Tag : venetia

confesiunile-unei-dependente-de-arta_1_fullsizeBrancusi vazut de una dintre femeile pe care le-a iubit foarte mult: Peggy Guggenheim –

Brancusi vazut de una dintre femeile pe care le-a iubit foarte mult: Peggy Guggenheim –

De ziua Frantei, m-am gandit sa public un fragment din biografia lui Peggy Guggenheim, una dintre cele mai importante “patroane” de arta din anii 30-50 ai secolului trecut, fragment dedicat lui Constantin Brancusi – romanul pe jumatate francez:)

Inainte de a citi fragmentul de mai jos as vrea sa va recomand cu foarte mare incredere biografia lui Peggy Guggenheim – Confesiunile unei dependente de arta, chiar daca nu aveti preocupari in zona artei moderne pe care americanca a promovat-o toata viata.

Sa o cititi pentru sinceritatea, relaxarea si asumarea unei femei care a trait printre artisti toata viata ei, a avut banii sa-i finanteze si sa le schimbe fundamental vietile si carierele. E o carte foarte sincera, scrisa cu foarte mult umor… o care despre o aristocratie asumata si traita intens inca din primele clipe de viata. (Sunt delicioase fragmentele in care-si descrie unchii – si ei foarte bogati, cum era si tatal sau – cu defectele lor duse pana la nebunie, o face cu mult umor si cu o ironie foarte foarte fina. Un limbaj care a disparut cu totul astazi la noi si pe care l-am gasit, de exemplu, in jurnalul printesei Martha Bibescu)

Peggy Guggenheim – Confesiunile unei dependente de arta a aparut la editura Pandora la inceputul acestui an si se gaseste in toate librariile. Va fi o incantare pentru doamne, un acces fara barfe dar cu ironii la o lume a aristocratiei care patrona arta intre cele doua razboaie mondiale.

Citind cartea mi-am dorit sa revad unul dintre muzeele Guggenheim din lume (sunt printre norocosii care au vazut si colectia de la New York, dar si pe cea de la Venetia) si probabil ca o sa-mi iau curand un city break spre Venetia.

Daca ajungeti la Venetia si nu vreti sa vizitati galeria Guggenheim pentru ca vi se pare prea complicat (e si un Brancusi acolo, dar si un Pollock),  incercati varianta mai soft- Restaurantul si hotelul All’Angelo (foarte aproape de piata San Marco, unde mancau marii pictori ai vremii alaturi de Peggy si care pastreaza pe pereti picturile acestora in original.) Il gasiti aici http://www.allangelo.it/

 

Brancusi, descris de Peggy Guggenheim (despre care se spune ca a fost una din marile iubiri ale maestrului) fragment din cartea Confesiunile unei dependente de arta,   

De ani de zile voiam sa cumpar un bronz de-ale lui Brancusi dar nu imi permisesem. Acum parea ca a sosit momentul pentru aceasta mare achizitie. Am petrecut luni de zile apropiindu-ma tot mai mult de Brancusi, inainte ca aceasta vanzare sa se produca efectiv. Il cunosteam de 17 ani dar nici nu visasem sa ajung in asemenea complicatii cu el. Era foarte dificil sa discuti despre pret cu Brancusi, iar daca aveai cumva curajul sa faci asta, trebuia sa te astepti sa-ti ceara o suma monstruoasa. Eram constienta de asta si speram ca marea noastra prietenie sa usureze lucrurile. Dar, in ciuda acestor lucruri, am ajuns sa ne certam groaznic cand el mi-a cerut patru mii de dolari pentru “Pasarea in spatiu”.

Atelierul lui Brancusi se gasea intr-o fundatura. Era un spatiu imens, plin cu sculpturile lui enorme, si arata ca un cimitir, numai ca sculpturile erau mult prea mari ca sa stea pe morminte.

Langa aceasta incapere mare era una mica, cea in care lucra efectiv. Peretii erau acoperiti cu toate instrumentele imaginabile necesare muncii lui. In mijloc se afla un cuptor in care isi incalzea instrumentele si topea bronzul. In acelasi cuptor gatea si mese delicioase, arzandu-le intentionat doar ca sa se prefaca apoi ca fusese o greseala.

Manca la o tejghea si servea bauturi minunate, preparate cu grija. Intre aceasta incapere mica si cea mare, care in timpul iernii devenea de nefolosit din pricina ca era teribil de friguroasa, exista o mica firida in care Brancusi punea muzica orientala la un gramofon facut chiar de el. La etaj se gasea dormitorul lui, ceva foarte modest. Intreaga locuinta, inclusiv dormitorul, era acoperita de pulbere alba de la sculpturi.

Brancusi era un barbat micut si extraordinar, cu barba si ochii intunecati si patrunzatori. Pe jumatate taran istet, pe jumatate zeu. Te simteai foarte fericita alaturi de el, dar din pacate a devenit prea posesiv cu mine si voia sa-i dedic tot timpul. Imi spunea Peghita si mi-a zis ca-i placea sa faca lungi calatorii in care inainte luase cu el si fete frumoase. Acum voia sa ma duca pe mine, dar eu nu am vrut.

Ii placea, de asemenea, sa mearga in hoteluri foarte elegante din Franta si sa soseasca imbracat ca un taran, iar apoi sa comande cele mai scumpe lucruri posibile. Fusese in India, ca sa-l viziteze pe Maharajahul din Indore, in a carui gradina amplasase trei “Pasari in spatiu”, una in marmura alba, alta in marmura neagra si alta in bronz. Se intorsese de asemenea si in Romania, tara lui, unde guvernul ii ceruse a construiasca monumente publice. Era foarte mandru de asta.

(…)

Brancusi isi slefuia toate sculpturile de mana. Cred ca de asta erau atat de frumoase. Aceasta “Pasare in spatiu” avea sa-i dea de lucru timp de mai multe saptamani. La momentul la care a terminat-o, nemtii erau langa Paris, iar eu m-am dus si am adus-o cu mica mea masina, ca sa o impachetez si sa o expediez la timp. Pe fata lui Brancusi curgeau lacrimile. Am fost sincer miscata. N-am aflat niciodata de ce era atat de tulburat, dar am presupus ca era din cauza ca se despartea de pasarea lui preferata.

541
casa flora gradina privata(travel) Casa Flora: boutique-hotelul din inima Venetiei

(travel) Casa Flora: boutique-hotelul din inima Venetiei

text de Eliza Manolescu

Planuiesc o excursie in frumoasa Venetie pentru luna septembrie si cum cautam un hotel simpatic unde sa innoptez cateva seri am descoperit Casa Flora.

Proiectata in conformitate cu cele mai inalte standarde ale hotelurilor de lux, unde fiecare amenajare este conceputa pentru a satisface dorintele celor mai exigenti oaspeti, Casa Flora ofera servicii de calitate superioara asemanatoare unui hotel de tip boutique exclusivist, dar in acelasi timp transmite confortul unei case private.

Nu este doar o locuinta imensa pentru oaspeti, cu un spatiu deschis si unic, in care poti sa locuiesti, sa lucrezi si sa socializezi, ci si o casa in care experimentezi cum e sa fii venetian pentru cateva zile, in cel mai frumos oras din lume.

Apartamentul include trei camere, iar designul interior este compus exclusiv din mobilier realizat la comanda de artizani italieni. Serviciile pe care le ofera clientilor sunt la fel de luxoase: excursii cu barca pe timp de noapte, spectacole de gatit, mese private, evenimente, degustari de vinuri si multe altele.

Resedinta este conceputa de Gioele Romanelli, tipica omului din spatele Hotelului Flora și Novecento Boutique Hotel. Casa Flora ofera un gust de ospitalitate „Made in Italy”. Acum trebuie doar sa ma decid.

casa flora venice casa flora venetia italia casa flora gradina privata casa flora baie casa flora

572
Adrian Ghenie Darwin's Room foto Sabina DragomirFața mai puțin văzută a Pavilionului României din Bienala de la Veneția 2015

Fața mai puțin văzută a Pavilionului României din Bienala de la Veneția 2015

De citeva zile bune ne mindrim toti cu expozitia  Darwin’s Room  a pictorului Adrian Ghenie, care reprezinta Romania intr-una dintre cele mai importante manifestari internationale dedicata artei contemporane, Biennale di Venetia.

Despre Pavilionul Romaniei au scris toate marile publicatii ale lumii (mai jos citeva trimiteri la articole din presa internationala), iar criticii de specialitate au plasat intregul concept creat in jurul Pavilionului Romaniei in top 5 al expozitiilor din acest an.

E de departe cea mai laudata participare a Romaniei la Bienala din ultimii (multi) ani si-a fost, din nou, un context in care s-a vorbit despre Romania la superlativ.

Dar, dincolo de talentul domnului Adrian Ghenie si respectul de care se bucura pe piata internationala ( a fost pe primul loc in topul celor mai bine tranzactionati artisti din lume in 2014), cred ca succesul Pavilionului Romaniei la Bienala de la Venetia e despre bun simt si profesionalism.

*

(Adrian Ghenie – foto Sabina Dragomir)

Cind Ministerul Culturii a anuntat cistigatorul care va reprezenta in acest an Romania la Venetia ( se intimpla catre sfirsitul lui ianuarie), in motivarea comisiei era trecut :

” … proiectul s-a remarcat printr-o prezentare convingătoare, bine articulată şi detaliată, precum şi prin caracterul său sustenabil. Notabilă este colaborarea cu multiple galerii internaţionale care asigură un impresionant sprijin logistic şi financiar, precum şi aspectul său educativ, reprezentat prin parteneriatele realizate cu instituţiile de învăţământ superior din ţară. Alegerea proiectului «Adrian Ghenie – Darwin’s Room» asigură vizibilitate pavilionului, detaşându-se de celelalte proiecte prin eficacitatea strategiei de promovare. Conceptul curatorial este, de asemenea, bine articulat şi adecvat conceptului general al bienalei, atât la nivelul arhitecturii expoziţionale (care utilizează istoria Pavilionului ca filtru al memoriei), cât şi la nivelul dialogului dintre medii (pictură şi film documentar) care explorează climatul actual de instabilitate politică şi socială”.

Ce s-a realizat de fapt pina la inaugurarea din 9 mai?

Adrian Ghenie a platit din banii lui renovarea Pavilionului Romaniei care era foarte deteriorat si nu oferea conditii bune pentru expunerea picturilor. Renovarea s-a facut cu unul dintre cei mai premiati arhitecti romani, un tinar din generatia lui Ghenie si a curatorului expozitiei (Mihai Pop), arhitectul Atilla KIM. Renovarea a inceput la mijlocul lui martie si a fost realizata cu o echipa de muncitori mixta – nemti si romani.

Pavilionul astfel renovat inseamna mai mult decit “sustenabilitate”, inseamna ca Ghenie si echipa domniei sale a facut, cu discretie, bun simt si dorinta de a fi totul cu adevarat cit mai bine, treaba statului roman, a Ministerului Culturii.

Nu e prima data cind Adrian Ghenie plateste din banii domniei sale pentru ca acte culturale romanesti sa fie promovate in strainatate. Cind ICR a taiat fondurile pentru Making Waves – festivalul de film romanesc de la New York (care ne-a adus multa credibilitate in industrie si cronici superbe in presa americana), domnul Ghenie a donat incasarile unei lucrari de-a sa pentru a ajuta la finantare.

Strategia de comunicare si de cooperare cu mari galerii din lume a fost realizata cu participarea a patru oameni: Mihai Pop – curatorul, Cristian Neagoe – responsabilul de comunicare pentru Romania, Oana Radu – directorul de dezvoltare si Corina Suteu – directorul de proiect. Compania Sutton PR a asigurat relatiile publice pentru presa internationala.

 Corina Suteu – aceeasi persoana care a reusit prin munca de la ICR NY sa creeze conexiuni reale si viabile, sustenabile, intre reprezentati importanti ai culturii noastre contemporane si cea americana. Si pe care Ministerul Culturii din Romania, precum si Senatul (care are in grija ICR) au pus-o pe linie moarta, evident cu oarece interese politice.

Orice persoana care a lucrat pe bune cu presa internationala (adica nu a platit pentru atentie – premii sau articole in ziare, sau orice altceva) stie ca, “in liga mare”, jurnalistii, expertii, criticii de arta (sau de film) au nevoie de citeva clipe ca sa evalueze daca esti cu adevarat profesionist.

Si daca astazi avem in presa internationala o avalansa de articole si de reactii super pozitive despre Pavilionul Romaniei la Venetia e pentru ca intregul mecanism din spate a functionat – cu fiecare dintre elemente – la capacitate de super profesionisti.

Paradoxal, toti oamenii din proiect au fost atacati, denigrati, ignorati de autoritatile romane, de-a lungul timpului,  pe diverse canale.

Din afara, fara sa fi vorbit o clipa cu Corina Suteu, mi se pare ca proiectul pe care l-a dus la capat si de data asta e inca o demonstratie exemplara despre profesionalism, despre cunoasterea fina a nuantelor dintr-o industrie (cea a promovarii culturii “hi class”) care e super pretentioasa si greu accesibila.

Si cred, cum spuneam la inceput, ca succesul a venit pentru ca fiecare a facut totul cu bun simt, discretie si profesionalism.

Corina Suteu impreuna cu Adrian Ghenie

***

Darwin’s Room este un proiect inițiat de Fabrica de Pensule (Cluj) în parteneriat executiv cu Asociația Film ETC. (București) și în colaborare cu Universitatea Națională de Arte București, Universitatea de Artă și Design Cluj, Universitatea de Arte „George Enescu” Iași, Editura Hatje Cantz (Germania), PACE Gallery (New York), Galerie Thaddaeus Ropac (Paris), Galerie Judin (Berlin), Tim Van Laere Gallery (Anvers), Galeria Plan B (Cluj, Berlin), Asociația Galeriilor de Artă Contemporană din România.

***

Expoziția a fost vizitată în cele trei zile de previzionare de personalități ale lumii artistice contemporane precum Massimiliano Gioni (curatorul Bienalei de la Veneția 2013), Hans Ulrich Obrist (co-curator al Bienalei în 2003), Kasper König (curator al Manifesta 10), René Block (director artistic al Kunsthalle Museum Fridericianum), Juliet Bingham (Tate Modern), Jane Neal, galeriști precum Rodica Seward (Tajan), Thaddaeus Ropac, Tim van Laere, Peter Boris (vicepreședinte executiv al PACE Gallery), Mihai Nicodim, designerul Rick Owens, alături de personalități din România: profesorul Ioan Sbârciu, Călin Dan (directorul MNAC), Petru Lucaci (președintele Uniunii Artiștilor Plastici), Timotei Nădășan și Alexandru Polgar (IDEA), colecționarul Mircea Pinte.

La vernisaj au fost prezenți Victor Man, Mircea Cantor, Gabriela Vanga și artiștii din expoziția „Inventing the Truth”, Michele Bressan, Carmen Dobre-Hametner, Alex Mirutziu, Lea Rasovszky, Ștefan Sava și Larisa Sitar, alături de curatorul Diana Marincu și coordonatorii proiectului, Suzana Dan și Silvia Rogozea.

*

The New York Times art critic Scott Reyburn talks to Adrian Ghenie about the crazy pressures of the art market and the paintings in the Romanian Pavilion.

Il Giornale : “The best thing at the Venice Biennale? The great Romanian painter Adrian Ghenie.”

Les echos De loin le meilleur pavillon est celui du roumain, Adrian Ghenie (né en 1977). Ghenie peint dans un tourbillon de violences, de mouvements, de couleurs et d’imprégnations d’histoire de l’art (photo). Ghenie est un homme de grand talent sans aucun doute. Cette mini –rétrospective est la démonstration du fait que le peintre s’inscrit dans la continuité de la grande peinture. Il n’est pas une découverte et le marché de l’art s’excite d’ailleurs autour de son œuvre.

Dazed Digital: Ghenie’s solo presenation at the Romanian Pavilion was a surprise hit. In a room themed around The Dissonances of History were strange portraits of dead dictators and political figures that included a wildly good portrait of a dead Lenin that felt like the last nail in the coffin for contemporary socialism.

The Sydney Morning Herald: “It was refreshing to find some painting in the Giardini, although Adrian Ghenie in the Romanian pavilion was shrewd enough to also provide a conceptual rationale for his show, Darwin’s Room.”

*

 Mai multe articole aparute in presa internationala despre Pavilionul Romaniei la Bienala de la Venetia 2015 puteti gasi pe pagina de facebook a expozitiei, Adrian Ghenie: Darwin’s Room 

Pavilionul Romaniei, impreuna cu toate celelalte proiecte din Bienala, poate fi vizitat in Venetia pina pe 22 noiembrie.

 

fotografiile sunt realizate de Sabina Dragomir pentru Adrian Ghenie: Darwin’s Room

1958
bar code bracelet 0DESIGN: cite mesaje intr-o singura bratara

DESIGN: cite mesaje intr-o singura bratara

ma gindeam ca bratara mea de la Pandora la care adaug cite un charm dupa ce (cred eu ca) am facut o fapta buna e una dintre bratarile cu cele mai multe mesaje (de citeva saptamini vreau sa adaug un anume charm acolo, doar ca nu-l gasesc…:( ) , dar…

am descoperit creatia unui artist italian pe nume Giorgio Bonaguro care a fost invitat la o expozitie care se numeste “cind arta intilneste bijuteria” si care a avut loc in cel mai creativ si mai special oras italian – Florenta, cum altfel.

Bonaguro s-a prezentat la expozitie cu o bratzara lata, care aminteste de catuse si care e formata din benzi subtiri care formeaza un cod de bare.

I-a dat astfel creatiei sale o doza de erotism, una istorica (sclavagism) si una foarte moderna (pretzul, valorizarea obiectului)

cum bratara a avut foarte mare succes, acum Bonaguro vinde bratari personalizate, cu coduri speciale de bare pentru fiecare persoana. si mesajul bratarii lui a devenit si mai puternic.

 

 

 

mai multe detalii aici

 

567

exercitiu de imaginatie: masina timpului

ai trei bilete la masina timpului.
iti permit accesul in trei locuri.
ce alegi?

Mr P m-a provocat.

Am ales
Atelierul lui michelangelo – sf secolul 15
Venetia in secolul 16
Bucuresti – intre razboaie

*
cam ce ati alege?

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!