Tag : razvan mazilu

west side storySteven Spielberg lanseaza anul viitor musicalul West Side Story! –

Steven Spielberg lanseaza anul viitor musicalul West Side Story! –

Intr-o combinatie care se anunta mai mult decat exploziva Steven Speilberg (regie) Tony Kushner (scenario), unul dintre cele mai iubite musicaluri de pe Broadway se va transforma intr-un musical in 2020: West Side Story.

Nu e prima data cand acest musical ajunge film pentru marile ecrane, doar ca versiunea din 1961 – un succes la vremea ei cu 10 oscaruri castigate din 11 nominalizari – a cam fost ciufulita in ultimii ani pe principiul ca o poveste despre portoricani a fost “albita” cu actori ca Natalie Wood, Richard Beymer, Russ Tamblyn, Rita Moreno, adica americanii n-au avut curaj sa puna portoricani pee crane, ci au preferat actorii de success, albi si glamourosi. Acum 2 ani, Rta Moreno , care a luat Oscar pentru rol secundar pt acest film, a marturisit ca pe unii actori ii ”colorau’ din make-up ca sa para mai brozati:)

Spielberg alaturi de domnul Kushner (care e cel care a scris Ingeri in America) au anuntat ca nu vor face un remake al filmului din 1961 ci o reinterpretare a musicalului de succes de pe Broadway.

In plus, pentru ca au anuntat distributia (au facut publica si o prima fotografie), au reparat eroarea din filmul trecut adica… au numai actori portoricani.

west side story

Pentru cine nu stie nimic despre West Side Story, musicalul e o versiune cu portoricani a temei din Romeo si Julieta, adica o lupta dintre doua gasti rivale plus o poveste de dragoste foarte frumoasa.

Musicalul a fost montat si la noi acum cativa ani in regia ui Razvan Mazilu, cu o echipa de tineri care atunci erau proaspat absolventi, acum au deja multe musicaluri la active, pe multi dintre ei ii puteti vedea in We Will Rock You.

Intorcandu-ne la filmul lui Speilberg, el va avea premiera pe 18 decembrie anul viitor, adica la timp pentru vacanta de Craciun, dar si pentru a fi eligibil pentru Oscarurile din 2021.

Pentru ca actorii din rolurile principale sunt necunoscuti publicului larg (n-am nicio indoiala ca nu vor deveni super vedete pana la premiera prin campaniile de promovare) in distributie apar si Rita Moreno care era Anita in filmul din 1961, acum cu un personaj nou, creat special pentru ea, dar si Maddie Ziegler (simpatica dansatoare din videoclipurile  SIA)

ziegler-madison-image

Oricum ala micu’ care-l interpreteaza pe Tony, Ansel Elgort, va fi protagonistul din The Goldfinch – Sticletele, filmul dupa cartea Donnei Tartt – unde o va avea colega pe Nicole Kidman.

the+goldfinch

Altfel, e minunat cum Spielberg la cei 72 de ani ai sai, cu un CV care include filme care au schimbat fata cnematografiei, mai vrea sa incerce ceva nou si face un musical.

 

1900
Fecioarele-1-1(Am vazut) Our Ladies of Perpetual Succour (Fecioarele noastre grabnic ajutătoare) în regia și coregrafia lui Răzvan Mazilu

(Am vazut) Our Ladies of Perpetual Succour (Fecioarele noastre grabnic ajutătoare) în regia și coregrafia lui Răzvan Mazilu

La teatrul Excelsior puteti vedea musicalul Our Ladies of Perpetual Succour (Fecioarele noastre grabnic ajutătoare) care e o desfasurare de forte in actorie, dans si cantat care te incanta pur I simplu.

Ma asteptam ca spectacolul sa arate bine – in sensul visual (lumini, costume, estetica de pe scena) – pentru ca stiu ce face Razvan Mazilu si ii cunoc gusturile, n-ar lasa ceva la public care sa nu arate cat mai aproape de impecabil.

Ce nu ma asteptam e ca distinsele actrite de pe scena sa cante si sa danseze atat de mult si de bine. Pe unele dintre ele le-am mai vazut in muzicalurile precedente montate de Razvan Mazilu, dar pareau ca au si mai putin text si ceva mai putin de cantat (si pe alocuri mai usor)

De data aceasta au de cantat pe voci(!!!!) bucati corale din Bach, Pergolesi si Handel, dar si Beatles, Eric Clapton sau Rod Stewart, intr-un context dulce amar al povestilor unor adolescente care vor sa descopere viata odata cu o excursie la un concurs intre coruri de liceu.

Actritele sunt insotite pe scena de o orchestra cu doua piane, percutie si chitara bas…

Toata lumea canta LIVE!!!!

fecioarele 2-1 Fecioarele-1-1 Fecioarele-noastre

Textul are la bază romanul The Sopranos (Sopranele) de Alan Warner si are un premiul Oliver obtinut anul trecut, dar subectul e universal valabil si l-as recomanda mamelor cu adolescente sa mearga impreuna. Ar fi o dovada de incredere si o complicitate mama fiica de care isi vor aduce aminte multa vreme.

Limbajul e usor mai relaxat si apar unele cuvinte licentioase pentru ca sunt conversatii reale, autentice intre adolescente.

Spectacolul de la EXCELSIOR le include în distribuție pe Alina Petrică, Meda Topîrceanu, Aylin Cadîr / Ioana Mărcoiu, Daniela Tocari, Oana Pușcatu și Ana Bianca Popescu.

Orchestra este formată din Adina Cocargeanu – pian, Imola Tamás – percuție, Andreea Archip – pian și Dana Georgescu – chitară bas.

Razvan-Mazilu-Fecioarele-noastre-grabnic-ajutătoare-3

Pentru mine e o mare mirare si un mare mister ce face Razvan Mazilu de reuseste sa ii aduca in fata publicului pe actritele si actorii din distributia spectacolelor sale la nivelul in care canta impecabil, danseaza in sincron de multe ori si au si text cu actorie, iar spectatorul nu aude nicio gafaiala, nu simte ca actorii fac efort.

Uneori ma gandesc ca asta tine de disciplina lui de fost balerin si de dorinta de a fi cat mai aproape de perfectiune care ii sunt imprimate in oase, nu va avea cum sa scape toata viata de asta, asa ca ii “chinuie” pe actori:)

Dar chiar si asa: unde le gaseste pe aceste actrite care canta si danseaza mai bine decat majoritatea cantaretelor din topuri?!!!

Daca aveti un copil adolescent, o fetita mai ales, care descopera acum lumea si dragostea, duceti-o la acest musical. Va rade, o va pune pe ganduri, o sa fie surprinsa ca exista asa spectacole si in Romania si o sa se uite cu muuuult respect la dvs, parintele, pentru ca aveti atat de multa incredere in ea sa ii aratati un spectacol in care se vorbeste (si) despre viata sexuala a unor adolescente.

Spectacolul se joaca pe 22 si 23 februarie, saptamana aceasta, mai sunt bilete si – daca aveti incredere in mine – luati-va bilete. O sa va placa f f mult. Si o sa va ganditi: vaaaai, dar nu stiam ca se poate asemenea spectacole in Romania!

Va puteti lua bilete de aici

Razvan-Mazilu-Fecioarele-noastre-grabnic-ajutătoare-4

2934
MaiaInterviu #pesteasteptari – Maia Morgenstern – sa muncesti impotriva rasului celor din jur.

Interviu #pesteasteptari – Maia Morgenstern – sa muncesti impotriva rasului celor din jur.

Cand te gandesti la Maia Morgenstern sigur iti vin in minte roluri – Patimile lui Iisus in regia lui Mel Gibson, sau Balanta in regia lui Lucian Pintilie, sau aparitiile sale in seriale foarte populare de televiziune ca Las Fierbinti.

Doamna Maia, cum ii spun colegii domniei sale, e una dintre actritele care au acceptat sa joace la cei mai mari regizori pe care i-a dat Romania, dar si la tineri regizori in teatrul independent.
In minutele urmatoare descoperiti o Maia Morgestern care e putin diferita de perspectiva publica. O Maia Morgenstern care vorbeste despre calitatea ei de manager al Teatrului Evreiesc de Stat, problemele pe care i le aduce birocratia, dar si suferinta pe care i-o provoaca fiecare actor tanar care paraseste trupa domniei sale spre un teatru mai mare.

E acolo, in marturisirea suferintei dupa actorii care pleaca, o tandrete aparte – nu e managerul, e mama care vrea sa le fie bine copiilor sai actori, dar care si-ar dori sa-I aiba cat mai mult timp aproape de ea.

Imi permit sa va mai atrag atentia asupra unui moment din interviu: cel in care Morgenstern povesteste despre munca alaturi de Andrei Serban pentru Trilogia Antica si greselile pe care le-a facut domnia sa atunci.
Aaa, si inca un moment, cel in care povesteste cum repeta, in anii 90, pentru un spectacol de teatru dans alaturi de Razvan Mazilu si multi dintre actorii Teatrului National radeau de ei pentru ca nu intelegeau ce vor sa faca. Apoi spectacolul a fost #pesteasteptari si au plecat in lume in turneu cu el.

E o lectie despre perseverenta si despre “sa crezi in visul tau” pentru ca poti reusi sa faci proiecte peste asteptarile celorlalti.

Si chiar si oameni de amploarea si talentul si pregatirea doamnei Maia Morgenstern trec prin asemenea incercari.
*

La aceasta editie FITS, Flanco este partener principal si, cum motto-ul lor este Mereu peste asteptari, impreuna, ne-am gandit sa va aratam cativa oameni care au facut ca acest festival sa fie #peste asteptari. Cativa actori si dramaturgi care au facut ca teatrul in Ro sa fie #pesteasteptari, fie prin intreaga lor cariera, fie pentru cateva zile, cat au poposit cu spectacolele lor la Sibiu.
*

4055
west side story afismanifestul unei generatii: West Side Story – the musical la Odeon

manifestul unei generatii: West Side Story – the musical la Odeon

Sa incep cu ce e cel mai important: TREBUIE SA MERGETI SA VEDETI MUSICALUL WEST SIDE STORY LA TEATRUL ODEON.

Pentru prima data in RO , pe linga Festivalul National de Teatru se intimpla un experiment scoala: printr-un casting national au fost alesi 25 de tineri actori care stiu sa cinte si sa danseze pentru un musical. Initiativa ii apartine Marinei Constantinescu si este realizata impreuna cu regizorul si coregraful Razvan Mazilu.

Nu s-a stiut de la inceput ca va fi West Side Story, dar pentru ca la selectia nationala au fost descoperiti foarte multi tineri talentati, Razvan Mazilu s-a gindit la un musical care sa aiba o distributie mai generoasa si care sa puna mai multi tineri in valoare. Ba chiar, a lucrat cu distributii multiple pentru ca fiecare membru al echipei sa iasa intr-un fel in evidenta, in cel putin o reprezentatie.

*

Am fost in week end la repetitiile lor – prima zi in care se coordonau si cu orchestra – si cuvintul cel mai potrivit care ii poate descrie e ECHIPA. I-am vazut cum se ajutau unii pe altii in detaliile executiei sau cum se emotionau la reusitele celor care repetau.

Toti sunt foarte foarte tineri, enervant de tineri. Au look-uri foarte occidentale, sunt alesi pe tipologii si, chiar si fara sa spuna nimic, in haine civile, acolo pe holul teatrului, unde se aflau cind i-am vazut, tot pareau ca “de afara, occidentali”.

Cinta foarte bine, dar cind spun foarte bine stiu sigur ca dupa ce mergeti la spectacol (adica fix in timpul spectacolului) o sa va ginditi: de ce nu sunt copiii astia la Vocea Romaniei sau la X factor?

(repeta cu antrenori vocali de 2 luni jumatate, antrenori care au scos untul din ei; si toate emotiile corzilor lor vocale)

Danseaza foarte bine. Si sunt foarte ambitiosi. Imi povestea Razvan Mazilu ca dupa ce le-a creat momentele de coregrafie a vrut sa le mai simplifice ca sa le fie mai usor cu cintatul, dar “copiii” (au 23-25 ani, e un alint exprimarea asta) au protestat si-au zis ca ei vor face eforturi si nu vor simplifica nimic.

*

Am mai vazut un musical pus in scena de Razvan Mazilu la Timisoara – Cabaret (am scris despre el atunci ca m-am simtit ca la Londra sau la Berlin in sala de spectacol, pentru ca era impecabil) si din ce pare ca e acum – dupa cit m-am prins de la repetitii – West Side Story e si mai tare, si mai bun.

Si chiar e manifestul unei generatii. A tinerei generatii.

Cind ma uitam la ei, la energia care era in ei si in jurul lor, mi-am adus aminte de magia care e in jurul copiilor de la Festivalul de teatru din Alexandria, genul de energie din care se incarca toata lumea care intra in contact cu ea.

Tinerii acestia o sa va arate ca se poate si in Romania, la Bucuresti, un spectacol de musical “ca afara”. Un spectacol in care intilniti actori completi – care cinta, danseaza si fac actorie la un nivel foarte ridicat, dar care si arata bine, cool, smart.

*

In perioada festivalului national de teatru sunt 2 spectacole. astazi cind mi-am cumparat eu bilete mai erau 5 locuri la spectacolul de pe 25 octombrie, dar vor mai fi doua reprezentatii in noiembrie pe 22 si 23.

Si va rog tare sa mergeti, sa va cumparati bilete. sunt 70 de oameni pe scena (sapte zeci!!!) ca sa se mai joace acest spectacol si dincolo de cele 4 reprezentatii din proiectul FNT, trebuie sa fie cerere de bilete pentru ca este un spectacol scump.

Si va mai rog, dupa ce mergeti, saptamina asta sau in noiembrie, sa puneti un status pe facebook (sau un comentariu aici) cu parerea voastra: stiu sigur ca o sa fiti foarte incintati, uimiti chiar ca se poate asa ceva si in Romania. asta va fi cea mai buna reclama, cel mai mare ajutor ca sa-si cumpere si altii bilete.

Iar munca de citeva luni  a acestor copii  sa aiba o viata mai lunga.

*

P.S. Cred ca Razvan Mazilu si-a gasit o noua cale de exprimare pentru aceasta parte a carierei lui. E printre putinii romani care au aptitudinile si abilitatile de a face/regiza musicaluri, dar mai scriu despre asta dupa ce vad spectacolul, pe scena, simbata seara.

 

 

2930
cabaret tmLondra de la Timisoara: Cabaret

Londra de la Timisoara: Cabaret

uitati-va la fotografia de mai jos. uitati-va cu atentie la picioarele cambrate ale barbatului care sta linga femeia in negru care e in mijloc.
e cel mai inalt dintre toti cei care se afla in aceasta fotografie si, pentru ca triseaza elegant, e egalul celorlalti.

e o fotografie facuta in timpul musicalului Cabaret de la Teatrul German din Timisoara, actorii nu au stat la “cadru”/ la poza, e pur si simplu un instantaneu din timpul reprezentatiei lor.

dar surprinde perfect atentia la detalii si constructia impecabila a acestui musical: in secventa din care e surprinsa fotografia, femeia in negru – din mijloc – e personajul principal, privirile trebuie sa fie catre ea, iar trupurile celorlalti actori trebuie sa slujeasca asta; lor le-a iesit alinierea intr-o secunda, parind natural, dar de fapt aratind foarte multe repetitii si o coordonare impecabila a echipei.

*
despre asta e vorba in Cabaret, musicalul pus de Razvan Mazilu (coregrafie si regie) la Timisoara; e impecabil construit, actorii arata ca mari actori occidentali (vorbesc aici de postura corpului, de cit de ingrijit le este corpul, de expresia fetei, de atitudine), in plus cinta si danseaza cum nu prea am vazut in Bucuresti, decorurile sunt cu bun gust si foarte credibile, iar montarea reaseaza subiectul cu un mesaj final care te emotioneaza profund.

stiu ca Razvan Mazilu a mai pus un musical la timisoara, Full Monty, am sa ma duc sa-l vad si pe acela, dar teoretic nu are cum sa fie mai bun decit asta, pentru ca asta e PERFECT.

 

nu stiu daca am prins eu o zi foarte buna a actorilor, dar e greu sa pacalesti in detalii care tin de postura, de dans si cintat simultan daca nu te-ai antrenat mult inainte.

iar actorii- chiar si cei foarte tineri – sunt foarte relaxati si asumati in acelasi timp, inclusiv in secventele care descriu decadenta cabaretului ceea ce face ca momentele sa aiba erotism fara sa fie vulgare (m-am intrebat cam citi actori din bucuresti s-ar duce asa de curat pe un rol care merge pe o linie atit de fina intre erotism si vulgaritate).

Stiti povestea Cabaret, o secventa de viata din Berlinul dintre razboaie – in Anglia Judi Dench a fost rolul principal intr-o versiune, Liza Minelli a fost protagonista in filmul lui Bob Fosse; la Timisoara e o tinara pe nume Dana Torok care cinta si danseaza si joaca atit de frumos incit la una dintre secvente, desi nu mai citeam traducerea (spectacolul e in limba germana, cu ceva insertii de engleza) si nu inteleg nimic din limba germana, ma emotionasem foarte tare.

sper sa ajunga si la Bucuresti acest spectacol si mi-as dori foarte tare sa-l vedeti. nu m-am simtit nicio clipa in Romania, e un spectacol care pare a fi foarte foarte londonez.

altfel, ma bucur ca perfectionismul si rigoarea lui Razvan Mazilu, dar si simtul sau artistic visual foarte rafinat s-au adunat in spectacolul acesta. si sper sa mai faca si alte musicaluri.

intr-o vreme gri intunecat, e frumos sa ni se povesteasca lucrurile grele prin muzica si cu morala. uneori pe zimbet se spun cele mai importante lucruri.

***
Cabaret
Regia și coregrafia: Răzvan Mazilu
conducerea muzicală: Peter Oschanitzky ( e o orchestra live cu 14 muzicieni)
scenografia si costumele: Dragoş Buhagiar

CU: Georg Peetz, Daniela Török, Ida Jarcsek-Gaza, Christian Bormann ( actor invitat din Germania), Konstantin Keidel, Dana Borteanu / Tatiana Sessler, Radu Vulpe, Franz Kattesch, Aljoscha Cobeţ, Olga Török, Silvia Török, Anne-Marie Waldeck, Cristina Romândaşu, Suzana Vrânceanu, Horia Săvescu şi Richard Hladik.

2678
OnteachingJournalism1Talkshop – ce sa cititi, vedeti, ascultati in vacanta de Sarbatori

Talkshop – ce sa cititi, vedeti, ascultati in vacanta de Sarbatori

M-a intrebat Ioana Voicu Mauvert pentru revista simpatica de la Promenada, Talkshop, ce muzici/carti/ filme/ spectacole sa aveti alaturi de Sarbatori, dar si cum decorez acasa de Craciun, care-s amintirile mele cele mai dragi din Sarbatorile trecute si … ce i-as spune lui Mos Craciun daca l-as intilni  (asta a fost intrebarea mea preferata:) )

Cum vine vacanta de o saptamina las aici recomandarile pe care le-am facut pentru cititorii Talkshop, poate va inspira. restul raspunsurilor, personale, sunt in fotografiile din layoutul revistei, la un click distanta pe fiecare foto.

Sa faceti sa va fie bine de Sarbatori.

*

Care e, în opinia ta, cel mai frumos film pe tema Crăciunului?

Pentru mine, si nu vorbesc aici cu expertiza cinematografica, e doar un racord personal: Miracolul de pe strada 34.  Acum citiva ani, in apropierea Craciunului, m-am dus la coltul strazii Chelsea cu 34, in New York, ca sa celebrez bucuria mea pentru filmul asta. Ca in film, mi-am pus si o dorinta, stiu sigur ca mi se va indeplini:)

*

Alcătuieşte-ne, te rog, o listă cu piesele clasice care nu ar trebui să lipsească dintr-un playlist tematic de Crăciun.

Pot sa trisez la intrebarea asta? Te rog:) De fiecare Craciun sunt asa de multe difuzari ale cintecelor clasice si te lovesti peste tot de ele incit eu in masina sau acasa nu mai ascult colinde. (Anul trecut piesa mea de rezistenta a fost “Fiecare” de la VUNK si nu stiam ca o sa lucrez cu ei anul asta:) ). Sa trisam putin zic, cu 3+1 piese care suna ca de Craciun, dar sunt altfel.

Judy Garland – Have Yourself A Merry Little Christmas, John Lennon – Happy Xmas, Michael Buble – Home

 Si bonus track pentru orice zi din an, Lamb – Gabriel, despre ingerii de pe linga noi. Sau ingerii care am putea fi fiecare dintre noi.

*

Recomandă-ne câteva spectacole (dans, muzică, teatru) pe care ar trebui să le bifăm până de Crăciun.

Saraiman – Dan Badea si Razvan Mazilu – Stand Up Comedy si dans contemporan intr-un mix care ilustreaza cu umor si eleganta esenta noastra de romani.

Napasta – regia Radu Afrim (Teatrul National) sau cum Caragiale poate fi fashionable, profund, actual si foarte emotionant.

D’Ale – un spectacol dans in regia lui Gigi Caciuleanu cu reinterpretarea temelor din cele mai cunoscute piese ale lui Caragiale pe muzica electronica, rock alternativ sau Beethoven. In spectacolul asta e cel mai emotionant dans pe care l-am vazut vreodata pe Sonata lunii. Si eroul e… Cetateanul Turmentat.

*

 Există vreo carte pe care am putea să o citim, pentru a intra în atmosfera magică a Sărbătorilor de Iarnă?

Momo – Michael Ende. Nu e despre Craciun, ci despre o fetita care are o magie a ei: stie sa asculte, iar oamenii spunindu-i problemele isi gasesc singuri raspunsurile in tacerea ei. E un basm si pentru copii, dar mai ales pentru adulti si vorbeste despre ceea ce cred eu ca inseamna esenta Sarbatorilor din fiecare zi: sa fii atent la cei din jur, sa ai ginduri si vorbe bune, sa iubesti.

2931
fatada promenadaLa Promenada printre “beautiful minds”

La Promenada printre “beautiful minds”

Aseara am mers la deschiderea centrului comercial Promenada, un VIP party in avanpremiera deschiderii oficiale care se intampla astazi.

A fost una din rarele ocazii in care am stiut cu mult inainte cu ce ma imbrac si cam ce voi face acolo (cum nu-mi place sa merg la ceremonii VIP, aman de fiecare data orice decizie in privinta evenimentului si ma pregatesc in ziua lui, cel mai adesea cu doar 2-3 ore inainte, daca n-am reusit sa gasesc o scuza decenta de ce nu merg)

Ei bine, de data asta a fost foarte simplu. Campania de promovare spunea ca Promenada e pentru femeile care pun mai mult pret pe stil si nu pe moda, si ca e pentru cele care stiu sa poarte o haina, nu haina sa le poarte pe ele.

Am si eu aceasta deviza in viata, asa ca mi-a fost foarte usor sa pastrez minimalismul meu din haine si sa-l asortez cu ceva care sa dea putina culoare (un sirag de perle, in cazul de fata)

***

Pe drum catre casa, m-am gandit ca oamenii din spatele Promenada (ii cunosc, unii dintre ei sunt prieteni cu mine) au o doza mare de nebunie frumoasa pentru ca vor sa faca din locul ala nu un mall, ci un spatiu in care sa te simti bine in pielea si mintea ta, sa fii confortabil cu tine si sa nu epatezi cu nimic. Nu e genul de mall in care sa iesi pe tocuri, accesoriu al unui domn in maieu si bascheti.

Dar cum sa faci asta cand vorbesti despre un mall care – pana la capat – e un loc in care gasesti mai multe magazine?

Au construit o cladire altfel, o cladire inteligenta, cu materiale care – atentie – nu capteaza microbii si care reflecta lumina. Au fost atenti la detalii care sunt foarte simpatice: exista toalete speciale pentru copiii care trebuie insotiti de mama, respectiv tata.

In plus fiecare dintre cei care au magazine in Promenada au fost rugati sa aiba un concept special si sa inoveze in interiorul muncii lor: asa a aparut acolo H&M HOME (si sunt foarte putine asemenea magazine in lume) sau au aparut magazinele concept pentru electrocasnice.

In zilele urmatoare, in lunile urmatoare va recomand sa va uitati la ce se intampla la Promenada. O sa fie foarte dragut sa remarcati cum, cu multa discretie si bun simt, isi triaza publicul. Cum comunica pentru cei pentru care confortul e mai important decat luxul, croiala mai importanta decat eticheta. Cei pentru care experienta cumparaturilor nu inseamna show off.

Ma uitam aseara pe Facebook si vedeam comentarii suparate din partea unora care nu fusesera invitati. Si felul in care comentau m-a facut sa ma gandesc “nu sunteti in target pentru Promenada, de asta n-ati fost invitati”

Am mai spus-o, cred ca Promenada poate sa devina o oaza de bine in Bucuresti si e cel mai bun exemplu ca oamenii sfintesc locul. Cu perseverenta si bun simt.

E un loc – cum il descriu ei frumos – for beautiful minds 🙂

Aseara dansau Monica Petrica si Razvan Mazilu, divin ca de obicei. Astazi cind am fost la H&M Home (n-am rezistat tentatiei, asta e), la etajul 1 si la etajul 2 doua cvartete reinterpretau melodii celebre.

2017
Arthur Miller2 Mai

2 Mai

text de Noemi Revnic

Astazi de dimineata mi-am adus aminte ca atunci cand eram copil, 2 Mai era declarata Ziua Tineretului. (utecist, la acea vreme). Ma uitam cu admiratie la liceenii din oras, care organizau ceaiuri dansante si isi incepeau astfel vara, dupa posibilitatile de la acea vreme: plimbari pe bulevardul principal al orasului Campina, incursiuni la mare, in Vama Veche si la 2 Mai. Pentru mine, 2 Mai era sinonima cu inceperea verii si imi mirosea deja a vacanta.

Tot astazi, navigand pe Wikipedia, am aflat ca 2 mai a fost o data cu noroc pentru doi barbati faimosi: Arthur Miller a obtinut la aceasta data premiul Pulitzer pentru “Moartea unui comis voiajor” in anul 1949 iar sase ani mai tarziu, Tennessee Williams avea sa obtina acelasi premiu pentru “Pisica pe acoperisul fierbinte”.

Ce facem astazi, de 2 mai 2013? Ei bine, pentru cei care nu sunt plecati la mare sau la munte si au ales sa ramana in Bucuresti, am cateva sugestii: dejunuri si cine cu prietenii, la Rue du Pain, respectiv Grano; cumparaturi literare la Anthony Frost (tocmai au primit niste carti foarte, foarte interesante) si la Carturesti si expozitiile de la MNAR, MNAC si din galeriile despre care am tot scris.

La MTR avem o expozitie de oua incondeiate pana in 12 mai, asa ca poate va va inspira pentru ouale de Paste pe care le pregatim pentru duminica ce se apropie. Iar cu putin noroc, poate mai gasiti bilete la reprezentatia de astazi “Saraiman” de la Odeon, o premiera culturala, spectacolul de stand-up comedy, dans contemporan si muzica lautareasca (Romica Puceanu), cu Dan Badea, Razvan Mazilu, coregrafia semnata Nadar Rosano.

Pentru cei care se afla la Paris in vacanta, le recomand expozitia “No.5 Culture Chanel” de la Palais de Tokyo, care incepe in 5 mai si tine pana in 5 iunie, o incursiune olfactivo-vizuala in lumea acestui parfum atemporal si totodata o lectie de cultura generala despre relatia lui Coco Chanel si oamenii pe care i-a cunoscut, printre care Cocteau, Picasso, Apollinaire sau Igor Stravinsky.

Un 2 Mai minunat si sa fiti mereu tineri!

Sursa foto: http://rbrenglishhonors.blogspot.ro

 *

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
1648
saraiman1Saraiman – despre romanism, prin dans

Saraiman – despre romanism, prin dans

de ziua internationala a dansului, despre romanism

secventa mea preferata din cea mai noua creatie de la Teatrul Odeon semnata de Razvan Mazilu, Saraiman, e cu el dansind cu o jumatate de manechin de plastic.

aduce papusa in scena si-o tine ca pe o iubita, o aseaza ca pe o comoara, se intinde linga ea, apoi danseaza cu ea pina cind devine una cu ea – jumatatea de plastic primeste picioarele lui si merge mai departe, iar trupul dansatorului se pleaca devenid doar jumatatea de jos. e o poveste acolo despre dualitatea din noi (si femei, si barbati, indiferent de sexul pe care-l avem), despre jumatatile pe care le cautam, despre ce e fals (de plastic) in vietile noastre.

momentul asta vine dupa ce Dan Badea vorbeste pe un ton de gluma despre cum ne ghideaza societatea sa facem lucruri care sa fie “in norma” – replica lui geniala “daca toti vom fi in rindul lumii, nu inseamna ca vom fi niste oameni de rind?” m-a facut sa-mi schimb cu totul prezentarea de la PR Forum, cind am vazut repetitiile spectacolului Saraiman.

dupa dansul cu manechinul de plastic, Dan preia din nou dialogul si vorbeste despre oamenii mari din Romania care au facut lucruri importante si carora nu li s-a dat creditul pe care-l meritau. sigur, o face in felul lui, cu mult umor, relaxat, iar spectatorii rid desi au in fata situatii care vorbesc despre ratarile noastre in comunicare sau in recunoasterea valorilor.

iar cind Razvan Mazilu se intoarce la dans, citeva minute mai tirziu – dupa ce vor fi fost mistocariti toti marii inventatori romani de la Vuia la Paulescu – in locul manechinului de plastic e o valiza in care se lupta sa intre. o parte din el vrea sa iasa, alta vrea sa fie impachetata cu totul.

ca sa plece in alta tara.

cu valiza – si gindul plecarii – in cap, omul de pe scena e mai vesel si e pus pe petreceri. numai ca dansul si muzica sunt atit de greu de dus pe dinauntru si ascund atitea drame incit , pe tine spectator, te doare stomacul.

***

am vazut de 2 ori spectacolul Saraiman si de fiecare data am remarcat alte nivele ale limbajului – si-n vorba si-n dans.

mai intii iti vine sa rizi pentru ca Dan Badea are o energie pozitiva minunata si spune lucruri cu mult umor, facind misto de situatii pe care le-ai trait si tu si pe care le cunosti foarte bine: situatii care arata esenta noastra de romani… dupa care incepe sa danseze Razvan Mazilu  si simti diferit lucrurile nerostite printre cuvintele lui Dan.

iar cind pleci de la spectacol si incepi sa developezi imaginile si cuvintele, realizezi ca au plecat de la micro – de la borcanele pe care le aduna mamele noastre pt muraturi (o secventa plina de umor de la inceputul spectacolului) – si au ajuns la macro – la basmele cu care vindem niste valori care nu-s cele mai potrivite (una dintre ultimele povesti din show).

totul, in aproape o ora, cu vorbe si fara, aratindu-ti romanismul din tine si o multime de cauze pentru care ai ratat multe dintre lucrurile pe care ti le-ai propus.

si-au facut asta pe muzica interpretata de Romica Puceanu!

***

TREBUIE sa vedeti Saraiman – e dupa mine unul dintre cele mai bune spectacole pe care le-a facut Razvan Mazilu in ultimii ani si ma bucur (si ii multumesc) pentru curajul lui de a duce in acelasi show directii de exprimare atit de diferite.

nu-l vazusem pina acum pe Dan Badea in vreun spectacol, desi stiam cine e (o stiu mai bine pe sotia lui, Lora Petrescu, care e o super perfectionista in tot ceea ce face si pe care am vazut-o de citeva ori la filmarile de la Te cunosc de undeva) si probabil ca mine sunt multi altii care acum descopera talentul, farmecul si naturaletea lui Dan Badea.

sa poti sa tii ritmul vorbelor cu dansul lui Razvan Mazilu si sa-i fii egal ca energie si performanta in show, pe scena Odeonului, mi se pare minunat pentru un tinar pe care-l catalogam usor “stand up comediant”, adica unul cu glume:)

insist asupra lui Dan Badea pentru ca ma asteptam ca Razvan sa fie bun – e un show conceput de el, gindit de el (cu dramatizarea scenica a Ginei Serbanescu si cu suportul coregrafic al lui Nadar Rosano) – si, realmente, a fost o surpriza minunata sa-l descopar pe Dan.

(ma iertati ca nu am fost la spectacolele dvs, domn Badea. am sa recuperez)

urmatoarea reprezentatie cu Saraiman este pe 2 mai, la teatrul Odeon.

3383
the arksa surprinzi. sa-ti surprinzi partenerul

sa surprinzi. sa-ti surprinzi partenerul

“sa surprinzi, sa-ti surprinzi partenerul, dar sa nu faci lucruri pe care stii ca el nu le-ar putea face. sa nu faci flick flacuri stiind ca el nu va putea sa faca asta”, a zis mai devreme Razvan Mazilu la cursul lui de dans contemporan.

era asezat pe jos, linga o coloana din sala mare de la demisolul The Ark, la marginea covorului de dans. imbracat cu totul in negru, in echipament de dans, si vorbea cu o fata care tocmai dansase o suita de miscari – doua de 8 – pe care o invatasera putin mai devreme.

ridicare de brate deasupra capului, stringere de brate la piept, palma dreapta in miscare laterala in dreptul ochilor ca un stergator, aplecare in dreapta jos la podea, ridicarea minii stingi dreapta deasupra capului, coborirea miinii si prinderea la incheietura cu dreapta, o rasucire cu cotul drept catre stinga si o tragere cu tot corpul catre dreapta cu oprire pe covor ca si cum ar fi fost o cazatura.

exersasera aceste 16 miscari de citeva ori cu tot grupul de aproape 30 de cursanti, apoi  Razvan pusese presiune pe ei: dansul cu aceleasi miscari in grupuri de cite 3. cu stresul ca te privesc ceilalti care nu mai sunt preocupati de ce fac si ei pe covorul de dans.

pentru ca apoi sa vina provocarea maxima: “spuneti-va povestea voastra cu aceasta suita de miscari. ginditi-va la o poveste. gindul da miscarea.”

pe aceeasi melodie – Depeche Mode, Personal Jesus – cu aceleasi 16 miscari, in mai putin de o jumatate de ora oamenii de pe covorul de dans s-au prezentat fara cuvinte: hotariti, fermi, dive, romantici, veseli, curajosi, comici. fiecare dans o alta poveste, atita timp cit in spatele miscarii a fost un gind. ar fi putut fi orice melodie,  tot ce se intimpla avea legatura cu povestea pe care voiau ei sa o spuna: sinceri sau mai putin, cu curaj sau fara.

din cind in cind Razvan intervenea de la marginea covorului de dans explicindu-le cum sa gindeasca, nu ce sa faca. cum sa puna simtire pe gest intr-un mod rational, pentru ca tocmai invatau sa treaca de la gindire la simtire.

“coregrafia, dansul trebuie gindite ca sa surprinda, altfel spectatorul se plictiseste. va spuneam si ieri la exercitiul in oglinda sa aveti curaj ca sa va surprindeti partenerul. sa surprinzi,  dar sa nu faci lucruri pe care stii ca el nu le-ar putea face. sa nu faci flick flacuri stiind ca el nu va putea sa faca asta”.

si in timp ce-l auzeam, ma gindeam ca e valabil si in viata, in iubire. e frumos sa -ti surprinzi partenerul, dar e o linie fina intre surpriza care capteaza atentia/ intretine relatia si cea care pune multa presiune pe celalalt.

imi place sa cred ca elevii din seara asta de la cursul de dans contemporan stiu ce privilegiu imens au ca lucreaza, om la om pe tot covorul de dans, cu Razvan Mazilu.

 

 

1838
intre fetecind danseaza oamenii isi arata caracterul

cind danseaza oamenii isi arata caracterul

cind danseaza oamenii neantrenati cu miscarile dansului clasic, amatorii adica, isi arata caracterul.

ambitia o vezi in cit de mult le vibreaza muschii cind sunt obligati sa sustina miscarea sau sa faca o “poza” – sa ramina intepeniti intr-un cadru. e acolo tensiunea care spune ca in mintea lui e o lupta: cu propriul corp.

sinceritatea e in genunchi. in articulatiile care nu triseaza, nu se indoaie cind ligamentele sunt gata plesneasca. ca-n viata: cei care ramin cu genunchii drepti, oricit de greu le-ar fi, sunt demni si sinceri.

libertatea in relaxarea capului. “cerebralii” vor avea cel mai adesea gitul rigid si capul care nu face parte din dans, pentru ca nici nu e in dans: e acolo ca sa priveasca lucrurile, sa stie daca trupul “face” bine.

***

m-am uitat pentru aproape o ora la exercitiile de dans contemporan pentru amatori din cadrul seminarului pe care-l sustine  Razvan Mazilu la The ARK. astazi era lectia invitatului special, coregraful israelian Nadar Rosano.

28 de femei, 2 barbati (unul profesorul) si doi copii. unii cu trupuri potrivite pentru dans – picioare subtiri si lungi, git elegant. altii cu kilograme peste limita standard. intre 7 si (ceva peste ) 40 de ani. cu ochelari, motricitate buna, mobilitate, ritm. sau fara.

cind au intrat pe covorul de dans erau cea mai stranie dintre adunari. si cea mai colorata.

apoi au inceput sa faca exercitii de incalzire.

si-au pus piciorul sting in echer cu talpa catre dreptul si si-au indreptat trupul in stinga ca- ntr-o fandare cu baza la sol. articulatiile au inceput sa-i doara, muschii sa arda si ambitia sa lucreze, genunchii sa ceara dreptul la tradare.

Nadar i-a trimis inapoi, la spatele drept, si-au rasuflat cu totii usurati, apoi a inceput sa-i numere: la numarul impar fandarea, la par spatele drept, iar pe covorul de dans trupurile lor au format un val.  n-a mai contat lungimea membrelor, si nici rigiditatea gitului.

adunarea aceea bizara crease o energie, o miscare, un dans. s-a uniformizat.

desigur, ei n-aveau cum sa vada asta –  se luptau cu caracterul lor.

cind am plecat ma gindeam ca stiu care va fi cadoul pe care mi-l fac anul acesta de ziua mea: o lectie (foarte) privata de dans cu Razvan Mazilu. doar eu si el. pentru doua ore de aruncat in gol fara plasa de siguranta, intr-o lupta grea cu caracterul meu indaratnic.

***

“You’ve gotta dance like there’s nobody watching, Love like you’ll never be hurt, Sing like there’s nobody listening, And live like it’s heaven on earth.” William W Purkey

 

3103
Poster Narcotango Razvan MaziluConcurs Narcotango

Concurs Narcotango

Marti, la Bucuresti, are loc un spectacol eveniment: Narcotango in colaborare cu Razvan Mazilu – tango in dans si cint.

“Conceptul coregrafic pe care l-am creat pentru spectacolul din mai aduce astfel laolaltă mai multe stiluri de dans – tango clasIc, dans contemporan și neoclasic, dar și acrobațieși sport, pentru a pune perfect în valoare muzica Narcotango, care este una inspiratoare,care naște imagini spectaculoase și încărcate de atmosferă”, zice Razvan Mazilu si daca as fi in Bucuresti, m-as lipi de usa Salii Palatului.

***

Imi place mult Razvan Mazilu si apreciez efortul lui de a ramine actual si de a se exprima in zone in care sa faca dansul – in forma lui de arta – accesibil publicului. Tango-ul e poate cel mai erotic dintre dansuri, iar muzica baietilor de la Narcotango e minunata.

***

daca vreti sa citigati o invitatie dubla la acest concert, spuneti-mi un spectacol in care l-ati vazut pe Razvan Mazilu si v-a placut

***

am trei invitatii pe care le dau premiu. miine seara anunt cistigatorii
bafta
recviemcomunitate 2.0 promovam cultura?

comunitate 2.0 promovam cultura?

suntem multi, suntem diferiti, suntem peste tot in tara asta.
multi nu ne mai uitam la televizor.
si mai multi ne vaitam ca nu se mai promoveaza lucrurile de calitate.

*
eu zic mereu ca si de noi depinde sa promovam valoarea. am demonstrat-o cu totii in urma cu citeva saptamini cind, in 24 de ore, am dus o stire din on line in presa scrisa si la jurnalele de stiri. si era o stire culturala.

ce ziceti incercam acum sa trimitem oamenii la un spectacol? pentru o fapta buna?

*

iata cum stau lucrurile:


Razvan Mazilu, unul dintre cei mai importanti coregrafi si dansatori romani, pregateste un spectacol eveniment alaturi de una dintre cele mai celebre coregrafe si dansatoare japoneze, Motoko Hirayama. Reqviem – nu stii nimic despre mine.

spectacolul (un emotionant experiment coregrafic care-si propune sa uneasca 2 culturi – romana si japoneza) este dedicat stringerii de fonduri pentru victimele cutremurului din Japonia.

un detaliu cu adevarat spectaculos din acest spectacol este ca fiecare dintre coregrafi si-a pregatit partea lui de show si afla ce a lucrat celalalt cu doar o saptamina inainte de prima reprezentatie. de aici si titlul: nu stii nimic despre mine.

va fi un spectacol al descoperirii , nu doar la nivel cultural , ci si personal intre doi mari dansatori si coregrafi.

*
acum intervenim noi:

spectacolul are reprezentatii in Bucuresti, Cluj, Sibiu, Craiova si Timisoara. iar eu va invit sa va alaturati mie in promovarea lui, in a arata ca aceasta comunitate 2.0 poate sa faca lucruri frumoase pe care televiziunile sau presa scrisa nu le mai fac.

caut deci bloggeri din orasele mai sus mentionate care sa ma ajute in promovarea acestui spectacol minunat. ce primesc? bilete la spectacol, desigur, interviuri cu protagonistii (pe care si le fac singurei, pe mail sau la telefon) si… citeva jocuri dragutze via internet pe care le vor descoperi pe parcurs si care, sunt sigura, le vor placea si cititorilor lor.

dar dincolo de toate astea vor primi ceva care nu e masurabil; mi s-a intimplat si mie cind am insistat sa mearga lumea la spectacolul Raoul si, la iesirea din sala, veneau oameni necunoscuti la mine, cu un zimbet larg pe fatza, si-mi multumeau. asta e nepretuit.

*
so, daca vreti sa va alaturati mie in acest proiect si sunteti din orasele mentionate, lasati-mi un mesaj… astazi si miine, incerc sa aflu cine vor fi tovarasi mei de calatorie in promovarea acestui spectacol unic.

detalii despre spectacol pe pagina de FB a evenimentului sau pe dance for japan.
multumesc frumos


Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!