Tag : raiffeisen

Aleea-Celebritatilor-Sebastian-Marcovici-23 wevFITS 2017 in trei secvente cu Ada Solomon, Marcel Iures si Gigi Caciuleanu, plus Klaus Iohannis #credeminteatru
diverse
8 years ago

FITS 2017 in trei secvente cu Ada Solomon, Marcel Iures si Gigi Caciuleanu, plus Klaus Iohannis #credeminteatru

Stiu ca pentru cei mai multi FITS 2017 inseamna ”anul cand l-am vazut pe Barshnikov de aproape” (in unele cazuri si ”anul cand an facut check in in sala de spectacol sa stie lumea ca am fost acolo), dar eu pastrez dincolo de aceasta intalnire cu un spectacol greu de purtat alte cateva imagini cu romani care schimba pas cu pas lumea artelor din Romania prin efortul lor constant si, sunt sigura, imens.

  1. Marcel Iures intr-o zi in care a avut – conferinta despre teatru, conferinta despre film, o intalnire cu presa si o prezenta la o ceremonie in care i se atribuia o stea pe Aleea Celebritatilor. Pentru o persoana cu caracterul domnului Iures, viata ar fi fost mai usoara cu dublu orelor din aceste intalniri transformate in munca intensa pe platourile de filmare. Domnul Iures nu e o persoana careia sa-i placa sa vorbeasca depre sine si cu toate astea, sub farmecul Irinei Margareta Nistor a povestit despre regretele neparticiparii la cateva filme ale regizorilor romani. Printre ei Mircea Veroiu si Silviu Purcarete. De fiecare data a fost vorba, in luarea deciziei, despre a pune in balanta productiile exact pregatite la Hollywood cu pregatirile cu aroma balcanica.

A fost in regretul exprimat public o frumoasa lectie: uneori trebuie sa lasi putin si de la tine ca sa ai o experienta cu un om a carui munca o admiri, mai ales in lumea filmului romanesc unde totul se realizeaza plecand de la prietenie, nu de la bani.

Putin mai tarziu in aceeasi intalnire, domnul Iures a povestit cum le-a sugerat producatorilor HBO pentru serialul IN deriva sa-l ia pe domnul Rebengiuc intr-unul din rolurile principale. Si cum domnul Rebengiuc a facut pentru prima data un serial, aducand rigoarea dansului de a invata tot textul – zeci de pagini – de la o zi la alta de filmare. Atunci, Marcel Iures a incercat sa-i faca viata mai usoara domnului Rebengiuc si a renuntat la programul sau de filmare, alegand varianta hardcore – cu filmari zilnice (deci si text mult invatat peste noapte) pentru ca domnul Rebengiuc sa aiba cate o zi pauza intre filmarile sale.

Un exemplu discret de generozitate intre actorii mari.

(celebrarea domnului Marcel Iures la aceasta editie FITS s-a facut cu suportul Raiffeisen Bank, partener de 9 ani al Festivalului de Teatru de la Sibiu si un sustinator constant al teatrului ACT – teatru creat de Marcel Iures, primul teatru independent aparut in Ro post revolutia din 1989)

 

  1. Ada Solomon, venita prima data la FITS, ca invitata la o conferinta care era in deschiderea filmului Tony Erdmann, povestind despre regretul ca Romania n-a fost mentionata pe genericul filmului care a mers al Oscar pentru ca … n-a primit finantare de la CNC.

Tot Ada povestind despre coproductiile la care a muncit cu relaxarea mentionarii unor nume mari de producatori la care adauga natural – ”ne leaga o amicitie pentru ca am participat la x seminar au workshop”. Sau ” e prieten cu Corneliu Porumboiu pentru ca s-au intalnit la Cannes…”.

Ascultand-o am realizat inca o data cat de mare e prapastia intre generatia lor de cineasti (care citesc, merg la festivaluri, invata pe la workshop-uri – indiferent de rezultatele lor precedente) si generatia care a contestat legea cinematografiei ( o generatie autosuficienta, cu teama de orice competitie reala).

(pentru cei care o stiu pe Ada Solomon doar din ipostaza de prodcator de film, o precizare: Ada vede foarte mult teatru, de stat au independent, merge si la spectacolele de dans si cred ca e unul dintre oamenii cei mai la curent cu zona de arta expozitionala din Romania. Ramane un mister cum reuseste sa-si faca timp pentru toate, dar o poti zari adesea printre spectatori la teatru)

 

  1. Gigi Caciuleanu la o intalnire cu presa, alaturi de echipa sa de la Emoji, vorbind despre visul sau actual ”sa remontez doua dintre spectacolele mele de la inceputul carierei si sa le joc pe toate in serie intr-un teatru din Bucuresti, in fiecare zi altul, timp de 2 saptamani”. Si bucuria tinerilor din trupa sa care stiu cat de mult au evoluat lucrand alaturi de maestrul Caciuleanu.

Plus o poveste amuzanta dintr-o noapte de la FITS cand domnul Caciuleanu a fost recunoscut de un barbat care facea curat in Piata Mare ”Va stiuuu, ati fost alaturi de Andreea Marin la emisiune”.

Nu va incruntati la asta, mi se pare genial ca intr-o lume in care prea putini oameni merg sa vada dans, un coregraf (nu un balerin) roman e recunoscut pe strada de compatriotii sai. Cum mi se mai pare minunat ca domnul Caciuleanu (impreuna cu producatorul sau, Valerian Mares) a avut capacitatea si puterea de negociere pentru a –si pune amprenta creatiilor sale pentru cateva minute la televiziune in fata a catorva milioane de spectatori.

 Emoji – un spectacol care reinterpreteaza codurile verbale ale tinerilor – va pleca intr-un turneu national care va avea dupa fiecare reprezentatie intalniri cu liceeni si elevi. Faptul ca dansul ajunge prin aceasta forma in scoli e absolut incredibil pentru Romania.

*

Si-o remarca dincolo de orice spectacol de teatru, dans sau alta exprimare artistica. o remarca despre o exprimare a demnitatii si respectului.

Voi pastra in minte imaginea Presedintelui Iohannis alaturi de sotia sa asteptandu-i in fata teatrului Radu Stanca pe invitatii lor speciali, premierul Luxemburgului – Xavier Bettel si sotul acestuia. Plus imbratisarile naturale cand s-au intalnit inainte de a intra in teatru pentru a vedea impreuna o piesa lucrata cu regizor din Luxemburg si echipa de actori din Sibiu.

A fost in gestul acesta al asteptarii in strada si al imbratisarilor un foarte frumos mesaj despre normalitate si diversitate. Sigur ca protocolul spunea ca presedintele putea sa-l intampine pe premier si in holul teatrului, mai ales ca ploua usor,  dar in contextul dezbaterilor din Romania dintre coalitia pentru familie si restul lumii, acest gest e de o diplomatie si o validare care vorbesc despre un caracter foarte frumos.

Mi-a placut mult mult de presedintele nostru si de sotia dumnealui pentru ca au facut gestul acesta minunat.

*

Cover foto Sebastian Marcovici

Ma aflu la Sibiu la invitatia Raiffeisen Bank, partener de 9 ani al festivalului.

Bazavan

0
3732
sofia lorenLectia de bun simt oferita de Sofia Loren – culise #TIFF15 #impreunalafilm
diverse
9 years ago

Lectia de bun simt oferita de Sofia Loren – culise #TIFF15 #impreunalafilm

Saptamna aceasta Clujul a fost impanzit cu afise cu minunata Sofia Loren care a fost invitata speciala a editiei nr 15 a TIFF.

Doamna Loren a venit la Cluj joi seara, vineri a avut o intalnire cu presa si o proiectie a filmului “Casatorie in stil italian” unde a jucat alaturi de Marcelo Mastroiani, proiectie la care a fost asteptata de zeci de oameni in fata salii, doar ca sa o aplaude si sa o salute. Proiectie la care s-au vandut biletele in mai putin de 2 zile.

Sambata la Gala de inchidere TIFF doamna Sofia Loren a primit un premiu pentru intreaga activitate, din nou in uralele publicului.

Iata cateva detalii din culisele sosirii domniei sale aici:

Confirmarea ca va putea veni a sosit cu o saptamana inainte de inceperea festivalului, asa ca pentru echipa TIFF a inceput un maraton logistic – avioane, cazari, program paralel.

Organizatorii i-au facut mai multe propuneri de avioane echipei doamnei Loren, dar dansa a preferat ca lucrurile sa ramana simple, fara escale , fara timp de asteptare prin aeroport, asa ca a ales sa vina cu Wizz Air care avea o cursa directa Cluj Roma.

Am vazut-o pe covorul rosu la cele mai mari ceremonii, a castigat Oscarul, are 5 Globuri de aur in palmares, e o doamna cu o atitudine si un rafinament remarcabile chiar si la anii pe care-i poarta acum cu mandrie si, chiar daca sunt sigura ca are standarde ridicate in solicitarile sale in deplasari ( a stat intr-un penthouse cu o super terasa in Hotelul Belvedere pe durata vizitei la TIFF), s-a dovedit ca e o femeie cu bun simt care vrea sa tina lucrurile simple si practice.

Alegerea avioanelor pentru sosirea in Romania a fost o lectie de mare bun simt pe care a dat-o indirect vedetelor noastre.

*

Vizita Doamnei Sofia Loren in Romania s-a realizat si cu sprijinul Raiffeisen Bank.

 

0
7865
Bogdan Mirica_GalaInchidere_TeatrulNational_04-06-2016_Vlad_CupsaInterviu TIFF Marele premiu – Bogdan Mirica: I-am dus si pe ai mei la film si, la sfarsit, mama a zis “Ma asteptam sa fie o comedie”
diverse
9 years ago

Interviu TIFF Marele premiu – Bogdan Mirica: I-am dus si pe ai mei la film si, la sfarsit, mama a zis “Ma asteptam sa fie o comedie”

Desi toata lumea a asteptat-o pe Sofia Loren si a fotografiat-o intens, dincolo de partea mondena a intamplarilor de la TIFF, regizorul filmului Caini – Bogdan Mirica – a fost marea vedeta a festivalului. Sau, ma rog, filmul lui.

N-am mai vazut de foarte multa vreme spectatori atat de inversunati in a sustine un film, in a te indemna cu o satisfactie mare pe chip sa mergi sa vezi filmul. Cel mai adesea indemnul a fost insotit de “Uite ca si noi putem face filme cu atmosfera, cu poveste.”

M-am intalnit cu Bogdan Mirica in ultima zi de festival, cu doar cateva ore inainte de Gala si, cand i-am spus ca el e vedeta acestei editii de TIFF, a raspuns amuzat “daca stiam, ma purtam ca o vedeta” . Printre vorbe si zambet l-am vazut pe Mirica de la “Bora Bora” – scurt metrajul lui la care se rade la fiecare vizionare cu aceeasi pofta. Aproape de miezul noptii s-a dovedit ca am avut dreptate, caci la gala de premiere a luat trofeul festivalului.

Lung metrajul lui de debut, “Caini” -premiul criticii la Cannes –  e un thriller foarte bine condus care spune povestea unui tanar care ajunge intr-un sat de la granita cu Ucraina ca sa vanda un teren pe care l-a primit mostenire si care devine martorul unor intamplari stranii. Filmul ii are in distributie pe Dragos Bucur, Gheorghe Visu, Vlad Ivanov, Raluca Aprodu.

In discutia noastra Mirica a recunoscut ca a vrut sa exploreze o noua directie fata de filmele la care a lucrat pana acum si ca umorul si partea “light” a povestilor sale le-a lasat pentru alte productii. “I-am dus si pe ai mei la film si, la sfarsit, mama a zis – Ma asteptam sa fie o comedie – stiindu-mi umorul si ceea ce am lucrat pana acum”, a recunoscut cand i-am zis ca am fost foarte surprinsa ca a facut un triller atat de greu de dus pentru spectator.

Bogdan este cel care a scris scenariile primei serii Umbre, dar si episodul pilot de la Las Fierbinti, ideea de la care  a plecat unul dintre cele mai de success seriale din Romania. Filmul a fost dezvoltat apoi de Andrei Boncea si Mimi Branescu.

Aflasem ca pentru rolul pe care-l are Raluca Aprodu a fost la casting si Cosmina Stratan (actrita care a luat premiu de interpretare la Cannes pentru “Dupa Dealuri” in regia lui Cristian Mungiu) si ca, dupa ce a vazut filmul, Cosmina a fost uimita ca replicile pe care le-a spus la auditie au ramas exact asa si in film. Semn ca scenariu a fost bine asezat de la inceput si Bogdan a stiut exact ce vrea sa faca si n-a lasat loc de prea multe ajustari la “locul faptei”, la filmari.

“Am muncit aproape 5 ani la scenariu, chiar daca intre timp am mai facut si altceva- am scris Umbre, de exemplu. Un an si jumatate m-am gandit la cum vor tacea personajele, cum conduc atmosfera din film, cautam o anume lentoare, un anume ritm. Asa ca atunci cand am ajuns pe set, stiam cu totii ce aveam de facut. La 6 luni dupa filmari inca mai aveam cosmaruri legate de o secventa in care am filmat cu o macara si era o miscare complicata, trebuia sa facem totul repede pentru ca se ducea lumina si nu mai era racord de umbre”, a povestit Bogdan.

***

  • Cum ai reusit sa-l faci pe Vlad Ivanov, care e recunoscut pentru personajele sale negative, sa fie si mai rau decat l-am vazut vreodata pe ecran?
  • Vlad a facut un pas dincolo de orice a lucrat ca personaj negativ si a construit un personaj foarte bun. Am vorbit mult despre Samir, personajul lui, si i-am spus ca e un personaj care este rau din scenariu, din scriitura, asa ca il rog sa caute partile lui bune.

De exemplu, in secventa in care intra in curte si se duce la personajul Ralucai Aprodu, dupa prima dubla m-am dus si i-am spus: Pe drumul pana la casa indragosteste-te de Raluca.

Am discutat sa-i facem lui Samir un defect fizic, sa aiba o pareza la fata, sau sa aiba probleme cu un picior, dar ni s-au parut solutii facile si am renuntat. Samir e munca si talentul lui Vlad Ivanov care e un actor foarte bun si un om pe care-l pretuiesc mult.

  •    Nu cred ca e doar munca lui. Cred ca acolo a fost un campion care a avut un antrenor foarte bun. Pentru ca Vlad Ivanov duce personajul negativ la un alt nivel.
  • Multumesc

***

Filmul Caini ajunge pe ecrane in septembrie si va rog foarte foarte tare sa-l vedeti.

Bogdan Mirica s-a reintors sa scrie sezonul 2 de Umbre imediat dupa ce terminat montajul  filmului Caini (care a durat intre 4 si 5 luni, pentru ca, spune Bogdan, devenise obsedat sa reincerce sa creeze si mai mult suspance din montaj si – in camera de editare – a scos replici din secvente, tocmai pentru a crea si mai mult o stare de asteptare, de tensiune). Primul sezon al serialului Umbre a fost vandut la nivel international, asa ca productia este una de succes pentru HBO Romania. Filmarile sezonul 2 vor incepe in toamna.

Cand l-am intrebat cum face sa aiba dialoguri atat de autentice in scenarii si daca-si noteaza replici pe care le aude la altii, in viata, a inceput sa rada. “Sunt antisocial pentru ca stau foarte mult in casa sa scriu, dar si daca merg cu taxiul pe un drum scurt, remarc ceva pe care-l tin minte. Nu notez niciodata, dar remarc dialoguri ale soferului cu altii – la telefon sau in traffic – pentru ca eu, antisocial, nu prea dialoghez.”

*

Am fost si la aceasta editie TIFF parte din proiectul Raiffeisen de sustinere a filmului romanesc ( Raiffeinsen a fost pentru al treilea an consecutive sponsor al sectiunii Zilele filmului romanesc) #impreunalafilm.

La toamna, cand Caini intra pe ecrane, am sa am grija sa mergem – la propriu – impreuna la acest film.

0
3139
tudor giurgiuImpreuna la film cu Tudor Giurgiu – 3 povesti simpatice din 15 ani de TIFF
diverse
9 years ago

Impreuna la film cu Tudor Giurgiu – 3 povesti simpatice din 15 ani de TIFF

La 15 ani de TIFF nu e doar moment aniversar, ci si o ocazie pentru amintiri simpatice.

Ieri la TIFF, directorul festivalului Tudor Giurgiu a povestit cateva dintre intamplarile emotionante sau amuzante care s-au petrecut in acesti ani in care festivalul a reusit sa schimbe fata orasului ( Giurgiu n-a spus, dar sunt sigura ca, pe perioada festivalului, proprietarii hotelurilor, teraselor si magazinelor se simt foarte bine iar incasarile cresc simtitor)

Annie-Girardot

  1. Pentru directorul festivalului, unul dintre cele mai emotionante momente de la Tiff din acesti ani, a fost vizita doamnei Annie Giradot ca invitat special. La momentul vizitei, doamna Girardot – a povestit Giurgiu – se lupta cu debutul unui Alzheimer si pentru toata echipa a fost foarte emotionanta efortul actritei de a continua o viata cat mai normala, in ciuda unor usoare stangacii datorate bolii.

Actrita franceza cu trei premii Cesar si cu filme realizate in compania unor actori ca Jean Marais sau Alain Delon a incetat din viata in 2011 la 79 de ani.

In toti acesti ani la TIFF, pe langa doamna Girardot au fost invitati si celebrati foarte multi actori si regizori – Nastassja Kinski, Jiří Menzel, Debra Winger, Claude Lelouch, Geraldine Chaplin, Wim Wenders, Marin Karmitz, Jacqueline Bisset, Michael York, Catherine Deneuve, Claudia Cardinale, Udo Kier, Vanessa Redgrave, Nicolas Roeg sau Franco Nero.

(si pentru ca tot suntem la invitati, printre personalitatile care au fost la un pas sa ajunga anul acesta la Cluj, dar cine stie – poate va veni in anii viitori – se afla Monica Belucci.)

youth ghenea

  1. Anul acesta in partea de invitati pe care presa mondena ii indrageste foarte tare se afla si Madalina Ghenea.

Tudor Giurgiu a povestit care a fost momentul incipent al colaborarii ei cu Paul Sorentino pentru filmul Youth (care are si o proiectie speciala in festival). In urma cu doi ani, Giurgiu i-a invitat la o discutie pe Madalina Ghenea si Tudor Chirila pentru un proiect pe care-l avea in plan. Ghenea tocmai primise invitatie la casting la Sorentino si le-a spus ca nu s-a dus, iar Tudor Chirila a indemnat-o sa nu rateze ocazia explicandu-i ca este un regizor foarte mare si foarte important.

cristian-mungiu-slice-01

  1. Una dintre cele mai amuzante intamplari din acest 15 ani de TIFF a fost in 2007 cand Mungiu a castigat premiul cel mare la Cannes cu 4, 3,2… Intr-un din zile o spectatoare l-a abordat foarte entuziasta pe directorul festivalului confundandu-l cu Mungiu. L-a felicitat, i-a laudat filmul si, cu o curiozitate politicoasa dar etuziasta a vrut sa stie … cum a fost cand Jane Fonda l-a sarutat pe obraz cand i-a inmanat premiul la Cannes. Giurgiu isi aminteste si acum entuziasmul femeii si cum n-a vrut sa o dezamageasca, asa ca si-a jucat rolul de ”Mungiu”, i-a multumit pentru cuvintele frumoase si i-a spus ca Jane Fonda este o doamna foarte politicoasa si eleganta.

Dincolo de aceste intamplari simpatice, 15 ani de TIFF au inseamnat niste caramizi solide in constructia care ar trebui sa fie industria filmului romanesc, o piesa importanta in lantul care inseamna business-ul in cinema, prezenta unor mari critici de film de la cele mai prestigioase reviste de profil din lume (care au facut cunostinta cu producatorii, actorii si regizorii romani), dar si proiecte conexe care au dezvoltat comunitatile locale si au facut – la propriu – educatie cinematografica pentru copii.

Unul dintre programele mele preferate din festival este EducaTIFF unde copiii invata sa scrie cronici de film, sa faca filme, animatii si ii au profesori pe unii dintre oamenii importanti din industrie. Dintre participantii editiilor trecute de EducaTIFF acum sunt tineri care au facut deja filme de scurt metraj prezente in diferite concursuri nationale sau internationale.

De 3 ani, Raiffeisen este sponsorul principal pentru sectiunea Zilele Filmului Romanesc – o sectiune care promoveaza nu doar filmele de lung metraj premiate in marile festivaluri, ci si filmele de scurt metraj ale celor care isi rafineaza mijloacele tehnice pe drumul catre un lung metraj. In sectiunea aceasta se mai afla o actiune care construieste frumos in industrie – 10 pentru film – 10 noi actori din toata tara sunt adusi in TIFF si li se acorda o atentie speciala (intalniri cu producatori, regizori, workshopuri cu directori de casting) tocmai in dorinta de a profesionaliza si mai mult industria cinematografica romaneasca. Multi dintre cei care au fost in aceasta sectiune – 10 pentru film – in anii trecuti au obtinut deja roluri principale in seriale de televiziune sau in filme de lung metraj. Unii chiar in filme care au fost lucrate peste granita.

 

Zilele viitoare va povestesc cateva dintre momentele care mi-au ramas mie atasate de inima in acesti 15 ani de TIFF.

 

0
3330
romanii din orchestra filarmonicii din berlinromanii de la Filarmonica din Berlin #EnescuFestival
diverse
9 years ago

romanii de la Filarmonica din Berlin #EnescuFestival

Joi, 3 septembrie 2015, Festivalul Enescu a inregistrat o premiera istorica: Orchestra Filarmonicii din Berlin a cintat pentru prima data la Bucuresti, dupa negocieri care au durat mai bine de 15 ani.
Orchestra Filarmonicii din Berlin bate multe recorduri – e cea mai scumpa orchestra din lume (fee-ul ei este de 300.000 euro), la Bucuresti a adus cea mai mare ”greutate” de instrumente – dar dincolo de cifrele acestea, e orchestra care are cea mai mare densitate de mari muzicieni pe centimetru patrat.
Cum spunea la conferinta de presa din cadrul festivalului Laurentiu Dinca (unul dintre violonistii din aceasta orchestra) ”Specific la aceasta Filarmonia este faptul ca, pe 5 -10 metri, sunt cei mai buni muzicieni intr-un singur loc. Nicaieri nu o sa vezi atât de multi muzicieni intr-un loc.”

laurentiu dincaLaurentiu Dinca este singurul roman care se afla acum in cea mai faimoasa orchestra din lume. S-a nascut in 1953, a studiat la Conservatorul Ciprian Porumbescu din Bucuresti si, la inceputul anilor 80, a plecat cu o bursa in Republica Federala Germania (pe atunci), a participat la multe concursuri internationale luind premii prestigioase si, din 1995, este violonist in Orchestra Filarmonica din Berlin.
”E o mare bucurie sa ma intorc dupa atitia ani si sa cint impreuna cu Orchestra Filarmonica din Berlin pentru publicul din Romania”, a spus in conferinta de presa Laurentiu Dinca si, sunt sigura, intre aceste cuvinte pe care le mai rostesc multi dintre muzicienii care vin la Festivalul Enescu (si cred din inima in ele) se afla multe povesti nespuse. Cum sunt sigura ca in sala au fost citiva spectatori speciali care au venit sa-si vada prietenul (sau ruda) cintind dupa multa vreme la Bucuresti.

Dar domnul Dinca nu e singurul roman care a participat la succesul Orchestrei Filarmonicii din Berlin. Imprejurari tragice (moartea dirijorului Leo Borchard, ucis de niste santinele in timpul unei plimbari) au facut ca romanul Sergiu Celibidache sa ajunga sa dirijeze pentru un concert cea mai prestigioasa orchestra din lume in luna septembrie a anului 1945.
Reprezentatia a primit atit de multe elogii incit a fost numit foarte curind dirijor titular, iar in primul sezon cu domnia sa la conducere, Orchestra Filarmonica din Berlin sustine peste 100 de concerte. Numirea sa ca dirijor titular la Orchestra Filarmonica din Berlin a dus la una dintre cele mai mari si mai dramatice dispute ale epocii. Citeva detalii ale acelei dispute putin mai jos.

*

sergiu celibidache Ziarul berlinez Tagesspiegel din 1947 scria despre Celibidache ”A fost atit de minunat incit timp de o ora si jumatate am uitat ca e fiul unui alt popor, succesul sau depasind pe cel al lui Furtwangler” (n. mea. dirijor al Orchestrei Filarmonice din Berlin in timpul celui de-a doilea razboi mondial. Citatul este din cartea ”Celibidache – scrisori catre Eugen Trancu Iasi” aparuta la editura Vremea)

In cartea ”Celibidache – intilniri cu un om de exceptie” scrisa de Stephane Muller si Patrick Lang (aparuta la editura Spandugino) este mentionat ca ”de indata ce este numit pe noul sau post, Celibidache incearca din rasputeri sa ii recistige lui Furtwangler vechiul post de la pupitrul Orchestrei pe care acesta il ocupase din 1921 pina la sfirsitul razboiului”.

Wilhelm Furtwangler pierduse postul pentru ca fusese etichetat drept ”nazist”. In epoca s-a discutat mult despre inlocuirea celui mai celebru dirijor german cu Sergiu Celibidache (care avea 33 de ani la acel moment si era doctor in matematica si filosofie, dar si absolvent al Academiei ”Hochschule fur Musik”) si, pina la aparitia corespondentei dintre ei, precum si a memoriilor lui Celibidache au fost multe soapte care spuneau ca romanul nu-l sustinuse pe neamt.

In cartea Celibidache si Furtwangler scrisa de Klaus Lang (tradusa si in ro la Humanitas) sunt publicate scrisorile lui Furtwangler catre Celibidache, iar istoria disputei dintre ei a fost lamurita pentru totdeauna.
Cei doi, Celibidache si Furtwangler, au condus impreuna orchestra pina in 1952, iar dirijorul roman – in ciuda unor neintelegeri cu muzicienii veterani – a reusit sa modernizeze repertoriul si a fost foarte iubit de muzicienii tineri ai Orchestrei Filarmonice din Berlin.
Intr-o scrisoare catre prietenul lui Trancu Iasi, in 1961, Celibidache scrie ”…am mari satisfactii. Filarmonica din Berlin ma recheama ca dirijor pe viata, nu ma duc. Filarmonica din New York la fel. Eu insa imi pastrez libertatea si independenta”.

*
constantin silvestri  Cel de-al treilea roman din orchestra Filarmonicii din Berlin a fost dirijorul Constantin Silvestri care a avut colaborari cu aceasta filarmonica in epoca post Celibidache. 
Intre cele doua razboaie mondiale, Silvestri a fost dirijorul Operei Romane si a condus Orchestra Filarmonicii din Bucuresti, iar dupa emigrarea sa in Vest a dirijat orchestre faimoase din lume – la Paris, Londra, Chicago. Inca din vremea succesului sau bucurestean, in 1957 (cind inca nu emigrase) a dirijat, la Albert Hall, orchestra Filarmonicii din Londra

*

radu lupu Pe lista muzicienilor romani care au colaborat cu celebra Filarmonica din Berlin se mai afla si pianistul Radu Lupu care a concertat alaturi de muzicienii Berlinezi de-a lungul anilor, incepind cu 1979.

Radu Lupu, care a fost prezent la festivalul Enescu in 2013 intr-un spectaculos si emotionant „duel” cu Daniel Barenboim, este unul dintre cei mai apreciati pianisti contemporani, concertind alaturi de cele mai importante orchestre ale lumii.

*
Concertul de la Sala Palatului de pe 3 septembrie al Orchestrei Filarmonicii din Berlin, aflata sub conducerea dirijorului Sir Simon Rattle, a fost ca un concert rock; sala a fost neincapatoare pentru numarul mare de doritori de a-i vedea live pe marii muzicieni asa ca s-a stat si pe jos, pe culoarele dintre scaune, sau pe scarile care duceau la balcon.
In avans, la conferinta de presa, muzicienii ii multumisera domnului Mihai Constantinescu – directorul Artexim, cel care organizeaza festivalul din 1991 – pentru ca a reusit sa faca spectacolul lor cit mai vizibil prin transmisiunea tv dar si pe internet, stiind ca programul lor nu le va permite sa revina foarte curind la Bucuresti si dorind sa bucure citi mai multi iubitori de muzica clasica.

Si, de fapt, in cuvintele de multumire ale romanului care cinta acum in orchestra Filarmonicii de la Berlin, Laurentiu Dinca, care l-a mentionat special pe Mihai Constantinescu se mai ascunde existenta unui roman in preajma orchestrei.

Imaginati-va perseverenta unui om intinsa pe mai bine de 15 ani, zecile de mailuri, confruntari de programe, permutari de bugete, din nou insistenta pentru a-i convinge sa cinte la Bucuresti, de altfel unul dintre putinele orase in care nu au concertat.

Laurentiu Dinca a spus in conferinta de presa ca, inclusiv prin domnia sa, s-a facut lobby insistent ca orchestra Filarmonicii din Berlin sa concerteze la Festivalul Enescu. Si in lumea elegant discreta a muzicii clasice asta inseamna ca un roman inimos si perseverent s-a folosit de toate armele – materiale si emotionale – ca sa faca o bucurie altor romani.

 mihai constatinescu artexim Asa ca domnul Mihai Constantinescu e unul dintre romanii care au stat cel mai mult timp in preajma Orchestrei Filarmonice de la Berlin.

P.S. Pe 4 septembrie, a doua zi dupa primul concert al lor la Bucuresti, multumind publicului pentru generozitatea cu care au fost primiti, reprezentatii orchestrei Filarmonicii din Berlin au anuntat ca vor reveni la editia  Festivalului Enescu din 2019. Pe 5 septembrie, o zi mai tirziu, Laurentiu Dinca a celebrat 31 de ani de la primul sau concert alaturi de Orchestra Filarmonica din Berlin.

filarmonica berlin fest enescu simon rattle filarmonica berlin vlad eftenie

 

Anul acesta o parte din magia Festivalului Enescu este  oferita si cu sprijinul Raiffeisen Bank care s-a alaturat ca partener principal al unuia dintre cele mai mari evenimente culturale din lume, raminind astfel constant cu sustinerea marilor evenimente culturale din Romania.

Pe linga citeva spectacole mari care au putut veni la Bucuresti cu sprijinul financiar Raiffeisen Bank, fiecare dintre concerte are o aroma aparte pentru instrumentisti: florile minunate pe care le primesc la sfirsitul concertului ca semn de apreciere pentru talentul domnilor lor, aceste flori sunt oferite – pentru toate concertele din festival – de Raiffeisen Banck.

 

0
2468
premiul pt debutTIFF 2015, Cistigatorii cei mai tineri: Nicolae Constantin Tanase si Ivana Mladenovici
diverse
10 years ago

TIFF 2015, Cistigatorii cei mai tineri: Nicolae Constantin Tanase si Ivana Mladenovici

ca sa incheiem frumos postarile despre TIFF2015 ma gindesc sa va povestesc cite ceva despre cistigatori.

dincolo de cistigatorii “internationali”, am doua mentiuni speciale de facut.

Premiul pentru Debut – pentru filmul lui Nicolae Constantin Tanase , Lumea e a mea, un film care a fost vazut pentru prima data de public, orice fel de public, aici la TIFF, un film facut de un tinar premiat la Gopo anul trecut, la categoria tinara speranta. Nicolae Constantin Tanase spune cu filmul lui o poveste despre o adolescenta si, chiar daca se simte ca e film la debut, are ceva autentic in tot ce e acolo. Si asta nu tine neaparat de faptul ca si regizorul e tinar (chiar daca nu chiar adolescent), ci cred ca tine de curajul lui de a distribui in rolul principal o pustoaica de virsta personajului de pe ecran, chiar daca nu era o actrita profesionista.

Nicolae Constantin Tanase e unul dintre tinerii care sunt legati de festivalul de teatru de la Alexandria, Ideo Ideis, si are curajul nebun al tuturor celor din acel grup (chiar daca “profesionistii” teatrului sau filmului ii contesta pe alocuri). Din acelasi grup de la Ideo Ideis a venit anul acesta la TFF si Alexandru Ion in programul 10 pentru film (actori de teatru care au fost selectionati din toata tara ca sa intilneasca producatori, directori de casting etc pentru a le facilita accesul mai rapid la industria cinematografica)

Revenind la premiul pentru debut, Lumea e a mea , filmul lui Nicolae Constantin Tanase, sa mai punem putin context. Premiul a fost oferit de Raiffeisen Bank (care iata e consecvent cu deviza sa “sustinem filmul romanesc”), dar dincolo de valoarea lui din acest moment,  premiul acesta ii aduce tinarului Tanase niste puncte frumoase intr-un eventual concurs la CNC pentru un alt  film. Adica isi va mai produce si el ceva bani pe drumul pentru o cariera in cinematografie.

*

A doua mentiune e tot pentru o tinara, o regizoare foarte foarte speciala Ivana Mladenovic care a fost desemnata cistigatoarea Transilvania Pitch Stop Development Award cu proiectul The Soldiers (Soldații). Ivana  este absolventa de UNATC, a fost si ea premiata la Gopo in anii trecuti, iar cu acest film – aflat in faza de proiect – a intrat si pe lista scurta de la Cinelink la Festivalul de la Sarajevo, a luat si ceva finantare de la CNC si e pe drumul bun ca sa intre in lucru. Producatorul acestui film este Ada Solomon, iar asta inseamna ca nu se va lasa pina cind nu va ajunge pe ecrane in cea mai buna forma posibila.

Filmul Ivanei e dupa cartea omonima a lui Andrei Schiop.

*

Vestea buna e ca nu se va mai vorbi de un Nou Val al cinematografiei romanesti, ci de generatii care-si predau frumos stafeta si alerga impreuna ca sa ne bucuram noi spectatorii.

foto Adi Bulboaca.

P.S. cel mai premiat film al serii a fost Despre oameni și oi, un film norvegian care a obtinut in urma cu doua saptamini  Un Certain Regard la Cannes. La TIFF a luat Premiul Special Al Juriului, dar si premiul publicului.

Premiul cel mare al festivalului, Trofeul Transilvania, a fost cistigat de catre Incendiul (El incendio / The Fire) in regia lui Juan Schnitman.

Comoara (regia Corneliu Porumboiu) a primit Premiul Zilelor Filmului Romanesc pentru sectiunea Lungmetraj

0
2151
bicicleteECOtiff 2015 – sa mai facem si putina miscare
diverse
10 years ago

ECOtiff 2015 – sa mai facem si putina miscare

Un festival de film implica multe ore petrecute in sala de cinematograf, dar si curse rapide – in criza de timp – de la un cinematograf la altul ca sa prinzi filmul urmator de pe lista ta de preferati.

De asta la TIFF exista in fiecare an bicicletele puse la dispozitie de Raiffeisen (cu care dimineata se distribuie si Aperitif-ul revista festivalului) . Sunt 100 de biciclete, le gasiti in Piata Unirii si va asigur ca pot fi o distractie super simpatica pe perioada festivalului, dar si o sansa in plus sa mai cistigi citeva minute pretioase cind filmele pe care doresti sa le vezi sunt in cinematografe indepartate, dar la ore f apropiate.

ieri n-am plimbat si noi cu bicicletele, eu si domnul Manafu cu care impart cu onoare – si in acest an – sarcina de Reporter de Festival din partea Raiffeisen, care este sponsorul oficial si unul dintre marii sustinatori ai filmului RO.

ca sa dau putin din casa, fiecare dintre noi a petrecut clipe frumoase cu farfurii cu mincare cu multe calorii si am avut de recuperat.

(de exemplu, eu am o dilema odata cu acest festival: “varza a la CLUJ cu ciolan,  smintina si ardei iute” cum o trec eu in aplicatia care imi numara caloriile? si cam cite milioane de calorii are?)

*

Dincolo de asta, programul cu bicicletele Raiffeisen care exista de doi ani la TIFF e un indemn la o viata eco responsabila, la un stil de viata sanatos si e parte integrata din actiunile care promoveaza miscarea in aer liber (maratonul in Bucuresti e doar un exemplu). Aici in Cluj, astazi 5 iunie va fi un mars al bicicletelor sustinut de Raiffeisen.

Iar la TIFF puteti vedea un documentar foarte interesant, care o sa va puna pe ginduri: Biciclete vs masini, despre a pune in balanta o viata eco vs inconstienta celor din trafic care face ca numarul biciclistilor care mor in trafic sa fie din ce in ce mai mare.

*

altfrel, daca in seara asta vreti cu noi la film – la Aferim! la Cinema Florin Piersic de la ora 21.45 , aflati aici detalii 🙂

 

 

 

0
1869
600 mileTiff2015, part 1: Tim Roth si o lectie despre prietenie
diverse
10 years ago

Tiff2015, part 1: Tim Roth si o lectie despre prietenie

Ieri in prima mea zi la TIFF2015 am fost la unul dintre filmele din competitie: 600 de mile.

Nu stiam nimic despre film (intre timp am aflat ca a luat premiu pentru debut la Berlinala anul acesta), alesese filmul Razvan Penescu (liternet) care e de mai multe zile sosit si, cum am incredere in gusturile lui m-am dus si eu la acelasi film.

Stiam ca e o productie Mexic SUA si ca are 85 de min (intotdeauna ma uit sa vad cit dureaza un film, ca sa stiu daca plec in cazul in care nu-mi place, sau stau pina la sfirsitul – apropiat, cind e cazul – ca sa inteleg cu totul, sau cit pot, din ce a vrut sa spuna autorul).

Ei bine am avut surpriza ca pe la jumatatea filmului – care se simtea a fi un film facut de un debutant (un film bun, dar facut de cineva mai  la inceputul carierei) – sa-l vad pe domnul Tim Roth pe ecran.

M-am gindit cum naiba l-au convins sa joace intr-un film independent, el care are o cota uriasa si joaca in pelicule care sunt deschiderea de la Cannes. La sfirsitul proiectiei am descoperit ca a fost chiar producatorul executiv al filmului, ceea ce inseamna ca a adus si bani de acasa – sau a convns niste finantatori sa dea bani pt film. Si brusc mi s-a parut si mai frumos gestul lui.

Banuiesc ca e prieten cu regizorul filmului , Gabriel Ripstein , sau cu tatal lui, Arturo Ripstein – unul dintre cei mai premiati regizori mexicani ( Deep Crimson) sau cu bunicul lui, Alfredo Ripstein care e producator si considerat un fel de parinte al industriei cinematografice din Mexic.

Dar oricum ar fi in spatele filmului asta, dincolo de talentul tinarului Gabriel Ripstein, e o poveste despre prietenie.

Si mi s-a parut foare frumos ca asa am inceput TIFF2015.

*

De astazi vine si Cristian Manafu la Cluj si va pregatim surprize frumoase sub umbrela #raiffeisenimpreuna. Avem invitatii la proiectiile speciale pe care vi le vom face cadou – gratie sponsorului principal al festivalului Raiffeisen,  vom povesti din culisele celor mai tari petreceri si vom fi foarte foarte foarte aproape de regizorii, actorii si invitatii speciali din festival.

Sunt sigura ca, asemeni primului film pe care l-am vazut in tiff 2015, anul asta intre noi si voi va fi despre prietenie.

Vorba unei replici celebre “this is the beginning of a beautiful friendship”, ma rog, e continuarea unei frumoase prietenii pentru ca si anul trecut am fost la TIFF in aceeasi gasca si am avut super experiente impreuna LA FILM.

0
1972
teatru
11 years ago

fiecare spectacol e o poveste – FITS 2014 actorii din Viata fara cash

Vineri. 13 iunie.
Mai sunt citeva minute pina cind incepe “Pai…despre ce vorbim noi aici?”, prima reprezentatie din Festivalul International de teatru de la Sibiu in care Marcel Iures e Moromete, iar George Mihaita e Cocosila.
Spectacolul are loc in sala de sport a liceului Octavian Goga, pe teren au fost puse gradene, iar scena seamana cu spatiul de la Teatrul Act, unde a fost montata piesa.

In culise, imbracati in haine care amintesc de Grecia Antica, rochii lungi invalurite in cordoane grele, o fata si un baiat repeta un text. Desculti. Trebuie sa-i interpreteze pe Hemon si Antigona, intr-o sceneta care aduce publicitatea traditionala in spatiul teatral: promoveaza un nou program Raiffeisen, Viata fara cash.

Momentul lor are un minut, dar s-au pregatit doua zile pentru el, au fost verifcati de doi profesori si, desi e ora 18.00, ora la care ar trebui sa inceapa spectacolul, continua sa repete in timp ce isi trag de hainele care par ca le vin bine. Ca sa faca un gest, oricare, sa mai descarce din energie.

Stiu ca vor juca in fata lui Iures si a lui Mihaita si mai stiu ca vor juca in fata doamnei de la Raiffeisen care le-a oferit job-ul.

Pentru baiat, Iustinian Turcu, sunt primii bani pe care-i obtine ca actor, primul lui job platit in meseria in care vrea sa faca pasi mari. Banii ii va pune deoparte si, cu bursa pe care o ia la sfirsitul semestrului, o sa se duca acasa la Galati, unde locuieste mama lui. Tata a murit in urma cu citiva ani, iar sora lui mai mare munceste in Anglia si-l mai ajuta din cind in cind cu bani pentru micile lui distractii de student care sta in camin. Are in plan sa stea si citeva zile la Bucuresti unde e si nunta unui prieten. Acum munceste pentru darul de nunta.

Fata , Gabriela Parliteanu, si-a cistigat primii bani din teatru inca din clasa X-a, cind a inceput sa joace la Braila in Omul perna, in regia lui Radu Afrim.

Sunt amindoi in anul I la actorie la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu si, in citeva clipe, vor fi pe scena la FITS in fata a 400 de spectatori.
*

Gabriela Parliteanu a intrat prima la actorie in Sibiu dupa ce a fost respinsa la UNATC si-a cazut intr-o lunga depresie. A picat la Bucuresti pentru ca … avea spectacol la Braila si nu s-a putut face o ajustare de program de nicio parte. Si-a respectat contractul,a ratat admiterea , dar a dat la alta facultate ( Istoria Artei) si si-a vazut mai departe de viata si de piesele in care juca la Braila.

Avea experienta de scena, juca inca din clasa a X-a pe scena din orasul ei natal, acolo unde tinerii merg la teatru ca si cum ar merge la biserica, cu religiozitate in fiecare week end, dar s-a gindit ca daca o comisie a decis ca nu e sa fie actrita, e mai bine sa faca altceva ca sa nu piarda timpul. A primit insa un telefon de la seful catedrei de la Sibiu care a anuntat-o ca universitatea lor are si sesiune de toamna.

La aceasta editie a Festivalului International de Teatru de la Sibiu, impreuna cu Iustinian a urcat pe scenele principale de 4 ori, ea -pentru ca are ceva special – a mai urcat inca o data: israelienii din DecaDance au ales-o din public sa danseze cu ei pe scena.

Era printre dansatori, se misca frumos in aplauzele multimii si tot ce avea in minte era “e si Lev Dodin in sala, ce ma fac?” (regizorul rus, Lev Dodin, a fost unul dintre cei mai importanti invitati ai festivalului)
*

Viata leaga lucrurile intr-un fel cum nici nu te astepti.

Gabriela si Iustinian si-au facut botezul in Festivalul International de Teatru de la Sibiu, chiar daca ei inca nu sunt constienti de exercitiul greu pe care l-au dus la capat. (sunt singurii studenti din anul 1 care au fost pe scena in aceasta editie de Festival.) Au facut-o printr-un job oferit de Raiffeisen .

Raiffeisen , care are un program foarte coerent si bine asezat in a sustine teatrul in Ro , este partener al piesei de la Act , “Pai despre ce vorbim noi aici”, a fost unul dintre partenerii principali ai aceste editii a Festivalului International de Teatru de la Sibiu si i-a oferit o stea pe Aleea Celebritatilor lui… Lev Dodin.

Gabriela ma urmareste pe facebook de mai bine de 4 ani (dupa un articol despre teatru pe care l-a gasit undeva, nu mai stie unde), dar n-as fi intinit-o si nici n-as fi stiut nimic din povestea ei, daca Elena Baidan (responsabila pentru proiecte culturale din partea Raiffeisen) nu m-ar fi sunat intr-o zi si nu mi-ar fi zis: “sa-i cauti pe copiii care joaca in scenetele noastre, nu-i cunosc, dar cred ca e o poveste acolo”.

*
La ora 18 si 12 min, vineri 13 iunie, Gabriela si Iustinian, studenti in anul I, actorie, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, au jucat in fata lui Marcel Iures si a lui George Mihaita. La propriu. Pentru ca protagonistii piesei “Pai… despre ce vorbim noi aici” au intrat dupa ei.

In sala, in rindul 1, s-a aflat Elena Baidan de la Raiffeisen, cea care le-a oferit job-urile de care isi vor aminti multa vreme.

Ii puteti vedea mai jos pe Gabriela si Iustinian in sceneta lor despre noul program “Viata fara cash” al Raiffeisen Bank Romania.

1
4029
cinema florin piersicTIFF 2014- sau diferenta dintre ce iti propui si ce iese
filme simpa
11 years ago

TIFF 2014- sau diferenta dintre ce iti propui si ce iese

Cum la aceasta editie (cu nr 13) a TIFF sunt invitat special Raiffeisen in Zilele Filmului Romanesc, iar colegul meu de experienta este Cristi Manafu care e prima data in festival, mi-am facut inca de acasa planurile cum sa-i aranjez o super experienta.

Mi-am zis ca imi va fi usor sa =i prezint actori pe care ii vede pe ecrane, sa-i fac cunostinta cu regizori si producatori, ba chiar si cu tinara generatie de regizori/producatori -cei care abia acum ies de pe bancile scolii si care o sa ajunga in festivaluri peste citiva ani.

desigur, mi-era si imi este usor sa fac asta pentru ca, prin natura meseriei, ii stiu pe multi dintre ei.

aseara, in debutul ZFR , in seara scurt metrajelor romanesti, ma pregateam de ofensiva. il inconjurasem pe Manafu cu Razvan Penescu (liternet.ro, cel care e selectioner in programul 10 pentru film din cadrul TIFF si pe care lumea il stie – asemeni unui domn de la Oscar – ca fiind singurul care stie in avans cistigatorii de la Gopo pentru ca el supravegheaza softul de numaratoare), erau cu noi si Ileana Raducanu ( red sef Elle Decoration, scenarista) si Kira Hagi (pe care o sa o vedeti intr-o minune de film, Bucuresti, te iubesc si despre care eu cred ca va fi una dintre marile actrite ale Romaniei) si Edi Enache – redactorul sef al site-ului de cultura urbana Urban.ro.

la intrarea in sala cinematografului Florin Piersic cine era la doi pasi sa dea autografe???

Cristi Manafu!

si nu, nu -l recunoscuse nimeni in ipostaza lui de influencer online, organizator de evenimente. el era solicitat sa dea autografe in calitate de artist.

spectatorii credeau ca e dl Alexander Balanescu si vecinele noastre de scaun ii zimbeau lui Razvan (pe care-l credea membru in staff-ul lui) poate poate obtin un autograf.

evident, toata strategia mea de a-i prezenta actori si regizori s-a dus pe apa somesului.

am avut insa timp sa i-l prezint pe Daniel Sandu al carui film Cai putere a fost in deschiderea Zilelor Fimului Romanesc, un film foarte simpatic despre prietenie, barbatie si consecintele faptelor nefacute (sau nefacute la timpul lor)

film care e filmat de un prieten drag mie, Alex Traila care se intoarce la meseria lui de baza tot mai rar pentru ca acum e producator si lucreaza pentru mari festivaluri de film din Europa. da, Alex e domnul care s-a fotografiat cu Angelina Jolie, pentru ca diva si-a dorit asta 🙂

*
si ca sa trec la ce stiu mai bine, pentru ca vad ca tot nu imi iese partea asta de ghid TIFF, dintre scurt metrajele pe care le-am vazut aseara va recomand cu incredere Cai putere si “Trece si prin perete”, al lui Radu Jude (care e un experiment foarte frumos pentru ca tot filmul e dintr-un cadru).

restul filmelor intra la categoria din titlul ” e o diferenta intre ce iti propui si ce iese”… cu cit esti mai la inceput diferenta asta e foarte foarte foarte mare.

*
o mentiune foarte speciala despre un moment foarte emotionant de aseara: intr-unul dintre scurt metraje ( Ela, panda si madam) joaca Tatiana Iekel , o actrita minunata, acum pensionara. Doamna Iekel este mama lui Florin Piersic jr si a fost casatorita cu Florin Piersic. sa o vezi cum primeste aplauzele super pline si calde ale publicului intr-o sala care poarta numele fostului sau sot, a fost un moment cu adevarat memorabil.

1
2246
Afis-TIFF-Bucuresti-770x472incepe TIFF, urmeaza Sibiu si putem merge la filme impreuna
filme simpa
11 years ago

incepe TIFF, urmeaza Sibiu si putem merge la filme impreuna

de astazi incepe cea de-a 13 editie a Festivalului International de Film Transilvania , iar la sfirsitul saptaminii viitoare incepe cea de-a 21-a editie a Festivalului International de Teatru de la Sibiu.

pentru ca ne-a placut cum ne-am distrat la carePEcare (si sper ca v-a placut si voua), continuam aventura de a vedea filmele (si apoi teatrul) din doua perspective : femei vs barbati, cu participarea exceptionala  Raiffeisen care este sponsorul principal al TIFF si co-prezinta Zilele Filmului Romanesc la TIFF, dar si unul dintre sponsorii principali de la FITS.

impreuna cu Cristian Manafu voi incerca sa aveti acces super exclusiv la ceea ce inseamna TIFF (si apoi FITS, unde ne va ajuta si Dragos Asaftei), va vom recomanda filme/spectacole care credem ca sunt simpatice (din perspectiva fiecaruia), va vom face cunostinta cu actori, regizori si producatori, intr-un mod in care nu-i puteti intilni prin reviste sau la tv.

incepem cu TIFF: saptamina viitoare vom fi la Cluj si pregatim citeva surprize la tema:), in plus – daca vreti-  puteti merge cu noi la film 🙂

ca sa incepem a va oferi un tratament de cinefil cu totul special, incepem cu un concurs la care puteti cistiga 7 invitatii duble, la oricare film din TIFF , adica impreuna cu Raiffeisen va oferim invitatii in alb la orice film va doriti in festival, iar asta inseamna avere… stiu cei care merg de ani de zile, pentru ca veti putea intra cu ele si la serile de gala unde biletele se dau cu multa vreme in avans.

ca sa puteti cistiga cele 7 invitatii duble, trebuie sa spuneti care este filmul romanesc (post 89) care v-a placut cel mai mult. si daca nu aveti noroc sa cistigati la mine, incercati si la Cristian Manafu.

ne vedem la Cluj, de luni:)

 

raifaissen-live-blogging-03_resizeRaiffeisen Start – impreuna la inaltime – live blogging
diverse
12 years ago

Raiffeisen Start – impreuna la inaltime – live blogging

Astazi m-am intors la munca intr-o corporatie. Pentru o singura zi si intr-o companie foarte speciala , Dragos Astafei si Cristian Manafu. Suntem la inaugurarea sediului central Raiffeisen, in Sky Tower si traim corporatist in casual friday.

Avem un birou intr-o biblioteca, in mijlocul unui etaj, unde sunt si spatii de lucru, dar si spatii de relaxare.

Va arat putin mai incolo fotografii din sediul central si va fac cunostinta pe parcursul acestei zile cu oameni frumosi din aceasta companie. va promit super povesti, ale unor oameni pe care-i stiati de pe Facebook, de pe bloguri, sau din evenimente caritabile si sportive, doar ca nu stiati ca lucreaza in Raiffeisen.

***

 137 m inaltime, 37 etaje,  1700 de persoane. Sky Tower – cea mai inalta cladire din Romania. construita intr-o viteza atipica pentru tara noastra: un etaj la 5 zile!!!

***

prima noastra descoperire: Magda Sandulescu – coordoneaza tot ce inseamna partea de dezvoltare clienti persoane fizice – si e foarte pasionata de social media. e genul de om care umple camera de energie si, ma iertati pentru prejudecati, e la fel de pasionata de lucruri culturale si de pasiunile oamenilor pe cum e de pasionata de produse bancare.

Magda stie ca e important sa le prezinte clientilor produsele in contextul pentru care au fost create… asa a ajuns sa prezinte aplicatia smart mobile de banking Raiffeisen Online cu trimitere la un anume anticariat din Iasi care are cea mai mare colectie din Romania de carte liliputana. sau sa prezinte aceeasi aplicatie in vama veche, pentru ca demonstratia este eficienta cind ii arati utilizatorului ca poate achizitiona lucruri, poat eface tranzactii bancare in locurile cele mai neasteptate; nu de la un birou.

Magda se plimba cu bicicleta si aseara tocmai ce a descoperit ca s-a deschis la Biblioteque din herastrau. A postat repede pe pagina ei de Facebook. “nu era nimeni aseara, dar daca am anuntat astazi pe pagina me ade facebook, citiva prieteni tot o sa se duca. daca anuntam lucrurile frumoase, o sa se creeze o comunitate care sa  aiba de unde sa aleaga.’

 

Magda are 3 telefoane. da da, cele din fata ei sunt toate ale ei: unul pentru convorbiri de birou, altul pentru transfer securizat de date si unul pentru Social Media si convorbiri personale.

***

let’s meet THE GIRLS. FETELE – scris cu majuscule – pentru ca sunt frumoase, destepte (lucreaza la Trezorerie, unul dintre departamentele cheie ale bancii ) si sunt din categoria pe care eu o numesc “oameni din aluatul bun”

de la stinga la dreapta Melania Radutoiu & Maria Duduman.

 

Melania a facut voluntariat inca din facultate ( a terminat Limbi straine), iar cind a ajuns in Raiffeisen a inceput sa colaboreze cu Light into Europe ( o fundatie care are grija de copiii cu dizabilitati de vedere sau auditive): le organizeaza evenimentele, traduce documentele lor, face traininguri pentru voluntarii care intra noi in proiecte. e genul de om care crede ca trebuie sa faci lucruri bune nu ca sa iesi tu in evidenta, ci ca sa se miste lumea intr-o directie mai buna.

la prima vedere pare party girl – cocheta, cu glumele la ea -, cind incepe insa sa vorbeasca despre cit de important este pentru ea sa raspunda la solicitarile celor pe care si-a propus sa-i ajute, intelegi ca lumea de dincolo de zimbete e profunda si e asezata pe baze solide. ( de Paste au solicitat-o cei de la Light into Europe pentru o traducere; era plecata si, fizic, nu avea cum sa o faca, asa ca si-a sunat o fosta colega de facultate, a rugat-o sa faca traducerea si, desigur, a platit-o pentru munca ei )

Maria a descoperit odata cu Raiffeisen ce inseamna cu adevarat voluntariatul si, mai ales, ce inseamna sa fii mentor. A lucrat pentru United Way intr-un program de voluntariat si a ajuns la Asociatia Ana si copiii, unde pentru un an a fost mentorul fratelui Anei din numele asociatiei – asociatia a pornit prin a ajuta copiii defavorizati si si-a luat numele de la prima fetita ajutata. Odata cu mentoratul (citeva ore pe saptamina a mers cu cel mic la muzee, la spectacole, i-a raspuns la orice intrebare), Maria a inteles ca oamenilor le-ar fi mai usor sa se implice daca ar stii exact ce inseamna munca unui voluntar intr-un domeniu sau altul. Acum lucreaza la o platforma prin care ONG-urile sa-si anunte necesitatile de voluntariere si, intr-un mod aplicat, matematic, voluntarii sa fie informati de tot ceea ce ar insemna munca lor ca sa ia o decizie corecta si sa se implice.

*
mi-a placut mult ca in intilnirea cu Maria si Melania, Cristi Manafu a uitat ca e jurnalist, ca treaba lui e sa descopere povesti, si a inceput sa discute aplicat cu Maria despre ce ar trebui sa contina platforma pentru voluntari, despre proiecte similare in tara si in lume, despre cum reactioneaza voluntarii in general. in 10 minute au trecut de la intervievator/ intervievat la parteneri.

si mi-a placut ca THE GIRLS nu s-au dezmintit, au iesit din tipare si de data asta: ne-au dus la ele in biroul magic, care se separa prin geamuri de sticla de restul etajului lor. am stat departe, foarte departe, de computerele unde se fac tranzactiile uriase si-am intrat fara aparatate de fotografiat, dar am putut vedea gasca simpatica si am inteles de ce se spune ca la trezorerie sunt cei mai veseli, cei mai simpatici , dar si cei mai frumosi angajati:) si care au mereu dulciuri:P

***

 

in fotografia asta sunt Monica Teodorescu si Paula Stoica.

ca sa obtina cadrul asta au tras 340 de fotografii si-au sarit pe terenul de baschet de linga Sky Tower doua ore si 10 min. apoi au avut nevoie de un week end intreg ca sa aleaga fotografia: “aici nu ma vad bine”/ “saritura mea nu e frumoasa aici” / “aici nu ne sincronizam”.

au inscris-o pe ultima suta de metri in concursul intern cu tema “La Inaltime” si-au cistigat.

intimplator era si preferata fotografului echipei noastre, Dragos Astafei, dar nu asa s-a stabilit cistigatorul, ci prin votul celor din companie, asa ca fetele au muncit mult cu “sales direct” ca sa cistige.

fetele din fata acestor umbre sunt prietene din 2006 cind s-au angajat amindoua la Raiffeisen. sunt colege de birou si sunt pasionate de sport. Monica alearga la maraton, iar Paula – ei bine, Paula – e un mare exemplu de vointa: din februarie si pina in iunie a slabit 18 kg, cu un regim strict si mult sport.

(o informatie importanta pentru simpaticii din Sky Tower: terenul de baschet se intoarce la intrare. de saptamina viitoare. a fost indepartatat temporar pentru concertul lui Smiley, dar … revine si veti fi din nou una dintre rarele companii – hai sa-i zicem corporatii, ca asta sunteti – care aveti un teren de baschet la intrare)

***

Dana Cernat e coordonator de produs pe factoring, dar eu o stiu cu mult inainte de a afla ca lucreaza la Raiffeisen. O stiu de la un seminar pe care l-am tinut la Incubator 107, unde si ea tine lectii de… cusut. Dana are Idei Cusute, un blog simpatic unde prezinta lucrurile pe care le face cu o masina de cusut si mai multe materiale colorate.

Am aflat acum ca e din 2005 in banca si ca mai intii a trecut pe la IMM pe o functie de comunicare pentru ca tocmai ce terminase o facultate de profil. Intre timp a terminat sesiunea anului nr 2 de la Finante (“daca vreau sa promovez in banca trebuie sa stiu intre ce am de ales, si un master nu ma ajuta: am luat scoala de la capat, am facut Finante la IBR”).

Dana face ateliere de cusut pentru copii si adulti si te invata ca, in timpul in care cosi materialele, sa-ti descosi mintea, sa te relaxezi si sa te bucuri de rezultatele muncii tale. Dana e genul de om care ii inspira pe cei din jur, fara sa faca eforturi speciale, iar citeva din colegele ei de birou si-au luat masini de cusut si-si fac haine inspirate de alegerile ei.

O saptamina anume pe an – Saptamina Altfel – Dana isi ia concediu de la banca. Merge in scoli si in licee si tine ateliere de cusut si-i invata si pe copii ca atentia pe care o acorzi unui lucru pe care-l faci cu mina ta te disciplineaza si iti formeaza caracterul.

Am fost surprinsa sa constat ca putini din banca stiu ca Dana e Idei Cusute. “Nu ma promovez printre colegi, mi se pare ca as face spam. Imi vind lucrurile pe care le cos mai mult in afara bancii”.

Heeeeei, simpaticilor din Raiffeisen, ia uitati-va ce minunatii face Dana. Sigur, sigur o sa va cumparati ceva de la ea. Imaginati-va bucuria ei cind va descoperi ca si fara promovarea ei, tot v-ati cumparat ceva de la ea: pentru ca va place, pur si simplu.

***

Carmen Ghita a fost unul din oamenii acestui proiect special si habar n-am cum i-a convins pe sefii ei sa lase trei oameni straini sa intre in banca si sa intilneasca ce oameni vor ei, sa se plimbe pe unde vor ei (in limitele unor restrictii de siguranta, desigur, pentru ca ne aflam intr-o banca).

N-am intervievat-o pe Carmen, dar am stat cu ea o zi intreaga si-am avut timp sa observ lucruri:) E unul dintre oamenii care -si dedica mult timp meseriei si nu stie alta cale decit… “din toata inima”.

Si cind proiectele se fac din inima, rezultatele sunt frumoase. Odata cu prezenta noastra in companie a fost lansata si pagina oficiala de facebook Raiffaisen Bank Romania care a depasit deja 3500 de fani.

Aurelian Buluceanu  a fost si el “partners in crime” in acest proiect atipic pentru orice corporatie si mi-a fost evident ca i-a placut foarte tare sa ne povesteasca despre fiecare dintre obiectele achizionate in cea mai inalta cladire din RO. si stia in detaliu despre fiecare obiect pentru ca echipa lui a facut majoritatea achizitiilor.

Cu el am vorbit mult despre cladire (dar cea mai inalta cladire din RO merita un post separat pentru ca are niste povesti incredibile), dar printre vorbele de business am avut timp sa descopar ca e pasionat de baloanele cu aer cald, ca face mult sport (simbata participa la triatlon), ca-i place muzica rock si ca s-a dus in Germania la un super super concert pentru The Killers si ca, asa simpatic cum este, e aprig in negocieri. Are o relaxare care nu aduce cu nimic a corporatist/ corporatie, dar are pareri ferme in zonele sale de competenta si gindul meu a fost ca nu prea as vrea sa negociez ceva cu el si nici sa avem vreo disputa pe vreo tema:).

***

si-aceasta imagine e din banca. stiu, nu seamana a ceea ce stiti despre o banca, dar dansatorii astia invita lumea sa mearga in curte la mici si bere si la un concert Smiley. cea mai inalta cladire din lume merita inaugurata cu o petrecere frumoasa. dar si cea mai simpatica pagina de facebook a unei banci merita un like. il puteti da aici.

multumesc frumos pentru intilnire si timpul pe care mi l-au acordat tuturor celor pe care i-am intilnit in orele petrecute in sediul central Raiffeisen Bank Romania.

[caption id="attachment_23545" align="alignnone" width="509"] cu Carmen Ghita si Cristian Manafu[/caption]

 

toate fotografiile au fost realizate de Dragos Astafei.

 

 

2
3230
karimvelux03citeva lucruri simpa
diverse
14 years ago

citeva lucruri simpa

pentru o natie ca a noastra, secretoasa, plina de perdele si jaluzele, iata o solutie super smart si eleganta: rulouri pentru ferestre create de Karim Rashid (unul dintre cei mai misto designeri din lume – care a revolutionat lumea cu minimalismullui ) si un corp de iluminat care aduce lumina naturala in spatiile interioare.
le aduce velux in Ro, de saptamina trecuta

*
ambulanta din bucuresti, la aniversarea de 105 ani, face o actiune foarte simpatica: invata pe stadionul dinamo 7000 de persoane principalele manevre de salvare in caz de accident. cu ocazia asta poate sa iasa si de un record mondial, dar mai important e ca 7000 de oameni vor putea sa-i ajute pe altii pentru ca au invatat ceva util.
26 iulie. de tinut minte. si de mers acolo.
*
Raiffeisen a lansat un card dedicat SMURD. Utilizarea acestui card va aduce in conturile Fundatiei pentru SMURD 0,5 % din valoarea fiecarei tranzactii efectuate cu cardul la comercianti sau pe Internet si 50% din taxa anuala de administrare a acestui card. daca aveti cont la Raiffeisen, cereti sa vi se schimbe cardul cu asta pt SMURD, in felul asta de fiecare data cind cheltuiti, faceti si fapte bune.
Unicredit Tiriac e prima banca care a avut aceasta initiativa, donind 1% din orice cheltuiala o faci pe cardul de fapte bune catre UNICEF.

0
1806

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!