Tag : venetia

Cristina Bazavan 1080 x 1080(foto) Nespresso – Caffè Venezia sau cum o cafea exceptionala m-a provocat la o excursie prin moda si pictura italiana de acum 400 de ani –

(foto) Nespresso – Caffè Venezia sau cum o cafea exceptionala m-a provocat la o excursie prin moda si pictura italiana de acum 400 de ani –

Nespresso a lansat recent o editie limitata de doua sortimente de cafea inspirate de istorie, cultura si arta: Café Istanbul (care surprinde prin profilul aromatic atmosfera de la 1500, din Istanbul) si Caffè Venezia (un omagiu pentru primele cafenele de la 1700, din Venetia, dar si pentru cea mai veche cafenea activa din lume – Caffè Florian– deschisa la 1720).

Ambele sortimente sunt ele insele doua obiecte de arta, de la designul cutiei pana la cel al capsulelor continuand cu cafeaua obtinuta printr-un melange de diferite soiuri cu grade diferite de prajire care se completeaza reciproc – sau se pun in valoare – intr-un proces care seamana cu obtinerea notelor aromatice pe care le dezvaluie parfumurile.

Café İstanbul reprezintă un amestec din boabe de cafea Arabica Mocha și Robusta Monsooned din India (boabe de cafea Robusta expuse vanturilor musonice) și Arabica din Indonezia, dand naștere unui profil aromatic intens și plin de savoare, notele aromatice predominante fiind cele condimentate, amintind de piper negru și note de prajire intensa.

Caffè Venezia are la baza boabele de cafea din Etiopia, din 3 regiuni de renume. Regiunea straveche Harrar, Sidamo si Yergacheffe, precum și boabe Arabica din India, ce impreuna redau un profil aromatic puternic, remarcandu-se in princial notele florale, amintind de iasomie, liliac alb, mosc salbatic si flori de portocal, dar si notelor de prajire, tipice boabelor de cafea Arabica din India, ce adauga complexitate si textura bogata acestui sortiment de cafea inedit.

Echipa creativa de la Nespresso mi-a facut o mare bucurie daruindu-mi un tablou in care, prin avantajele Photoshopului, sunt alaturi de inteleptii vremii, la 1720, in Caffè Florian din Venetia. O metafora vizuala pentru efectul de dupa degustarea cafelei care, la propriu, te transpune in lumea aromelor.

Cristina Bazavan 1080 x 1080

Se intampla sa fi fost in Caffè Florian in urma cu cativa ani si, asa cum am mai scris, sunt o mare admiratoare a Italiei renascentiste (localizata mai mult in Florenta, dar cu multa putere si in Venetia unde in 1750 a fost creata Academia de Arte).

In anii 1720 plus, in Caffè Florian mergeau unii dintre cei mai mari oameni de cultura ai vremii – si erau anii activi ai lui Vivaldi, de exemplu, sau ai lui Carlo Goldoni (domnul care a scris comedia “Sluga la doi stapani” care se mai joaca si acum, chiar si in Romania). Ce avea special aceasta cafenea – dincolo de faptul ca era primul loc public unde puteai sa-ti bei cafeaua cu prietenii?

Primeau si femeile inauntru!

Tratau femeile pe picior de egalitate cu barbatii, ceea ce era un context aproape imposibil in acea vreme. In memoriile lui Casanova apar trimiteri la aceasta cafenea in care-i placea sa mearga tocmai pentru ca erau acceptate si femeile.

Asa ca darul celor de la Nepresso, cu mine translatata cu 400 de ani in urma in Caffè Florian, mi s-a parut si un mesaj frumos despre feminism.

Si de aici n-a mai fost decat un pas, sau o secunda, sa ma gandesc la superbul film Dangerous Beauty – Frumoasa Venetiana in care e povestita viata unei curtezane foarte influente in Venetia – Veronica Franco.

Si m-am gandit sa va arat ceva frumos in contextul atmosferei venetiene a acelor vremuri – despre moda & tablourile renascentiste:

(la 1700 cand s-a deschis Caffè Florian, moda era mai apropiata de ceea ce ne amintim despre Marie Antoinette – coafuri voluminoase, decolteuri voluptoase si fuste cu geometrii speciale)

francesco_guardi_-_the_parlor_of_the_nuns_at_san_zaccaria_-_wga10827

o lucrare de Francesco Guardi realizata in jurul lui 1750

Hainele pe care le port in tabloul cadou de la Nespresso, sunt mai apropiate insa de anii 1500-1600, cu rochiile mai fluide, mai aproape de corp si cu detalii in jurul manecilor.

Iata cateva repere din Frumoasa Venetiana, in raport cu tablourile vremii.

cream-1024x736 green-1024x428 orange veronica franco

*

Revenind, va invit sa degustati editia limitata, cu totul speciala, de la Nespresso – cu sortimente de cafea pline de viata si de istorie – Café Istanbul (intensa, cu note condimentate de piper negru) si Caffè Venetia  (cu note florale si fructate).

Si multumesc frumos Nespresso si echipei centrale care a lucrat pentru prelucrarea fotografiei mele ca sa o integreze in acest tablou.

Puteti sa faceti o excursie virtuala prin cafenele din Istanbul si din Venetia, pe site-ul Nespresso, aici.

 

2428
dimitar-karanikolov-aerial-venice-2(fotografii spectaculoase) Cum arata Venetia de sus? –

(fotografii spectaculoase) Cum arata Venetia de sus? –

In epoca dronelor care fac fotografii, perspectiva de a fotografia un oras se schimba. Chiar si cand e vorba de unul dintre cele mai fotografiate orase din lume. Venetia.

Arhitectul si fotograful bulgar, Dimitar Karanikolov are o serie de fotografii aeriene cu orase europene. Dintre ele, Venetia are o perspectiva care iti taie respiratia.

Preferata mea dintre fotografiile de mai jos e cea in care se vede si un teren de sport, handbal cred. Nu ma asteptam ca in spatiul ingust dintre multele canale din Venetia sa se gaseasca si un teren de sport asa de maricel.

E minunat cum din aceasta perspectiva intelegi putin din viata celor care locuiesc in Venetia dincolo de milioanele de turisti care ajung acolo anual.

Am fost in urma cu cativa ani in Venetia si amintirile mele – dincolo de arhitectura superba – sunt apropiate de senzatia de claustrofobie – prea inguste sunt strazile, prea multi oameni pe ele.

Daca n-ati plecat inca in vacanta puteti calatori putin deasupra Venetiei. Vazand aceste fotografii, m-am gandit la un city break in Venetia.

Aici puteti vedea toate fotografiile cu drona cu orasele pe care Karanikolov le-a vazut de sus.

dimitar-karanikolov-aerial-venice-1 dimitar-karanikolov-aerial-venice-2 dimitar-karanikolov-aerial-venice-3 dimitar-karanikolov-aerial-venice-4 dimitar-karanikolov-aerial-venice-5 dimitar-karanikolov-aerial-venice-6 dimitar-karanikolov-aerial-venice-7

3956
tracey moffattTracey Moffatt prezinta expozitia “My horizon” in cadrul Bienalei de Arta de la Venetia

Tracey Moffatt prezinta expozitia “My horizon” in cadrul Bienalei de Arta de la Venetia

text de Eliza Crihana

La cea de-a 57-a editie a Expozitiei Internationale de Arta de la Venetia, pavilionul Australiei prezinta o expozitie solo a lui Tracey Moffatt (1960, Brisbane).

Intitulat “Orizontul meu” (“My Horizont”) si avand-o pe Natalie King drept curator, expozitia prezinta doua serii de fotografii la scara larga si doua videoclipuri ale artistei, renumita pentru operele sale care combina realitatea cu fictiunea in creatii personale, atent studiate, adesea inspirate din imagini din filme, in special cele ale epocii clasice a Hollywood-ului, cinematograful suprarealist si neorealismul italian.

Prima serie fotografica, intitulata “Rememorarea corpului” (“Body Remembers”), cuprinde zece fotografii portret, in stilul sepia, de moda veche, in care o femeie (insusi Tracey Moffatt) viziteaza o casa veche inconjurata de ruine. Pozele descriu scene asemanatoare viselor care evoca imaginile misterioase ale lui Magritte si ale lui Buñuel si ne dau indoieli subtile, lasandu-ne sa ne intrebam daca aceasta este casa in care a trait candva femeia sau este doar o viziune a viitorului? Insa, artista nu ne da un raspuns, depinde de noi si de imaginatia noastră de a gasi unul, daca este cazul.

Comparativ cu primul, “Passage”, cel de-al doilea set de fotografii, este la fel de misterios, dar viu colorat. Moffatt descrie aici un grup de personaje – o mama, un copil, un politist si o figura subtire cu palarie, pe care o numeste “intermediarul” – care, la randul sau, interactioneaza unul cu celalalt in douasprezece scene inspirate intr-o oarecare masura de estetica filmului noir al anilor ’40.

Expozitia are, de asemenea, doua videoclipuri, fiecare cate doua minute.

my horizont tracey moffatt my horizont fotografie fotografie bienala venetia expo foto venetia bienala arta my horizont my horizont

2540
after art foto faustAnne Imhof premiata cu “Golden Lion” la Bienala de Arta de la Venetia

Anne Imhof premiata cu “Golden Lion” la Bienala de Arta de la Venetia

text de Eliza Crihana

Anul acesta, artista Anne Imhof a transformat Pavilionul Germaniei de la Bienala de Arta de la Venetia intr-o scena ostila pentru expozitia “Faust”. Intrarea din fata a cladirii a fost blocata cu garduri anti-revolta si este pazita de o pereche de caini Doberman. Inauntru, o podea de sticla se clatina si se intinde ca un piedestal ce porneste imediat de langa pereti.

In diferite momente ale zilei, grupuri de tineri actori imbracati in intregime in haine negre ocupa spatiul din cadrul Pavilionului si se deplaseaza fara emotie printre vizitatori, pe fundalul unei muzici “metalice” – se tarasc sub podeaua de sticla si se imbratiseaza bizar.

Fara indoiala cel mai aglomerat pavilion, “Faust” a primit prestigiosul premiu “Golden Lion” de anul acesta. A fost descris de juriu drept “o expozitie puternica si rascolitoare, care pune intrebari arzatoare despre timpul nostru”.

pavilionul german bienala Faust pavilionul german after art foto faust

2462
pavilionul francez bienala venetiaPavilionul francez transformat intr-un studio de inregistrari spontane la Bienala de Arta de la Venetia

Pavilionul francez transformat intr-un studio de inregistrari spontane la Bienala de Arta de la Venetia

text de Eliza Crihana

Pentru prezentarea de la Bienala de Arta 2017 din Venetia, artistul Xavier Veilhan subliniaza arta muzicii cu un spatiu dedicat interpretilor, tehnicienilor, programatorilor si producatorilor de sunet. In pavilionul francez, Veilhan a realizat “studio venezia” – un spatiu care incurajeaza colaborarea compozitorilor din intreaga lume pentru a face muzica pe toata durata expozitiei.

Publicul este invitat la acest proces, un moment rezervat in mod obisnuit doar artistilor. Pentru a respecta dorinta lui Veilhan de a impartasi aceasta experienta care este de obicei privata, publicul din toate colturile lumii poate accesa inregistrarile digitalizate pe o platforma online senzoriala numita “echoes of the studio” (ecouri ale studioului).

Prin cuvantul “studio”, care desemneaza un loc ce gazduieste muzicieni si artisti (indiferent de nationalitate), Xavier Veilhan se bazeaza pe acest spatiu plin de talente si pune accentul pe munca in echipa: muzicieni, tehnicieni si producatori se intalnesc zilnic in cadrul Bienalei si imbina o intalnire unica si surprinzatoare.

Spatiul in sine este o reinventare a arhitecturii pavilionului francez, proiectat in 1912 de catre inginerul venetian Faust Finzi. Compuse ca un peisaj grafic de forme, elementele precum pardoselile, plafoanele si zidurile formeaza un tablou functional din lemn si tesatura, care se dubleaza ca un studio de inregistrare complet operational. Numeroase instrumente sunt integrate in acest spatiu, oferind muzicienilor instrumentele necesare pentru a compune si a experimenta.

Publicul din intreaga lume poate asculta online melodiile create de artisti prin intermediul platformei creata de agentia BETC din Paris si streaming-ul de muzica Deezer. Interfata oglindeste pavilionul printr-un peisaj grafic de forme. Vizitatorii pot asculta muzica inregistrata la “studio venezia” unde gasesc si o arhiva online ce gazduieste extrase de minute ale inregistrarilor anterioare la studio.

studio venezia studio venezia bienala studio venezia 2017 pian studio venezia pavilionul francez bienala de arta

2945
damien mickeyDamien Hirst – “Treasures from the Wreck of the Unbelievable” – cea mai controversata expozitie din lume

Damien Hirst – “Treasures from the Wreck of the Unbelievable” – cea mai controversata expozitie din lume

text de Eliza Crihana

Poate cea mai discutata si controversata expozitie din lume,”Treasures from the Wreck of the Unbelievable” este cea mai recenta si gigantica expozitie cu vanzare care a fost programata pentru a coincide cu editia a 57-a a Bienalei de Arta de la Venetia, subliniind astfel transformarea orasului la fiecare 2 ani in cel mai mare targ de arta din lume, precum si o trecere in revista a ultimelor curente in arta contemporana.

“Treasures from the Wreck of the Unbelievable” este o expozitie extravaganta pe care o iubesti sau o detesti, este o fantezie, cu idei incredibil de indraznete.

Opinia critica a spectatorului despre expozitie este impartita, dar “comorile” lui Hirst au atras suficienti cumparatori pentru a deveni un succes comercial.

Nu am vazut niciodata o prezentare mai spectaculoasa. Artistul nu a umplut unul, ci doua muzee din Venetia, 54.000 de metri patrati de spatiu expozitional, cu sute de obiecte din marmura, aur si bronz, cristale, jad si malachit. Eroi, zei si leviatani care se presupune ca s-au scufundat intr-un naufragiu in urma cu 2000 de ani si acum s-au ridicat din Oceanul Indian pe cheltuiala lui Hirst, care a declarat pentru BBC ca a scufundat “probabil” mai mult de 50 de milioane de lire sterline in proiect.

Damien a lucrat timp de 10 ani la aceasta imensa expozitie cu finantare privata, care ocupa Punta della Dogana si Palazzo Grassi, muzeele conduse de fundatia miliardarului francez François Pinault, pana pe 3 decembrie.

Majoritatea sculpturilor sunt disponibile in trei variante: coral (ca si cum ar fi fost recuperat din mare), comoara (ca si cum ar fi fost restaurat) si copie (ca o reproducere). In expozitie nu se utilizeaza corali reali. Bronzul a fost turnat la turnatoria de la Editurile Pangolin din vestul Angliei, iar marmura a fost sculptata in regiunea Carrara din Italia. Cele mai mari bronzuri sunt evaluate la peste 5 milioane de dolari.

Spectacolul lui Hirst este doar unul dintre numeroasele evenimente din Venetia, care a castigat atentia miilor de colectionari, curatori si directori de muzee ce se reunesc la Bienala, pana pe 26 noiembrie.

damien hirsst damien 2 hirst 2 damien ansamblu hirst 6 hirst palazzo grassi hirst punta daniem aur damien scoica damien mickey hirst 4 hirst 7 hirst6

3575
light boxes„Personal structures open borders” – expozitie de arta contemporana la Venetia

„Personal structures open borders” – expozitie de arta contemporana la Venetia

text de Eliza Crihana

Ajunsa la Venetia de cateva zile, am reusit astazi sa vizitez pavilionul Kiribati din cadrul expozitiei „Personal structures open borders” organizata de Centrul Cultural European. In spatiul expozitional din palatul Mora, peste 200 de artisti internationali faimosi sau mai putin cunoscuti expun lucrari de arta contemporana, pana pe 26 noiembrie 2017.

poza intrare palazo mora

Artistii selectati vin din toate partile lumii, iar cultura lor diferita se reflecta in lucrarile de arta realizate intr-un alt mod. Chiar daca vizual operele de arta arata total diferit, toti artistii prezinta conceptii despre timp, spatiu si existenta intr-o maniera  subiectiv-personala si expresiva.  Expozitia prezinta o varietate de tipuri de lucrari: sculpturi, tablouri, desene, fotografii, video-uri si instalatii.

Pe parcursul urmatoarelor zile va voi prezenta expozitiile din cadrul Bienalei de Arta de la Venetia si cele organizate de Centrul Cultural European. Pana atunci, va las sa urmariti o parte din ce am vazut astazi.

Women of Power and Interest – Valerie Ghoussani

women of power and interest

Laurel Smith (USA)

laurel

PUGAD – Raffy Napay – A secret garden

expozitie detalii

Torkil Gudnason

torkil

Ariela Wertheimer / Jaffa Venice – The freedom to let go (light boxes 2017)

light box1

Peter Riss – The Carousel

glob

Detalii

expo

instalatii

vedete

 

 

3190
cosmic dance venetia(arta) Lin Utzon si proiectul “Cosmic Dance II” in Venetia

(arta) Lin Utzon si proiectul “Cosmic Dance II” in Venetia

text de Eliza Manolescu

Cu gandul la Bienala de la Venetia, una dintre cele mai faimoase manifestari culturale internationale dedicata artei, am descoperit intamplator aceasta artista din Danemarca.

Se numeste Lin Utzon si este un designer ce realizeaza lucrari decorative abstracte, de la textile la ceramica, si expune in intreaga lume.  Ca fiica lui Jørn Utzon, arhitectul danez din spatele Operei din Sydney, studioul lui Lin Utzon este tot ce te poti astepta de la un designer si artist, iar proiectul Cosmic Dance II cuprinde aproximativ 200 de lucrari realizate diferit, in ceramica pictata, sculpturi, picturi in ulei sau simple desene, toate destinate sa reprezinte esenta naturii sau “dansul cosmic”.

Lucrarile ei se inspira dintr-un citat pe care Albert Einstein il repeta mereu: “Fiinte umane, legume sau praf cosmic – toti dansam pe melodia misterioasa, intonata de la distanta de un flautist invizibil.” Acest dans a fost laitmotivul muncii artistei din ultimii 20 de ani.

“Cosmic Dance II” se bazeaza pe cercetarea sa asupra utilizarii ceramicii traditionale din Mallorca, care este adaptata pentru a construi o instalatie de arta mai larga.

Lin Utzon a studiat in Sydney, Copenhaga si Japonia, unde a fost inspirata de productia de lut si portelan. La mijlocul anilor ’80, artista a petrecut 3 ani decorand sediul Volvo din Goteborg, Suedia, cu un perete de 36 de metri si o tapiserie de 16 metri.

cosmic dance exhibition cosmic dance ii cosmic dance lin utzon cosmic dance expo lin utzon

 

2649
confesiunile-unei-dependente-de-arta_1_fullsizeBrancusi vazut de una dintre femeile pe care le-a iubit foarte mult: Peggy Guggenheim –

Brancusi vazut de una dintre femeile pe care le-a iubit foarte mult: Peggy Guggenheim –

De ziua Frantei, m-am gandit sa public un fragment din biografia lui Peggy Guggenheim, una dintre cele mai importante “patroane” de arta din anii 30-50 ai secolului trecut, fragment dedicat lui Constantin Brancusi – romanul pe jumatate francez:)

Inainte de a citi fragmentul de mai jos as vrea sa va recomand cu foarte mare incredere biografia lui Peggy Guggenheim – Confesiunile unei dependente de arta, chiar daca nu aveti preocupari in zona artei moderne pe care americanca a promovat-o toata viata.

Sa o cititi pentru sinceritatea, relaxarea si asumarea unei femei care a trait printre artisti toata viata ei, a avut banii sa-i finanteze si sa le schimbe fundamental vietile si carierele. E o carte foarte sincera, scrisa cu foarte mult umor… o care despre o aristocratie asumata si traita intens inca din primele clipe de viata. (Sunt delicioase fragmentele in care-si descrie unchii – si ei foarte bogati, cum era si tatal sau – cu defectele lor duse pana la nebunie, o face cu mult umor si cu o ironie foarte foarte fina. Un limbaj care a disparut cu totul astazi la noi si pe care l-am gasit, de exemplu, in jurnalul printesei Martha Bibescu)

Peggy Guggenheim – Confesiunile unei dependente de arta a aparut la editura Pandora la inceputul acestui an si se gaseste in toate librariile. Va fi o incantare pentru doamne, un acces fara barfe dar cu ironii la o lume a aristocratiei care patrona arta intre cele doua razboaie mondiale.

Citind cartea mi-am dorit sa revad unul dintre muzeele Guggenheim din lume (sunt printre norocosii care au vazut si colectia de la New York, dar si pe cea de la Venetia) si probabil ca o sa-mi iau curand un city break spre Venetia.

Daca ajungeti la Venetia si nu vreti sa vizitati galeria Guggenheim pentru ca vi se pare prea complicat (e si un Brancusi acolo, dar si un Pollock),  incercati varianta mai soft- Restaurantul si hotelul All’Angelo (foarte aproape de piata San Marco, unde mancau marii pictori ai vremii alaturi de Peggy si care pastreaza pe pereti picturile acestora in original.) Il gasiti aici http://www.allangelo.it/

 

Brancusi, descris de Peggy Guggenheim (despre care se spune ca a fost una din marile iubiri ale maestrului) fragment din cartea Confesiunile unei dependente de arta,   

De ani de zile voiam sa cumpar un bronz de-ale lui Brancusi dar nu imi permisesem. Acum parea ca a sosit momentul pentru aceasta mare achizitie. Am petrecut luni de zile apropiindu-ma tot mai mult de Brancusi, inainte ca aceasta vanzare sa se produca efectiv. Il cunosteam de 17 ani dar nici nu visasem sa ajung in asemenea complicatii cu el. Era foarte dificil sa discuti despre pret cu Brancusi, iar daca aveai cumva curajul sa faci asta, trebuia sa te astepti sa-ti ceara o suma monstruoasa. Eram constienta de asta si speram ca marea noastra prietenie sa usureze lucrurile. Dar, in ciuda acestor lucruri, am ajuns sa ne certam groaznic cand el mi-a cerut patru mii de dolari pentru “Pasarea in spatiu”.

Atelierul lui Brancusi se gasea intr-o fundatura. Era un spatiu imens, plin cu sculpturile lui enorme, si arata ca un cimitir, numai ca sculpturile erau mult prea mari ca sa stea pe morminte.

Langa aceasta incapere mare era una mica, cea in care lucra efectiv. Peretii erau acoperiti cu toate instrumentele imaginabile necesare muncii lui. In mijloc se afla un cuptor in care isi incalzea instrumentele si topea bronzul. In acelasi cuptor gatea si mese delicioase, arzandu-le intentionat doar ca sa se prefaca apoi ca fusese o greseala.

Manca la o tejghea si servea bauturi minunate, preparate cu grija. Intre aceasta incapere mica si cea mare, care in timpul iernii devenea de nefolosit din pricina ca era teribil de friguroasa, exista o mica firida in care Brancusi punea muzica orientala la un gramofon facut chiar de el. La etaj se gasea dormitorul lui, ceva foarte modest. Intreaga locuinta, inclusiv dormitorul, era acoperita de pulbere alba de la sculpturi.

Brancusi era un barbat micut si extraordinar, cu barba si ochii intunecati si patrunzatori. Pe jumatate taran istet, pe jumatate zeu. Te simteai foarte fericita alaturi de el, dar din pacate a devenit prea posesiv cu mine si voia sa-i dedic tot timpul. Imi spunea Peghita si mi-a zis ca-i placea sa faca lungi calatorii in care inainte luase cu el si fete frumoase. Acum voia sa ma duca pe mine, dar eu nu am vrut.

Ii placea, de asemenea, sa mearga in hoteluri foarte elegante din Franta si sa soseasca imbracat ca un taran, iar apoi sa comande cele mai scumpe lucruri posibile. Fusese in India, ca sa-l viziteze pe Maharajahul din Indore, in a carui gradina amplasase trei “Pasari in spatiu”, una in marmura alba, alta in marmura neagra si alta in bronz. Se intorsese de asemenea si in Romania, tara lui, unde guvernul ii ceruse a construiasca monumente publice. Era foarte mandru de asta.

(…)

Brancusi isi slefuia toate sculpturile de mana. Cred ca de asta erau atat de frumoase. Aceasta “Pasare in spatiu” avea sa-i dea de lucru timp de mai multe saptamani. La momentul la care a terminat-o, nemtii erau langa Paris, iar eu m-am dus si am adus-o cu mica mea masina, ca sa o impachetez si sa o expediez la timp. Pe fata lui Brancusi curgeau lacrimile. Am fost sincer miscata. N-am aflat niciodata de ce era atat de tulburat, dar am presupus ca era din cauza ca se despartea de pasarea lui preferata.

6460
casa flora gradina privata(travel) Casa Flora: boutique-hotelul din inima Venetiei

(travel) Casa Flora: boutique-hotelul din inima Venetiei

text de Eliza Manolescu

Planuiesc o excursie in frumoasa Venetie pentru luna septembrie si cum cautam un hotel simpatic unde sa innoptez cateva seri am descoperit Casa Flora.

Proiectata in conformitate cu cele mai inalte standarde ale hotelurilor de lux, unde fiecare amenajare este conceputa pentru a satisface dorintele celor mai exigenti oaspeti, Casa Flora ofera servicii de calitate superioara asemanatoare unui hotel de tip boutique exclusivist, dar in acelasi timp transmite confortul unei case private.

Nu este doar o locuinta imensa pentru oaspeti, cu un spatiu deschis si unic, in care poti sa locuiesti, sa lucrezi si sa socializezi, ci si o casa in care experimentezi cum e sa fii venetian pentru cateva zile, in cel mai frumos oras din lume.

Apartamentul include trei camere, iar designul interior este compus exclusiv din mobilier realizat la comanda de artizani italieni. Serviciile pe care le ofera clientilor sunt la fel de luxoase: excursii cu barca pe timp de noapte, spectacole de gatit, mese private, evenimente, degustari de vinuri si multe altele.

Resedinta este conceputa de Gioele Romanelli, tipica omului din spatele Hotelului Flora și Novecento Boutique Hotel. Casa Flora ofera un gust de ospitalitate „Made in Italy”. Acum trebuie doar sa ma decid.

casa flora venice casa flora venetia italia casa flora gradina privata casa flora baie casa flora

1936
Adrian Ghenie Darwin's Room foto Sabina DragomirFața mai puțin văzută a Pavilionului României din Bienala de la Veneția 2015

Fața mai puțin văzută a Pavilionului României din Bienala de la Veneția 2015

De citeva zile bune ne mindrim toti cu expozitia  Darwin’s Room  a pictorului Adrian Ghenie, care reprezinta Romania intr-una dintre cele mai importante manifestari internationale dedicata artei contemporane, Biennale di Venetia.

Despre Pavilionul Romaniei au scris toate marile publicatii ale lumii (mai jos citeva trimiteri la articole din presa internationala), iar criticii de specialitate au plasat intregul concept creat in jurul Pavilionului Romaniei in top 5 al expozitiilor din acest an.

E de departe cea mai laudata participare a Romaniei la Bienala din ultimii (multi) ani si-a fost, din nou, un context in care s-a vorbit despre Romania la superlativ.

Dar, dincolo de talentul domnului Adrian Ghenie si respectul de care se bucura pe piata internationala ( a fost pe primul loc in topul celor mai bine tranzactionati artisti din lume in 2014), cred ca succesul Pavilionului Romaniei la Bienala de la Venetia e despre bun simt si profesionalism.

*

(Adrian Ghenie – foto Sabina Dragomir)

Cind Ministerul Culturii a anuntat cistigatorul care va reprezenta in acest an Romania la Venetia ( se intimpla catre sfirsitul lui ianuarie), in motivarea comisiei era trecut :

” … proiectul s-a remarcat printr-o prezentare convingătoare, bine articulată şi detaliată, precum şi prin caracterul său sustenabil. Notabilă este colaborarea cu multiple galerii internaţionale care asigură un impresionant sprijin logistic şi financiar, precum şi aspectul său educativ, reprezentat prin parteneriatele realizate cu instituţiile de învăţământ superior din ţară. Alegerea proiectului «Adrian Ghenie – Darwin’s Room» asigură vizibilitate pavilionului, detaşându-se de celelalte proiecte prin eficacitatea strategiei de promovare. Conceptul curatorial este, de asemenea, bine articulat şi adecvat conceptului general al bienalei, atât la nivelul arhitecturii expoziţionale (care utilizează istoria Pavilionului ca filtru al memoriei), cât şi la nivelul dialogului dintre medii (pictură şi film documentar) care explorează climatul actual de instabilitate politică şi socială”.

Ce s-a realizat de fapt pina la inaugurarea din 9 mai?

Adrian Ghenie a platit din banii lui renovarea Pavilionului Romaniei care era foarte deteriorat si nu oferea conditii bune pentru expunerea picturilor. Renovarea s-a facut cu unul dintre cei mai premiati arhitecti romani, un tinar din generatia lui Ghenie si a curatorului expozitiei (Mihai Pop), arhitectul Atilla KIM. Renovarea a inceput la mijlocul lui martie si a fost realizata cu o echipa de muncitori mixta – nemti si romani.

Pavilionul astfel renovat inseamna mai mult decit “sustenabilitate”, inseamna ca Ghenie si echipa domniei sale a facut, cu discretie, bun simt si dorinta de a fi totul cu adevarat cit mai bine, treaba statului roman, a Ministerului Culturii.

Nu e prima data cind Adrian Ghenie plateste din banii domniei sale pentru ca acte culturale romanesti sa fie promovate in strainatate. Cind ICR a taiat fondurile pentru Making Waves – festivalul de film romanesc de la New York (care ne-a adus multa credibilitate in industrie si cronici superbe in presa americana), domnul Ghenie a donat incasarile unei lucrari de-a sa pentru a ajuta la finantare.

Strategia de comunicare si de cooperare cu mari galerii din lume a fost realizata cu participarea a patru oameni: Mihai Pop – curatorul, Cristian Neagoe – responsabilul de comunicare pentru Romania, Oana Radu – directorul de dezvoltare si Corina Suteu – directorul de proiect. Compania Sutton PR a asigurat relatiile publice pentru presa internationala.

 Corina Suteu – aceeasi persoana care a reusit prin munca de la ICR NY sa creeze conexiuni reale si viabile, sustenabile, intre reprezentati importanti ai culturii noastre contemporane si cea americana. Si pe care Ministerul Culturii din Romania, precum si Senatul (care are in grija ICR) au pus-o pe linie moarta, evident cu oarece interese politice.

Orice persoana care a lucrat pe bune cu presa internationala (adica nu a platit pentru atentie – premii sau articole in ziare, sau orice altceva) stie ca, “in liga mare”, jurnalistii, expertii, criticii de arta (sau de film) au nevoie de citeva clipe ca sa evalueze daca esti cu adevarat profesionist.

Si daca astazi avem in presa internationala o avalansa de articole si de reactii super pozitive despre Pavilionul Romaniei la Venetia e pentru ca intregul mecanism din spate a functionat – cu fiecare dintre elemente – la capacitate de super profesionisti.

Paradoxal, toti oamenii din proiect au fost atacati, denigrati, ignorati de autoritatile romane, de-a lungul timpului,  pe diverse canale.

Din afara, fara sa fi vorbit o clipa cu Corina Suteu, mi se pare ca proiectul pe care l-a dus la capat si de data asta e inca o demonstratie exemplara despre profesionalism, despre cunoasterea fina a nuantelor dintr-o industrie (cea a promovarii culturii “hi class”) care e super pretentioasa si greu accesibila.

Si cred, cum spuneam la inceput, ca succesul a venit pentru ca fiecare a facut totul cu bun simt, discretie si profesionalism.

Corina Suteu impreuna cu Adrian Ghenie

***

Darwin’s Room este un proiect inițiat de Fabrica de Pensule (Cluj) în parteneriat executiv cu Asociația Film ETC. (București) și în colaborare cu Universitatea Națională de Arte București, Universitatea de Artă și Design Cluj, Universitatea de Arte „George Enescu” Iași, Editura Hatje Cantz (Germania), PACE Gallery (New York), Galerie Thaddaeus Ropac (Paris), Galerie Judin (Berlin), Tim Van Laere Gallery (Anvers), Galeria Plan B (Cluj, Berlin), Asociația Galeriilor de Artă Contemporană din România.

***

Expoziția a fost vizitată în cele trei zile de previzionare de personalități ale lumii artistice contemporane precum Massimiliano Gioni (curatorul Bienalei de la Veneția 2013), Hans Ulrich Obrist (co-curator al Bienalei în 2003), Kasper König (curator al Manifesta 10), René Block (director artistic al Kunsthalle Museum Fridericianum), Juliet Bingham (Tate Modern), Jane Neal, galeriști precum Rodica Seward (Tajan), Thaddaeus Ropac, Tim van Laere, Peter Boris (vicepreședinte executiv al PACE Gallery), Mihai Nicodim, designerul Rick Owens, alături de personalități din România: profesorul Ioan Sbârciu, Călin Dan (directorul MNAC), Petru Lucaci (președintele Uniunii Artiștilor Plastici), Timotei Nădășan și Alexandru Polgar (IDEA), colecționarul Mircea Pinte.

La vernisaj au fost prezenți Victor Man, Mircea Cantor, Gabriela Vanga și artiștii din expoziția „Inventing the Truth”, Michele Bressan, Carmen Dobre-Hametner, Alex Mirutziu, Lea Rasovszky, Ștefan Sava și Larisa Sitar, alături de curatorul Diana Marincu și coordonatorii proiectului, Suzana Dan și Silvia Rogozea.

*

The New York Times art critic Scott Reyburn talks to Adrian Ghenie about the crazy pressures of the art market and the paintings in the Romanian Pavilion.

Il Giornale : “The best thing at the Venice Biennale? The great Romanian painter Adrian Ghenie.”

Les echos De loin le meilleur pavillon est celui du roumain, Adrian Ghenie (né en 1977). Ghenie peint dans un tourbillon de violences, de mouvements, de couleurs et d’imprégnations d’histoire de l’art (photo). Ghenie est un homme de grand talent sans aucun doute. Cette mini –rétrospective est la démonstration du fait que le peintre s’inscrit dans la continuité de la grande peinture. Il n’est pas une découverte et le marché de l’art s’excite d’ailleurs autour de son œuvre.

Dazed Digital: Ghenie’s solo presenation at the Romanian Pavilion was a surprise hit. In a room themed around The Dissonances of History were strange portraits of dead dictators and political figures that included a wildly good portrait of a dead Lenin that felt like the last nail in the coffin for contemporary socialism.

The Sydney Morning Herald: “It was refreshing to find some painting in the Giardini, although Adrian Ghenie in the Romanian pavilion was shrewd enough to also provide a conceptual rationale for his show, Darwin’s Room.”

*

 Mai multe articole aparute in presa internationala despre Pavilionul Romaniei la Bienala de la Venetia 2015 puteti gasi pe pagina de facebook a expozitiei, Adrian Ghenie: Darwin’s Room 

Pavilionul Romaniei, impreuna cu toate celelalte proiecte din Bienala, poate fi vizitat in Venetia pina pe 22 noiembrie.

 

fotografiile sunt realizate de Sabina Dragomir pentru Adrian Ghenie: Darwin’s Room

4322
bar code bracelet 0DESIGN: cite mesaje intr-o singura bratara

DESIGN: cite mesaje intr-o singura bratara

ma gindeam ca bratara mea de la Pandora la care adaug cite un charm dupa ce (cred eu ca) am facut o fapta buna e una dintre bratarile cu cele mai multe mesaje (de citeva saptamini vreau sa adaug un anume charm acolo, doar ca nu-l gasesc…:( ) , dar…

am descoperit creatia unui artist italian pe nume Giorgio Bonaguro care a fost invitat la o expozitie care se numeste “cind arta intilneste bijuteria” si care a avut loc in cel mai creativ si mai special oras italian – Florenta, cum altfel.

Bonaguro s-a prezentat la expozitie cu o bratzara lata, care aminteste de catuse si care e formata din benzi subtiri care formeaza un cod de bare.

I-a dat astfel creatiei sale o doza de erotism, una istorica (sclavagism) si una foarte moderna (pretzul, valorizarea obiectului)

cum bratara a avut foarte mare succes, acum Bonaguro vinde bratari personalizate, cu coduri speciale de bare pentru fiecare persoana. si mesajul bratarii lui a devenit si mai puternic.

 

 

 

mai multe detalii aici

 

1974

exercitiu de imaginatie: masina timpului

ai trei bilete la masina timpului.
iti permit accesul in trei locuri.
ce alegi?

Mr P m-a provocat.

Am ales
Atelierul lui michelangelo – sf secolul 15
Venetia in secolul 16
Bucuresti – intre razboaie

*
cam ce ati alege?


Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!