Tag : time

borisun film de vazut in an electoral si cu Olimpiada la rusi

un film de vazut in an electoral si cu Olimpiada la rusi

anul asta o sa fie greu pentru orice cetatean spectator al activitatii politice.

o sa simtim manipulari, o sa vedem lovituri sub centura, o sa auzim din nou injuraturi ca forma de dialog intre persoane care s-ar descrie educat- elevate.

multe dintre smecheriile in comunicarea din campania electorala pentru prezindentiale se vor face cu participarea experitilor americani; am avut in fiecare an electoral experti american care au lucrat pentru diversi camdidati.

cum zilele astea suntem cu ochii pe rusia si facem misto de Putin si de megalomania lui, va recomand cu drag un film care are legatura cu anul electoral si este despre trei baieti foarte foarte destepti care l-au scos pe Boris Yeltzin presedinte cind nimeni nu-i mai dadea nicio sansa.

filmul e inspirat din realitate, cei trei baieti destepti au fost subiectul unui cover story in iunie 1996 in revista TIME. cind va uitati la film ginditi-va ca noi, ca natie, avem o educatie si un comportament rusesc. amintiti-va asta pese citeva luni in campania electorala pentru prezindentiale.

1746
Facebook_like_thumbo perspectiva noua despre cum sa ai succes pe Facebook

o perspectiva noua despre cum sa ai succes pe Facebook

acum ceva vreme am facut o postare pe pagina de FB unui proiect cultural. in medie, fiecare postare de acolo avea max 20 de like-uri, postarea mea a trecut de 70 de like-uri. cu acelasi public, cu acelasi gen de informatii.

care-i secretul?

***

e un studiu comentat de Time in aceasta saptamina despre cum efectul Social Media poate fi masurat in activitatea cerebrala si daca-l cititi cu atentie aveti cheia pentru succes pe Facebook.

“We found that we could predict the intensity of people’s Facebook use outside the scanner by looking at their brain’s response to positive social feedback inside the scanner,” says Meshi. Specifically, a region called the nucleus accumbens, which processes rewarding feelings about food, sex, money and social acceptance became more active in response to praise for oneself compared to praise of others. And that activation was associated with more time on the social media site.

(…)

On the social media site, the pleasure deriving from attention, kind words, likes, and LOLs from others occurs only sporadically. Such a pattern for rewards is far more addictive than receiving a prize every time, in part because the brain likes to predict rewards, and if it can’t find a pattern, it will fuel a behavior until it finds one. So if the rewards are random, the quest may continue compulsively. “Our research is a nice first step in making the neurobiological link between social media addiction and reward activity in the brain,” says Meshi.

***

cu alte cuvinte, romanesti, majoritatea cauta atentie pe Facebook, iar ca sa ai succes trebuie sa te diferentiezi sa fii cel/cea care acorda atentia nu prin “like”, ci prin continut.

ma intreaba lumea adesea la seminarii cum sa ai succes pe Facebook si raspund invariabil: sa nu te intereseze sa/ca ai succes. scopul tau sa nu fie “like”-ul obtinut, ci informatia pe care o comunici, felul in care o faci astfel incit sa fii orientat catre public, nu publicul sa se orienteze catre tine.

si mai pragmatic spus, e relevant sa povestesti despre tine daca intimplarea e una din care se pot inspira ceilalti.
e important sa comunici lucruri la care altii nu au acces (ca sa ai continut relevant si sa nu ocupi degeaba timpul cititorului).

desigur, vei posta si lucruri banale din viata ta – pentru ca si despre asta e facebook, cind e vorba de o pagina personala – dar vei avea succes cind numarul postarilor in care se vor recunoaste oamenii/care ii vor inspira pe altii/care vor aduce ceva nou ca informatie sau stil de viata va fi mai mare decit cel in care e vorba despre ego-ul tau.

daca vreti e ca intr-o relatie de iubire: functioneaza bine cind iti pasa mai mult de celalalt decit de tine.
pentru ca, daca e sa fie ce trebuie, si celuilalt o sa-i pese mai mult de tine decit de ea/el.

3071
peter paniubita lui peter pan care are totul dar nu vrea sa aiba copii

iubita lui peter pan care are totul dar nu vrea sa aiba copii

e un articol in Time editia americana despre decizia femeilor moderne, cu “tot ce isi doresc”,  despre a nu face copii. (e in partea de abonament, dar, pina el va deveni public integral, puteti citi putin aici)

 

One evening when she was 14 years old, Laura Scott was washing dishes in the kitchen with her mother when she decided she didn’t want to have a child. At 26, Scott got married and waited for her mind to change. “It never happened,” she says. “And I realized I was going to be fine.” Now 50, Scott is more than fine: she’s fulfilled. And she’s not alone. The birthrate in the U.S. is the lowest in recorded American history. From 2007 to 2011, the most recent year for which there’s data, the fertility rate declined 9%. A 2010 Pew Research report showed that childlessness has risen across all racial and ethnic groups, adding up to about 1 in 5 American women who end their childbearing years maternity-free, compared with 1 in 10 in the 1970s.

 

Mi-e dor sa citesc asa ceva si in presa noastra, o analiza sociologica despre “mutatiile” din mintea oamenilor care sunt cu dublu sens: isi schimba functiile naturale si reusesc, cumva, sa fie acceptati de societate. Cel mai bun exemplu este “cind a avea totul inseamna a nu avea copii”.

Cum mi-ar placea sa citesc, aplicat pe romania, nu tradus de afara pe trei bloguri speriate (dintr-un articol aparut acum un an in presa britanica) despre generatia Peter Pan: generatia care refuza sa creasca, pe care n-o intereseaza planurile de viitor (pensie, casa), care nu vrea copii pentru ca inca se simte copil.

Se intimpla atit de multe schimbari in felul nostru de a fi si de a gindi, influentati de tehnologie, ritmul de viata si de felul in care asimilam astazi informatia, incit ar fi util ca niste oameni sa-si faca timp sa analizeze asta – pe bune, nu de suprafata – in presa.

 

***

De saptamina asta incep o serie personala de articole despre schimbarile pe care le-am asimilat fara sa mai constientizez ca au produs mici mutatii in mintea mea. Nu vor avea pretentia de analize sociologice, ci mai degraba de “sa facem haz de necaz” despre cum a ajuns viata noastra astazi, din perspectiva unei femei si a prietenelor ei.

 

 

5832
Hillary-Clintonoamenii nu-s de fier

oamenii nu-s de fier

in octombrie anul trecut, Time avea un cover story despre Hillary Clinton din care intelegeai programul ei infernal ( in aceeasi zi parcurgea ambele coaste ale americii si avea intilniri de care depindeau milioane de oameni, iar intre ele stabilea detalii care fac ordine in zonele de conflict ale lumii).

era cumplit programul ei.

imi aduc aminte ca am remarcat asta si cind i-am citit biografia, scrisa de unul dintre jurnalistii care au dezvaluit cazul Watergate, Carl Bernstein…

***

azi la stiri am aflat ca Hillary Clinton e in spital pentru ca are un cheag vascular care ii pune in pericol viata. a lesinat in urma cu citeva saptamini si, peste doar citeva zile, a anuntat ca se retrage din functia de secretar de stat pentru ca vrea sa se relaxeze si sa aiba viata privata.

***

era o fotografie in Time anul trecut care mi s-a parut geniala. intr-un avion militar, Hillary Clinton la masa cu un teanc de hirtii in fata , cu telefonul dind un sms, iar in spatele ei o armata de oameni care forfoteau cu diverse treburi.

vorbea despre organizarea ei, despre disciplina si despre ritmul cumplit in care traia.

***

si uite asa, dintr-o stire care e aproape banala  descopar inca o data ca oamenii nu-s de fier. si ca orice efort major, orice lucru care  pare imposibil de realizat de muritorii de rind isi ia pretul lui din corpul si mintea celui care l-a dovedit.

2221
time obamaman of the year … ce invatam din cover story

man of the year … ce invatam din cover story

time si-a desemnat ca in fiecare decembrie Man of the year, in 2012 in persoana lui Barack Obama.

pentru toti cei care au votat in Romania lui 2012, pentru toti cei care s-au uitat la campaniile electorale (referendum sau alegeri parlamentare), dar si pentru cei care au lucrat la aceste campanii (ca prezentatori tv sau strategisti), o mare mare rugaminte.

luati-va o jumatate de ora si cititi Cover story-ul din Time.

(…) the nation’s changing demographics and Obama’s unique ability to capitalize on them. When his name is on the ballot, the next America — a younger, more diverse America — turns out at the polls. In 2008, blacks voted at the same rate as whites for the first time in history, and Latinos broke turnout records. The early numbers suggest that both groups did it again in 2012, even in nonbattleground states, where the Obama forces were far less organized. When minorities vote, that means young people do too, because the next America is far more diverse than the last. And when all that happens, Obama wins. He got 71% of Latinos, 93% of blacks, 73% of Asians and 60% of those under 30.

intregul articol e o minunata lectie pentru fiecare dintre cei care vor sa traiasca responsabil; daca vrei un electorat care sa voteze destept prezinta-i lucrurile in mod destept, nu urla la televizor;

si mai e si o lectie despre civilizatie; despre a fi conectat cu ce e nou.

si sa nu ziceti ca “asta e la americani, la noi nu se poate face asa ceva”.
sunt absolut sigura ca si in romania se poate face, doar ca noi, lenesi, alegem calea cea mai comoda. in orice. si ne manelizam.

2133
Lev_grossman_2011scurta lectie despre succes: lev grossman

scurta lectie despre succes: lev grossman

lev grossman scrie la time magazine pe cultura si tehnologie. ii citesc textele de mai bine de doi ani. e destept, scurt, taios cind e nevoie, si are un umor intelectualist proaspat. e si absolvent de harvard si-a colaborat cu jumatate dintre cele mai tari publicatii care sint editate in america si se citesc peste tot in lume.

scrie cite patru, cinci materiale pe luna, posteaza si pe blog. n-are mai mult de 45 de ani si e autorul a trei romane, cel mai recent, aparut in 2011 – the magician.

sint memorabile textele lui lev grossman despre steve jobs (din numarul anirversar time) si despre scriitorul jonathan franzen (prima pagina a revistei, cu titlul: „marele romancier al americii “. asa cum emotionant e un eseu personal despre samuel beckett, scris de curind pentru siteul revistei.

ideea sa-i scriu lui lev grossman sa-l intreb daca ar vrea sa recomande citeva carti pentru cititorii din romania mi-a venit intr-o dimineata, in taxi, in drum spre serviciu. tocmai cititsem topurile lui cu cele mai bune carti din 2011 si ce va urma in 2012 din time.

eram “prieteni” pe facebook, il urmaream asa. i-am scris un mesaj lung, elegant si explicativ – m-as bucura sa accepte daca nu i se pare o propunere prea “exotica”.

a raspuns simplu, la scurt timp dupa ce primise mesajul – si la statutul lui, cred ca primeste zeci sau sute pe zi. in america era ora 8 si 20 dimineata: Of course, I would love to. I’ll send you some recommendations shortly.

aproape am tipat de bucurie in redactie. grossman a trimis recomandarile peste 10 zile, pe 23 decembrie, cu o zi inainte de ajunul craciunului (deadlineul era dupa 1 ianuarie), cind multi dintre romani nici nu mai raspundeau la telefon pentru presa. apoi, cind i-am trimis pdf-ul cu paginile in care aparea – cu poza lui luata de pe Wikipedia 🙂 -, a raspuns din nou, cu multa eleganta. The piece looks great Ana-Maria. Happy to be part of it.

***
datoria jurnalistului e sa incerce. oricind. iar cel care raspunde nu e obligat s-o faca. felul in care lev grossman a raspuns – sint convinsa ca avea de scris o multime si aparitia unui text in romania nu era cel mai sus target – a fost o lectie despre firesc si succes: sa ai modestia si deschiderea de a munci chiar si pentru lucrurile mici si de a-ti pretui, de fiecare data, cititorii.

*
Ana Maria Onisei este jurnalist, a publicat in Adevarul, Dilema Veche, Esquire, Tabu

2882
protestProtest si protestatari

Protest si protestatari

Time a decis ca pentru titlul Person of The Year 2011 si o coperta speciala sa desemneze (din nou) un personaj generic : The Protester.

spun din nou, pentru ca acum citiva ani punea pe coperta o folie de aluminiu in forma unui ecran de computer (care genera un efect de oglinda) si scria Person of the year – YOU, anticipind minunat tendinta viitorului – conexiunile via internet si puterea pe care fiecare persoana o dobindeste astfel.

Cu noua coperta si noul cistigator al titlului Person Of The Year, Time legitimeaza un trend. sigur ca ii celebreaza pe cei care au protestat anul asta in Egipt sau Tunisia sau chiar pe cei de pe Wall Street, dar dincolo de asta este legitimat un curent: singura sansa prin care mai atragi atentia e protestul vehement/violent in strada.

(aici cover story-ul din Time)

iar trend-ul acesra dus in mass media are deja declinari recunoscute; moderatorii emisiunilor nu mai sunt mediatori, au devenit comentatori, protestatari in raport cu o cauza, favorabili cu alta.

de aici si vehementa lor, uneori chiar violenta lor verbala, pentru ca protestatarii atrag atentia.

opinia->buna sau proasta, obiectiva, partinitoare-> nu conteaza; publicul e atras de comentator, nu de moderator si cum singura constanta intr-o emisiune e gazda ei, cea mai buna sansa pentru mentinerea unei audiente constante e sa transformi gazda intr-un comentator vehement.

e o tendinta in jurnalism; nici macar nu stiu daca e buna sau rea, dar – trebuie sa recunoastem – asa s-a miscat piata in functie de cum s-a modificat comportamentul consumatorilor.

si dupa ce recunoastem si incepem sa intelegem, ar trebui sa gasim solutii inteligente de adaptare.:)

***
altfel decizia Time si justificarea lor pentru alegerea din acest an m-a facut sa ma gindesc ca diferenta dintre jurnalismul nostru si al lor nu doar ca se masoara in ani, ci si ca noi suntem dublu amenintati sa disparem ca produs jurnalistic: tinerii invata (stiu) limba engleza si, cei putini care vor mai dori asta, isi vor lua informatiile de calitate direct de la o sursa globala…
adica Time n-o sa moara, ale noastre vor disparea mai repede.

2135
hillarypovestea unei fotografii

povestea unei fotografii

uitati-va cu atentie la aceasta fotografie. e parte dintr-un foto reportaj facut pentru Time, de Diana Walker. explicatia foto este Clinton checks her PDA in sunglasses upon departure in a military plane from Malta bound for Tripoli, on October 18, 2011

*

uitati-va la armata de oameni din spatele lui Hillary care incearca sa rezolva probleme si la linistea ei in timp ce se pregateste sa citeasca informatiile necesare pentru intilnirile de la destinatia urmatoare.

mi se pare ca in fotografia aceasta e cheia reusitei lui Hillary: concentrarea. (si protectia, pentru ca si-a pus ochelarii de soare stiind ca are un fotograf care sta cu ochii pe ea)

*
Diana Walker a urmarit-o timp de o saptamina in toate intilnirile sale publice, detalii aici

1810
wenn3465333conflictul londonez

conflictul londonez

in disputele noastre o luam uneori razna…

cam ca in fotografiile acestea din Londra, zilele trecute cind o femeie a fost aruncata de la etaj si prinsa de niste politisti, in timpul disputelor intre tineri si autoritati.

via Mr P din Time Light box

1570
time2 coperte geniale

2 coperte geniale

iata doua coperte concept geniale.

simple, cu mesaj, de maxim efect

Time-ul care discuta despre disparitia New Of The World

si The Economist cu prabusirea Euro in contextul problemelor Italiei si Greciei

*
fie, si un bonus track ca pentru doamne:)

2853
1Cartarescu, linga Franzen, in Time

Cartarescu, linga Franzen, in Time

citeodata te apuca patriotismul.
stii ca n-ai niciun merit pentru succesul international al unui roman, dar cind il vezi alaturi de cei mai mari si mai tari oameni din bransa lui, alaturi de unii dintre oamenii pentru care tu ai un respect imens, iti creste brusc inima ca esti roman, ca si el.

asa mi s-a intimplat mie in aceasta dimineata:

From April 25 to May 1, more than 100 writers from around the world gathered in New York City for the PEN American Center’s World Voices festival. Photographer Peter Hapak photographed 13 of those authors for TIME, including Jonathan Franzen, Salman Rushdie and Mircea Cărtărescu.

aici fotografiile

(fotografia din pagina de deschidere a acestui post nu este dintre cele realizate de Peter Hapak, e de la un tirg de carte din Bucuresti)

2960
57822-0-sarah_jessica_parkerPeter Falk, addictions & Sex (and the city)

Peter Falk, addictions & Sex (and the city)

citeva lucruri de citit pentru o dupa amiaza ploioasa si racoroasa.

*

He (Peter Falk) had one of the great loopy stares in movie history, courtesy of a glass eye that was the trophy from a childhood disease. But Falk’s ocular eccentricity would not relegate him to weird comic status; he saw acutely into the human condition of the American male, 20th century, second half. Blessed with a crinkly face that viewers found it hard not to smile back at, Falk would stab the air with his cigar stub as an artist used a paint brush. He played tough guys, gangsters and cops, hundreds of times, managing to show the fraternity of both groups, the humanity of each. A modern folk (or Falk) poet of exasperation, he used a repertoire of eloquent gestures to portrait the weight of the human condition; the slow descending of his shoulders had the grace of Pavlova’s dying fall in Swan Lake.

Richard Corllis despre Peter Falk in Time

*

“The sad part is that if you look at where addiction treatment was 10 years ago, it hasn’t gotten much better,” says Dr. Martin Paulus, a professor of psychiatry at the University of California at San Diego. “You have a better chance to do well after many types of cancer than you have of recovering from methamphetamine dependence.”

How we get addicted, in Time magazine

*
As chance would have it, a few days before I was scheduled to interview Kim Cattrall, I spotted her former Sex And The City co-star Sarah Jessica Parker coming out of a restaurant in downtown New York. But instead of feeling like one of those magical Manhattan coincidences that generally happen only on Sex And The City, it looked like an ominous portent.

Parker is now nigh on unrecognisable from her youthful film career and the early (and best) days of the long-running show, having attained the seemingly de rigueur body shape for actresses – one that has been pummelled into a permanent apology for being a woman. Surrounded by bellowing paparazzi, she looked thin and guarded and miserable.

interviul cu Kim Cattrall in The Guardian

1860
lina1Li Na – de la roland garros, acasa

Li Na – de la roland garros, acasa

Your mother has never actually seen you play tennis live because she gets so nervous. Do you think she’ll ever change her mind?
I’ve asked her many times. She always answers, “No, I have my life, and I don’t want to change,” and also she really doesn’t enjoy the sport. So even after the French Open, I didn’t call her. I sent a text message saying, “I’m good. Now in Paris, on my way back to Munich.” And she said, “I heard you won a tournament.”

Is she proud of you?
I think so. But sometimes she doesn’t want to show it.

Li Na, prima chinezoaica detinatoare de trofeul Roland Garros in Time

1476
time giulianiamintirile mele din Euro Mini Storage – ep 1

amintirile mele din Euro Mini Storage – ep 1

Anul trecut cind m-am mutat din casa in care am locuit 10 ani am constatat ca adunasem o multime de lucruri cu valoare emotionala care nu-mi mai erau utile, dar de care nu ma puteam desparti.

De la casete cu primele mele emisiuni la radio, mai tirziu mini discuri si CD-uri, pina la articolele si editorialele pe care le-am scris pentru presa de specialitate – de aici sau de afara – sau… revistele Tabu.

Am depozitat toate acestea intr-un loc foarte special si cochet, euro mini storage, intr-o boxa atit de curata ca as fi putut dormi acolo, asta dupa ce un domn simpatic de la euro mini storage a venit acasa si mi-a adus cutii de impachetat.
Luna asta euro ministorage face un an de cind e pe piata din Romania si, pentru ca imi gazduiesc cu grija lucrurile, m-am gindit sa le dedic un serial special pe blogul meu.

Amintirile mele din Euro Mini Storage va fi un serial care va pleca de la lucrurile pe care le am depozitate acolo, pentru a spune o poveste despre prietenii mei, munca mea, lucrurile care m-au format.


Episodul 1 – revista Time.

In depozitul de la euromini storage se afla 3 cutii mari cu colectia mea de reviste TIME. Nu as arunca-o pentru nimik in lume, chiar daca astazi pot sa o accesez pe net.

Prima mea intilnire profunda cu revista Time s- a intimplat intr-un tren care plecase de la Viena si mergea catre Salzburg. Era in iarna lui 2001, cind Austria trecea la euro si eu imi faceam sarbatorile in mare parte la viena, dar si prin imprejurimi.

Din gara din Viena am cumparat Time-ul cu Rudy Giuliani pe coperta (il desemnasera omul anului, dupa evenimentele de la 11 septembrie), iar in tren m-am apucat sa citesc.

Timp de 2 ore n-am miscat in front, din cind in cind, imi mai stergeam lacrimile pentru ca ma impresiona foarte tare ceea ce citeam – sau mai spuneam cu voce tare ce citeam ca sa impart cu prietenii mei.
Cind m-am dat jos din tren o doamna la 60 si ceva de ani, care statuse in lateral, dincolo de culoar, m-a intrebat ce citisem. i-am spus ca Time si ca au o poveste minunata despre Rudi Giuliani. Mi-a spus ca o sa se duca si ea sa o caute.

Pina in decembrie 2001 citisem aleatoriu Time, dar de atunci in fiecare saptamina mi-am cumparat revista.
Abia mai tirziu mi-am dat seama ca intimplarea asta vorbeste despre fidelizarea cititorilor si mi-a servit o lectie in care cred in continuare cu tarie: fa cit mai aproape de perfectiune orice lucru, scrie orice articol ca si cum ar fi ultimul pe care ai dreptul sa-l mai scrii in toata viata (cu pasiune, rigoare, good reporting) pentru ca nu ai cum sa stii daca tocmai acel articol nu va fi cel care va fideliza pe viata un cititor.

*
cind rudy giuliani a venit in romania, m-am dat peste cap sa avem la Tabu un interviu cu el. 10 minute a durat intilnirea anei onisei cu giuliani, dar bucuria mea de a-l avea in revista a fost nepretuita. ca si bucuria ei de a scrie acest portret rezultat din marturisirile unuia dintre oamenii care au fost pe coperta TIME.

3025
Mia+Wasikowska+RestlessMia Wasikowska

Mia Wasikowska

Nu stiu cine o impresariaza pe Mia Wasikowska, dar trebuie sa fie cineva important pentru ca ea apare in topul celor mai influenti 100 de oameni ai anului, top realizat de revista Time.

Actrita vedeta la Cannes in filmul lui Gus Van Sant, Restless, are in Time un portret scris de Glenn Close.

I met Mia Wasikowska in Dublin this past winter when the snow fell for days and sheets of treacherous ice covered the city’s walkways. She was wearing what I soon realized was her signature outfit: a peaked knit hat with earflaps, a black cloth coat, skinny black pants and fabulous, very hip brogues. Her gaze was open and direct, although her smile was shy and sweet. I found her instantly intriguing.
Mia, 21, is a sun, not a satellite. She generates her own energy. She’s seductive because she’s not compeled to reveal everything.
Her shyness has made her an acute observer. At the same time, she loves a good joke, loves to laugh and can suddenly have the boisterous physicality of a teenager. Mia will be many things in life and will defy expectation because she’s brilliant and curious and not fooled by what most people define as success. I will relish her journey and only hope she will be in my life for a very long time.

m-am intrebat in fiecare an, la fiecare aparitie a editiei the time 100 – the world’s most influential people, daca textele sunt scrise direct de semnatari sau sunt asezate in cuvintele potrivite de un redactor in urma unei lungi discutii cu semnatarul (Intotdeauna sunt lucruri personale, e evident ca e parerea celui care semneaza).
Oricum ar fi, imi place tare editia aceasta de time, din fiecare an.
Super jurnalism in texte de 3 paragrafe.

*
ce zice Gus Van Sant la Cannes?

Gus Van Sant spoke about being selected for Un Certain Regard:
“It’s always fantastic and fabulous to be at the Festival de Cannes. Today the selection for Un Certain Regard is quite different from the 1990s. Now it’s become a really important part of the Festival and in any case, in Competition, in Un Certain Regard, in the Director’s Fortnight or whatever, I’m always glad to be here.”

And about his way of directing movies:
“I talk to people a lot so they relax, so they don’t feel like they’re passing an exam. Like Clint Eastwood, I try to make sure the atmosphere stays calm during the shoot.”

Mia was enthusiastic about her role in Restless:
“When I read the script, I could almost see Annabel in front of me. She has such a strong personality, I really enjoyed playing her character. She knows she is going to die, but she is full of joy.”

Jason Lew explained why there were no mobile phones or social media in the film:
“It’s a deliberate choice. I wanted the film to be timeless and I didn’t want it to be about two kids who are always on Facebook, especially as they are two completely unique, non-conformist characters.”

1765
floribuneflori, ford, mot

flori, ford, mot

fac curat in telefon, prilej cu care mai fac publice citeva dintre fotografii

*
motanul mot intelectual… de dimineata cind inca nu se hotarise intre Tab si Time…

*
la mall baneasa, la standul Ford. eu intimplator la cumparaturi acolo, fetele de la stand pregatite sa-si faca treaba, mi-au explicat pe indelete cit de sigura e masina, ce facilitati inteligente are; eu – sadica – le-am lasat sa povesteasca fara sa le spun ca am fost printre primii romani care s-au plimbat cu noul ford focus. ba chiar am discutat cu cei care au facut-o.

*
parcul de mai jos, sau tentativa asta de parc imi aminteste de hong kong. da, stiu ca e dragutz ca in mijlocul bucurestiului e un loc atit de curat, cu copacei si bancute. (asta e la romana, pe culoarul dintre MCdonald s si KFC, catre lahovari). numai ca asta rezoneaza in mintea mea cu parcurile din hong kong: in orice loc aveau o bucatica mica libera nu conta ca era ciment, hai sa punem un ghiveci cu un copacel si o bancuta si sa-i zicem parc.

mi-e teama sa nu purtam conversatii cu nepotii nostri de genul „ pe vremea mea, un parc era cu zeci de copaci, te putea rataci, nu doar o bancutza linga un ghiveci”

*
iata si recolta mea victorioasa de astazi: florile de liliac obtinute cu mita la florareasa
„nu mai avem doamna liliac, nu primim”
„pai ati vazut dvs Paste fara liliac? eu nu!”
„bine doamna, rezolvam noi pina miine, sa treceti dimineata sa-l luati”
„dar margaritar? lacramioare, se mai numesc popular…”
„ei doamna, asta mai vedem”

4118
singularityin 35 de ani: nemurirea

in 35 de ani: nemurirea

Time publica un articol care nu stiu daca trebuie sa ma bucure sau sa ma inspaiminte.

ceea ce citeati (voi, ca mie nu mi-au placut niciodata SF-urile) sau ce vedeam prin filme – adica roboti care pot inlocui oamenii, oameni cu parti ale corpului inlocuite de roboti – nu mai e fictiune.

stiu ca protezele electronice pentru membrele umane au revolutionat medicina si au schimbat fundamental viata multor oameni, dar de aici pina la “tinerete fara batrinete si viata fara de moarte” e un pas pe care mintea mea nu vrea sa-l faca.

That was Kurzweil’s real secret, and back in 1965 nobody guessed it. Maybe not even him, not yet. But now, 46 years later, Kurzweil believes that we’re approaching a moment when computers will become intelligent, and not just intelligent but more intelligent than humans. When that happens, humanity — our bodies, our minds, our civilization — will be completely and irreversibly transformed. He believes that this moment is not only inevitable but imminent. According to his calculations, the end of human civilization as we know it is about 35 years away.

35 de ani mi se pare o distanta temporala foarte mica. as putea si eu sa ajung la vremurile alea. copiii vostri vor ajunge cu siguranta.

cum va simtiti la gindul ca veti concura cu robotii?

2035: when human & machine merge

Photo–Illustration by Phillip Toledano for TIME

1584
Gift-girlcele mai…. cadouri de Valentine’s Day

cele mai…. cadouri de Valentine’s Day

Time a publicat un clasament cu cele mai idioate cadouri pentru Valentine’s Day.

pe locul 1

Toilet For Two
Presenting the TwoDaLoo ($14,000), for the couple that likes to do everything together. There’s no reason that valuable minutes spent on the toilet need to be spent apart. Simultaneously get rid of the bathroom wait while staring longingly into your love birds’ eyes. Bonus: it saves the environment with just one flush of water!

un prilej bun ca sa va intreb care au fost cele mai ciudate cadouri pe care le-ati primit?
*

eu – exceptind situatiile in care mi s-au dat bani ca sa-mi iau eu cadou (un lucru care mi se pare f urit pentru ca ma bucur si de o floare, nu e nevoie de mai mult) – am in recordul personal la capitolul cadouri …. un set de lenjerie cu 3-4 numere mai mare.

nici acum nu stiu daca era o greseala, daca atit de grasa ma vedea cel care imi facuse darul sau daca era un mesaj ca si-ar dori sa-mi pun silicoane.

*
deci, care au fost cele mai ciudate/ amuzante cadouri pe care le-ati primit?

1939
fantasy02_by_ejimac-d38dpjyiubiri, lacrimi, marihuana si… altele

iubiri, lacrimi, marihuana si… altele

titlul nu e ceea ce pare, dar daca tot ati ajuns pina aici, cititi pina la capat s-ar putea sa fie ceva simpa.

*
ieri am muncit 12 ore, in compania a 28 de domni. azi am avut, in sfirsit, timp de lecturi & relaxare.
iata citeva dintre descoperirile acestei duminici, poate va inspira sau va fac sa zimbiti.

*
ce se intimpla cind pe vecinul tau il cheama ca pe iubitul tau, dar e mai frumos ca el? un simpatic eseu despre cit de mult cerem in iubire, in ny york times.

*
“Energiile existente in noi sunt foarte mari, ele pot fi acumulate si comandate, si au secretul in gindul care se asociaza unghiurilor pe care corpul nostru le poate face.” Florin Zamfirescu in cartea Actorie sau Magie.
pina la lansarea cartii despre dl Stefan Mihailescu Braila nu-mi imaginasem niciodata ca dl Zamfirescu e un teoretician atit de fin al lumii de pe dinauntrul actorului. stiam ca este profesor la UNATC, dar informatia era alba pentru mine. aveam cartea de la aparitia ei, dar abia zilele astea, dupa ce am mers la repetitiile de la Ivanov, m-am gindit sa o citesc.
citeodata lucrurile vin de la sine, unele dupa altele.

*

You make Mulligan’s character cry…

It’s horrible, isn’t it? I had to say to her after every scene, “I’m just so sorry.” She’d say: “It’s all right. It’s pretend.”

She’s a very good crier.

God, she’s a brilliant crier! Really. She’s on another level. That was the scene where I said to her: “Right, every time I say this word, I want one teardrop to drop out of your right eye.” And it was like clockwork. I’ve never seen anything like it. Actually, no. Sienna Miller can do the same thing. It’s astonishing. I love it. I got such a kick out of it.

un interviu cu Keira Knightley despre Never let me go in the guardian

*
o analiza frumoasa despre “moartea criticilor de profesie” in epoca in care toata lumea isi poate spune parerea in social media, via guardian

o firma americana lanseaza o bautura cu marihuana ( Canna Cola, conform time.com)

cum pot fi rezolvate problemele insomniacilor schimbind citeva lucruri (o sa le testez saptaminile viitoare si raportez daca dorm mai mult) via guardian

*
fotografia de deschidere am luat-o de aici

2142

quotes of the day in time – despre radu mazare.

It would be hard to adequately describe the depth of the pain that your appearance caused.

EFRAIM ZUROFF,
director of the Simon Wiesenthal Center, a Jewish human-rights organization, on photos of Radu Mazare, the mayor of Constanta City in Romania, dressed up as a Nazi for a fashion show

in time la quotes of the day cu tot cu foto ca sa stim o treaba

*
iar ne-am fct de kko

later edit via twitter. un art amplu pe aceeasi tema in the huffingston post, unde e citat associated press, deci suntem in toata lumea… brrr

2960

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!