si asteptind ca spectatorii sa rostogoleasca mingea.

3291

nou de la Ellie Goulding – Love Me Like You Do ( din coloana sonora Fifty Shades Of Grey)

lansat astazi, noul cintec al englezoaicei Ellie Goulding, Love me like you do e anuntat ca parte din coloana sonora Fifty Shades Of Grey, dar eu sper ca anunta si un noul album pentru ea.

tocmai a fost postat, de citeva minute, pe canalul aristitei asa ca bucurati-va de el.

in urma cu citeva luni spunea despre viitorul ei album ca va fi diferit de orice a facut pina acum. “In mod ciudat, artisti precum Drake au avut o mare influenta si un mare impact asupra mea in ultima vreme. Acum ascult alte muzici decit in urma cu 2 ani, ascult o combinatie de house si hip hop si incerc sa ajung la o idee despre cum vreau sa sune noul meu album. Cercetez”

Deci, sa speram ca e un single de pe noul album si vin si altele curind

2338

adevaratele structuri umane de calitate vs discretia si bunul simt rasadite peste noapte

Am o mare pasiune pentru domnul Sergiu Celibidache pentru ca rezonez foarte bine cu ceea ce spunea domnia sa despre muzica clasica. Inteleg din scrierile domniei sale mai usor decit de la oricine altcineva explicatiile despre teorie muzicala. Poate pentru ca era doctor in matematica si in filosofie.

In week end-ul asta am sa recitesc corespondenta sa catre Eugen Trancu – Iasi (am avut cartea, am dat-o cuiva si cind am revazut-o  la tirg, mi-am dorit sa o mai citesc o data, asa ca am cumparat-o din nou).

Pina sa o citesc, m-am reintors in aceasta dimineata la doamna Ioana Celibdache, sotia maestrului, cea mai rafinata femeie dintre toate cele despre care am citit sau le-am intilnit. Doamna Ioana Celibidache era pictorita si isi semna picturile doar cu numele de Ioana ca sa nu beneficieze artificial de expunere, fiind sotia Maestrului.

O femeie de o cultura, un rafinament si o discretie incredibile. Am scris de multe ori despre dinsa pe blog, iar unul dintre cele mai cautate si mai citite articole de aici este cel de la moartea domniei sale, in 15 ian 2012.

Daca aveti timp astazi, luati-va 8 minute de vazut filmul de mai sus. Doamna Celibidache vorbeste despre geniul sotului domniei sale, dar si vorbeste despre dinsa cu elegantasi fermitate, cu bun simt si multa discretie, reusind sa contureze un portret minunat al cuplului lor.

Zilele astea cind toata lumea flutura bunul simt si discretia ca valori publice (stiu e un oximoron in limbaj, si o absurdite in comportament) e bine sa stim adevaratele structuri umane de calitate.

*

Discretia si bunul simt se cultiva, dar trebuie sa fie in om, nu se capata peste noapte ca si cum ti-ai fi cumparat o rochie noua si iesi cu ea la bal. Eleganta umana, a caracterului inainte de cea a comportamentului, nu se copiaza, e continuta in esenta personala.  Caracterele oamenilor nu se schimba, doar nevoile lor. (“Curva – ca profesie sau caracter – ramine curva chiar si cind a dat de liniste pentru o vreme”, zicea un politician acum aproape 100 de ani)

“In urma unor idioate evenimente tragice multi prieteni de-ai mei, in chip de doliu si-au vopsit piesele albe de la sah in negru, si drept sa-ti spun ii inteleg“, Sergiu Celibidache intr-o scrisoare catre prietenul sau, Eugen Trancu- Iasi, in 28 noiembrie 1939.

In noiembrie 2014, in urma unor frumoase si fericite evenimente, tot mai multi oameni simt nevoia sa faca albe piesele negre. Pina la urma o sa crape vopseaua.

2335
shutterstock_aplauzeaplauze

aplauze

cind apar aplauzele la un spectacol se echilibreaza energiile.

spectatorii care au acumulat emotii dau mai departe, inapoi catre scena, din ceea ce au primit si, intr-un fel, se elibereaza. se descarca.

actorii, cintaretii, dansatorii stiu dupa forma aplauzelor (carnoase, cu pofta, din inima, de complezenta) care e rasplata muncii lor, se bucura de ce primesc, dar se elibereaza si ei de tensiunea care s-a depus pe drumul dintre idee- executie- prezentarea in fata unui public.

ca in viata, ca in iubire, momentul aplauzelor e unul dintre cele mai emotionante, cind e sincer.

dar cum ar fi ca pentru un spectacol, pentru un singur spectacol, nimeni sa nu aplaude.

dupa ce se va fi terminat actul artistic, lumina in sala de spectacol sa fie la maximum. performerii sa se aseze la marginea scenei si sa-si priveasca spectatorii in ochi. spectator cu spectator. sa le prinda privirea si sa se uite inauntru. unde e adevarul care n-are carne, pofta, inima sau complezenta. e simplu si curat. se simte daca a fost sau nu a fost.

iar spectatorii sa le intoarca/sustina privirea. cu emotia de s-a-uitat-la-mine-cel-de-pe-scena pusa la un loc cu emotia spectacolului tisnindu-i din ochi. cautind adevarul.

pentru citeva minute. intr-o liniste de clepsidra.

si-apoi sa plece fiecare, continindu-si emotia si indoiala, amplificate in schimbul acela de priviri fara vorbe, catre casele lor.  pina la o viitoare reprezentatie.

cum ar fi.

*

later edit dintr-un minunat comentariu pe facebook

Miruna Runcan  Ce noi sunt lucrurile pe lume, mereu, luate de la inceput! La “Vicarul” lui Penciulescu, la Bulandra, NIMENI nu aplauda la sfarsit, fara nici un fel de prevenire/semnal de vreun fel. Actorii erau cu totii pe scena si publicul, pur si simplu, intelegea: isi inghitea nodul din gat si pleca in varful picioarelor, fara fosnet. La “…au pus catuse florilor” al lui Hausvater, nu s-a aplaudat niciodata, stagiuni la rand. Incepea sa urle sirena si publicul era “evacuat” ca oile, asa cum si intrase, aproape pe branci. Spre tacerea catarctica. Asta numai la noi – si numai in viata mea. Altminteri, la Paradise Now (Living Theatr) iesirea era asemanatoare, fara pacaneala, zic cronicile si istoria. Tot astfel, la inceputul secolului XX, la Miracolul lui Reinhardt, in catedrala din Kohln sau in piata de la Notre Damme, n-ar fi fost loc/timp de aplauze, nici gand pentru asta. In fine, e bine cand lucrurile sunt noi, inseamna ca lumea/pamantul se invarte (in sens de rotatie ori de revolutie).

Miruna Runcan Nu vreau (jur) sa fac pe nebuna. Vreau doar sa zic ca un spectacol isi castiga cu (cea) mai mare greutate tacerea (pioasa) decat aplauzele de complezenta. Iar credinta mea e ca asta se face doar facand UN ANUME FEL de spectacole, in care in om se modifica instantaneu obisnuintele “de consum”, nu marketing sau dezbateri…

 

 

coverphoto shutterstock

 

2796
shutterstock_violoncelfinala de violoncel a Concursului George Enescu – de la muzica la management

finala de violoncel a Concursului George Enescu – de la muzica la management

Zilele trecute am fost la citeva dintre etapele concursului George Enescu. Nu sunt cel mai rafinat, cel mai cunoscator dintre posibilii spectatori ai unui asemenea concurs, dar imi place sa ma uit la competitii si, mai ales, imi place sa ma uit la oamenii in formare.

Oamenii care lupta cu sine ca sa -si depaseasca limitele.

Sunt doua secvente pe care le pastrez cu drag in minte.

la citeva semifinale am avut acces in culise si pe culoarele Conservatorului (locul unde s-au desfasurat o parte din etapele preliminare, restul fiind la Ateneu in salile mici de concert/ repetitii). Cam in toate salile cu pian, folosite de obicei pentru studiul studentilor, erau concurenti cu corepetorii lor.

Am vazut-o pe culoar pe Sarah Rommel , cea care in cele din urma a terminat concursul de violoncel pe locul 3. Parea fragila si cu o smerenie aparte, un fel de sfiala amestecata cu bun simt: stia ca facuse bine in etapa preliminara, vedeai in ochii ei ca e bucuroasa, dar nu se bucura la vedere.
Nu era niciun gest evident de bucurie. Era multumita si linistita.
Am vazut-o in finala si a fost cea mai emotionala dintre interpretrile din concurs, dar si acolo pe scena Ateneului, cind lupta pentru 15.000 de euro si pentru trofeul George Enescu, cinta asa cum o vazusem pe hol: multumita.

Curgea muzica pe linga ea, stia ca ea face magia, era fericita ca poate face asta, dar in toata atitudinea ei (de la rochia grena care se pierdea printre instrumentele orchestrei si pina la gratia gesturilor ei) era finete, rafinament si discretie, adica nimic din ceea ce ar fi facut-o vedeta, ce ar fi scos-o in evidenta in fata celorlalti concurenti.

A pierdut locul 1 in fata unei concurente din Coreea a carei virtuozitate te facea sa te gindesti ca e un robot. O tinara care venise la sala de concert cu doar 10 minute inainte de inceperea concursului si care intrase relaxat intrebind “unde e garderoba?”. O tinara care parea ca depune un mare efort (era cursa de 100 obstacole pe coarda de violoncel) cu fiecare bucata cintata (la micile ei pauze isi stergea transpiratia cu o batista). O tinara imbracata de parca ar fi spus “priviti-ma. uite ce brate albe am, uite ce rochie rosie am”

Uitindu-ma la cele doua concurente, au fost in finala in programe consecutive, m-am gindit ca daca translatam felul lor de a fi in alte meserii (in management, de exemplu) e cel mai bun model ca e nevoie de un echilibru bun intre tehnica si emotie ca sa ai succes si pentru public/ angajati si pentru specialisti/ ceilalti manageri.

Si ca asta e foarte foarte greu de obtinut.

Cea de-a doua secventa e legata de un domn aflat in juriul competitiei de vioara: Augustin Leon Ara – violonist si dirijor

Dincolo de spectacolul de pe scena, domnia sa era un spectacol introvert, un spectacol al detaliilor: ii tresaltau degetele pe mapa unde facea insemnari despre concurenti ( o miscare usoara semn ca stia ce trebuie marcat pe corzi in clipa aia la vioara), i se schimba ritmul respiratiei in functie de dramatismul melodiei sau dificultatea interpretarii, isi misca usor capul cu citeva fractiuni de secunda inainte ca ritmul sa se schimbe ca si cum i-ar da un ajutor, un imbold concurentului de pe scena.

N-am mai vazut niciodata asa ceva. Am stat cu 2 rinduri in spatele dumnealui, in fata mea nu era nimeni tocmai pentru ca juratii sa aiba liniste deplina, si privindu-l de la distanta simteam muzica prin corpul si respiratia sa si mai ales, simteam ca intelege muzica la un nivel …departe de muritori.

M-am gindit ca trebuie sa fie un profesor foarte exigent, dar foarte, foarte special.( Scria marunt in mapa de jurizare si erau doar cuvinte separate; de unde eram, vedeam textul ca o matrice, spatii egale intre cuvinte, siruri verticale, semn de mare rigoare.)

M-am uitat atit de mult si de fix la domnul acesta incit, la pauza dintre concurenti, s-a intors catre mine si mi-a zimbit.

*
Altfel, Concursul Enescu inseamna Bucurestiul care arata minunat cu un ecran urias in fata Ateneului pe care poate vedea oricine competitia (si ce oameni frumosi erau duminica seara in curtea Ateneului); inseamna prietenii intre concurenti (erau pe scarile Ateneului si priveau la concurentii aflati in scena, cu relaxarea si glumele unor liceeni sofisticati, iar eu – care i-am privit pret de citeva minute – ma gindeam citi dintre ei vor ajunge in marile orchestre ale lumii, sau vor fi mari solisti ai lumii si vor fi pastrat cu ei prieteniile formate la Bucuresti); inseamna o energie speciala in Conservator (zilele trecute erau la intrarea in Conservator si studenti romani care nu aveau legatura cu competitia, dar venisera sa-i vada pe tinerii din concurs. discutau toti relaxati despre muzicile pe care le asculta, si nu era vorba de muzica clasica:) ); inseamna Cismigiul cu tineri care si-au limbat instrumentele muzicale in spate.

– ce-ati vazut din Bucuresti zilele astea? ati avut timp sa vizitati ceva?
– da, strada mare de peste doua blocuri (in traducere _ Bdul Magheru), parcul de linga noi, old city…

Si uite asa, cu participarea concurentilor, dar si a oamenilor care isi fac bine treaba aici la Concursul Enescu e usor sa zici, si in tara,si peste hotare, ca Romania conteaza.

Si in cel mai direct mod, ca Romania sa conteze – in muzica si nu numai – e nevoie de controlul elegant si rafinat al emotiei si de un foarte bun management. (lectia din finala de violoncel)

*
Daca as avea copii i-as duce pentru o zi sa vada competitia. E o lectie despre munca si perseverenta, dar dincolo de asta, e magie. E despre cum – fara prea mare educatie muzicala, doar cu suflet curat, inima deschisa si atentie – poti sa simti cine transmite emotie prin muzica si cine nu.

Si inveti, indirect, ca in viata trebuie sa muncesti pentru amindoua: si pentru tehnica si ca sa stii sa transmiti emotie.

1775
cover fb magentaCONCURS: HAI cu mine in backstage la super concertul Aprindem Magenta!

CONCURS: HAI cu mine in backstage la super concertul Aprindem Magenta!

simbata se intimpla unul dintre cele mai tari evenimente la nivel national; in 3 orase din RO si unul din Germania, simultan se petrec niste super concerte cu cele mai mari trupe din Romania.

cele trei orase din RO sunt București (Piața George Enescu), Iași (Esplanada Palatul Culturii) și Cluj-Napoca (Piața Unirii).

e momentul lansarii Telekom in Romania, iar Berlinul – cu un alt eveniment live – va ura bafta companiei care isi deschide portile la noi.
evenimentul incepe la ora 18.00

pentru ca sunt simpatica pot sa iau cu mine in backstage, in cortul VIP, o persoana care va fi foarte norocoasa pentru ca… ii stiu pe multi dintre cei care urca pe scena si pot aranja de o fotografie, doua, de un autograf, ceva:)

*
ce e foarte tare la acest concert vine din interactivitate. cu aceasta aplicatie, pe numele ei HAI, puteti alege care sunt piesele pe care trupele din concerte le cinta (iar cind o sa aflati trupele, o sa va placa mult sa cinte cintecele voastre preferate)

descarcati-o de pe acum pentru ca de saptamina viitoare incolo o sa fie agenda voastra pentru distractiile cu prietenii; o sa stiti in timp real ce fac prietenii vostri in materie de distractie, o sa le puteti arata fotografiile voastre de la evenimente si o sa va gasiti prieteni cu care impartiti aceleasi gusturi.

e mult mai funny si mai interactiva si, mai ales, mai aproape de tine decit orice aplicatie sau chiar decit facebook.
o gasiti aici.

in plus, pentru ca si facebook are distractiile lui, in aplicatia #fanmagenta de pe facebook sunt multe multe premii (printre ele telefoane Samsung S 5), iar din cind in cind apar si mici detalii despre super concertele simultane.

*

buuuuun, acum trecem la concurs ca sa stabilim fericitul cistigator (sau cistigatoare) care merge cu mine VIP/backstage la super concertul APRINDE MAGENTA.

ce trebuie sa faceti?

sa lasati un comentariu in care sa-mi spuneti pe cine ati vrea sa vedeti la concert. prin tragere la sorti joi alegem cistigatorul si, daca e la concertul de la bucuresti, avem grija sa faceti o fotografie impreuna:)

muuuult succes!

shutterstock_celebritate7 lucruri despre artisti pe care e bine sa le stiti

7 lucruri despre artisti pe care e bine sa le stiti

In contextul sinuciderii minunatului om Robin Williams, m-am gindit sa scriu citeva lucruri pe care le-am aflat in acesti multi ani de trait, lucrat, imprietenit cu/printre artisti. Poate ne ajuta sa –i pretuim mai mult – la vedere – cit sunt in viata si sa intelegem ca intre alb/ veseli/buni si  negru/tristi/ rai, cum ne imaginam ca sunt, se afla de fapt infinite nuante de gri.

1.       Artistul e un om diferit de majoritate.

Daca ar fi ca toata lumea, ar face lucruri ca toata lumea si n-ar mai fi artist. Oamenii altfel fac lucrurile altfel. Si cu “altfel de lucruri” inainteaza lumea.

Sa nu-I mai judecam deci pe artisti dupa chipul si asemanarea noastra; cu siguranta e o diferenta in empatie, sensibilitate, transpunerea si sinteza unor emotii intre ce simt si fac  ei,  si ce simtim /facem noi; chiar daca, aparent, aratam la fel.

2.       Emotiile unui artist ating limite incredibile si-arata vulnerabilitati, fragilitati imense.

Mi s-a intimplat sa trebuiasca sa urc pe o scena alaturi de un mare actor al Romaniei, iar el tremura de doua ori mai tare de emotie decit mine. Cind l-am intrebat de ce, pentru ca mi se parea ca are mult mai mult antrenament decit mine la expunerea la public, a marcat o diferenta: “Cind ma sui pe scena in mod curent, vin dupa luni de repetitii ale unui text si stiu orice miscare pe care trebuie sa o fac. Si atunci am emotii imense, dar acum e mult  mai mult.”

Am vazut cum patruleaza ca un leu un cusca un muzician in culise inaintea unui concert si, cind ii simteam concentrarea pusa la un loc cu emotiile, cu presiunea salii care deja urla in asteptare, mi-am promis ca nu voi mai sta niciodata in culise sa vad asa ceva: ma durea, la propriu, stomacul.

Am vazut o actrita de notorietate mondiala, care a participat la toate premiile mari ale industriei ei si-a facut filme cu milioane de spectatori si care, in timpul unui banal interviu, si-a framintat miinile de emotie fara sa fie constienta de forta pe care o imprima: isi inrosise palmele.

M-am gindit de multe ori ca multi dintre artisti recepteaza emotiile mult mai intens decit majoritatea oamenilor, poate ca asta e explicatia creatiei lor unice: aduna un bagaj emotional mai greu decit al nostru pentru care au instrumentele naturale – harul- sa-l transpuna apoi in arta.

 3.       Nevoile lor emotionale sunt, de multe ori, diferite de majoritate. (pentru ca… punctul 1)

Au nevoie de mai multe validari, au nevoie de mai multe confirmari; e atit de subiectiva munca lor si stiu ca oricind o pot lua de la zero, fara sa mai aiba nimic, incit pare ca viata intreaga li se sprijina intr-un fir de ata. In fiecare an, in fiecare luna, uneori in fiecare zi (dupa drumuri lungi, in turnee) au un nou performance in care sunt supusi presiunii, tensiunii si , la sfirsitul careia, asteapta o validare.

In plus, actul creatiei e diferit intre artisti – unul are nevoie de mult spatiu, de timp pentru “internalizarea”/sinteza  emotiilor, altul are nevoie de preteni aproape, altul are nevoie de vin sau muzica etc etc.  Pe noi, spectatorii, ar trebui sa ne intereseze doar rezultatul muncii lor, forma in care a ajuns emotia catre noi. Fara nicio alta “judecata”, “eticheta” lipita pe personalitatea lor.

4.       Perfectionismul lor e greu de dus pentru cei din jur.

 Acelasi text e rostit de doi actori total diferit sau transformat in doua spectacole/filme diferite de doi regizori; cu aceleasi note muzicale, doi compozitori fac muzici diferite. Artistii stiu cel mai bine asta si stiu ca detaliile fac diferenta, asa ca uneori tin cu dintii la detaliile lumii pe care si-o imagineaza.

Am intilnit un mare muzician al planetei – o doamna – care viziteaza in avans fiecare studio in care are de facut un interviu live; vrea sa stie culoarea fotoliilor pe care urmeaza sa stea, daca are trepte de urcat/coborit, cit de inalte sunt – ca sa aleaga tocurile si culorile cele mai potrivite pentru hainele pe care urmeaza sa le poarte. Desi are un program infernal, verifica personal de fiecare data pentru ca “vreau sa simt eu locul, ca sa stiu sa aleg ce e cel mai bine pentru seara respectiva.”

Numai ca dorinta aceasta de a face lucrurile in detaliile lumii lor, cind ajunge in contradictie cu fapte minore ale staff-ului sau familiei, naste dispute in care cineva trebuie sa cedeze. Si nu artistul  e cel care cedeaza cel mai des.

Iar, pe termen lung, asta erodeaza relatiile.

5.       Cu cit e mai celebru si mai de succes un artist, cu atit e mai singur.

Nu pentru ca n-ar avea prieteni sau familie, ci pentru ca momentele lui de succes (daca vorbim de adevarati artisti, nu de cartoane colorate) sunt in lupta cu sine – cel mai adesea pentru a transmite o emotie mai bine, mai puternic, indiferent de calea (film, teatru, muzica, literatura, pictura etc) prin care se exprima.  Si nimeni nu primeste aplauze la scena deschisa pentru ca a depasit o bariera interioara, oricit de dureros ar fi fost procesul si de mare victoria. Pentru ca asta nu se petrece la vedere.

In plus, o mare parte din artisti  – prin natura meseriei – se afla departe de “ai lor” in momentele cheie (cind au luat super premii, cind au fost evenimente in familie). Cum succesul nu vine peste noapte, ratarile momentelor “de familie” se aduna si erodeaza pe termen lung si relatiile, si prieteniile, iar erodarea e  mai puternica decit la restul oamenilor pentru ca vine din ambele capete.

Ii invidiem pentru lumea plina de glamour pe care o afiseaza, dar… de ex, Grace Kelly dupa ce a cistigat Oscarul in 1953, a ramas singura in camera ei de hotel. Tot staff-ul era obosit, parintii se aflau acasa in Philadelphia, viitorul sot – Printul Rainier – era la Monaco; in biografia ei mentioneaza ca, in seara in care a avut cel mai mare succes profesional, a fost de fapt cea mai singura.

6.       Ceea ce stim/credem despre ei e mai degraba proiectia emotiilor noastre pe niste roluri publice, decit adevarul despre ei

Ii vedem in fotografii perfect retusate, cu un stiling perfect si, pentru ca au echipe de imagine bune, pentru ca fac parte dintr-un sistem, intotdeauna imaginile “controlate” sunt mai multe decit cele “paparazzi”, iluzia realului. De fapt, de cele mai multe ori, si fotografiile paparazzi sunt aranjate sau controlate, pentru ca artistul stie ca nu poate iesi in spatiu public decit in “personajul” pe care-l comunica.

Uneori ii judecam dupa reactiile din viata lor privata – iubiri sau scandaluri, cel mai adesea. Dar cind ne punem intrebarea “de ce naiba sunt astia doi impreuna?” nu luam in calcul ca o parte din cupluri sunt aranjate pentru un efect media mai puternic, iar alta parte e “pe bune”, doar ca imaginea curata creata de oamenii de specialitate ascunde un om nu foarte rafinat, dupa cum ii sunt si iubirile/nevoile pe care le are.

Imaginea publica pe care o are artistul – cu cit e mai celebru si are o echipa mai profesionista de comunicare – prelucreaza ceva din personalitatea lui pina cind obtine o calitate care acopera o nevoie a publicului tinta. Cind nu exista, o fabrica. Pentru ca managementul unui artist stie ca publicul va incalca intotdeauna punctul 3 si … va pune etichete.

7.       Cea mai importanta apreciere e cea a publicului. Singura validare care hraneste e cea a publicului. Cel mai mult timp – fizic sau cu mintea – e petrecut, nu cu familia, nu cu staff-ul, ci  cu si pentru public.

Cit proiectul e in lucru, parerea staff-ului (manager, regizor, alti membri ai echipei, familia) e importanta , dar cind prestatia artistica (oricare ar fi fost forma ei) a iesit in spatiul public, poate sa spuna zeci de laude oricare membru al staff-ului, vorbele nu au acelasi impact ca un simplu “multumesc” sau “felicitari” venite de la un spectator, de la cineva din public.

Am vazut multi artisti cum asteapta cu nerabdare dimineata de dupa un spectacol ca sa vada reactiile publicului (in ziare, pe net etc) si cum, de fapt, abia atunci incep sa se bucure de munca lor si sa se motiveze pentru un nou spectacol.

Avem deci un om mai sensibil, poate chiar mai introvert decit majoritatea, mai vulnerabil si cu o capacitate mai mare de a recepta emotii (implicit de a fi afectat de ele), cu un perfectionism – fixism care-l chinuie, dar ii chinuie si pe cei din jur generind tensiuni, care cunoaste momente de crunta singuratate, in balans cu bucurii uriase, care traieste presiunea unei vieti usor schizoide – intre ceea ce e in spatiu public si ceea ce e acasa – si care persevereaza zilnic in meseria lui cu un singur scop: sa placa publicului.

Stiind toate acestea, spun mereu si mai scriu si aici: cel mai bun si mai frumos lucru pe care putem sa-l facem in raport cu arta, noi – muritorii de rind mai putin talentati –  e ca atunci cind ne place munca unui artist sa i-o spunem. In timp real, cu sinceritate si simplitate. Cu un mesaj oriunde stim ca ar putea ajunge la el/ea.

O sa conteze enorm, o sa-i dea aripi pentru inca o zi grea de munca (cea mai grea munca e cea cu mintea si trupul tau), o sa-i aduca o confirmare ca merita toate framintarile pentru “de ce sunt altfel?” si… pentru momente ca acelea prin care a trecut Robin Willliams , s-ar putea sa faca putin, un milimetru, o miime de milimetru, diferenta.

Si sa salveze o viata.

9808
cintece uitateVivaldi vs Beatles – ce spune creierul nostru in functie de ce muzica ascultam

Vivaldi vs Beatles – ce spune creierul nostru in functie de ce muzica ascultam

niste baieti simpatici si foarte destepti s-au apucat sa studieze cum reactioneaza creierul in functie de muzica pe care o asculta.

au descoperit astfel ca partea care e activa cind ascultam, de exemplu, Vivaldi nu e aceeasi cu cea care devine activa cind ascultam Beatles.

acelasi studiu a aratat ca muzica vocala vs muzica instrumentala e receptata, din nou, diferit; in timp ce ambele emisfere arata activitate in contact cu muzica, prezenta versurilor activeaza mai mult emisfera stinga.

cum noul studiu spune ca fiecare dintre emisfere este specializata pe receptarea unui alt tip de sunet, vom glumi curind “spune-mi ce muzica iti place mai mult, ca sa stiu cu ce parte a creierului gindesti mai mult, ca sa stiu ce fel de comportament ai”:)

studiul – Vinoo Alluri et al, From Vivaldi to Beatles and back: Predicting lateralized brain responses to music

 

1630

dance more, drink slow

imi plac la nebunie campaniile heineken (la unele dintre ele am avut bucuria sa fiu partener/promotor in RO). si-mi plac pentru ca sunt curajoase si foarte speciale.

uite cea mai recenta campanie pe care au lasat-o astazi.
un experiment intr-un club – doua nopti, acelasi numar de persoane, aceeasi durata de timp de observare – o singura diferenta. si nu, diferenta nu e in bautura/ berea care a fost servita cum v-ati astepta in primul moment.

mi se pare f tare sa faci o campanie in care nu e vorba despre vinzarile tale, ba din contra.

p.s. postarea mea nu face parte din nicio campanie. pur si simplu imi place curajul lor si-mi place brandul heineken in toata comunicarea lor, am mai scris despre asta de citeva ori:)

1480
211688_7_600Miley Cyrus, inca un mic soc :)

Miley Cyrus, inca un mic soc :)

eu sunt dintre cei care adora miscarile pe care le face managerul nou al lui Miley Cyrus pentru a -i schimba imaginea de la pustoaica Disney la o femeie – probabil – puternica, vulcanica, independenta, controversata.

nu stiu daca asta va fi directia finala dar ce stiu este ca “tot ce e definitiv bun e plictisor pentru presa” si ca domnul Larry Rudolph (care a avut-o in grija si pe Britney Spears cind trecea de la adolescenta la femeie adulta) face miscari ca la o mare partida de sah.

aparitia de la VMA a fost gindita ca sa socheze o lume intreaga – si e al naibii de greu sa mai sochezi cu ceva astazi – si a fost condusa mediatic genial post eveniment.

Larry Rudolph declara in presa americana “fanii ei au inteles despre ce era vorba, restul vor intelege… eventual” si pun pariu ca aceia care stiu cum e cu teoria dinamicii celor trei categorii de public – cei care te plac, cei care te urasc, cei carora le esti indiferent – au zimbit lung.

acum Miley apare in maieu si chiloti fotografiata de Terry Richardson, unul dintre cei mai apreciati fotografi americani – specializat in portrete si in fotojurnalism, documentare (am mai scris despre el aici) -, dar fotografiile nu sunt facute pentru o revista. au fost postate acum 2 zile pe blogul lui Terry ca urmare a …unei vizite a lui Miley in studioul lui.

care, ce mirare, vin fix dupa aparentul scandal VMA si continua imaginea ei de rebela, de femeie relaxata care n-are nicio problema sa-si schimbe imaginea, look-ul…

 

 

 

 


2399
pianoo dilema matematica: 8 note muzicale si posibilitati infinite de a scrie muzici

o dilema matematica: 8 note muzicale si posibilitati infinite de a scrie muzici

cind eram mica, unchiul cel mai educat din familie  a crezut ca e bine sa invat muzica. am primit o chitara si un profesor. n-au stat multa vreme cu mine pentru ca tot ce ma interesa era matematica.

dar unchiul – care era compozitor – si detinea un pian cu coada, de concert, in apartamentul lui de pe Fainari (habar nu am cum il suisera la etaj) incerca sa -mi explice, in discutii scurte, lucruri despre muzica pe limba mea.

“sunt 8 note muzicale. 8. si un numar infinit de posibilitati de a le combina pentru a face muzica. 8 note si posibilitati infinite de melodii.”, mi-a spus odata si mi s-a parut straniu pentru ca un numar finit de numere combinate in oricare variante ar fi dat un numar finit de posibilitati. i-am zis asta.

“ai sa vezi in toata viata ta ca ai sa intilnesti cintece pe care nu le-ai auzit niciodata, toate la baza cu aceleasi note muzicale”

am protestat ca sunt mai mult de 8 note pentru ca se schimba gamele si tonalitatile.

“chiar si asa, sunt un numar finit de note muzicale. iar posibilitatile de a face muzica sunt infinite.”

***

ma urmareste discutia asta din copilarie. mi-am adus aminte de ea, acum cind am citit rindurile de mai jos in Novecento a lui Alessandro Baricco.

Gindeste-te putin: un pian. Clapele incep. Clapele sfirsesc. Stii ca sunt 88, nimeni nu te poate pacali. Nu sunt nesfirsite, ele. TU, esti nesfirsit, si inauntru clapelor alea, muzica pe care o poti face e nesfirsita. Ele sunt 88, TU esti nesfirsit. ASTA imi place mie. Asta merita sa fie trait.

2238
canyon 1Canyon – sau cum sa faci PR destept

Canyon – sau cum sa faci PR destept

in ultimele saptamini de deplasari am tot pierdut lucruri.

cind am ajuns acasa am gasit un pachet cu o scrisoare

“Stim ca-ti place sa asculti muzica si ca ai pierdut doua perechi de casti. De aceea, ne-am gindit ca-ti va fi de folos aceasta pereche de casti de la Canyon. Iti dorim sa asculti numai muzica frumoasa si sa ai o vara splendida. Cu drag, Canyon.”

nu stiu cine e PR la Canyon, dar are din inima felicitarile mele pentru ca a stiut sa speculeze inteligent un moment din viata mea si sa-mi faca un dar memorabil.

tehnic vorbind, dincolo de darul in sine, sunt foarte multe lucruri prin care cu acest gest compania Canyon a ajuns la mine: am asociat-o emotional cu atentia pe care mi-o acorda, m-au flatat ca stiu de existenta mea, mi-au trimis un obiect atunci cind am nevoie de el.

e atit de potrivit momentul si de personalizat cadoul incit nici nu mai este PR. este un dar de la niste prieteni pe care nu-i cunosti, dar te bucuri ca te stiu ei pe tine.

as vrea foarte tare sa stiu cine se ocupa de PR la Canyon ca sa-i transmit din inima felicitarile mele. isi face treaba cu pasiune si vinde foarte bine valorile brandului lor (scrie pe antentul scrisoricii “create, perform, explore, enjoy”)

cu siguranta de cite ori voi folosi castile imi voi aduce aminte de gestul lor. multumesc frumos.

2063

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!