Tag : povesti

jurnal2 iulie – oameni pe care i-am intilnit

2 iulie – oameni pe care i-am intilnit

Mihai – (30 ani) tata de fetita de 3 ani pe care o duce la concerte ca sa o obisnuiasca de mica:), posesor de blog, urbankid.ro. stia de noul meu proiect in care scriu despre oamenii pe care-i intilnesc in fiecare zi si mi-a zis:
“o sa vina lumea la tine sa-ti spuna o poveste frumoasa doar ca sa apara pe blog”
“asa, apar o data si dupa aia? daca ei n-au facut nimic important, ii uita lumea. ca fetele care se dezbraca in ziare. se dezbraca azi, se dezbraca miine si, dupa o vreme, vine alta si se dezbraca”, mi-am aparat proiectul.

scriu despre el pentru ca am auzit ca a avut o super prezentare la Social Media for Parents. toate prezentarile sunt aici

l-am intilnit la o lansare a unei aplicatii Orange unde mai erau vreo 10 blogeri, dar despre ei scriu alta data:)
**

Alexandru Andries (50 si putini ani) – la alimentara mica de linga Ion Campineanu. isi cumparase legume si le indesa intr-o geanta neagra pe care o sprijinise de un frigider cu inghetata, aflat in strada. au trecut doua studente care-l fixau atent. le-a spus “buna ziua” iar ele au raspuns si, dupa ce au trecut, au inceput sa chicoteasca.
been there, done that. in toamna am fost in locul fetelor, dar abia astazi m-am prins cit de tare se bucura Andries cind vede reactia asta. si ca raspunde special cu “buna ziua” privirilor, pindind un raspuns.

**

doamna de la Imedio, din pasaj de la Universitate (50 si putini ani) – n-a vrut sa-mi spuna numele, i s-a parut suspect ca am intrebat-o. asta dupa ce ma uitasem lung la niste cutii grele, ca de unelte, verzi, pe care le avea linga raftul din mijlocul chioscului.

“ce tineti in astea?”
“sunt retururile”
“asa? arata ca niste cutii cu munitie. ultima data cind am vazut retururi erau legate cu sfoara.”
“avem reviste care costa un milion, nu le poti returna decit in conditii bune. noi nu suntem chiosc, suntem firma.”

si-a indreptat spatele in timp ce-mi raspundea. purta un tricou polo alb care avea pe umarul sting logo-ul ziarului Ziua.

935
sensul_vietii_alan-alda_bo poveste despre umor

o poveste despre umor

Alan Alda (actorul pe care l-ati vazut in MASH, dar si in Aviatorul sau serialul tv The West Wing) a fost cindva invitat la o cina cu Simon Wiesenthal, un evreu devenit celebru pentru ca dupa ce a supravietuit Holocaustului, a inceput sa-i urmareasca pe toti nazistii care mai erau in viata si sa-i aduca in fata tribunalelor.

La masa, Wiesenthal – mare iubitor de bancuri – a inceput sa-i spuna lui Alda o gluma recent descoperita. Iata ce povesteste Alan Alda.

“Ii placea sa-l spuna. Chiar si preliminariile ii faceau ochii sa straluceasca de placere. Spusese cam doua treimi din anecdota cind am observat amindoi ca cineva astepta sa vorbeasca cu el. Wiesenthal s-a intors sa-l salute. Barbatul era scund si plapind, la vreo 70 de ani, cu pielea fetei afectata de intemperii. Zimbea, dar avea un zimbet amar.

– Ma mai tii minte? a intrebat.
Wiesenthal l-a privit o clipa apoi ochii i s-au umplut de lacrimi.
– Da.

Se cunoscusera intr-unul din lagarele de concentrare si nu se vazusera de atunci. Si-au spus doar citeva vorbe. Un schimb de cuvinte surprinzator de scurt, avind in vedere puterea pe care ele o aveau asupra lor. Barbatul si-a spus numele si cite ceva despre ocupatia lui actuala, iar Wiesenthal a dat din cap.
– Voiam doar sa te salut.

Barbatul s-a dus inapoi la masa lui. Wiesenthal s-a intors spre mine. Lacrimile ii siroiau pe obraji, dar n-a vorbit despre intilnirea cu barbatul din lagar. A continuat de unde ramasese si, printre lacrimi, a terminat de spus bancul.
Intimplarea mi se parea ca lamureste nu doar interiorul lui Wiesenthal, ci, intr-un fel, sufletul intregului popor evreu. Indiferent de ce le facea lumea, gaseau printre lacrimi resurse sa rida.

Aproape ca nu exista durere care sa nu fie alinata prin umor.”

***
din cartea Sensul vietii intr-un pahar cu apa – Alan Alda, Humanitas 2012

1314
biz iunie 20121000 de sfaturi si-o fotografie

1000 de sfaturi si-o fotografie

in dimineata aceasta vorbesc putin despre mine.

am fost alergata cu alte treburi si n-am apucat sa va spun ca fetele simpatice care au creat site-ul 1000 de sfaturi m-au intrebat care ar fi sfatul pe care mi l-as da mie, cea din urma cu 15 ani.

am raspuns asa

“scrie ceva cit de mic, intr-un carnetel, ce te-a impresionat la fiecare dintre oamenii pe care-i intilnesti. peste ani va fi cea mai frumoasa comoara pe care o ai.”

asta e sfatul pe care mi l-as da. e si regretul meu cel mai mare ca n-am documentat toate minunatele intilniri pe care le-am avut cu sutele de oameni cunoscuti in acest ani. unii mi-au fost subiecte pentru articole, altii doar m-au ajutat sa scriu articolele dindu-mi informatii, altii imi sunt sau mi-au fost prieteni. iar pe unii i-am intilnit intimplator.

toti au schimbat ceva in mine.

astazi dimineata m-am gindit “niciodata nu e prea tirziu sa faci un lucru care iti place, de ce nu-ti urmezi macar acum sfatul, daca tot ai constientizat greseala?!”, asa ca gata… incep sa notez zilnic detalii despre toti oamenii cu care vorbesc intr-o zi.

***

altfel, tot zilele astea am povestit pentru Biz cit de mult mi-a schimbat viata smartphone-ul: cum il credeam un dusman care imi va minca tot timpul (pentru ca toata lumea va putea ajunge la mine, inclusiv pe mail, oricind) si, de fapt, m-a ajutat sa-mi dezvolt comunitatea online si sa-mi fac mai bine treaba.

in Biz sunt fata in fata cu Domn Sergiu Biris care zici ca e din Matrix:)

1170
jurnalisminfidelitati. am zis gata. asta a fost.

infidelitati. am zis gata. asta a fost.

in dimineata aceasta , pentru a nu stiu cita oara, am trait momentul acela cind munca mea de mai bine de 2 saptamini s-a incheiat.

nu stiu daca stiti senzatia.

stai ore in sir printre cuvintele unui personaj, le asculti la nesfirsit incercind sa faci distanta intre cuvinte ca sa poti sa-ti bagi capul sau sufletul. sa stii ce e dincolo.

scrii si rescrii incercind ca prin vorbele care dau informatia de baza sa spui lucruri pe care oamenii sa le simta si abia apoi sa le inteleaga. cuvinte simple in ton minimalist.

te culci si te trezesti cu aceleasi ginduri: cum rezolv problema aia? – care problema e cel mai adesea despre unde gasesti loc pentru o informatie in plus, unde pui o secventa cinematografica ca sa cresti tensiunea sau… ce mai tai, pentru ca intotdeauna trebuie sa renunti.

astazi de dimineata a fost momentul la care am zis gata. asta a fost.

textul a plecat la editor care-l va citi cu mintea clara si rece si care va face observatii uneori dureroase (renunta la asta, nu se intelege aici, despre ce e asta? etc etc) si, peste citeva zile dupa ce vor fi facute ajustarile, va fi public.

il veti citi sau nu. il veti parcurge in viteza sau va veti opri la detalii.
in oricare situatie, eu nu voi mai avea nimic de spus.

eu sunt pe cale sa ma despart de un personaj cu care am trait in ultimele doua saptamini ca sa ma uit in jur sa-mi caut altul.

e ceva infidelitate in meseria asta:)

972
muzeul-copilariei-lucruri-mici-pentru-nevoi-mari-la-mtrAmintiri din copilarie partea a doua

Amintiri din copilarie partea a doua

text de Noemi Revnic

Pentru ca suntem in plin iunie, revin cu cateva amintiri dragi din copilaria mea. Am crescut la casa cu gradina mare, cu tufe de bujori, un liliac alb, nuci, visini si ciresi. Familia mea ocupa intregul etaj al casei in stil brancovenesc de pe strada 11 Iunie din orasul Campina. Parintii tatalui meu si mamaie, matusa lui, s-au mutat acolo dupa ce un bombardament le-a distrus casa. Dupa odioasa nationalizare, au ramas acolo iar la parter, proprietarii initiali, familia Pandrea, buni prieteni cu ai mei, au trebuit sa se restranga si o parte din camere au fost ocupate de familia Chebici si de nenea Valentin si tanti Marioara, doi ardeleni autentici care adorau sa aiba grija de gradina si cresteau pui si gaini (o data am imbatat puii cu visine din visinata).

Eram alintata casei. In perioada mea supraponderala care a durat pana prin clasa a VII-a, la noi in casa s-a sistat coacerea de prajituri dar asta nu a fost o problema pentru mine. Imi incepeam turul de onoare cu Doamna Marioara, care imi pregatea ficatei de pui in unt cu garnitura de cartofi la cuptor. Textul era: “Si ce i-ati mai pregatit de mancare Domnului Valentin?” Desertul il serveam la Doamna Chebici, care pregatea cea mai buna papara din lume. Sambata aveam “brunch” cu nenea Valentin – lapte cald, cu miez de paine dulce inmuiat. Evident ca ai mei stiau tot, pentru ca li se dadea raportul. Cred ca se amuzau copios.

Partenerul meu de joaca preferat era Marius Mera, mezinul unei familii cumsecade de ardeleni, singurul baiat (surorile lui erau mult mai mari si se imbracau foarte cool). Cu Marius ma jucam cu papusile si il puneam sa se plimbe cu caruciorul in timp ce eu “mergeam la coafor”. La scoala ne jucam in pauza de-a familiile regale si ale presedintilor. Eu eram Nancy Reagan iar Nadia Valeanu, prietena mea din copilarie (actuala Pop si avocata de succes, e geniala la categoria divorturi, toata lumea iese fericita din sala de judecata) era Regina Angliei. Pana intr-o zi cand Doamna Cartianu, invatatoarea, i-a chemat pe parintii nostri la scoala si i-a rugat sa fie mai atenti cu ascultatul la Europa Libera, pentru ca noi eram foarte incantate de povestile ascultate la aparatul Gloria.

Fiecare dintre noi are amintiri dragi din copilarie, sau cel putin ar trebui sa aiba. Va recomand cea de-a treia expozitie dedicată Muzeului Copilăriei de la MTR, “Lucruri mici pentru nevoi mari”, care se desfasoara in sala Irina Nicolau pana in 15 iulie. Programul de vizita este de marti si pana duminica intre 10:00 si 18:00 iar intrarea este libera.

Foto: impreuna cu Claudiu (fiul cel mare al Dorinei Mihaescu, prietena si colega mamei de la Casa Pionierilor. Claudiu este actualmente medic, casatorit + 3 copii simpatici), la repetitia dansului Charleston, inainte de un spectacol (cred ca se intampla prin anul 1977, aveam vreo 5 ani). Eram la cercul de balet si dans modern al mamei, care tot spera ca voi slabi intr-o buna zi. Nea Nae, profesorul de la cercul foto a simtit nevoia sa faca un trucaj fotografic cu o Noemi grasutza si dublata pe deasupra.

Pe curand, va doresc un weekend minunat, cu intamplari frumoase!

***

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

906
belvitaCind Doamne Doamne te mustreaza parinteste

Cind Doamne Doamne te mustreaza parinteste

La TIFF am descoperit (stiu, cam tirziu, dar …) un advertorial amuzant despre Biscuitii Belvita. La o prima citire nu mi se parea chiar foarte amuzant, dar dupa ce m-am asezat la masa (cina, adica) cu doi prieteni, oameni seriosi, fani ai textului respectiv, si-am inlocuit in poveste biscuitii cu floricelele, laptele cu vinul, dimineata cu seara, am creat o compunere de rideau si chelnerii impreuna cu noi. De risul nostru, ei neavind habar ce scriam acolo.

Am pictat 4 pagini (n-am mai scris de mina atit de mult de la examenele la scoala) si, intr-un moment de luciditate, plus o ramasita de bun simt, am decis sa nu facem publica proaspata noastra compunere.

[caption id="attachment_17392" align="alignnone" width="300" caption="manuscris \"de ce sunt importante floricelele\""][/caption]

*
astazi am fost invitata la un mic dejun surpriza. la locul intilnirii am descoperit ca invitatia era lansata de reprezentatii companiei care are (si) biscuitii Belvita. surpriza a fost ca ne-am plimbat cu bus-ul cu etaj si, in puncte cheie ale capitalei, am testat biscuitii in combinatii tocmai potrivite pt micul dejun: cafea, lapte, suc de portocale sau fructe.

a fost foarte simpatica ideea, iar micul dejun absolut inedit; soarele nu era inca puternic (ne-am plimbat pe la 9.30 dimineata), am avut muzici simpatice in casti, prieteni cu care ma vad rar alaturi ca sa mai discutam una alta.

dar eu tot timpul m-am simtit ca si cum Doamne Doamne m-a mustrat parinteste pentru distractia de la Cluj.

in urmatoarele dimineti cind voi minca biscuitii primiti cadou, voi avea timp sa mai meditez la asta.

P.S. eu maninc Belvita nu la micul dejun, ci drept gustare intre mese, mai ales cind sunt pe drumuri (masina/tren/avion) pentru ca dintr-un pachetel imi potolesc foamea pe moment. precizez asta ca sa respect adevarul istoric:)

1428
loveSi daca nu-l intilnesti pe The One?

Si daca nu-l intilnesti pe The One?

e un articol din the guardian din aceasta simbata despre ce fac oamenii care nu si-au intilnit Alesul/Aleasa.

motiv pentru mine sa va intreb “ce veti face daca nu-l (o) veti intilni pe barbatul/ femeia THE ONE?” (desigur intrebarea n-are legatura cu revista cu acelasi titlu de la noi)

***

ma gindeam in timp ce citeam articolul din the guardian daca eu cred in ideea ALESULUI.
ei bine, nu prea cred.

cred ca e mai degraba un standard setat in mintea noastra inca de pe vremurile cind ni se citeau basme si erau feti frumosi pe cai albi.

dar nu cred nici in casatorie :), cum nu cred ca omul e facut sa fie monogam. totul e o conventie sociala si presiunea sociala la care suntem supusi din cauza ei.

cred in parteneriate si in complementaritate. nu cred in “jumatatea ta” si in “cel/cea care completeaza intregul”

ma rog, e 7 dimineata sunt in tren, am scuze ca povestesc despre asta:)

dar intrebarea ramine: Si daca nu-l intilnesti pe THE ONE?

mi-ar placea sa va citesc parerile:)

Irina Pacurariu_ICH2213Irina Pacurariu “Poti sa ma trimiti dupa piine si sa ma intorc cu un tablou de familie”

Irina Pacurariu “Poti sa ma trimiti dupa piine si sa ma intorc cu un tablou de familie”

Imi place mult Irina Pacurariu, am rivnit la povestile din reportajele ei cu mult inainte de a fi existat emisiuni ca “Romania, te iubesc!” sau “In premiera”. Pentru mine e un model de perseverenta si profesionalism: cum a reusit sa aiba o viata linistita in Iasi, dar sa se remarce in toata tara cu proiectele sale jurnalistice. E mama a doua fete ( uitati-va mai jos la raspunsul pe care-l alege la intrebarea ce a impresionat-o in seria de interviuri:) ) si-a continuat sa-si sustina sotul, alpinistul Ticu Lacatusu, in expeditii spectaculoase, dar periculoase.

Timp de citeva saptamini a prezentat o noua serie de interviuri la TVR, Romania Desteapta, si i-am trimis pe mail citeva intrebari :)

Irina Pacurariu: “Poti sa ma trimiti dupa piine si sa ma intorc cu un tablou de familie”

In toata perioada in care n-ai mai facut interviuri si reportaje, ti-a fost dor de genul asta de intilniri? Cum ai compensat lipsa lor?
La piata, cu prietenii, oriune am iesit in lume. Cine ma cunoaste stie si ca functionez ca un magnet pentru povesti. Dupa atatia ani inca ma mai intereseaza ce se intampla in jur si as spune ca si istoriilor le e drag de mine. Daca ma trimiti dupa paine, sigur vin cu un tablou de familie sau cu cine stie ce instantaneu pe care l-am remarcat din mersul masinii. Chiar daca nu ajung cu toate in cabina de montaj, as spune ca, daca ar face cate un banut tot ce vad si tin pentru mine sau …pentru mai tarziu, as sta acum relaxata si fara grija banilor pentru vremuri negre.

Te-ai gindit vreodata ca ai fost cea care a deschis drumurile pentru emisiuni ca Romania, te iubesc sau In premiera? Ca o parte din subiectele lor le-ai abordat deja?

Nu am vanitati atat de mari, uneori imi regasesc personajele reluate si povestile respuse, dar este normal. Pamantul e cat o nuca si il rontaim fiecare cand si cum ne apuca foamea. Sunt doar foarte onorata ca, desi nu am avut de mult timp o emisiune constanta, care sa dureze cateva sezoane, inca ma mai compara lumea cu realizarile unor echipe intregi. Cred ca avantajul, cu ghilmele, este al varstei. Pe de alta parte, cimitirul este plin de oameni de neinlocuit, asa incat este de inteles ca fiecare cincinal schimba fortele chiar si in lumea reportajului, capodopera a jurnalismului, pe care este greu sa il faca cei fara o bruma de talent. Este ca si desertul in bucatarie, pentru ca suntem in plin asalt al show-urilor culinare, adica adevarata proba de foc.

Cum vezi emisiunile de reportaj /ancheta acum fata de momentul in care tu ai inceput sa faci asta?

Primeaza calitatea imaginii si a montajului care a evoluat enorm. Sunt emisiuni de reportaj excelente, ca si cele pe le-ai mentionat anterior, dar si caricaturi patetice de dat contraexemplu oricarui sudent la jurnalism. Inca de la primele cadre stii pe ce post e locul lor, chiar daca, sa spunem, ca ar lipsi sigla  perioada.

Nu putem face comparatie intre atunci si acum, singurul care nu are nici o vina ramane subiectul. De distrugerea sau salvarea lui ne facem responsabili doar noi.

De ce ai vrut sa faci seria asta “Romania Desteapta”? Va fi si un sezon 2?
De ce n- as fi vrut? La cate legende circula despre scoala “de afara”, oricine ar vrea sa verifice prejudecatile despre desteptii plecati, olimpicii de la export sau tinerii de bani gata trimisi la marile scoli ale lumii. Mai lipsea sa le pun si intrebarea sablon: va intoarceti sau nu in Romania?

Glumesc, a fost o idee, nu a mea; apoi erau acesti bani pentru deplasare in bugetul TVR International. A fost mai greu sa organizez totul. Sa iti faci loc in programul lor nu este usor, sa aduni mai multi intr-un loc – o provocare, sa faci toate astea in cateva zile – aproape imposibil. Pus cap la cap, au fost 2 saptamani de deplasare, 4 tari, 15 universitati, aproape o suta de intervievati. Unii absolut uluitori. O concluzie? Nu exista nici plecare fara intoarcere, nici revenire definitiva, lumea este in miscare. Un nou sezon? Poate. Ar iesi doar din mesajele si povestile venite dupa difuzari, chiar nu ma asteptam la reactii atat de explicite, la oameni care sa ma opreasca pe strada.

E vreun interviu din serie care te-a marcat in mod special?
Sunt multe. Nu voi uita, de exemplu, dimineata rece de toamna cand am intilnit-o pe Ruxandra Dorobantu, o tanara care a facut facultatea la Stanford, un master la Science Po si apoi un doctorat tot la Stanford. Micul ei secret? La finalul interviului, exact cand povestea de vizitele facute indrumatoarei de doctorat la Casa Alba, Condolezza Rice, din esarfa ei de la gat s-a auzit un zgomot. Era micuta Elise de cateva luni, care a scos nasul din culcus ca sa ne zimbeasca. A fost o binecuvintare neasteptata si de neuitat. Morala? Doar un politician ca distinsa doamna Rice poate provoca asemenea iesiri din anonimat. Nici nu am fi stiut ca Elise este acolo, a dormit mai mult de o ora cat am stat de vorba cu mama ei si am primit aproape nemeritat darul de a o vedea.Nu mai spun ce efect a avut pentru filmare!

Care va fi urmatorul tau proiect?

Deocamdata finalizam documentarul realizat de Ticu (n. mea. alpinistul Ticu Lacatusu) in Groenlanda: Aventura incredibila a doi romani care au traversat in premiera mondiala cea mai mare insula de gheata a lumii. 37 de zile de izolare, furtuna, sute de kilometri de pustiu alb in fata si tot atatia lasati in urma. O experienta uluitoare, pe care merita sa o traiesti secunda de secunda ca si cum ai fi parte din ea. Este un surogat de lume si viata traita la intensitate extrema, pe care il recomand oricui si-a facut din libertate valoarea suprema.

***

Romania Desteapta, ultima editie poate fi urmarita la TVR 1, luni 4 iunie, de la ora 21.00

2259
familie1IMPREUNA

IMPREUNA

cind ne razboim cu lumea ( in adolescenta sau mai tirziu), credem ca putem sa traim singuri.

cind vrem perfectiunea, ne imaginam ca e posibil ca ailaltii sa greseasca asa  facem singuri ce e de facut.

dar din ce crestem – in virsta, dar mai ales in intelepciune – ne dam seama ca nimic din ceea ce am reusit, n-am facut singuri.

si ca perfectiunea, revolta, bucuria, victoria au sens cu adevarat nu doar cind sunt impartite cu altii, ci mai ales cind sunt facute impreuna cu cei care viseaza la fel ca tine.

***

zilele astea, ca si zilele care au trecut (in ani numarate, pentru fiecare generatie – oricind numita “de sacrificiu”), avem nevoie sa fim impreuna ca sa putem razbate.

***

de asta scriu despre noua campanie Vodafone  in care e o propozitie pe care o iubesc “dar oare sufletul ce spune?”

acest articol nu e unul platit. scriu pentru ca imi place spotul foarte tare si cred si eu ca Impreuna suntem mai puternici. si ador ca l-au ales pe domnul Rebengiuc ca sa ne spuna povestea.

ma bucur ca Vodafone (sunt client din 97, da?) a ales sa comunice acum ceea ce facea de ani de zile; s-a decis sa spuna cum este  sa fii alaturi de  oamenii si comunitatile care au ideile, curajul si determinarea de a actiona spre mai binele comun.

sper sa vad curind prin jurul meu cit mai multe povesti despre oameni cu care ai vrea sa fii IMPREUNA, chiar daca nu i-ai intilnit niciodata, prezentate sau nu de Vodafone.

914
jurnalismLehel – ce mai face un fost “subiect”

Lehel – ce mai face un fost “subiect”

Zilele trecute am anuntat ca donez premiul cistigat in competitia Live inspire Asociatiei Romane pentru Copiii Dislexici, pentru ca e unul dintre subiectele care au dus la un articol de care sunt foarte mindra ( a fost cap de campanie nationala pt OMV, iar acum se lucreaza la modificarea legii invatamintului in favoarea copiilor dislexici).

Azi mi-a scris doamna Eva Bartok, presedinta asociatiei sa-mi spuna ca banii vor fi folositi pentru cursurile logopezilor care lucreaza cu copiii dislexici

In data de 25-28 iunie 2012 organizam aici in Tg. Mures un curs national pentru logopezi, de 4 zile, cu tema:
Terapia întârzierii în dezvoltarea vorbirii şi terapia disfaziei de dezvoltare prin metoda Meixner.
Formator: Adorján Katalin, psihopedagog, psiholog la Fundaţia Meixner din Budapesta.
Cursul va fi tradus în limba română de către Hodicska Katalin, psihopedagog la Fundaţia Meixner din Budapesta.
iar la sfirsitul mesajului erau aceste rinduri:
Va mai amintiti de acel baiat dislexic, despre care ati scris in articolul aparut in Tabu? Acum termina liceul, este in clasa a XII-a, la un liceu de sport. Are o prietena draguta si a infiintat o trupa de rock din liceeni. El este managerul lor :) Pentru el a fost un lucru foarte important ca a aparut atunci in aceea revista. Isi asuma faptul ca este dislexic, are o buna incredere de sine si forta de viata in ciuda greutatilor prin care a trecut si in ciuda situatiei familiale. Este bine.

V-am scris asta pentru un feed-back. M-am gandit ca este placut sa afli ce s-a mai intamplat dupa cativa ani cu personajele despre care ai scris ca jurnalist.
*

Pe Lehel de atunci – fragil, dar plin de dorinta de a-si depasi limitele, cu o minte brici, dar incurcat in propriile-i intelegeri –  il intilniti aici;  am fost foarte bucuroasa sa aflu vesti despre Lehel de astazi, curajos, absolvent de liceu si manager de trupa rock. Multumesc.

1107
Siemens Race 2012Siemens Race – ultima zi (7)

Siemens Race – ultima zi (7)

Miercuri a fost ultima zi in Siemens Race 2012.

Impreuna cu Cristina Chipurici, colega mea de cursa, am fost pe un onorabil loc 3 in clasamentul final, dar marea mea descoperire si, implicit, bucurie a venit pe drumul catre ultimul punct din traseu, RADET Constanta.

Cladirea in care aveam de vizitat o solutie inteligenta Siemens pentru administrarea energiei termice se afla pe strada Badea Cirtan, iar Cristina a spus senina:

“suntem pe strada care poarta numele stra stra bunicului meu”.

“pe bune? era un om important, am invatat la istorie, ce a facut?”

“a mers pe jos pina la Roma sa vada columna lui Traian si sa se convinga ca ne tragem din daci si romani. si-a adus carti romanesti in transilvania , lupta pentru independenta romanilor de acolo”

***

am stat o saptamina cu Cristina om la om pe tot terenul, am ascultat muzicile ei, aka hip hop (am devenit fan Maximillian , dupa ce mi-au dat lacrimile la un cintec de pe viitorul lui album),  am poreclit-o Caprioara – pentru energia pusa la un loc cu fragilitatea si curajul cu care s-a cocotat in toti copacii din Park Aventura – dar povestea aceasta cu Badea Cirtan stra stra bunicul ei m-a surprins mai tare decit orice; de fapt cred ca simplitatea cu care a zis, cind ne aflam pe strada aia, m-a surprins cel mai tare:)

bine, banuiesc ca nici voi – cei care o stiti pe Cristina sub numele de Pyuric de multi ani pe aici prin online – nu stiati cine a fost stra bunicul ei:)

la proba de la RADET Constanta i-am spulberat pe baieti (am avut de 3 ori mai multe share-uri pe Facebook la o poza de zeci de ori mai urita decit oricare poza a lor:) ), dar nu aveam cum sa pierdem tocmai in contextul acesta; cu aceasta coincidenta simpatica.

***

la RADET Constanta joci in alt film; prin solutia tehnica adusa de Siemens, din biroul central poti sa afli  care este temperatura agentului termic in oricare centrala din Constanta; in plus, pentru ca intreaga instalatie e computerizata, in baza unor parametri agreati si cu ajutorul unor senzori care masoara temperatura externa, computerul transmite care trebuie sa fie temperatura optima in punctul termic, reducind pierderile.

dupa ce vezi asemenea instalatii computerizate, iti dai seama ca in spatele nostru, sunt zeci de computere care fac lucruri pe care nici nu le banuiai si, din nou, te simti ca-n cartile SF.

***

acum ca s-a incheiat competitia, pot sa spun si de ce am intrat eu in jocul asta. cind m-a invitat Dan Santimbreanu (cel care a creat competitia, aflata la a II-a editie) sa particip in cursa, i-am spus ca unchiul meu a lucrat pentru Siemens.

se numea Ion Bazavan, era inginer chimist, era fratele mijlociu al bunicului meu. noi ii spuneam “unchiul Ionel” si il iubeam pentru ca ne facea daruri; pentru ca pleca mult din tara cind lucra la Siemens, ne aducea cele mai bune dulciuri. pe vremea comunistilor, Siemens era pentru noi – nepotii lui – un fel de Mos Craciun :)

*

Siemens Race 2012 a fost pentru mine o intilnire cu multe povesti demne de filme si cu oameni minunati ( e o gluma printre cei din competitie “sunt la masa cu 12 oameni minunati” – ca status pe facebook ), dar pina sa intru in acest concurs nu m-am gindit niciodata ca genul acesta de intrecere e construita pe structura basmelor pe care le citeam in copilarie. va spun miine despre asta, in ultima mea postare despre Siemens Race.

***

Felicitari Alex MaziluRazvan Baciu pentru cistigarea cursei!

Multmesc frumos Siemens si PI2 PR pentru experienta si povesti.

1362
mittal by maziluSiemens Race, ziua 6 – ca-n filme

Siemens Race, ziua 6 – ca-n filme

ieri, in a sasea zi a competitiei Siemens Race, m-am simtit ca-n filme. am avut dovada ca exista cineva care a stabilit cu mult inainte niste rasturnari de situatii si ca noi, competitorii, suntem niste personaje care executam – mai mult sau mai putin cuminti – lucruri gindite cu saptamini inainte, incadrindu-ne chiar in categoriile de reactii planificate de scenaristi/regizor.

mai exact: ultimul test, de aseara, a avut punctaj de 5 ori mai mare decit de obicei si, pentru ca au cistigat Relaxatii (Alex Negrea– Adrian Ciubotaru) care erau initial pe ultimul lor la mare distanta de ceilalti, clasamentul s-a strins foarte tare – intre locurile 3, 4, 5 e cite un punct diferenta:)

asa ca desi ne relaxasem cu totii , gindindu-ne ca mari schimbari in clasament nu mai pot fi, cred ca astazi – cind avem ultimul test – o sa sara scintei:)

eu si cu distinsa Cristina Chipurici, care si-a cistigat numele de caprioara,  suntem pe locul 4 si , cum am mai zis, ne indreptam gratios catre ultimul loc:)

ieri am iesit pe locul 2 la o proba luind 20 de puncte si pe ultimul la alta, luind 5 puncte.  la proba la care am iesit ultimele ar fi trebuit sa facem o integrama cu chestiuni legate de producerea energiei si, ca sa nu stam in fata hirtiei toata ziua, ne-au ajutat baietii (care cred ca  iesisera in pauza si fumasera si cite o tigara pina am completat noi jumatate)

dupa ce se termina competitia, am sa va povestesc cam cum “ne-am lasat noi ajutate” la majoritatea probelor.

***

pe gaura cheii, in Iad.

foto by Alex Mazilu

prima noastra vizita: Arcelor Mittal Galati. aici Siemens a realizat solutiile tehnice de modernizare a unui furnal. mai pe intelesul tuturor, prepararea otelului se face astazi computerizat: trenulete cu minereu urca programate de computer in furnal, cuptoarele sunt controlate de senzori si, intr-o camera tehnica, poate fi vazut in timp real ce se intimpla cu minereul supus aerului cald. tot computerele dau drumul fontei incadescente catre scurgere.

in Arcelor Mittal am avut din nou senzatia de sfirsitul lumii. parea ca-n filme: super tehnologie (in curtea uzinei era o locomotiva pe care o conducea cineva cu o telecomanda externa; sa ne intelegem, locomotiva de marfa, cit a unui tren clasic, nu una de jucarie), dar si senzatia de pericol. gazdele noastre din fabrica ne-au invitat sa ne uitam, prin ceva care semana cu telescopul, in cuptorul propriu zis; a fost ca si cum te-ai fi uitat pe gaura cheii in Iad.

*

Arcelor Mittal e un combinat a carui suprafata e cit orasul Tecuci:) si nu prea intilnesti oameni pe “strada” (au treceri de pietoni si sosele), in schimb mergi pe linga niste instalatii cu tevi si turnuri uriase din care, din cind in cind, se aud niste scrisnete puternice de fiare.  intelegeti de ce mi se parea ca jucam in filmul Apocalipsa?

pentru ca e un loc periculos, nu prea intri in vizita in combinat, dar si cind intri esti echipat din cap pina in picioare. eu am incaltat o frumoasa pereche de bocanci nr 44 (port 36). mergeam ca o rata. partea frumoasa este ca bocancii erau noi, ca standard al sanatatii, si, dupa ce i-am folosit noi (cam o ora), urmau sa aiba un traseu simpatic: fie mergeau la muncitori, fie erau dati la saraci.

***

cea de-a doua vizita a fost la Statia Electrica Tandarei, un alt loc modernizat de Siemens. ce inseamna asta?

statia ocupa mult mai putin spatiu acum, pentru ca foloseste o tehnica moderna de izolare a stilpilor de inalta tensiune. (inainte era nevoie de o  distanta mare intre stilpi pentru ca nu te puteai apropia la o distanta mai mica de 6 metri, acum poti sa atingi stilpii).

statia ar putea functiona fara niciun angajat; e programata in asa fel incit prin computer sa se vada in timp real orice se intimpla inauntru de la bucuresti sau de oriunde in alta parte si sunt echipe tehnice de interventie la 30 km distanta. in plus e un sistem nou de paza, tot computerizat, care asigura paza la maximum de securitate.

cum nu cred ca veti putea ajunge prea multi dintre voi intr-o statie electrica va spun ca de sub stilpii aceia uriasi lumea pare ca un concert de greierasi. se produc mii de descarcari electrice care scot un sunet fin ca de greier.

***

astazi se termina cursa si a cam inceput sa ne para rau ca de miine nu ne mai suim in masini, nu mai mergem in coloana pe soselele patriei, nu mai descoperim povesti cu oameni frumosi si nu ne mai minunam de cit de multe chestii face Siemens in tehnologie.

mi se pare ca aceasta cursa a fost ca un drum initiatic. mai ales ca , asemeni basmelor in care eroul bun are de trecut multe  probe, si noi am intilnit pe drum oameni care ne-au invatat lucruri, dar si o multime de animalutze simpatice.

miine povestesc despre animalutele cu care m-am imprietenit pe drum si de ce am intrat in aceasta cursa sau… cum in copilarie pentru mine numele de Siemens era un fel de Mos Craciun.

foto by Alex Mazilu

***

In Siemens Race 2012 mai participa Alex MaziluRazvan BaciuAlex Negrea– Adrian CiubotaruAndrei Crivăț– Marius SescuDan Dragomir – Răzvan Pascu .

1836
miini by alex maziluSiemens Race, ziua 5, Din Inima

Siemens Race, ziua 5, Din Inima

In cursa printre obiectivele care detin solutii Siemens pentru sustenabilitate (si o viata mai buna), ieri am ajuns la Iasi. eu si colega de echipa, Cristina Chipurici , ne-am schimbat strategia si … ne-am oprit pe locul 4 din 5. mai avem putin, astazi e ultimul quiz  care ar putea face diferenta in clasament si cred ca ne ducem catre ultimul loc in pasi gratiosi:)

strategia noua este – lipeste-te de campioni (Alex Mazilu si Razvan Baciu) ca sa mai furi ceva de la ei :) ne-au ajutat la prima proba de indeminare a zilei, dar am dezvoltat teoria ca suntem un fel de cal Troian,plasate strategic in preajma lor de catre ceilalti concurenti  – i-am ratacit si pe ei prin Iasi, au intirziat la intilnirea cu Grigore Tinica, unul dintre cei mai buni cardiologi din Europa. :)

***

Sa-ti faci treaba din inima

prima proba a zilei a fost sa facem o inimioara origami, care sa si functioneze – adica sa o poti minui imitind pulsul. era un preambul pentru descoperirea unuia dintre cele mai performante tomografe din lume (CT Somatom Flash Siemens), categoric cel mai bun din tara.

ce face acest tomograf? obtine una dintre cele mai performante imagini (reconstruieste in 4D imaginea inimii), are un timp foarte rapid de scanare si cea mai mica rata de radiatii. poate sa “prinda” imaginea intre doua batai ale inimii si, gratie vitezei sale foarte mari, poate sa faca tomografii si pentru inimile copiilor (care, natural, au mai multe batai pe minut).

aparatul a fost achizitionat cu fonduri europene, tocmai ce se monta in clinica institului de boli cardiovasculare din Iasi si va fi functional pina la sfirsitul acestei luni.

***

“problema medicinii romanesti nu este aparatura, avem una dintre cele mai performante dotari, ci subventionarea”, ne-a spus domnul doctor Grigore Tinica (e si profesor universitar, si directorul spitalului Parhon din Iasi), explicindu-ne cum este sistemul in Canada sau America. stim ca noul ministru al sanatatii l-a intrebat deja pe doctorul Tinica despre solutiile pe care le propune pentru sistemul romanesc de sanatate, asa ca daca avem noroc, s-ar putea sa fie mai bine.

***
“am multe cazuri pe care le pastrez cu mine, dar am sa va spun doar unul. e vorba de… , de fapt nu o sa va spun numele. pe vremea aceea eu locuiam aici, in spital . familia era inca la bucuresti. l-am operat si, in noaptea post operatorie, a facut 24 de stopuri cardiace. l-am resuscitat de fiecare data. la citeva zile dupa ce si-a revenit, mi-a povestit ca in momentele acelea credea ca e pe un stadion, cu multa lumina si galagie. tatal lui, imbracat intr-un costum in carouri, venea din cind in cind sa-i spuna ‘hai cu mine’, iar mama care era linga el ii spunea “stai aici”. tatal era mort. si astazi imi trimite felicitari de Craciun si de Paste”. aceasta a fost marturisirea dorctorului Tinica despre una dintre victoriile profesionale.


Domnul doctor Tinica a realizat unele dintre cele mai importante operatii pe cord deschis, unele in premiera in Romania si-a fost fascinant sa stam alaturi de cineva care se apropie zilnic de granita fina dintre viata si moarte, ca sa ‘aduca pe cineva inapoi’, printre noi. “la inceput, in tinerete, cind veneam catre spital imi tremurau genunchii la gindul ca voi avea un alt caz de urgenta, cu vremea am invatat sa ma stapinesc. lunile trecute, DNA-ul a venit sa ne perchizitioneze, iar eu aveam o operatie importanta programata. am operat cu politistul la usa, operatia a decurs perfect, iar pacientul se simte foarte bine”, ne-a spus domnul doctor.

dar stiti ce era frumos? ca, desi opereaza zilnic cel putin 3 oameni si-a operat de-a lungul anilor peste 3000 de cazuri, scos din mediul sau, Domnul Doctor Grigore Tinica era timid. miinile acelea care tin inima in palma, incercind sa o faca sa pulseze, erau acum strinse una de cealalta, intr-o framintare continua.

foto by Alex Mazilu

***

astazi suntem la Galati si ne asteapta din nou 2 probe, dar sigur descoperim si o poveste minunata. poate vreti sa ne ajutati la quiz, va fi pe la 11.00 -11.30 pe pagina mea de Facebook :)

In Siemens Race 2012 mai participa Alex MaziluRazvan BaciuAlex Negrea– Adrian CiubotaruAndrei Crivăț– Marius SescuDan Dragomir – Răzvan Pascu .

1574
Masina Gardner Serpolet, Muzeul TehnicPovesti cu obiecte, part 2 – gunoiul

Povesti cu obiecte, part 2 – gunoiul

Cum se cara gunoul la 1900?

În 1895 Primăria Capitalei a achiziţionat un camion cu abur marca „Gardner Serpolet” pentru tractarea căruţelor cu gunoaie de la rampele din oraş la gropile de gunoi de la margineaoraşului. Maşina însă făcea un zgomot infernal când trecea pe străzile Bucureştiului speriind copiii, animalele şi gâştele care îi ieşeau în cale. Revoltaţi, oamenii au depus sute de plângeri laadministraţie, pentru a se renunţa la acest vehicol. În cele din urmă primăria l-a scos din uz.

În prezent acest automobil se află expus la Muzeului Naţional Tehnic – secţia Auto-moto-velo.

Simbata noaptea, 19 spre 20 mai, sunt deschise peste 100 de muzee in Romania, parte din proiectul Noaptea Muzeelor, eveniment aflat la a saptea editie.

Va astept simbata noaptea prin muzee, ca sa va conving ca merita sa mergeti prin muzee, va spun in fiecare zi o alta poveste nestiuta despre obiecte de demult pe care le gasim in muzeele din Romania .

942
linia orizontuluiSiemens Race, ziua 4

Siemens Race, ziua 4

pentru cei care nu au aflat inca, de joi, ne plimbam prin tara in Siemens Race – o cursa cu un algorim aparte: primim indicii despre destinatii in plicuri sigilate; la destinatie fie descoperim un om minunat cu o poveste legata de solutiile de sustenabilitate dezvoltate de Siemens in Romania, fie avem de rezolvat un test prin care adunam puncte spre victoria finala. E o modalitate antrenanta si foarte distractiva de a descoperi activitatea unei companii care are multe povesti de spus publicului.

eu fac echipa cu Cristina Chipurici care e minunata. participa cu maxim entuziasm la toate probele care mie mi se par imposibile: spinzurarea prin copaci in Aventura Park, karting viteza pe o pista competitionala etc etc.

ieri a fost ziua 4.

***

mai stiti ca va povesteam despre viitorul tehnologiei descris simbata de domnul Suciu, seful departamentului de cercetare si dezvoltare de la Siemens Romania? dinsul spunea ca, in viitor, masinile vor vorbi intre ele.

ieri am experimentat asta. colegul nostru mai destept, Razvan Baciu, a creat o statie radio cu muzica din telefonul lui si am ascultat la sincron, din masina noastra, ce se auzea in masina lor , in timp ce ne aflam in trafic. mai multe despre solutia tehnica si cum am creat un cod de conversatie intre masinile noastre, aflati de la Razvan de pe blog.

Razvan si colegul lui de echipa, Alex Mazilu sunt campionii absoluti ai competitiei, au cistigat toate probele posibile, asa ca ii rugam sa dezvolte un sistem prin care sa putem si noi copia dupa ei la teste:) oricum, ne-au ajutat la proba cu fotografia din Aventura Park, multumim si aici :)

***

si pentru ca tot v-am povestit de masini sa va spun ca masina noastra, a fetelor, e masina campionilor: un Renault Megane Olympic Edition, adica masina pe care o vor primi sportivii romani care vor cistiga medalia de argint la Olimpiada de la Londra.

In contractul de sponsorizare dintre Renault si Comitetul Olimpic Roman este prevăzut că fiecare sportiv medaliat cu aur, argint şi bronz la Jocurile Olimpice de Vară de la Londra din 2012 va fi premiat cu un autoturism Renault. Modelele Renault care vor fi acordate ca şi premii olimpicilor romani la Londra sunt: Latitude, Mégane sau Twingo, în funcţie de treapta podiumului pe care vor urca.

ieri am ajuns la masa chiar cind erau finalale de la Europenele de gimnastica si le-am vazut pe campioane, impreuna cu jumatate de chelnerii restaurantului Mariko – unul dintre ei striga la aterizari: “infige-te” :)

abia astept sa spun “m-am plimbat si eu cu masina pe care o au gimnastele noastre” si le urez sa cistige cit mai multe medalii la Olimpiada. cind am aflat ca vor primi masini de la Renault, am intrebat-o pe Dora Pasare (Brand & PR Manager Renault) daca sunt pregatiti sa dea cit mai multe masini, ca poate avem o editie norocoasa. era acum o luna si inca nu stiam ca fetele de la gimnastica sunt in forma foarte buna, dar Dora a zis “O sa fim bucurosi sa dam cit mai multe masini”.

***

pentru ca o parte importanta din activitatea Siemens se refera la transformarea vintului in energie, prin eoliene, ieri am invatat sa imblinzim vintul: am construit zmee si ne-am luptat cu ele prin aer. Cristina mea a alergat in jurul unei biserici , dind ocolul mai ceva ca la slujba de Pasti, de vreo trei ori, iar la proba asta am luat maximum – 5 puncte.

proba doi a fost karting viteza si are Razvan un filmulet din care veti intelege cum “fac” niste oameni in toata firea cind au vazut ca niste masinute cam ca alea din copilaria lor pot fi pilotate pe o super pista competitionala.

***

si pentru ca ieri a fost ziua masinilor, iar de joi incoace am petrecut multe ore in masini pe drumurile patriei, am avut timp sa remarc … linia orizontului.

v-ati gindit vreodata ca vedem tot mai rar linia orizontului?

traim in orase aglomerate si tot ce vedem “in larg”  sunt cladiri. atentia ne e orientata catre ce e in apropierea noastra.  poate de aici vine comportamentul de “oraseni”, in care pierdem viziunea de ansamblu, perspectiva larga asupra vietii, pentru ca suntem prea preocupati sa rezolvam detaliile din jurul nostru.

***

astazi in Simens Race mergem la Vaslui, apoi la Galati. suntem in Iasi si dimineata la ora 9 avem primul test de facut:) mai spre dupa amiaza, pe la 13.30 -14 avem si un quiz de rezolvat – setul acela de 5 intrebari la care trebuie sa raspundem cu ajutorul vostru. astazi se va desfasura pe pagina de FB a Cristinei Chipurici, unde voi trebuie sa dati raspunsurile. sa ne mai ajutati si astazi, va rugam tare.

In Siemens Race 2012 mai participa Alex MaziluRazvan BaciuAlex Negrea– Adrian CiubotaruAndrei Crivăț– Marius SescuDan Dragomir – Răzvan Pascu .

2246
dan dragomirSiemens Race, oameni si povesti, ziua 3

Siemens Race, oameni si povesti, ziua 3

cind esti intr-o competitie, desi stii ca e mult mai importanta experienta participarii, instinctul tau intervine si te lupti sa cistigi. la fel e si in Siemens Race.

daca ati fi linga noi la momentul la care avem Quiz-uri (un set de 5 intrebari pe care le rezolvam cu ajutorul comunitatii de pe facebook) sau teste (probe pe care trebuie sa le trecem singuri, adesea sunt de indeminare) v-ar amuza tare cum, in doar citeva clipe, atmosfera de gasca se transforma: toti ne dorim victoria, aerul vibreaza in jur de la tensiunea intre competitori, glumele incep sa intzepe.

ieri insa a trebuit sa facem o fotografie cu colegul de competitie pe un traseu din Park Aventura (aici fotografia cu Cristina Chipurici, colega mea de competitie; daca o votati intr-un poll, avem sanse sa mai luam vreun punct), iar acest test a schimbat putin regula. fara sa ne dam seama, centrul de atentie s-a mutat pe reusita cu propria persoana (sa poti sa termini traseul de catarare prin copaci), pentru ca nu aveai nicio restrictie de timp/dificultate a traseului.

nu mai era validarea in raport cu ceilalti, era validarea cu propria persoana, propriile forte.

iar victoria celor care au facut cite un traseu in Park Aventura s-a masurat in adrenalina pe care o ghiceai din gesturile lor (“mai facem unul?”) si in increderea de sine data de reusita ajungerii la finish, dupa conditii extreme.

eroul meu de ieri a fost colegul Dan Dragomir. pentru cei care nu-l stiu, Dan e ca un ursulet – linistit, bonom – si nimic din felul lui de a fi nu ti-ar fi dat indicatii despre faptul ca practica genul asta de aventura care amesteca distractia cu sportul extrem.

Dan nu doar ca si-a facut traseul, dar cind era aproape la final s-a oprit sa ajute niste copii. Si-a stat cu ei pina cind au trecut de o proba dificila, incurajindu-i si dindu-le indicatii. “am fost cu copiii mei in asemenea parcuri, stiam cit de speriata era fetita”, a fost explicatia lui.

Foto Alex Mazilu

***
Omul care traieste in viitor

Nu cred ca stiati ca undeva in centrul Brasovului e o cladire din sticla unde muncesc niste creiere luminate ale Romaniei. Cercetatori si programatori Siemens care lucreaza la gasirea unor solutii tehnice pentru aparatura medicala sau industriala care va fi folosita in toata lumea in 7, 10, 20 de ani. (foto Dan Dragomir)

Ieri am fost in vizita la Research & Development Center Siemens si l-am cunoscut pe omul catre traieste in viitor: Constantin Suciu, Head of Departament Corporate Tehnology Siemens. Domnul Suciu cerceteaza impreuna cu colegii sai lucruri pe care cind le rostesti iti par fragmente dintr-un film SF: solutii tehnice pentru orase inteligente ( interactivitatea masinilor din traficul urban intre ele sau in relatie cu semnele de circulatie (!!!) ) sau algoritmi in domeniul imagisticii medicale – interpretarea optimizată a imaginilor ( modele computationale pentru inima, pentru ca dupa o simpla ecografie sa fie asociata cu o imagine computerizata in 4D, prestabilita intr-o baza de imagini potentiale – pentru realizarea unor interventii chirurgicale via computer, cu minimum de incizie).

Solutiile tehnice gasite in departamentul de cercetare din Brasov sunt aplicate in realizarea de produse pentru trei dintre domeniile de activitate Siemens (Infrastructura, Energie si Medical), cel de-al patrulea (Industrie) e dezvoltat in centre din alte zone ale lumii.

Daca vreti sa stiti cam pe unde vom fi in 20 de ani, direct de la cei care inoveaza in tehnologie, iata ceva care va va lasa cu gura cascata.

Omul viitorului nu va mai merge la spital, va avea in casa aparate care il vor asista medical in timp real; din simpla utilizare a unor instalatii din casa (de exemplu, WC-ul), senzori instalati strategic vor face analize medicale si va sti daca s-a imbolnavit de ceva. Iar in cazul unei situatii de urgenta va fi asistat de la distanta de medici.
Masinile vor “vorbi” pe strada intre ele, dar si cu semnele de circulatie sau cladirile, luind decizii inteligente in trafic.


” As fi putut ramine in Anglia dupa ce am facut doctoratul la Nottingham, dar n-am vrut. M-am intors acasa si dupa 6 luni a venit Siemens in Brasov”, ne-a spus Cosntantin Suciu. Astazi lucreaza, din Brasov, cu centre de cercetare din toata lumea, inclusiv de la celebra facultate Princeton (poate ca sunt centre si mai importante, dar asta mi-a sunat mie cunoscut).

Sper sa faca cineva cit mai curind un interviu tv cu domnul Suciu pentru ca e atit de atipic pentru societatea noastra si-ar putea fi un super exemplu. E printre cei care influenteaza viitorul tehnologiei in lume, sta la Brasov si, desi si-ar putea permite orice (unele lucruri platite de Siemens, chiar), nu are nici o masina foarte scumpa, nici cine stie ce super telefon.

***

Desi nu cred ca asta a fost scopul initial, domnul Suciu – cu modestia sa- ne-a vorbit despre acelasi gen de validare ca experienta din Aventura Park; a fost nu doar o lectie despre cercetarea Siemens, ci si una despre cum sa te simti bine in mintea ta si cu propriile victorii/infringeri/temeri, pe traseul tau.

Razvan Baciu a facut un super filmulet din Aventura Park

***

in competitie suntem in continuare pe locul 3, astazi avem un singur test – la o pista de karting din Bacau, banuiesc ca un test de aptitudini, deci sunt sanse sa mai coborim in clasament.
dar e mult prea frumoasa experienta in sine si intilnirea cu atit de multi oameni frumosi (plus povestile lor speciale), incit am iesit deja cistigatoare.

***

In Siemens Race 2012 mai participa Alex MaziluRazvan BaciuAlex Negrea– Adrian CiubotaruAndrei Crivăț– Marius SescuDan Dragomir – Răzvan Pascu .

3159
plicuri siemensziua 2, Siemens Race – oameni si povesti

ziua 2, Siemens Race – oameni si povesti

stiti ce e frumos la evenimentele in care mai multi oameni care se cunosc din vedere trebuie sa stea impreuna mai mult timp? cu fiecare ora petrecuta alaturi, oamenii devin asemeni cepelor: cind indepartezi usor foile de la exterior, ajungi sa cunosti “miezul” si sa te emotionezi.

la prima cina (joi seara), baietii povesteau despre fricile lor (era vorba mai ales de frica de avion) si, desi tonul era unul care genera hohote de ris, dincolo de cuvinte puteai vedea fragilitatile. discutiile cu garda jos au continuat si dimineata la micul dejun, iar asta mi se pare minunat, pentru ca, desi oficial suntem intr-o competitie, incep sa se dezvaluie oamenii si sa se imprieteneasca.

si apropo de competitie, ca sa fie siguri ca ne e bine, baietii ne urmaresc discret in traseu. in prima zi ne-a urmat indeaproape Dan Santimbreanu de la Siemens, iar ieri au plasat discret masina noastra – pe care o conduce Cristina Chipurici –  la mijlocul coloanei branduite cu Siemens Race, iar Andrei Crivat, care era in masina din fata noastra cu Marius Sescu, se oprea la intersectii pina cind era sigur ca l-am vazut pe unde o ia. stiu ca sunt detalii, dar lucrurile astea spun multe despre gasca din competitia asta.

***

CET Govora, cosurile care ard fara sa scoata “fum”

prima vizita a zilei de ieri a fost la Centrala Electrica de Termoficare Govora, unde Siemens a instalat niste filtre performante care reduc emisia de noxe de praf.

“aveau instalatii cu emisii de noxe de 3 ori mai mult decit noua legislatie agreata la nivel international si le-am facut o propunere in care a contat pretul; dar ei nu stiau ce vor primi; nu stiau ca la banii aceia, putini, se vor trezi in uzina cu varianta de lux a filtrelor care realizeaza performantele cerute”

emisia de noxe agreata la nivel international este de 50 mg/Nm3, iar filtrele actuale ajuta ca emisia sa fie la 30mg/Nm3. (se plecase de la o emisie de 150 mg)

e prima centrala modernizata cu aceste filtre si, daca Siemens ii mai ajuta si pe altii, mai reducem putin din poluare;

desi functionau in acel moment, praful emis de doua dintre cosurile centralei nu era vizibil cu ochiul liber (pareau ca sunt inchise). asta in timp ce linga ele, un cos nemodernizat emitea praf ca o dira de fum.

***

acum citeva mii de ani oamenii loveau pietrele intre ele ca sa obtina foc, astazi piatra e transformata in “faina” cu ajutorul unor masinarii uriase controlate de senzori.

nu m-am simtit confortabil inca de la primii pasi pe proprietatea Holcim (la Campulung Muscel), locul unde urma sa vedem solutiile Siemens pentru modernizarea a cinci mori de ciment.

(Holcim are cel mai inalt turn industrial din Europa)


cel care ne insotea punea foarte mult accent pe procedurile de protectie a vizitatorilor. “dar e chiar asa periculos locul asta?”, l-am intrebat pe Ionel (Jean) Tudose, cel mai vechi inginer din fabrica in proiectele cu Siemens. “astea sunt regulile”, a raspuns sec si-am crezut ca face glume, ca sub mustata lui carunta se ascunde un zimbet.

nici gind. masurile de siguranta erau pe bune (printre altele m-am incaltat cu niste bocanci cu virf de fier care suportau o tona greutate !!!)  si sunt parte din filosofia companiei. pe una dintre aleile din fabrica era un panou cu afisaj electronic “227 de zile fara accidente”. “am avut si peste o mie de zile fara accidente, dar s-a lovit un muncitor cu ciocanul peste un deget, ceva minor, dar tot accident este, si ne-a stricat recordul”.


in hala in care erau morile  era o instalatie care parea coborita din filmele despre sfirsitul lumii; o masinarie ca un burghiu urias care iti dadea impresia ca ar putea strapunge Pamintul pina in capatul celalalt. facea un zgomot infernal in rotirea ei uniforma si era controlata prin senzori Siemens – fixati pe exterior, ii vedeai cum se invirt odata cu masinaria uriasa – pentru a produce “faina” din piatra, la finetea si consistenta parametrilor dati de un computer.

in hala aia de la Holcim am trait cel mai amestecat sentiment din viata mea: frica-uimire-incredere-senzatia de ireal – de film cu mutanti si invazii extraterestre

*

Ionel Tudose munceste de 13 ani pentru Holcim; s-a nascut intr-o comuna pe linga Pitesti, dar s-a mutat la Campulung dupa sotie.

“acum ceva ani, au fost copiii angajatilor impartiti in grupe pe sectoarele fabricii si, dupa ce li s-au explicat regulile de protectie, au fost lasati sa-si imagineze ei cum se intimpla lucrurile. au desenat ce -si imaginau si cu creatiile lor s-a facut o carticica.”

“iar parintii au fost mindri si emotionati, nu?”

“da. cum sa nu. fiul meu a iesit pe locul 2″

Aici a fost singurul moment in care domnul Tudose a zimbit de sub mustata sa carunta. Fiul are acum 22 de ani si e student la Energetica.

***

in ziua doi de competitie am obtinut 19 puncte. am iesit pe locul 2 la o proba si pe 3 la alta, dar asta pentru ca ambele probe erau cu participarea voastra, a comunitatii de pe net. astazi avem teste care am sentimentul ca sunt pe aptitudini fizice deci… iar vom fi ultimele :)

***

cind privesti Siemens Race, ti se pare ca totul e usor de facut, dar pregatirea organizatorilor pentru aceasta competitie a necesitat multa munca. sunt ingineri Siemens cu care ne intilnim in fiecare oras (care nu sunt alesi la intimplare, toti au o poveste emotionala personala), sunt locuri unde au trebuit obtinute aprobari multe ca sa le putem vizita si mai sunt si competitiile zilnice.

in fotografia asta sunt plicurile cu intrebarile pentru probele din fiecare zi. fiecare plic mare contine 5 (sau 10) plicuri mici, cu mesaje individuale: probe diferite/ intrebari pentru concurs. toate sunt sigilate, iar noi concurentii le deschidem la momentul testelor. daca unul singur ar avea continut gresit (intrebarile si indiciile din alta zi de competitie), proba zilei respective ar fi in pericol.

punga aceasta cu plicuri mi se pare a fi simbolul zecilor de ore de migala pentru partea administrativa a competitiei.

***

In Siemens Race mai participa Alex MaziluRazvan BaciuAlex Negrea– Adrian CiubotaruAndrei Crivăț– Marius SescuDan Dragomir – Răzvan Pascu .

1892
castigatoarele_200x200px (1)siemens race: oameni si povesti

siemens race: oameni si povesti

A fost ziua nr 1 din competitia Siemens Race in care 5 echipe cu cite 2 bloggeri alearga prin tara intr-un traseu plin povesti minunate. Asa cum stiti deja eu fac echipa cu Cristina Chipurici

Dupa prima zi de competitie suntem cu onor la mijlocul clasamentului, cu o frumoasa tendinta de a merge catre coada, intrucit la cele doua teste pe care a trebuit sa le facem singurele (fara ajutorul comunitatii de pe facebook) am terminat ultimele. (Astazi, 11 mai, pe la 16.00 avem din nou Quiz la care ne puteti ajuta sa mai recuperam din handicap, pentru ca raspunsurile le dati voi:) va fi  pe pagina mea de facebook. multumim de ajutor. )

Dar, daca nu reusim sa luam multe puncte la concurs, macar sa va spunem povesti frumoase, necunoscute inca.

**

9000 de colete sortate intr-o ora

“N” -ul din F A N courier (Neculai Mihai) si  F-ul ( Felix Patrascanu) au fost gazdele noastre la startul cursei si pentru prima data am avut acces in culisele unei firme de curierat. Daca va imaginati ca miile de plicuri si pachete care vin sau pleaca (d)in tara sunt sortate manual, uitati-va la aceasta fotografie

La Fan courier exista o banda de sortare a coletelor prin care pot trece 9000 de pachete pe ora si, da, sunt momente din zile cind e folosita la capacitate maxima.

Banda are un scanner care vede eticheta coletului si-l directioneaza in spatiul alocat orasului de destinatie. Exista benzi care pot fi “conectate” la masini si descarcarea sa se faca direct in mijlocul de transport.

Banda de sortare este o solutie tehnica Siemens, iar Niculai Mihai povestea ca initial au vrut sa lucreze cu o alta companie, dar solutia propusa de Siemens a fost mult mai eficienta (folosea doar o jumatate de hala, printre altele). Aceasta banda de sortare a fost printre primele din lume realizate asa si, ce mi se pare mie f tare, este ca banda a fost optimizata pentru Romania, dupa sugestiile celor care o folosesc: sunt 20 de containere prin care coletele pot fi stocate din doua parti, asta pentru ca 70% din marfa este din 20 de orase.

A-ul din FAN Courier vine de la Andrian (tot Mihai, frate cu Niculai) . Cei trei au incepit afacerea intr-un apartament de bloc la sugestia lui Felix care lucrase pentru o firma de curierat, dar nu-si imaginau ca vor ajunge la 2500 de angajati. Niculai  este absolvent de TCM, Felix de Drept , iar Adrian este profesor de sport si, aparent, niciunul nu are o legatura directa cu acest domeniu. Cind au vrut sa se extinda si sa-si ia o banda de sortare a coletelor au vizitat cele mai importante solutii tehnice din lume. Astazi, undeva la iesirea de Bucuresti, unde e sediul FAN Courier, se afla una dintre cele mai moderne asemenea benzi din lume.

***

Omul care s-a plimbat cu toate trenurile Sageata Albastra din Romania

Stiati ca in Romania este un domn care s-a plimbat macar o data cu fiecare dintre trenurile numite Sageata Albastra? sunt 120 asemenea trenuri la noi, toate sunt realizate de Siemens, iar Adrian Costache  le-a testat de la inceput.

“18 februarie 2003, era intr-o simbata. Atunci a venit primul tren Sageata Albastra; a fost dat in folosinta in martie”, isi aminteste Adrian Costache. In aproape 10 ani , trenurile care au calatorit in Romania au ajutat la optimizarea tehnica a sistemelor pentru alte productii care merg in lume, fara voia lor. Pentru ca drumurile noastre nu sunt cele mai line, iar caile ferate cele mai noi, aceste trenuri calatoresc in conditii speciale si fiecare piesa care este uzata e preluata de Siemens pentru a fi cercetata, determinind astfel situatii speciale in care pot ajunge componentele, informatii care au plecat catre centrele de cercetare.

Cind nu munceste pentru Siemens, Adrian Costache nu merge cu trenul. Dupa atitia ani de verificari si analize, are reflexul ca atunci cind se suie intr-un tren sa descopere in citeva minute zeci de caracteristici tehnice care ies din parametri:)

( foto Dan Dragomir )

***

O minciuna care a salvat sute de mii de oameni


Domnul inginer Petre Firan este pensionar. A lucrat pentru Electroputere Craiova si, desi n-are nicio pregatire medicala, este cel care a influentat viata multor medici si pacienti din Oltenia.

In 1987, pentru ca era prieten cu doctorul Camen ( un medic internist vizionar ), si-a riscat locul de munca si-a cumparat primul ecograf din oras (printre primele din tara) sustinind in actele justificative achizitiei ca este aparatura industriala pentru testarea materialelor. Ecograful – un aparat creat de Siemens – a fost dus la clinica din curtea Electroputere Craiova si a schimbat viata a mii de oameni.

Dincolo de pacientii care au putut fi mai bine diagnosticati ( au fost zile in care s-au facut peste 100 de investigatii si diagnosticari cu acest aparat si, de-a lungul timpului au trecut prin fat alui peste 100.000 de pacienti), medicina locala a inflorit. Inginerul de la Siemens care a instalat aparatul a invatat impreuna cu doctorul Camen cum sa fie folosit (exista doar referinte tehnice din carti, dar nimeni in zona nu avea practica pe un asemenea aparat, de fapt erau foarte putini in tara care stiau sa utilizeze un ecograf pentru ca erau 3 asemenea aparate in Romania). Zeci de medici au venit si s-au scolit pe acest aparat; s-a intimplat chiar ca tinerii medici care predau lectiile cu ecograful sa ii aiba profesori pe cei care ii invatasera medicina in facultate:)

In Craiova are loc anual un congres national de ultrasonografie la care vin medici din tara, dar si din strainatate, congres la care sunt prezentate cele mai noi tehnologii medicale destinate ecografiilor, dar putin mai stiu ca totul a plecat de la acea achizitie riscanta pentru domnul Petre Firan (ar fi putut fi oricind acuzat de deturnare de fonduri).

Iata procesul verbal de predare primire al ecografului de atunci, care este functionabil si astazi, desi nu mai este folosit (au ecografe mai performante). Aparatul se afla acum la Spitalul Filantropia din Craiova.

Cum a ajuns domnul Firan sa cumpere de la Siemens? “Eu lucram cu achiziile din strainatate si Electroputere cumpara piese de la Siemens. M-am dus la Bucuresti la doamna Eva de la Siemens , era in blocul cu Capsa, si i-am spus ce am vazut cu medicul Camen, ce vrem sa cumparam.”

Domnul Firan a fost cea mai placuta si mai emotionanta intilnire de ieri; avea emotii ca se intilneste cu noi si ca povesteste, din nou, despre acest moment  care a schimbat vietile unei comunitati. Ca sa fie sigur ca totul iese bine, isi scrisese pe o hirtie A4, de mina, povestea evenimentului si ne-a citit-o cu voce tremurata.

Se vedea cit de multa importanta avea pentru el faptul ca mai povesteste inca o data si cit de serios tratase intilnirea cu noi. F f f emotionant si gestul sau de a pastra procesul verbal de atunci. A fost constient ca e un moment istoric.

*

Intre tehnologie si minuni

Am vazut apoi, intr-un cabinet particular, al unuia dintre cei mai bine pregatiti medici internisti din Romania – doctor Mihaela Vancu -, un ecograf foarte spectaculos, produs tot de Siemens. viitorul in ecografie arata SF, acest ecograf poate realiza analiza sanului fara sa mai fie intruziv : pur si simplu preia imaginea reala si o transforma intr-o imagine 4D pe care o stocheaza separat. Cu informatia stocata medicul care diagnosticheaza poate face investigatii super spectaculoase, pentru ca poate testa elasticitatea tesutului, poate sectiona virtual paliere de 1 milimetru din san. procedura este noninvaziva.

Sunt 2 asemenea ecografe Siemens in Romania, unul la Craiova, altul la Bucuresti intr-o clinica privata, iar in Europa numarul acestor aparate nu depaseste degetele de la ambele miini: mai sunt 3 in austria, dar in vecinatatea apropiata, in tarile de pe linga noi, nu mai exista. Chiar sunt ultima tehnologie in materie si, daca aveti nevoie, va recomand cu incredere sa cereti sa vi se faca o investigatie cu acest aparat.

(revin cu adresele clinicilor)

Acest ecograf modern se afla in clinica doamnei doctor Mihaela Vancu, care a salvat multe vieti prin diagnosticarile sale cu tehnologia avansata (pentru care a facut sacrificii maricele: a aplicat pentru fonduri europene si, initial, s-a mutat cu socrii ca sa -si faca clinica in propriul apartament ). In cabinetul in care se faceau consultatiile, linga ecograful care arata ca un OZN, erau citeva fotografii de familie si mai multe icoane.

De unde se vede treaba ca si oamenii care au acces la cea mai inalta tehnologie cu care pot salva zeci de vieti, spera la minunile divine.

***

In Siemens Race mai participa Alex MaziluRazvan BaciuAlex Negrea– Adrian CiubotaruAndrei Crivăț– Marius SescuDan Dragomir – Răzvan Pascu .

3730
oamenioameni din ultimii 22 de ani

oameni din ultimii 22 de ani

daca ar fi sa spuneti numele unei persoane (preferabil, publica) – din ROMANIA – care v-a marcat existenta in vreun fel in ultimii 22 de ani, ce nume ati rosti?

multumesc pentru raspunsuri.

le voi folosi intr-un proiect, deci apreciez orice raspuns scris la comentarii.

RowanStocksMoore2afise cu povesti la care zimbesti

afise cu povesti la care zimbesti

un artist din Liverpool a facut o lume intreaga sa zimbeasca cu reinterpretarea mesajelor povestilor copilariei fiecaruia dintre noi.

Rowan Stocks-Moore a realizat o serie de afise minimaliste, foarte inteligente, plecind de la povestile clasice. fiecare afis are un twist vizual.

intreaga lui colectie de afise poate fi gasita aici.

1355
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!