Tag : personal

cbcum arata o zi a mea la Tabu?

cum arata o zi a mea la Tabu?

“cum arata o zi a mea la tabu?” puteti sa cititi “arata” la prezent (mai stau 3 saptamini), dar si la trecut ( cu o diactritica la mijloc) din motivele stiute deja.

dar oricum ati citi ceea ce fac intr-o zi de lucru e real si ma reprezinta.

tinerii din Asociatia Oricum m-au invitat in urma cu citeva saptamini intr-un proiect special din cadrul platformei Go Mentorship: mini documentare cu oameni pe care ei ii considera talentati si care ii pot influenta/motiva pe cei din jur.

le multumesc pentru onoarea de a ma aseza alaturi de alte femei pe care eu le admir si pe care chiar as vrea sa le cunosc ( Cori Gramescu e una dintre ele, filmul cu ea il gasiti la Dragos Bucurenci pe blog)

care e argumentatia Asociatiei Oricum pentru aceasta serie de minidocumentare?

Talentul nu vine cu instructiuni de folosire. Asta au aflat pe pielea lor sute de mii de tineri care au urmat sau urmeaza scoala in Romania. Cum sa descoperi, atunci, traseul profesional care iti pune in valoare la maximum atuurile?

Cei de la Asociatia ORICUM cred ca vocatia are nevoie de un catalizator pentru a iesi la suprafata. Acel catalizator poate fi un mentor, o poveste a unui mentor, inspiratia si energia profesionistilor care au ajuns la implinire in cariera.

De aceea proiectul GOmentorship a devenit, prin conferinte, interviuri si platforma online, un spatiu de intalnire si de schimb de idei intre tineri studenti, liceeni sau absolventi si profesionisti romani care au ajuns la implinire in cariera.

si-acum, pe bune, fara aranjamente – o zi din viata mea la tabu:)

Cristina Bazavan from GOmentorship on Vimeo.

asemeni celor de la Oricum, si eu cred ca talentul nu vine cu instructiuni de folosire. dar nici nu dispare. asa ca, daca stii si simti ca ai un talent, daca ai incredere in ce faci Go for it! Urmeaza-ti instinctul, oricit de greu ar fi… sau ar parea.

4521
Silhouette-of-happy-womanPentru ce ai face credit la banca?

Pentru ce ai face credit la banca?

Vorbeam vineri cu Irina, colega mea, despre credite. Ea vrea un credit pentru casa si un altul pentru un master in strainatate. Mie mi-e frica de credite.

Era o discutie cu garda jos, despre cit de riscant e sa-ti mai faci acum un credit si/sau cit de greu il obtii.
Parerile erau impartite si se referau la multele acte care-ti trebuie, plafonul pe care trebuie sa-l atingi ca sa obtii o suma sufficient de mare pentru nevoile tale si timpul in care iti e aprobat creditul.

Eu, care am pe blog banner cu Divers Credit BCR, i-am recomandat sa aplice si la aceasta banca. Si-a sunat sotul, finantist, care i-a spus ca suma maxima pentru care poate aplica e 20.000 de euro si ca e bun pentru creditul ei de studii.

Dupa care am inceput sa cercetam si noi:
– e cel mai rapid credit care se obtine de la o banca (reclama spune ca intr-o zi, viata si cercetarea a aratat ca e vorba de maxim 2 zile)
– are facilitati speciale pentru clientii BCR ( nu mai aduci acte legate de cartea de munca si salariu, ci doar un extras de cont cu ultimele trei luni in care a fost virat salariul)
– are o polita de asigurare inclusa pentru eventualitatea in care, din diverse motive, nu poti sa-ti platesti rata.

Cum ziceam, mie imi e frica de credite. Mi se pare ca daca nu stii exact cu ce se maninca, te poti pacali, dar am avantajul de a avea prieteni care se pricep si ma ajuta la nevoie.

Intrebarea mea este: tu pentru ce ai lua credit de 20.000 de la banca?

P.S. pina pe 14 mai, BCR are o promotie pentru acest credit, premiaza, prin tragere la sorti, pe toti cei care solicita efectuarea unei simulari pentru un credit in lei/euro DIVERS BCR in perioada campaniei, in orice unitate BCR, la InfoBCR (contact center) sau la partenerii BCR in vederea determinarii potentialului de creditare si contractarii produsului.

1687
39135Uneori te simti MARE

Uneori te simti MARE

Te simti MARE, crezi ca lumea e la picioarele tale sau… la capatul celalalt al ecranului.

Iti face bine sa stii ca oamenii au incredere in parerea ta. Ca nu te considera nebun(a) cind perseverezi prin a promova ceva in care crezi.

Sigur, cheia e sinceritatea: daca nu e ceva in care crezi, nu poti sa misti lumea…

*
In week end-ul asta m-am simtit MARE. Stiam ca pot “vinde” bilete la spectacole, ca pot convinge lumea sa cumpere carti sau sa vada filme care mie mi-au placut. Am mai facut asta de multe ori.

Dar orgoliul meu (ma scuzati, oameni suntem si suntem plini de orgolii) a tresaltat de bucurie cind am vazut cit de multi ati mers la spectacolul lui James Thierree si mi-ati sunat dupa aceea (sau mi-ati dat mesaje) despre cit de mult v-a placut. undeva dupa mesajul 30 am incetat sa mai numar:)

Mai am in minte 2 spectacole pe anul acesta (unul la sibiu in festivalul de teatru, altul la bucuresti) pentru care voi face un lobby similar. Sper sa-mi urmati recomandarea si la acestea.

E nepretuita bucuria pe care o am cind vad ca sunt oameni care se emotioneaza la spectacolele/ oamenii care imi plac si mie.

Multumesc.

*

uneori te simti MARE, dupa care iti dai seama care-i dimensiunea ta reala, ca esti una cu carnea din care esti facut, pe jumatate animal. si te asezi in banca ta cuminte.

1970
coperta23principii de viata

principii de viata

As fi vrut sa aflati de la mine ca mi-am dat demisia de la Tabu, nu de la colegii care se ocupa cu site-urile specializate in stiri media. Mi-am dorit sa le explic mai intii colegilor mei de ce am luat aceasta decizie si, abia apoi, sa fac comentarii.

Acesta este singurul comentariu pe care-l fac pe tema demisiei mele.

Ieri am anuntat managementul revistei Tabu ca ma retrag din acest proiect. Cred ca directia manageriala pe care o impune noua conducere nu ma reprezinta.
Decizia am luat-o in baza unor principii de viata de la care, sper, nu voi abdica nici in alte situatii. Principii bazate pe respectul fata de mine, fata de munca pe care o fac, fata de oamenii cu care lucrez.

Nu am renuntat la Tabu pentru un alt proiect. Nu am nimic planificat pentru viitor, doar o vacanta un pic mai lunga pentru ca ma resimt dupa 6 ani de munca intensiva si agresiva la aceasta revista. (dar de care sunt mindra pina la ultima litera)
Dupa vacanta mi-as dori, cum spuneam in urma cu citeva saptamini, sa fiu junior intr-o companie care lucreaza cu si pentru online, ca sa invat de la zero un domeniu care cred ca este viitorul.


Va invit insa sa cititi cel mai recent Tabu, ultimul pentru mine din punct de vedere editorial (administrativ voi fi la tabu pina la sfirsitu lunii mai), editia de colectie “100”. Este o editie care ma bucura de la prima pina la ultima pagina si care sper sa va trezeasca niste emotii speciale si, mai ales, uimirea.
Pentru profesionalismul colegilor mei.

Tabu 100 poate fi gasit de astazi la chioscurile din toata tara☺

P.S. pentru ca nu doresc nicio polemica pe aceasta tema, nu vor fi acceptate comentariile la acest post de blog. multumesc pentru intelegere.

5496
13Mot – fotojurnal

Mot – fotojurnal

pentru cine nu stie ma cheama Mot, am trei ani si m-a lasat tata in grija Cristinei pentru o luna. nu comentez.

*

ma plictisesc. m-am gindit sa fac reclama la Mega Image.

(dada, tot io sunt si agatzat de clantza)

*
cristina si-a luat un calculator nou, un samsung ultima generatie. cam mic. abia am intrat in cutie.

dar are tastatura misto

*
v-am spus ca ma plictisesc. noroc ca mi-au trimis prietenii mei de la Doggie Style Boutique un frumos cadou personalizat.

aaa, multumesc ca mi-ati trimis si mincare. aici maninc numai hrana de dieta, a venit nu stiu ce medic si-am inceput sa fac foamea cu mincare antialergica. multumesc dragi prieteni, multumesc.

si bine ca mi-ati trimis si jucarie, pentru ca ma plictisesc tare.

cum spuneam, in restul timpului ma plictisesc. sunt „in the spot light” cum ar spune tata, care filmeaza…

va mai scriu eu… ca mai am de stat aici

2226
376-Echilibruechilibru

echilibru

zilele astea am unul dintre cele mai frumoase proiecte din viata mea profesionala, o recunoastere a eforturilor mele de multi ani.

si, desi sunt mindra, sunt – din cu totul alte motive – intr-una dintre dispozitiile cele mai triste din ultimii ani.

mi se pare ca uneori cineva vrea sa tina lucrurile de pe linga mine intr-un echilibru perfect. prea multa bucurie e echilibrata in alta parte de altceva…

ciudat sentiment.

2128
how-to-draw-a-cartoon-cat-step-6vreau sa fiu pisica

vreau sa fiu pisica


vreau sa fiu pisica. dar sa locuiesc in casa cuiva, nu pe strada:)

sa dorm toata ziua la loc calduros.
sa ma alint pe linga oameni fara sa am alt interes decit mingiierea & mincarea.
sa ma intind dupa mingiiere fara sa -mi fie rusine ca cer un rasfat.
sa-mi arat placerea alintului, iar oamenii sa zimbeasca.
sa am abilitatea de a ma strecura pe sub pielea cuiva fara sa fiu banuita de vreo meschinarie.
sa stiu sa ma insinuez usor usor si sa cistig tot teritoriul.

*
daca oamenii s-ar comporta ca pisicile ar fi considerati machiavelici. dar pentru ca facem supozitii despre mintea pisicii ca ne e inferioara (desi gresim pentru ca recepteaza exact aceleasi emotii ca si noi), comportamentul pisicilor ne face sa zimbim.

cum spuneam, intr-o alta viata vreau sa fiu pisica in casa cuiva.

t7rqbMOT – Jurnal de pisica in vizita

MOT – Jurnal de pisica in vizita

Prima noapte

Gazduiesc pentru o vreme pe numitul motan Mot pentru ca tatal lui (Alex Traila) se duce sa contribuie la dezvoltarea cinematografiei europene pe alte meleaguri.

Dupa o vizita scurta zilele trecute, de recunoastere si mirosire, aseara numitul MOT a sosit cu arme si bagaje in casa mea.
Castroane, saci de nisip, litiera, jucarele, picaturi de ochi (de astea imi e cel mai frica) in caz ca e nevoie, plus carnetul de sanatate daca Doamne fereste se imbolnaveste.

el e Mot fotografiat de taica-su, acasa la el, in curind si fotografii din resedinta lui temporara.


*

Dupa ce a stat pe hol o vreme sa vada daca nu care cumva se intoarce taica-su, a plecat in explorat prin toate colturile casei.

Mot e curios.
S-a oprit intr-o cutie de pantofi de sub un stander plin cu haine. S-a chinuit o vreme sa stea el in cutie in locul pantofilor dar a abandonat lupta pentru teritorii noi.

Mot e timid.
Nu m-a bagat deloc in seama in mod direct, dar a avut grija ca, din cind in cind, sa faca ceva sa se “loveasca” de mine: in trecere de pe pervaz catre parchet, de pe pat catre pervaz.

Mot e intelept.
i-am spus ca nu are voie in bucatarie, ca ala e singurul loc in care nu e voie si, cind intru eu in bucatarie, el sta la usa.

Mot e insomniac.
Nu cred ca a dormit in aceasta prima noapte a lui in casa mea. A stat mult pe canapeaua din camera alaturata, si mai mult pe pervaz, iar intr-o vreme era la picioarele mele.

Mot are gusturi bune la cosmetice.
A ales din baie sa se joace cu unul dintre cele mai scumpe lucruri: o crema guerlain de corp. are o sensibiliatte pentru crema guerlain pentru ca, de dimineata, i-a placut atit de mult mirosul incit a reusit sa vina linga mine ca sa ma miroasa metodic pe picioare☺, ocazie cu care a primit si primul mingiat/scarpinat.

Astazi vom reevalua asezatul lucrurilor in casa. Ce e pe jos diseara e clar ca trebuie mutat in alta parte.

*
intre timp, adica azi noapte, am descoperit via net ca pisicile au creierul la fel ca oamenii, doar ca mult mai mic; sunt insa capabile sa simta exact aceleasi emotii ca si noi, formate in aceleasi parti ale creierului.

si, ciudat, m-am recunoscut in alerta lui la zgomotele noi. de fiecare data cind ma mut intr-un loc nou, remarc toate zgomotele, oricit de mici ar fi. dupa o zi-doua nu mai aud nimic din zgomotele acestea.

3013
interzisinterzis comentariilor anonime

interzis comentariilor anonime


incepind de astazi (ca tot a decis BOR ca saptamina incepe de duminica) nu voi mai accepta comentariile anonime.

ai ceva de spus, spune cum poti si cum te tine tastatura, dar spune-ti numele si lasa o adresa de mail valida.

pentru eventualele comentarii de genul “dar e libertate de exprimare”, raspunsul e simplu: in casa mea, eu fac regulile. nu-ti convine, citeste altceva.

va multumesc pentru intelegere
o duminica frumoasa.

3257
IMG_3084bwleapsa – interviu cu mine insami

leapsa – interviu cu mine insami

mi-a dat Andra leapsa pentru acest interviu lung de 33 de intrebari. n-am raspuns in viata mea la atit de multe intrebari personale intr-un spatiu public. n-am f multe explicatii pentru care am acceptat sa raspund; ma gindesc ca pe de o parte pentru ca-mi place mult andra, pe de alta pentru ca mi-au placut niste raspunsuri dintr-un interviu similar, dar mai presus de toate pt ca am fo in good mood.

dar nu-mi mai cereti alta data asa ceva, va rog:)

foto Diana Iurkiewicz

1. Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine?

cind eram olimpic la Matematica. banuiesc ca au fost mindri si cind  mi-au auzit prima  emisiune la radio sau mi-au citit primul articol de prin vreun ziar. Dupa aia s-au obisnuit.

2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?

parintii. dar unele lucruri nu se mai pot repara. ni le asumam ca astea sunt.

3. La ce eşti cel mai bun, ce ştii să faci mai bine decât toţi oamenii pe care-i cunoşti personal?

sa ascult si sa simt dincolo de vorbe sau de gesturi.

4. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi?

disciplina si incapatinarea.

5. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?

depinde pt citi bani. daca e vorba de  milioane de euro, mi-as gasi scuze pentru orice:)

6. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moştenit-o de la părinţii tai?

corectitudinea.

7. Când ai simţit că ai arătat cel mai bine din toată viaţa ta?

la Oscar pe covorul rosu, mi s-a parut pt o clipa (aranjata si cu rochie lunga si scumpa) ca as putea fi o Cenusareasa. apoi m-am trezit la realitate, aveam mult de munca si ma astepta George Zafiu sa-i transmit la radio lucruri.

8. Care e cel mai prost om pe care-l cunoşti?

eu.

9. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?

unghia care zgiriie pe o tabla/geam.

10. La ce eveniment din viaţa ta ai fost cel mai emoţionat/a?

botezul nepotului meu. i-am fost nasa si imi aduc aminte ca cititul Crez-ului din Biblie mi s-a parut cel mai greu lucru din viata mea. dupa multe bilbieli pe prima propozitie, mi-am incordat diafragma, am bagat vocea de radio si-am citit ca o stire. n-am gasit alta solutie ca sa ma salvez.

11. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viaţa ta?

cind am parasit.

12. În faţa cui te simţi cel mai pierdut, emoţionat, blocat?

in fata oamenilor pe care-i iubesc pentru talentul lor.  si in fata celor care ma lauda. nu stiu sa primesc asta.

13. Când ţi-a fost cel mai greu să spui adevărul?

cind n-am mai iubit.

14. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viaţa ta?

as vrea sa ma intorc pe la 27 de ani, la un moment in care n-am avut suficient curaj. poate acum as avea.

(nu stiu ce era la 15 si 16, nu apar la Andra, deci… am scapat)

17. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubeşti?

ce n-am iertat pina acum: minciuna. nu am de unde sa stiu ce nu voi ierta, pentru ca Iubirea te face sa accepti multe.

18. Ce calitate a jumătăţii tale de viata iţi este cea mai dragă?

increderea.

19. Care a fost jucăria ta preferată in copilărie?

jucariile de plus. erau rare si greu de obtinut. chiar si in facultate mai achizitionam, ca sa compensez ce n-am avut. dupa o vreme mi-a trecut.

20. Pe cine te bazezi dacă ţi se întâmplă o nenorocire?

in primul rind pe mine (de ce sa-i incarc si pe altii cu problemele mele?!) si, daca nu ma pot descurca singura, am 2-3 prieteni pe care ma sprijin cu nadejde.

21. Pe cine simţi cel mai tare nevoia să protejezi?

pe oamenii pe care-i iubesc.

22. Care e domeniul despre care ai vrea să ştii cel mai mult?

cum functioneaza creierul si cum il putem “exploata” mai mult.

23. Cine/ce-ţi lipseşte cel mai tare în acest moment?

o vacanta pe o insula pustie, intr-un loc in care sa fie atit de liniste incit sa vrei sa vorbesti prin semne ca sa nu-i strici armonia.

24. În ce privinţă crezi că eşti cel mai puţin înţeles?

in nevoia mea de perfectionism, care uneori poate parea o atitudine extrema – cind ii imping pe cei din jurul meu sa-si depaseasca limitele. incerc sa ma domolesc, dar instinctul e, de multe ori, mai puternic.

25. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?

”Cu placere”. l-am constientizat cind am inceput sa invat limbajul mimico gestual. in limba surdo mutilor “multumesc” se spune ducind degetul aratator si cel mijlociu de la mina dreapta la barbie. dar “cu placere” e “spus” desenind o inima in dreptul inimii. asa mi-am dat seama ca e mai important sa faci cu placere ceea ce faci, decit sa astepti multumiri pt asta.

26. Unde te simţi cel mai în siguranţă?

in mintea mea.

27. Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a făcut vreodată?

nu le tin minte pt ca ma sperie. nu stiu sa “dealuiesc” cu complimentele, fac fata cu mult mai usor la vorbele rele pentru ca de astea am invatat sa ma apar.

28. Care e persoana care te face să râzi, să te simţi relaxat?

prietenii mei.

29. Pentru ce te rogi cel mai des?

pentru intelepciunea de a alege intre bine si rau si pentru puterea de a duce pina la capat ceea ce e bine, oricit de greu ar fi.

30. Cine te-a influenţat cel mai mult până acum?

profesorul meu de matematica din scoala generala. mi-a ordonat mintea si m-a invatat ca daca  nu ai datele corecte ale unei probleme sau nu te folosesti de toate datele pe care le ai, nu ajungi la concluzia buna. e o lectie care, translatata in viata, mi-e calauza.

31. Care a fost primul tău vis împlinit?

sa vad Oscarurile la ele acasa. al doilea a fost sa vad festivalul de film de Cannes la el acasa. intre ele sunt o multime de intilniri incredibile cu niste oameni minunati. un alt vis mare care mi se indeplineste e sa-l vad pe Kevin Spacey jucind teatru. anul asta pe 31 august il vad in Richard al III-lea.

32. În ce an al vieţii tale ai simţit ca te-ai schimbat cel mai mult?

2000.

33. Ce invenţie din acest secol crezi că are cel mai mare impact în viaţa ta?

telefonul mobil. e monstrul care-mi ghideaza viata.

as vrea ca leapsa sa mearga la Andreea si Ina ( sunt colegele mele si nu ma pot injura public ca trebuie sa raspunda la atit de multe intrebari) si la….plectrude (pentru ca -mi place foarte mult mintea ei)

2775
merih-mertel-fashion-1lupta mea cu creativitatea

lupta mea cu creativitatea

ieri am scris raspunsuri pentru multe interviuri, astazi mai am un interviu. nu stiu de ce brusc sunt atit de solicitata, dar -constiincioasa – raspund la tot.

ma urmareste o intrebare dintr-un interviu

Cat din viata ta de zi cu zi este creativitate? Si cum ai defini tu creativitatea practica?

am raspuns:

Toata viata mea e o lupta cu creativitatea, sa fac ceva diferit de ce fac ceilalti, surprinzator, mai bun, mai efficient, dar special, creativ.
Si la revista, si in activitatea mea on line (mi-ai vazut blogul nou?) si in viata personala.
Fara creativitate intervine plictisul. Ne plictisim si noi, ne plictisim si publicul, dar si familia.

dar e mai mult decit atit. uneori e ingrozitoare presiunea ca trebuie sa creezi din nou ceva diferit. pui multa presiune pe tine, si pe ceilalti, iar cind nu ti-e recunoscut efortul iti vine sa-ti iei cimpii.

in loc de asta, te asezi frumos in fata hirtiei si incepi sa gindesti “cum ma diferentiez? daca mi-a iesit pina acum, n-are cum sa nu-mi iasa si de data asta.” tragi de tine, apucindu-te din toate colturile.

iar cu vremea intelegi ca toate razboaiele mari sunt in mintea ta, nu in afara ei.

2736

my way

sunt acasa, intre multe perne si batiste, cu laptopul pe genunchi si transcriu un interviu facut acum 2 zile.

ca de niciunde, mi-am dorit f tare sa revad filmarea asta … pina la ultimele secunde.

ceea ce va doresc si voua

si, nu n-am gripa noua. m-am testat 🙂

2500

alexandria- crematoriu din asfalt

Mulţi dintre locuitorii Alexandriei trăiesc din agricultură; ceilalţi din nişte tarabe de fier ruginit, aliniate într-un parc. Pe fiecare tarabă – chiloţi, maiouri, papuci de plastic şi cămăşi turceşti-chinezeşti. Zona se cheamă, în semn de respect pentru Capitală, Lipscani.

Alexandria e un oraş care doarme. Hibernează la căldură pentru că altceva nu are ce să facă; n-are teatru, n-are cinematograf, are o librărie mică în care sunt cărţi laolaltă cu facturiere, două cofetării şi mai multe cârciumi. E un oraş în care copiii învaţă bine, nu pentru că-i ceartă părinţii, ci pentru că singura lor şansa de a pleca de acolo e facultatea

*
pentru prima data in cei multi ani de cind scriu, am scris despre “acasa”- orasul meu natal. n-as fi scris nici acum daca n-ar fi fost pe undeva o raza de speranta si o urma de zimbet.
textul e in Jurnalul national de azi

3272

daruri pe care nu le poti cumpara cu bani

in octombrie e ziua mea, cum e pe la inceputul lunii si am prieteni multi, toata luna primesc daruri.

toti se “vaita” ca e greu sa-mi faca mie daruri;

pot sa-mi cumpar orice vreau si, ca sa fie si mai nashpa pt ei, cred din toata inima ca “darurile adevarate sunt cele care nu se pot cumpara cu bani”

cind se gindeste cineva la tine si vrea sa imparta un lucru frumu pe care l-a vzt/trait, mi se pare un dar minunat, dar e destul de greu sa intilnesti multi oameni care sa stie sa faca asta. ( me happy)

*

azi am primit d la anaceadesteapta o gravura de mircea dumitrescu, “saritul peste gard” din ciclul Patru probabilitati de evadare.

dar darul n-a fost gravura in sine (care e f valoaroasa si f frumoasa si pe care, daca reusesc sa o foto, o si postez), ci asocierea cu experientele noastre, cu discutiile noastre, cu darul de l-a primit ea anul trecut, cu desenul d mi l-a fct radu. iar drumul asta pe care l-am fct mental cind am deschis desenul si emotia care l-a insotit, nu se poate cumpara cu niciun ban, nicaieri in lume.

o zi frumu azi. multzuuuu ana.

(care ana era cu mos craciun in redactie azi. stateau d vb p o canapea si toti cei care treceau aveau luminite in ochi. a fost tare frumu sa constat ca toti mai credem in mos craciun.)

3220

rochia adriana

simpla, discreta, rafinata, eleganta.

muream d curiozitate care e rochia ei, caci e f f f f speciala ca persoana.

un yamamoto.

*

adriana e colega mea si e un personaj aparte, a intrat in gasca mea – off job – de un an si ceva, cu prezenta ei discreta si eleganta.

v-as dori tare sa puteti sa ajungeti sa o cunoasteti. dar pt asta nu e suficient sa o intilniti.

e destul d greu sa reusiti asta, caci nu se lasa usor “cunoscuta”

*

(mi-a dat astazi un documentar despre yamamoto si-am descoperit ca…. asta va fi pt un alt blog)

2033

aeroport budapesta – surreal California Dreamin’

pe drum catre casa ( de la Berlin) escala la budapesta.
*

30 de soldati americani in haine de camuflaj cu imprimeuri pale. (iete ce fashion i-am descris), cu muschiuletzi si foarte atletici. atirnau pe unde isi gasisera cite un loc, un spatiu de bagaje, o masa de restaurant.

toate tocurile cui, mule-urile asortate si bibiloaiele de aur la degete si urechi isi facusera treaba ca din intimplare in zona aia. si tot ca din intimplare mule-urile erau romance.

*
dau la prietenelor mele p sms descrierea situatiei, anaceadesteapta raspunde “decupaj din California Dreamin’ ” si in 2 min trece nonsalant pe linga americani Andi Vasluianu ca si cind ar fi facut si el parte din secventa aia de film.

*
andi a vnt in acelasi avion cu noi de la budapesta la bucuresti.

1536

reveniri, completări

Am primit un blog. pe tabu.ro. cadou de la colegii mei de la New Media.

M. mi-a adunat postările anterioare de pe blogul redacţiei şi s-a furişat puţintel şi pe blogul meu personal de pe Yahoo, unde am “debutat” pe 14 octombrie 2006. nu mai ţineam minte data, evident, dar cu un simplu click pe “last post” din cele mult peste 500 adunate am aflat:)

Nu e frumos să începi un blog cu o chestie postată pe altul în urmă cu doi ani, dar a trebui să cedez insistenţelor lui M., innebunită după poza asta despre care scriam că se cheama PRIZONIER şi a fost făcută de un neamţ pe care-l cheama michael si intr-un fel; nu mai stiu celalalt nume si-mi pare rau.

later edit: is varza la tehnica. M ma tot ajuta pina ma lamuresc cu programul nou, dar tre sa zic ca intre timp stiu cum il cheama pe fotograful asta, misha gordin, iar site-ul lui e Bsimple.com

au trecut 2 ani de atunci, ar fi fost cam nashpa sa nu stiu, nu???


1982

anonimul V: boogie

am vzt boogie.

mi-nu-nat.

descriu mai pe larg faze din public si de prin culise, mai spre dupa amiaza.

1857

Anonimul IV- filme pt prieteni

azi am vzt un film pt mimo, unul pt adriana si unul pt radu. si cum mai am in plan pina diseara filme, cred ca mai bifez si alti prieteni.
pt adriana a fo Muli, o poveste animata facuta de Marjan Farsad din Iran, despre o fetita care avea putini prieteni si facea lucrurile dupa regulile ei principiale si f f frumu. locuia intr-un copac si s-a transformat intr-o stea.

pt radu am vzt un film cu scenariu de prietenul lui roberto garcia (ala de i-a dat premiul uniter la bucuresti, anu trecut). evident, ca garcia nu scrie decit despre copii, iar povestea are drept finalitate puscaria. f frumu si filmu asta p enume Porque hay cosas que nunca se olvidan (r lucas figueroa) . in traducere, pentru ca exista lucruri pe care nu le uiti niciodata.

pt mimo e filmul asta, iar ea – care a avt de-a face cu motanul meu turbat si trimis la mama – stie ca ii este dedicat acest film. l-a fct un britanic, simon tofield, si se numeste cat- man- do


1449

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!