Tag : vunk

10 years ago

despre lenjerie si discretie – PR FORUM

speech PR FORUM – seminar Story doing before story telling

in PR-ul cultural si de entertainment e o capcana mare: lipsa discretiei.

o regasim si PR-ul de corporatie sau in cel pentru un brand, dar e mai simpatic si nu se simte nimeni din sala vizat direct, daca vorbim din aceasta perspectiva.

Cu tot respectul pentru munca fiecaruia dintre dvs, si a mea, cei mai multi oameni care n-au legatura cu aceasta meserie, cu PR-ul, se gindesc ca e despre cum sa apari in mass media. mai grav este ca si printre cei care lucreaza in aceasta meserie cred ca la asta se rezuma, sa apari in presa.

si nu mai conteaza forma in care apari.

anul trecut prezentam la o alta conferinta o parte din lucrurile pe care le-am creat ca sa promovam concertul VUNK in Orasul Minunilor (a fost vorba de o munca de echipa in care liderul trupei, Cornel Ilie, a venit cu filosofia unui concert si echipa tehnica a pus-o intr-o strategie de comunicare)… era vorba de o comunitate online anonima, cu o miscare sociala, nimeni n-a stiut in primele 3 luni ca in spate sunt niste vedete si-au fost peste 100 de stiri si aparitii la tv doar cu povestile despre niste fapte uimitoare care se intimplau in jurul nostru. si care transformasera Bucurestiul intr-un Oras al Minunilor. plus alte peste 300 de stiri la momentul cind s-a inteles ca era vorba de trupa VUNK.

cineva din industrie mi-a zis atunci, imediat dupa prezentare “da, dar voua v-a fost usor pentru ca era vorba de o trupa si va preia toata lumea, noi avem de vorbit despre produse comerciale si e mai greu”.

imi aduc aminte ca am facut o pauza mare pentru ca mi-am dat seama ca nu intelesese ce facusem in campania respectiva si i-am raspuns “am avut peste 100 de stiri cind nu stia nimeni cine se afla in spate, pentru ca am avut o poveste de spus. pentru ca am comunicat tot timpul faptele bune pe care le-am facut, actiunile educative… n-am pus in nicio stire/ comunicat o poezie, vorbe insirate ca sa fie, fiecare stire a vorbit despre o actiune mica pe care miscarea – brandul despre care vorbeam, Orasul MInunilor – le FACUSE. EXISTAU.

structura acelei campanii a fost exact in identitatea temei conferintei de astazi, story doing before story telling, numai ca… daca suntem onesti si ne uitam in jur, in vremurile fake it till you make it, stim ca multi PRi scriu despre lucruri care nu exista, insira cuvinte ca sa fie si, in disperarea de a livra clientului un raport cu aparitii media, a inceput sa se piarda concentrarea pe a construi coerent, cu fiecare comunicare, brandul produsului pentru care lucrezi.

apparent, in PR-ul cultural e mai simplu sa vorbesti despre produsul pe care-l promovez pentru ca multora li se pare ca e mai glossy decit o napolitana, de exemplu. doar ca , din ce nisa e mai ingusta, daca nu-ti cunosti foarte bine produsul, daca nu te documentezi si daca nu cauti povestile autentice, nu o sa ajungi niciodata in presa cu o stire despre produsul tau cultural.

sincer, eu nu cred ca exista produs care sa nu ajunga in presa – fara sa fi platit ceva la departamentul media – atita timp cit stie sa ofere content relevant pt publicatia unde vrea sa apara, dar si pentru consumatorii sai. sigur asta se face cu efort, cu documentare, cu oameni care sa inteleaga nu doar structurile unor campanii de PR ci si structura scrierii unui articol.

anul trecut la festivalul de film Anonimul am avut o oportunitate imensa de PR. Festivalul International de Film Independent Anonimul prezinta pelicule care nu sunt blockbustere, actorii si regizorii nu sunt “glossy”, chiar daca au multe premii internationale. si e , aparent, greu sa-i promovezi.

anul trecut , cum spuneam, am avut o oportunitate speciala. in filmul de deschidere – o pelicula italiana premiata la Cannes cu Monica Bellucci in distributie, in rolul principal era o fetita din Romania, Alexandra Lungu – care in film era italianca.

organizatorii festivalului de film Anonimul au reusit sa o aduca in tara la deschiderea festivalului asa ca pentru mine ca PR a fost aur curat, aveam super unghi de povesti. ca sa poata sa fie preluata in presa, pentru ca era o fetita de care nu auzise nimeni, o fetita absolut obisnuita, am petrecut o zi cu mama ei si cu ea, am aflat povesti din viata ei si am briefuit jurnalistii, le-am dat toate posibilele unghiuri.

ar fi fost foarte simplu sa facem un comunicat de presa si sa insiram cuvinte frumoase despre cum cea mica s-a plimbat pe covorul rosu de la Cannes, dar noi am vrut mai mult de atit si am cautat adevaratele povesti din viata ei pe care le-am prezentat jurnalistilor.

la sfirsit am avut aparitii la toate televiziunile, toate revistele glossy si festivalul a avut o expunere foarte frumoasa. dar nu ne-am indeparatat nicio clipa de la ce era fetita aceea de fapt si n-am pus caruta inaintea boilor. am incercat sa o cunoasca lumea inainte de a o intilni, si i-am ajutat noi sa faca asta.

tot anul trecut la Anonimul a fost un film cu Kira Hagi, fata lui giga hagi. fata e de o modestie incredibila, e si super talentata in actorie (a cistigat o bursa la los angeles si e foarte mindra ca face scoala fara ca tatal ei sa-i plateasca cursurile), dar in romania se lupta cu imaginea de fiica a lui hagi.

pentru mine, ca PR, Kira era din nou o oportunitate pentru comunicarea festivalului internatonal de film independent Anonimul, doar ca parintilor si oamenilor din echipa filmului la care lucrase – filmul se numeste “Bucuresti te iubesc” le era teama ca, fata in fata, cu jurnalistii acestia se vor concentra pe intrebari legate de tatal ei si nu-si doreau asta. ceea ce e si firesc de altfel.

si din nou am mers la esenta, am stat de vorba cu fata, am aflat povesti din viata ei, fapte din viata ei, si-am briefuit jurnalistii. le-am oferit atit de multe informatii interesante pe care sa le abordeze incit nu am avut decit o singura intrebare legata de Gica Hagi la care fata a raspuns simplu, din perspectiva ei de copil care se uita la marele Hagi ca la tatal ei. si-am avut din nou super acoperire in presa pentru ca pina atunci fata nu iesise singura in nicio comunicare.

e putin spus ca am fost cerber cu jurnalistii, ca le-am explicat ca la marile interviuri de afara care sunt regulile jocului in acest caz, dar stiti ce? am lucrat cu cei mai rai jurnalisti de monden in cazul asta si nimeni n-a incalcat regulile.

pt ca daca joci profesionist si-l respecti pe cel din fata ta, si el te respecta.

pun pariu ca va ginditi ca e mai simplu in meseria mea pentru ca e cu vedete.

deloc.

cu o vedeta poti sa apari oricind in presa, spuneti fiecare dintre voi, daca o pui in chiloti intr-o fotografie… folosim genetic expresia “o pui in chiloti” pentru stirile trivia, can can… in fapt, aparitiile in presa in chiloti sunt doar o vulgara lipsa a discretiei si o satisfacere pe moment a ego-ului protagonistului.

dar daca esti un comunicator adevarat, daca vrei sa construiesti ceva cu PR-ul pe care-l faci pentru brandul pentru care lucrezi, implici vedeta in niste actiuni si apoi comunici.

si in zona dvs se intilneste , ma iertati, PR despre lenjerie. pentru ca de multe ori, in graba si presiunea de a livra aparitiile media din contract, nu mai construiti adevarate actiuni care sa se descarce in povesti care sa fie spuse presei.

stiu ca m-au invitat sa va povestesc PR-ul Cultural si din industria divertismentului pus in contextul “a face mai intii, inainte de a povesti si impacheta frumos ca sa fie preluat”, dar lectia cea mai frumoasa pe care am invatat-o in anii de munca pentru festivalul de teatru de la sibiu, pentru festivalul de film anonimul, pentru simpaticii de la trupa VUNK e despre autenticitate si discretie.

cind poti si stii sa faci PR de entertainment fara sa dai stiri cu chiloti si vacante si ai si rezultate, inseamna ca iti ajuti clientul cu adevarat.

stiu sigur ca exista stiri cu lenjerie si in ramurile dvs de activitate. mi-ar placea sa va ginditi mai mult la ele inainte de a le da drumul pe piata.

multumesc

26 martie 2015

PR FORUM

reportaj & story

10 years ago

Cum influenteaza desenele animate standardul de frumusete si industria muzicala

Intre artistii din muzica anilor 2000 si desenele animate exista legaturi puternice si, dupa cum merg lucrurile, putem anticipa cam care va fi idealul de frumusete al pustoaicelor care au acum 10 ani pe cind vor fi adolescente. Si, implicit, putem planifica “look-ul” vedetelor care vor fi pe placul lor, ca sa fim cit mai eficienti in business-ul care se numeste entertainment.

Ginditi-va la asta cind copiii vostri se uita la desene animate.

*
Prima “printesa” din anii 2000 in divertisment

Primul album al lui Britney Spears – Baby one more time a aparut in ianuarie 1999 si, la sfirstul anului, era denumita “printesa” pop, idolul adolescentilor din lumea intreaga. Pina atunci fusese cunoscuta (doar) in America ca vedeta a unei emisiuni de televiziune, The Mickey Mouse Club, un show pe care Walt Disney l-a gindit in 1930 ca sa completeze aparitiile lui Mickey Mouse (cel mai bine vindut brand al sau) intre doua premiere de filme animate. Britney a fost vedeta in versiunea anilor 90 a acestei emisiuni TV, alaturi de Christina Aguilera, Ryan Gosling si Justin Timberlake.

Inca de la inceputul carierei Britney a avut imaginea unei versiuni moderne a personajului principal din animatia Disney – Frumoasa din Padurea Adormita, iar in 2005 cind a devenit imaginea parfumului Fantasy al casei Elisabeth Arden, pozitionarea ei de “Frumoasa din Padurea Adormita” a fost si mai evidenta.

Reclama parfumului o arata drept o printesa moderna care alearga printr-o padure unde un cavaler o loveste cu sageata lui magica transmitindu-i dragostea, o versiune de 30 de secunde a unei povesti asemeni celor desenate de echipele Disney, condimentata cu erotism.

Ce alte vedete ale muzicii pop au fost ajutate sa semene cu un personaj celebru din desenele animate?

Katty Perry vs Alba ca zapada

( o versiune cu mult sex appeal si nuditate a aceleasi declinari – Dida Von Teese- cintareata de cabaret)

Jared Leto – capitanul Hook din Peter Pan (par lung, haina lunga, eventual un accesoriu in spate in prelungirea hainei, uneori palarie plus un accesoriu metalic pe o mina)

O versiune mai agresiva a capitanului Hook, si poate nu la fel de celebru ca Leto – Russel Brand – vedeta britanica de radio si tv.

Lady Gaga – Maleficent din Frumoasa din Padurea Adormita

Iggy Azaleea – Cruella

Taylor Swift – Wendy (din Peter Pan)

De ce tin aceste vedete sa semene cu un personaj Disney macar in citeva aparitii? (sa nu ne imaginam ca e o coincidenta, lucrurile la nivelul acesta se fac cu multe echipe de specialisti)

Desenele animate sunt primele povesti pe care le descoperim

Sunt primele vise cu iluzie de realitate care poarta ACELASI CHIP pentru toata lumea si lasa amprente puternice in personalitatea fiecaruia.

Walt Disney a fost CREATORUL lor.

El a creat primul desen animat cunoscut peste tot in lume, strategia lui de a structura povestile si de a le da un “twist” foarte emotional-apropiat de spectatorii de toate virstele se pastreaza si astazi pentru toate animatiile. Iar industria pe care a creat-o cu parcurile de distractii si show-urile de televiziune prelungire a filmelor animate e, la aproape 100 de ani distanta, mai infloritoare ca oricind.

Ba chiar a scos din necaz industria muzicala care – in epoca internetului – nu mai traieste din vinzarea albumului, ci din spectacolul pe care-l poate oferi. (am mai scris despre strategiile de captare a atentiei si de creare a unei dependente emotionale la vizitarea parcurilor Disneyland aici)

Filmul Alba ca Zapada (primul lung metraj animat din lume, realizat in 1937), inspirat de un basm al Fratilor Grimm adaptat de Walt Disney e, in esenta, povestea unui copil amenintat de gelozia parinteasca manifestata prin pedepse care-l fac pe cel mic sa evadeze intr-o lume unde gaseste alinare, dragoste, independenta si, in cele din urma, autoritate. E povestea de viata a lui Walt Disney – iar el recunoaste acest lucru in cartea lui Neal Gaber – Walt Disney, The Triumph of the American Imagination , dar este si povestea in care se pot regasi milioane de copii din lumea intreaga. Copii care pleaca de acasa si isi inlocuie familia biologica, cea in care s-au nascut, cu una urbana (prieteni) pina la casatorie, formarea unei noi familii traditionale.

Cenusareasa vinde ideea de a scapa de saracie prin casatoria cu un tinar bogat, un model de viata pe care-l urmeaza multe tinere astazi si care a fost urmat de tinere din totdeauna.

Peter Pan este cel care nu mai vrea sa creasca, iar studiile arata ca avem o generatie intreaga de Peter Pan (tineri care nu vor copii, nu sunt interesati sa stringa bani pentru pensie/batrinete, ci vor doar sa traiasca momentul. Am mai scris despre asta aici)

evolutia vizuala a personajului Alba ca zapada

Martin Lindstrom, un faimos specialist in marketing, scrie in cartea sa Brand Washed despre cum brandul “Justin Bieber” e construit sa atinga atit nevoile tinerelor de 14-20 de ani , dar si pe cele ale mamelor lor (care doresc si sa fie confirmate in ochii fiicelor ca mai sunt tinere, dar si sa ramina “actuale” ) prin asemanarea lui Bieber cu o vedeta a anilor 70, Donny Osmond.

In acest fel, mama e incintata sa mearga cu fiica la concert (deci e gata sa plateasca mai multe bilete) , iar bunica isi aminteste cu drag de vremea in care fiica ei avea virsta nepoatei si le valideaza experienta.

Tot Lindstrom povesteste despre desenele animate ale ultimilor ani care sunt construite cu un limbaj cu dublu inteles, astfel incit sa-l distreze pe copil, dar si pe parinte (care descopera subtile trimiteri sexuale: pe regele din Shrek il cheama Farquaad, care se pronunta FUCKwad; scene intregi din The Simpsons pun accentul pe tensiuni homoerotice pe care niciun copil nu le simte, el fiind mai interesat de cit de nataflet este Homer; sau…”in Toy Story 2, cind se indragosteste de vacuta Jessie, lui Buzz i se intaresc aripile”.) Lindstrom numeste aceaste situatii “strategia Shrek (am mai scris despre asta aici)

Astazi, contextul e creat in asa fel incit parintii sa-si doreasca sa-si duca odraslele la desenele animate si tot mai multi copii se intilnesc tot mai devreme cu animatiile. E normal ca peste o vreme sa reactioneze aproape instinctual cind vad pe un ecran, intr-un videoclip, ca fantezia din copilarie a prins viata.

E normal sa i se activeze simpatia, pentru ca i se pare un subiect – infatisare – familiara si sa dezvolte o afectiune: ceea ce visa in copilare poate deveni realitate si pentru el. Cum e natural ca parintele sa plateasca pentru concert sau merchandise (tricouri, papusi etc) cu vedeta respectiva pentru ca vrea sa ramina “cool”, tinar si , instinctual, simte si el ceva familiar la personajul respectiv.

Ce se intimpla insa cind esti in industria divertismentului si stii ca asta e una dintre retetele care te pot duce la succes in epoca fast forward, cind nu mai asteptam sa creasca florile sau copacii pe care-I sadim, ci ii plantam in curte direct infloriti; epoca in care daca un obiect e defect nu cautam sa-l reparam, ci sa-l inlocuim?

Animatiile si operatiile estetice

Cei care au acum 20-25 de ani au crescut cu un desen animat pe nume Josie & the Pussycats – versiune reactualizata a unei animatii din anii 70. Unul dintre personajele cele mai indragite din aceasta poveste animate era Foxy Love – o vulpitza cu un posterior proeminent, cu lenjeria la vedere, vulgara si obraznica.

Poate ca nu e intimplator ca Nicki Minaj si-a operat posteriorul devenind o versiune aproape unu la unu cu Foxy Love . ( aici o fotografie dintr-un concert al lui Nicki Minaj in care o defectiune a costumatiei arata operatia estetica de marire a posteriorului).

Si-ajungem astfel la mutatiile de look si comportament pentru ca astazi stiinta a ajuns la nivelul in care putem lua de-a gata (cu ceva operatii estetice, adica) orice infatisare ne dorim. In cazul lui Nicki Minaj e vorba de infatisarea care sa atinga publicul afro american, dar si tinerii care au fost fanii serialului cu Foxy Love.

In aceeasi directie, Iggy Azaleea si-a scos coaste pentru a avea o talie mai subtire si si-a marit si ea posteriorul ( e daca vreti, versiunea blonda a lui Nicki Minaj), iar din showbiz lucrurile coboara usor spre public: fete care – prin operatii estetice – au luat chipul unor personaje animate Elsa din Frozen, Barbie etc au ajuns in showbiz fiind platite cu bani fumosi sa apara la televiziune sau la petreceri private.

In varianta mai putin extrema si agresiva cu propria persoana, dar care poate arata lipsa unei culturi si a oricarui alt model de viata in afara desenelor animate asimilate fara eforturi prea mari, e look-ul multor tinere de 20-25 de ani. Versiuni de Barbie, Rapunzel, Alice in Tara Minunilor etc, un comportament echivalent cu al copiilor care n-au ajuns inca la scoala ca sa aiba posibilitatea sa aiba si alte repere.

Animatie – Realitate. Dus – intors

In 2013, la Festivalul de film de la Cannes a avut premiera filmul The Congress in care Robin Wright interpreteaza o actrita careia ii sunt surprinse emotiile si caracteristicile pentru a fi transformata intr-un personaj animat, cedindu-si pentru totdeauna unui studio drepturile de utilizare asupra persoanei sale ca actrita. Motivatia directorului studioului este legata de imbatrinirea iminenta a actritei care o va duce in imposibilitatea de a mai putea juca in filme de actiune. (am mai scris despre film aici)

Filmul e o metafora frumoasa despre cum distanta dintre lumea animata si cea reala s-a redus tot mai mult, iar personajul lui Wright – ajuns la batrinete – se duce la un congres al personajelor animate ca sa intilneasca versiunea sa desenata, la multi ani distanta de cind “nu-si mai apartine”.

Pentru ca e un limbaj universal si e una dintre industriile care pot “produce” vedete care stau independent in business (actorii, de exemplu, depind de alti colegi si de regizori), muzica e exemplul cel mai bun despre cum nevoile pe care animatiile le sadesc in mintea copiilor capata o noua viata in lumea reala.

Desigur, si traseul invers – pentru ca e foarte profitabil – functioneaza. In muzica avem nu doar artisti care se inspira in look din desene animate ci si unii care au propriile seriale de benzi desenate si jocuri (cu ei super eroi) sau linii de papusi cu infatisarea lor. Miley Cyrus e cel mai bun exemplu.

E o evolutie fireasca a pietei.

Din copilarie ni se sadeste o saminta care creste frumos si e imposibil ca, intr-o lume care scoate orice pe taraba, sa nu fie fructul cules de cineva si folosit. Ce fac echipele de marketing ale vedetelor din muzica e doar sa foloseasca intr-un mod eficient nevoile si emotiile care ne-au fost create de-a lungul timpului.

Cu putina imaginatie, dat fiind succesul imens al filmului Frozen de anul trecut, putem sa presupunem cam cum va arata viitoarea vedeta care va cuceri lumea muzicala internationala in 3-5 ani si care va fi idealul de frumusete pentru tinere peste 10 ani.

In Romania, echipele celor care fac muzica sunt la inceputul drumului catre un business eficient, marketat in asa fel incit sa speculeze nevoile create de altii.

Inna a avut aparitii care o duceau in zona Pocahontas, Elena Gheorghe a avut de citeva ori un look asemanator cu al lui Ariel, Andreea Balan are adesea un look de Barbie, CRBL este protagonistul unui joc pentru copii “Fanica si CRBL” in care artistul e ilustrat intr-o versiune animata, iar baietii din trupa VUNK au fost super eroi pentru cel mai important concert al lor din 2014.

Doar ca, intr-o lume in care distanta nu se mai masoara in centrimetri ci in fractiuni de secunda – cit atingi un ecran ca sa accesezi un nou link-, nu va imaginati ca, daca sunt prea putini dintre “ai nostri” care folosesc puterea animatiilor, copiii vostri nu sunt atinsi de strategiile altora care vor sa aiba un loc mai bun in industria divertismentului.

Multumesc frumos Edi Enache (Urban.ro) pentru ajutorul acordat la realizarea acestui articol.

VUNK IN ORASUL MINUNILOR – Descriere tehnica a campaniei de comunicare

10 years ago

VUNK IN ORASUL MINUNILOR – Descriere tehnica a campaniei de comunicare

La editia 2014 a premiilor nationale in comunicare, PR AWARDS, Trupa VUNK a realizat o premiera: a fost primul reprezentant al industriei muzicale romanesti caruia ii este recunoscuta munca in campaniile creative de comunicare, alaturi de marile agentii de publicitate.

Cu campania sa, VUNK IN ORASUL MINUNILOR, Trupa VUNK a fost nominalizata de un juriul international in doua categorii pentru cele mai bune campanii de comunicare ale anului, Events si Digital PR, primind o diploma de excelenta pentru rezultatele muncii sale.

Cu acordul managementului trupei, Cristian Stan, dar si al liderului acesteia, Cornel Ilie, postez mai jos descrierea tehnica a campaniei asa cum a fost ea prezentata pentru evaluarea juriului.

Informatiile ar putea ajuta studentii la comunicare, dar si pe cei care se afla la inceputul carierei in industria muzicala.

Zilele viitoare voi posta si citeva informatii de culise, intimplari amuzante din aceasta campanie.

(am mai povestit despre aceasta campanie, in calitate de consultant de imagine pentru Trupa VUNK, la Webstock 2014, discursul aici)

CITY OF WONDERS by VUNK

THEME/ OPPORTUNITY

In April, Cornel Ilie (the leader of the band VUNK) announced the team that the next big concert will be named “VUNK in Orasul Minunilor”, will be inspired by a fairy tale written especially for this show, and that he wants to show people that the City of Wonders (Orasul Minunilor) exists.

As the band felt the need to return to an influencers audience, after the success of the songs “Pleaca”, “Asa, si” that brought a numerous listeners (mainstream), creating Orasul Minunilor was an opportunity to target hi educated, hipsters, influencers and trendsetters.

With a budget of only 3400 euro was created a virtual city with over 10.000 inhabitants, a PR campaign close to 300 news with a feedback from the audience in over 1000 posts with hashtag #orasulminunilor on facebook, instagram, twitter.

RESEARCH

To identify the needs of the targeted group were contacted sociologists, psychologists and strategists in political communication. It was identified the need to have a leader in who one should trust, but also the need of affiliation to a better world, a more positive one. It was indicated the mistrust in the fact that one can be helped or listened by a state authority or by a leader.

The Idea: Creating a social movement that militates for good deeds, common sense, and positivism. The movement “Orasul Minunilor” shows that “urban wonders” exists, that there are people that have common sense and are willing to do good things, that education is a solution, not a problem.

PLANNING

Objective:

Creating an online community formed by influencers that can be active not depending of the brand VUNK, increasing the awareness of VUNK for the new target, increasing ticket sales for the concert VUNK in Orasul Minunilor

The Strategy:

The campaign was divided in 3 stages: 1. Creating anonymity Orasul Minunilor. 2 Direct association with VUNK (it was created the anthem of Orasul Minunilor – “Ne facem auziti”, a song with a strong social message; the band members were transformed into superheroes that transforms every place in one suitable for Orasul Minunilor) 3. Associating defining elements of Orasul Minunilor with moments from the show presented to the audience.

In the first stage it was aimed physical and emotional redesigning of the space of the targeted group specific to their needs, in the second part they were presented the leaders they have needed, and in the final it was showed that the created elements of the virtual space of Orasul Minunilor can exist. Magic can be real.

The targeted audience: influencers, trendsetters, the audience of film/dance/theater festivals.

Personal channels of communicating messages: facebook Orasul Minunilor, youtube Orasul Minunilor, www.orasulminunilor.ro

Implementing

Because the research and preparing part took time, the implementation started in June, two months after the idea was born.

Tactical, the campaign functioned cyclic – off line action/ amplification in online – and it was formed by special projects that aimed the needs of the targeted audience, there were evidence that the events they dream/want were happening.

The implementation has been adapted during the 4 months of the campaign related to the events happening in the public space (one of the charity actions started from the IceBucket Challenge, the teasing for the Orasul Minunilor’s anthem was made as an election campaign).

Stage 1: CREATING ORASUL MINUNILOR ANONYMOUSLY

1.1 Capturing the attention of the target audience: on a facebook page specially created, were posted photos and texts that could influence emotionally the targeted audience – famous movie lines, famous book quotes of great thinkers. Each one of those had key words: dream, technology, aspirational, surrealist. Most of them were preferred by Cornel Ilie, the bands leader to keep a connection to what was going to be created for the show. At the same time it was made a sampling with branded balloons with Orasul Minunilor, on 1^st of June, in areas frequented by children.

1.2 Describing Orasul Minunilor: in the same virtual space were posted messages about the world of Orasul Minunilor, with the logo of Orasul Minunilor specially created – “In Orasul Minunilor an umbrella can shelter two persons”, “In Orasul Minunilor people are patient”, “In Orasul Minunilor cigarettes are not thrown off the window” etc

1.3 Beautiful places in Bucharest and in the country were marked with big Aces of Spades with the logo of Orasul Minunilor. Over 100 places from Bucharest were invaded in 3 days by the Aces of Spades, the photos presenting the sign of Orasul Minunilor in those places were processed in a surreal way and posted on the Orasul Minunilor website and on the facebook page with a message that emphases the letter A (the graphic idea for the ace of spades was an inverted V –from VUNK).

1.4 Nine of the most important buildings of Romania were redesigned to integrate them in a fairytale world (see images addendum). Some of them were The House of Parliament and the Patriarchy, that were going to be key elements in the Orasul Minunilor’s anthem videoclip in a few weeks ( see stage 2).

1.5 The first educational campaign of Orasul Minunilor: Tickets in advance. 13 of the most important artists of Romania took part in a spot associating buying tickets for a show with preparing for a trip. There were targeted the needs of the aimed group (artists, producers, event managers). Some of the artists that appear in the spot are Victor Rebengiuc, Mariana Mihut, Razvan Mazilu, Marius Manole, Loredana Groza, but also Marian Ralea (the narrator, see stage 2) and Cornel Ilie, the leader of VUNK. https://www.youtube.com/watch?v=qh-VXH0NREE

1.6 The first good deed in Orasul Minunilor: a young boxer with huge potential to become a great champion, but who wanted to give up sport because of financial conditions, received anonymously the necessary sports equipment https://www.youtube.com/watch?v=B0_xCCWrLhQ

STAGE 2: Associating VUNK with Orasul Minunilor

2.1 VUNK Superheroes – on the facebook pages of the bands members were posted photos with them transformed in superheroes, aside of the question “ What super power would I have if I were a superhero?”

2.2. Reveal: Vunk created Orasul Minunilor: Two days after posting the superheroes photos, it was announced the concept of the show and revealed the poster “VUNK in Orasul Minunilor”.

2.3 The good deed Cornel Ilie: Part of the IceBucket Challenge, but also in the context of the need for blood donators for the blood banks, Cornel challenged the audience to donating blood. The first 50 donators received tickets for the concert. https://www.youtube.com/watch?v=6gL6KD1nI2o

2.4 The first chapter of the Fairy tale: A short film was send to all those who bought tickets online, in which Marian Ralea is the narrator of the first chapter of the story that will be the foundation of the show. https://www.youtube.com/watch?v=JG2Q0SQfnLQ

2.4 Launching the anthem Orasul Minunilor – Ne facem auziti (We make ourselves heard)– VUNK si Ai Nostri. Two days of teasing in which the members of the band were presented as electoral candidates in Orasul Minunilor (see images addendum), followed by the presentation of the song that criticizes the deviations of the society, emphasizing the targeted needs of Orasul Minunilor (the need of a leader, to make oneself heard). In the video clip there are images with the patriarch holding a paint roller, but also with the House of the Parliament and Stavropoleus Church, elements presented in the stage 1 of Orasul Minunilor. https://www.youtube.com/watch?v=aXTHSBOhyU4

2. 5 30 bloggers were congratulated that they make themselves heard and were invited to become honorary citizens of Orasul Minunilor, as active members of the future campaign. The Bloggers received a personalized letter where the leader of the band thank them for the moments they made themselves heard and took attitude.

STAGE 3: Associating elements of Orasul Minunilor with the show and with the day to day reality.

There were communicated to the audience info about the structure of the show, about the technological innovations that made real a part of the world illustrated in Orasul Minunilor (holograms, surround sound, redesigning the show venue to be transformed into a fairytale land).

[caption id="attachment_30463" align="alignnone" width="284"]

Imagine din animatia prezentata in timpul show-ului

[/caption]

Post show there were communicated the resemblances through foto montages that made facing the surrealist pictures from the beginning of the campaign with images from the show in which a huge headlight floated across the audience, the scene had the signs of a huge ace of spades etc

At the same time the good deeds continued in Orasul Minunilor (a child with a rare disease received a special milk powder) and the band announced that Orasul Minunilor as a social movement continues beyond the show. By the end of the year, the comic book Orasul Minunilor will be launched, with the fairy tale written by Cornel Ilie, but also a short series of comics in which the members of VUNK are super heroes in Orasul Minunilor.

EVALUATION

At the moment of revealing VUNK created Orasul Minunilor (2 months from the beginning of the campaign), the facebook page Orasul Minunilor had close to 10.000 likes, all generated organic. Some of them, movies or theater directors, actors, ballerinas, producers, journalists.

(the likes number was close to 1000 bigger that the campaign benchmarks, the facebook page of International Film Festival Anonimul and of International Theater Festival of Sibiu, both of the pages being 3 years old).

The maximum reach in the week with the reveal: on Orasul Minunilor page: 80.000 and on VUNK 295.000.

The maximum reach in the week of the concert: on OM page 100.000, on VUNK 336.000

Anonymously, the movement Orasul Minunilor was on Observatorul 19, but also on the front pages of important newspapers and some of the most important websites of Romania.

The anthem Ne facem auziti (We make ourselves heard) generated not only news in magazines and online publications, but also special editions (gandul.info) or invitations on political debates for the leader of the band (Antena 1, Realitatea TV), interviews for Adevarul, Europa FM, Prima TV, ZuTV, Music Channel, Antena Stars, Cronica Carcotasilor.

Close to 300 news were seen in the press (on/off line) with 200% more than the presence of VUNK in the press of the similar concert from the previous year

Feedback from the audience: Over 1000 posts on facebook, twitter, instagram with hashtag #orasulminunilor.

Byron band created a special spot for Orasul Minunilor, and the movie „Barbati Misto” has adapted its campaign for the community of Orasul Minunilor.

The concert was sold out.

CREATIVITY vs BUDGET

With 3400 euro was created a big campaign for promoting a concert of a band in Romania, but also a community that continues to live as an NGO. Orasul Minunilor is a smaller brand of VUNK that promotes a healthy life style, culture and humanitarian actions.

[caption id="attachment_30468" align="alignnone" width="300"]

Cornel Ilie si Cristian Stan – manager VUNK[/caption] [caption id="attachment_30469" align="alignnone" width="300"]

Cornel Ilie Gala PR AWARDS 2014[/caption]

prezentare Webstock 2014 :Cum sa spunem povesti mai bune despre companii/branduri?

10 years ago

prezentare Webstock 2014 :Cum sa spunem povesti mai bune despre companii/branduri?

Cristi Manafu m-a rugat sa fac o prezentare care sa dea citeva puncte de urmat pentru ca o companie/ un brand sa aiba mai multe povesti in presa, sa se vorbeasca mai mult despre ea/el.

Evident m-am gindit ca pentru asta calea cea mai simpla si mai directa este: Sa raspunzi la intrebarile celor care sunt interesati de compania ta/brandul tau. Si sa o faci mereu cautind o anecdota, o intimplare memorabila.

La inceputul anului am tinut un seminar despre cum companiile din industria textila pot avea o relatie mai buna cu presa si acoperire mai mare in ziare. Si-am facut un exercitiu; am cautat cel mai mic stand, care parea cu investitia cea mai mica, cel mai simplu si-am rugat pe cineva de acolo sa vina sa imi rapsunda la citeva intrebari. I-am spus ca nu vreau sa aranjam nimic, nu vreau sa cercetez nimic despre compania domniei sale inainte, trebuie sa fie acolo si atit.

Si-a urmat un moment de magie…

Le-am spus celor din audienta ca vom face un exercitiu cu Stofe Buhusi si ca targetul meu e sa gasesc un story pentru o revista de business ( ZF, Business Magazin, Biz), un subiect pentru o comunicare in interiorul industriei in care activeaza (prin urmare in publicatii ca Dialog Textil sau Business Textil) si un subiect pentru o publicatie glossy up market.

am vazut neincrederea pe chipul auditoriului. Vorbeam despre Stofe Buhusi! si-am inceput sa intreb:

Citi ani are compania dvs

s-a format in 1885, prima companie de stofe din Romania, unul dintre proprietari a fost Kogalniceanu

exportati mult?

6 milioane pe vremea comunistilor, 1 milion acum, singura companie cu productie integrate

iata primul subiect pt publicatiile de business – compania creata de Kogalniceanu, Stofe Buhusi, exporta si astazi de 1 mil de euro

In timpul razboiului ce ati produs?

Uniforme militare in timpul celui de-al doilea razboi mondial; si in razboiul din Irak am produs uniforme militare.

istorie, schite pentru costume insemna un story f bun pentru esquire

Din intrebare in intrebare am gasit povesti pentru reviste ca avantaje si desigur pentru publicatiile lor de profil pentru ca aveau o tehnologie speciala unica in ro.

Care e lectia din aceasta intimplare?

Orice lucru din compania ta are o poveste, trebuie doar sa fie puse intrebarile corecte pentru raspunsurile potrivite.

Unele companii au descoperit acest lucru si stiu puterea povestilor. Am avut placerea sa lucrez pentru Mc Donald’s in 2 ani diferiti la brosura Eu sunt M in care angajatii isi spun povestile in fata clientilor. Am descoperit povesti demne de filme, niste minunate lectii despre perseverenta, ambitie si determinare.

Ce a fost cu adevarat interesant pentru mine, dincolo de povestile oamenilor, a fost increderea. Alexandra Olaru, director de comunicare McDonald’s Ro, mi-a dat acces deplin la orice am vrut eu. I-am spus ca vreau sa vad inainte de a ne apuca de lucru cum functioneaza un restaurant McDo si ea mi-a dat full acces 2 zile in restaurantul de la UNIRII . Si mi-a mai dat mina libera sa fac povesti jurnalistice adevarate, nu mi-a cerut sa intreb ceva corporatist, nu m-a cenzurat in nicio intrebare in dialogul meu cu angajatii McDonald’s.

O parte dintre povesti le gasiti pe site-ul Mc Donald’s . Marea mea bucurie a fost cind, la un an distanta de la prima brosura, ma intilneam cu oameni din compania McDonald’s care imi spuneau – m-am regasit in povestile acelea, iar prietenii mei apropiati, citind povestile, au fost super impresionati de intimplarile de viata minunate.

Oriunde e o poveste, trebuie doar sa fii atent la ce e in jurul tau, sa raspunzi la curiozitatile oamenilor si eventual sa aduci un om din afara companiei sa se uite cu ochi proaspeti ca sa vada totul din alta perspectiva si sa descopere noi povesti.

Ce faci insa cind brandul comunica poveste cu fiecare dintre produsele sale?

Cum mai poti sa atragi atentia si sa obtii mai multa acoperire decit esti deja obisnuit?

Ei bine, acum ajungem la tema acestui panel – inovatia in comunicarea online.

Anul acesta am muncit pentru unul dintre cele mai spectaculoase proiecte de comunicare din Romania, crearea unui oras virtual care sa reuneasca o comunitate noua, sa largeasca publicul tinta al unui brand.

E vorba de proiectul VUNK in Orasul Minunilor; in fiecare an, trupa VUNK are un concert cu o productie unica, cu o scenotehnica uriasa, comparabil cu al oricarei mari trupe rock de afara. E deja al 4-lea concert de acest fel, deci provocarea era foarte mare.

Pentru ca vorbim de entertainment, aparitii in presa sunt mult mai usor de obtinut pentru VUNK decit daca am vorbi de … napolitane, de exemplu, deci trupa era obisnuita cu o frecventa mediu spre mare de aparitii din anii precedenti.

Ideea de a crea in real “un oras al minunilor” a fost a lui Cornel Ilie, liderul trupei. Si intial a fost luat in calcul un site care sa functioneze ca o lume virtuala. Apoi am calculat resursele, am vazut ce e cost effective, si ca productie, si ca bani investiti, si am ales un blog si o pagina de facebook.

VUNK – ca orice trupa care are traditie in Romania si mult succes – are o baza de fani foarte mare, numai ca voiam sa “ne jucam” cu alt public si-am decis ca nu o vom folosi deloc. Asa a venit ideea sa facem Orasul Minunilor sub anonimat. Si-am instaurat o regula interna: spunem, daca ne intreaba cineva, ca e proiectul unor prieteni. Nu minteam – era al unor prieteni , eu am inceput sa lucrez la comunicare in echipa lor tocmai pentru ca eram prieteni.

Am tintit de la inceput un public educat, rafinat, interesat de arta, daca vreti hipsteri, un public format din lideri informali in grupurile lor de prieteni.

Am inceput prin a posta pe facebook fotografii si texte cu care oamenii din acest public tinta ar fi putut avea un racord emotional: replici din filme celebre, din carti celebre, din mari ginditori.

Toate cu cuvinte cheie comune: vis, tehnologie, aspirational, suprarealist. Toate cu super potential de viral.

Intre timp am creat o miscare sociala pe care am numit-o Orasul Minunilor cu niste valori foarte clare:

– sa ne uitam la lucrurile frumoase din jurul nostru si incepem sa le redescoperim magia
– sa facem fapte bune in anonimat, din credinta de a ajuta pe cineva, fara niciun alt interes
– sa reinstauram bunul simt si spiritul civic prin puterea exemplului

si-am comunicat toate acestea prin mesaje visuale foarte simple ca structura dar care defineau Orasul Minunilor, pe care le-am postat pe pagina de facebook creata.

Am continuat marcind cele mai frumoase locuri din bucuresti cu carti de joc uriase care infatisau As de pica: peste 100 de locuri. Fiecare loc care avea un As de pica a fost fotografiat si pus pe blog si pe facebook.

Cartile de joc au fost trimise si la multi dintre prezentatorii tv, ai canalelor de stiri sau nu, insotite de o scrisoare care spunea despre miscarea sociala Orasul Minunilor

Si-a aparut prima stire, prima preluare in presa si la tv. Observatorul de la ora 19.00 a avut o stire ampla despre miscarea sociala Orasul Minunilor.

Apoi, pentru ca targetam lumea artistica, educata, managerul trupei, Cristian Stan, care stia forte clar care sunt nevoile si problemele din aceasta zona profesionala, a propus sa facem o campanie de educare pentru ca publicul sa-si cumpere bilete din timp la spectacole, ceea ce ajuta industria divertismentului sa se dezvolte mai corect.

13 mari artisti ai RO au participat la crearea unui spot care compara mersul la spectacol cu o vacanta a sufletului. Printre ei Cornel Ilie si Marian Ralea, ambii cu care stiam ca urmeaza sa construim mai departe povesti. Niciunul dintre cei din spot nu a stiut despre ce e vorba, dar a participat pentru ca i-a placut ideea.

Evident au fost alte stiri in ziare, alte share-uri pe facebook, au pus pe wall-urile lor nu doar artistii implicati, ci si companii independente de teatru sau muzicieni care s-au regasit in povestea clipului.

Apoi, fideli cu ideea de a crea o miscare sociala in care oamenii sa se recunoasca, am cautat sa facem “fapte bune”, sa ajutam fara niciun interes special, sub anonimat total: asa a aparut donatia anonima pentru un tinar boxeur care voia sa se lase de sport pentru ca nu-si permite financiar echipamentul. Antrenorul lui de la Dinamo ne-a spus ca are potentialul sa fie un mare campion dar ca e pe cale sa se lase. Copilul nu stie nici acum cine l-a ajutat, insa zilele acestea ii vom duce bilete la concert si dupa show va face cunostinta cu Cornel Ilie si colegii lui.

Si, din nou, am avut stiri in ziare. Deja jurnalistii ne intrebau despre ce e vorba si se crease un val mare de curiozitate.

La 2 luni de la lansarea Orasului Minunilor in online pe pagina de facebook erau peste 10.000 de oameni, toti veniti organic.

E mult? E putin?

Pagina de facebook a festivalului Anonimul are aproape acelasi numar de fani, pagina Festivalului International de teatru de la Sibiu are putin sub 9.000. Tinteam publicul acesta si am ajuns in 2 luni la o audienta comparabila, desi vorbim de pagini cu vechime de minim 3 ani.

La momentul revealului absolut toate ziarele au scris despre concert, proiect, ideea nastrusnica, Cornel a fost invitat la televiziuni si toata lumea intreba “o sa continue Orasul Minunilor si dincolo de show?”

Ei bine, in paralel cu comunicarea pentru spectacol – care are toate elementele sa supuna spectatorul la o experienta cu adevarat inedita, suprarealista (VUNK se va juca cu toate simturile lor, cu mirosul, cu simtul tactil, le vor crea momente de magie la propriu) – a continuat, din august si pina acum, si comunicarea pentru Orasul Minunilor.

Alte citeva fapte bune – o donatie speciala de lapte praf pentru un copil cu o boala rara, un lapte pe care, cu ajutorul Nestle si Graffiti PR, a fost adus special; o campanie pentru a dona singe – alte campanii de educare si dovezi concrete ca trupa VUNK face ceea ce spune, crede in valorile pe care le-a promovat.

Parte din sustinerea ideilor a fost ca au militat pentru un oras curat, asa ca nu au folosit deloc afisaj stradal ci doar outdoor , tv si radio pentru promovarea concertelor.

Evident cu costuri mai mari, dar au ramas fideli cu ideile pe care le promoveaza.

Orasul Minunilor a continuat cu o poveste scrisa de Cornel Ilie, cu un scurt metraj cu Marian Ralea in care e prezentat primul capitol al povestii, baietii din trupa au devenit super eroi care militeaza fiecare pentru ceva in Orasul Minunilor, va fi curind un serial cu benzi desenate, o carte care se lanseaza la concert cu o poveste scrisa de Cornel Ilie.

Rezultatul?

20 de mesaje/stiri/comunicari legate de Orasul Minunilor in presa in ultimele 3 luni intr-un total aproximativ de peste 300 de aparitii in ziare/site-uri/tv. ( aproape dublu fata de concertul de anul trecut)

O comunitate online in care sunt prezenti unii dintre cei mai importanti si influenti oameni din ro – de la oameni de publicitate, vedete media sau producatori regizori . o comunitate foarte rivnita acum de sponsorii concertului.

Si o lume speciala in care oamenii si-au gasit o oaza de bine. O lume care va continua sa existe si dupa 3 octombrie cind e concertul.

Care a fost cheia?

Tot timpul s-a mers pe nevoile grupului tinta, tot timpul am comunicat lucruri in care trupa crede cu adevarat si-am FACUT inainte de a COMUNICA; a fost mai intii fapta si-apoi stirea. Am creat intimplarile, evenimentele, povestile despre care jurnalistii au scris.

Am schimbat putin sensul comunicarii din entertainment: am ales lucrurile in care liderul trupei crede (Cornel e unul dintre cei mai implicati social si umanitar artisti pe care-i cunosc), am creat evenimente care sa provoace un efect real, o schimbare (nu doar sa fie ceva PRistic) si , cu povestea reala in fata, jurnalistii au preluat foarte usor, iar comunitatea a raspuns prompt.

Dar absolut tot a fost facut cu SINCERITATE.

Acesta este un detaliu din decorul care va fi pe scena pe 3 Octombrie. El pastreaza conceptul tuturor fotografiilor pe care le-am folosit in campania de teasing, in ilustratiile ulterioare. Nimic din ceea ce s-a comunicat nu este intimplator, totul se va regasi – ca bucatile unui puzzle – in imaginea finala a show-ului;

De la comunicarea pentru Orasul Minunilor, pina la transformarea visuala in super eroi a baietilor din trupa (culorile folosite pentru hainele si machiajul lor) , faptele bune si campaniile educationale, toate isi au locul lor pe care spectatorii il vor descoperi in show-ul VUNK in Orasul Minunilor.

***

in loc de concluzie – ca sa raspund la provocarea lui Cristi Manafu despre ce sa faci ca sa ai mai multe povesti despre compania ta – spun doar 4 lucruri:

•Sa te uiti cu o curiozitate reala la ce e in jurul tau

•Sa raspunzi la intrebari cu povesti din companie

•Sa aduci pe cineva din afara companiei care sa scrie despre tine

•Sa provoci tu povestile, daca te tin friiele, care sa intereseze si sa miste oamenii

Dar orice ai face, TREBUIE SA FII SINCER.

Va multumesc.

Webstock, septembrie 2014

***

precizare pentru online; intreaga integrare VUNK in Orasul Minunilor ( cu imnul Ne Facem Auziti, cu campania electorala a membrilor trupei si comunicarea directa despre concert, cu refacerea unor cladiri simbol ale Romaniei care au luat un nou chip pentru Orasul Minunilor si care se regasesc si in videoclipul piesei Ne facem auziti) va fi subiectul unei prezentari ample la o conferinta viitoare cind vom avea cifrele finale ale proiectului.

Citeva observatii la o saptamina de la lansarea Telekom in RO

10 years ago

Citeva observatii la o saptamina de la lansarea Telekom in RO

N-am fost niciodata atit de aproape de un rebranding la nivel national cum – prin natura evenimentelor – am fost la lansarea Telekom in Ro.
Cosmote si Romtelecom sunt astazi impreuna Telekom si ce mi s-a parut mie a fi magie tine de desfasurarea de forte din spatele lansarii.

Am avut prieteni (echipa Sublime Romania care manageriaza si trupa VUNK) care au lucrat pentru lansare in toate cele patru orase in care au fost superconcertele Aprinde Magenta: Iasi, Cluj, Bucuresti si Berlin. Si stiu cita munca a fost in spate, dar si cum au reusit sa se sincronizeze ca luminitele magenta sa se aprinda peste tot in acelasi timp.

Mi-a placut ca a venit Inna la concertul de la Bucuresti. Una dintre piesele ei a fost intr-o campanie T din Italia si mi se pare un semn frumos de integrare in globalizare.

Dar cel mai tare mi-a placut cum au continuat actiunile post lansare: a doua zi la Universitate, la metrou, intrarea era magenta. Cum peste noapte magazinele partenerilor – dealerilor parteneri – din centru au fost branduite in magenta.

Imi imaginez ca peste noapte au fost multi oameni care au muncit in zona, pentru ca in seara precedenta nu era niciun semn de magenta in cartier.

Au fost apoi marturiile personalizate ale multor vedete tv, dar si super miscarea de forta cu 150.000 de exemplare ale Ziarului Financiar care au ajuns la tot atitia manageri (va imaginati cum e sa distribui 150.000 de ziare intr-o noapte?!)

Stiu ca foarte multi dintre cei care au vazut ca vine Telekom in ro sunt mai pasionati de ofertele pentru abonamentele de telefonie sau de transfer date ( mi se pare normal, caci sunt utilizatori/beneficiari ai serviciilor ), pentru mine insa a fost o lectie despre rigoarea germana. Si despre munca, planificare, disciplina.

Toate facute cu echipe de romani.

Ceea ce arata ca sunt multe sanse de mai bine in tara asta.

in mai putin de 52 de ore Romania devine magenta :) #fanmagenta

10 years ago

in mai putin de 52 de ore Romania devine magenta :) #fanmagenta

Simbata Bucurestiul si inca 3 orase (Cluj, Iasi si Berlin) ne arata ce inseamna sa fii #fanmagenta si care e puterea fanilor in jocul culorilor.

Mai sunt citeva ore pina la lansarea Telekom in Ro si fanii magenta vor prelua controlul asupra celor mai tari artisti din RO: pot sa le spuna ce sa cinte, pot sa se fotografieze cu ei, pot sa le spuna prietenilor lor ce fac ei in timpul concertelor care anunta lansarea Telekom.

Simbata dupa amiaza se intimpla o premiera in Ro, cu telefonul mobil poti controla unul dintre cele mai mari spectacole din tara – Aprinde Magenta – un show care se desfasoara simultan in 3 orase; trebuie doar sa ai instalata o aplicatie care se numeste HAI si pe care o gasesti aici, prin care poti vota care e ordinea pieselor trupelor preferate, poti cistiga premii si… dupa ce tara e magenta, poti sa –ti descoperi prieteni cu aceleasi interese si acelasi program de distractie.

La Bucuresti, incepind cu ora 18.00 vor urca pe scena din Piata George Enescu Inna,Loredana, VUNK, Antonia, Alex Velea si Smiley , iar eu pentru ca am pile (si aici nu e vorba de VUNK, ci de prietenii mei de la Telekom) pot lua cu mine, ca VIP, un cititor la spectacol.

Am facut concurs saptamina trecuta, acum anuntam fericitul castigator, desemnat prin tragere la sorti dintre toti cei care au comentat. Este… Luminita Cristina. (draga mea, primesti pe mail detalii cum ne intilnim pentru concert)

Ne vedem cu totii in Piata George Enescu daca sunteti in Bucuresti, simbata de la ora 18. Daca nu, ne vedem pe ecrane sau prin aplicatia Hai, cu voi la CLUJ in Piata Unirii sau la Iasi pe Esplanada Palatului Culturii.

Cine are noroc si e la Berlin si ajunge la concert acolo (in Umspannwerk Kreuzberg) este rugat politicos (si cu invidie) sa faca niste foto si sa-mi trimita si mie.

Si pentru ca la mine in cartier e deja magenta (asa e cind stai in buricul orasului, beneficiezi de decoratiuni pe strada mereu,) va pregatesc curind o surpriza fashion… magenta. Ca sa aveti idei cum v-ati putea integra mai bine la concert simbata, iar eu sa va recunosc mai usor prin multime.

VUNK #numaila2 HRC – secvente care nu isi gasesc locul in nicio stire

11 years ago

VUNK #numaila2 HRC – secvente care nu isi gasesc locul in nicio stire

“cele mai tari momente nu pot fi scrise si nu-si gasesc locul in niciun comunicat de presa”, o sa auziti aceste cuvinte de la orice PR de pe lumea asta. uneori se refera la lucruri care tin de etica profesionala (nu poti spune intimplari cu valoare anecdotica daca implica si alti colegi de breasla), alteori sunt secvente de viata, mici detalii, care dau culoare intimplarilor din jur si spun multe despre caracterul oamenilor, dar care nu sunt “newsworthy”, desi si-ar gasi oricind locul intr-un documentar sau un film.

ca aceste secvente pe care le pastrez in minte de la concertul VUNK – #numaila2 de aseara din Hard Rock Cafe.

***

in timp ce Cornel Ilie cinta “Balada pentru o minune” singur la pian pe scena, restul baietilor se odihneau pe niste scari dintr-o laterala a culiselor.

bateristul trupei, Nicu Sarghea, care avea o mina accidentata – ligamentele intinse – isi dadea cu un spray din acela pe care-l folosesc sportivii pentru anestezie locala. cind l-am intrebat “te doare tare?” mi-a raspuns sincer si scurt “e ok, facem treaba”. dupa o clipa s-a uitat curios, cu capul aplecat usor intr-o parte: “n-a fost bine ceva?!”

cind venise la sala purta o atela si primul lucru pe care l-a spus, uitindu-se in ochii lui Cornel, a fost: “am sa cint, nu va faceti griji.”

in varianta de concert a piesei FIECARE e un intro lung instrumental in care Cornel se duce in culise si se schimba; are mereu tricourile fleasca si-asta e un indicator vazut “de aproape” pt efortul pe care-l depune, pentru ca altfel pare ca tot ce se intimpla pe scena e foarte usor.

pe intro-ul ala alearga pur si simplu ca sa tina cit mai mica pauza. aseara, cind s-a intors catre scena, din culise i-a iesit in fata o spectatoare; a luat-o in brate, a ocolit-o printr-o saritura si cu inca o saritura a urcat pe scena.

am in minte imaginea saltului care a cuprins in doi timpi treptele de la baza scenei – cu amplitudine, foarte sportiv, ca un cal de rasa la o cursa cu obstacole. cind a ajuns la microfon parea ca nu depusese niciun efort, ca nici macar n-ar fi fost plecat.

altfel, avea in culise sirop de tuse pt ca era racit.

cind au inceput primele acorduri de la “Numai la doi” publicul a izbucnit in urale. Diana – sora si asistenta managerului trupei, Cristi Stan – cea care are grija sa nu se uite niciun detaliu si sa ne tinem de toate cele planificate in strategii, Diana si-a schimbat intr-o fractiune de secunda expresia chipului: parca tocmai primise un tort mare mare.

uralele acelea (cind inca Andra nu era pe scena), faptul ca publicul recunoscuse din citeva masuri un cintec nou, erau pentru Diana un semn ca acest cintec va avea o viata frumoasa. si asta e mai mult decit orice tort mare mare.

cind pe scena era bis-ul si baietii cintau inca o data piesa noua, “CURAT”, managerul trupei – Cristi Stan – era in cabina artistilor. se oprise pentru doua momente cu mine si cu Cosmin Florea, cel care are in grija look-ul baietilor. avea citeva clipe de relaxare pentru ca imediat ce baietii terminau de cintat urma o sesiune de autografe si el, ca de obicei, devenea gardian protector pentru fiecare membru al trupei.

dar in clipele alea cit inca se mai cinta pe scena, Cristi si-a ridicat genunchii la piept, si-a pus picioarele pe canapea si, in pozitia care amintea de un copil putin necajit care vrea protectie si odihna, ne-a zis “mi-a venit sa pling!”. se referea la o secventa in care avusese un delay de citeva secunde la ceva ce-i spusese Cornel de pe scena.

nimeni din public nu se prinsese de intirzierea in reactie, nici macar noi care eram din echipa. stia el, si stia Cornel.

si in energia dintre cuvintele “mi-a-venit-sa-pling-pentru-faza-asta” era atit dorinta lui de perfectiune cit, mai ales, dorinta de a nu-l dezamagi pe Cornel.

astazi am aflat ca atunci, in timpul spectacolului, Cristi i-a trimis un sms lui Cornel, desi stia ca il va citi abia dupa ce se va fi incheiat concertul.

***

si-o secventa la care n-am fost martora, dar mi-a povestit-o Cornel.

exista o regula nescrisa ca ultimele 10 minute dinaintea oricarui spectacol sunt ale trupei si numai ale trupei. pentru concentrare, pentru intrarea in atmosfera. Cristi are grija mereu ca momentele de intilniri cu fanii care au loc inainte de concert (cel mai adesea sunt post show, dar mai sunt si exceptii) sa se incheie in timp util ca artistii sa aiba cele 10 minute doar ale lor.

aseara cu 2-3 minute inainte de inceputul show-ului, Cosmin Florea era cu meniul de la Hard Rock Cafe in mina si-l intreba pe Cornel daca vrea si el ceva de mincare. Venea de la o prezentare de moda, unde avusese treaba, ii era foarte foame, stia ca va sta acolo pina la 12 noaptea. Voia sa manince, dar se gindea si la ceilalti. Intimplarea a fost amuzanta pentru baieti care, desigur, atunci erau cu gindul la show.

***

mai am imagini din show-ul de aseara: copiii foarte mici (3-5 ani) care topaiau pe scena la “asa si” stind toate versurile si gindul meu ca in 2-3 ani VUNK va fi cea mai mare trupa rock din RO (stiu, sunt aroganta. dar stiu si cit muncesc baietii astia si ce disciplina si vointa au), nebunia de telefoane care s-au deschis cind Cornel i-a invitat pe spectatori sa faca ei un videoclip pentru “Scapa-ma de ea”, tricourile ude ale baietilor cind au venit in culise in pauza dintre concert si bis, oftatul de relaxare al lui Gabi Maga cind s-a terminat show-ul, tensiunea si incordarea lui Bogdan Crucianu de dinainte de spectacol (aveau o piesa noua pe care o repetasera putin).

***

din ianuarie 2013 mi-am pierdut privilegiul de fan VUNK, nu ma mai uit la concerte ca un spectator, sunt focusata pe cu totul alte lucruri in timpul spectacolelor. fac parte din echipa de comunicare a trupei.

in viata, cistigi ceva, pierzi altceva:)

P.S. Pentru a respecta etica, am cerut voie baietilor sa scriu despre aceste secvente.

o carte despre facebook pe care trebuie sa o cititi

11 years ago

o carte despre facebook pe care trebuie sa o cititi

in citiva ani, Facebook-ul a schimbat mintea oamenilor intr-un mod incredibil.

stiu ca sunt printre voi unii care sunt preocupati de cite like-uri primeste o postare.

stiu situatii aberante in care a fost rostit “iti dau un like daca imi dai un like la o postare” (!!!!) si ofer aproape zilnic consultatii despre cum sa sune cite un status ca sa ia cit mai multe like-uri. rareori ma intreaba cineva cum sa sune ca sa fie mai util pentru cei care citesc, sa ofere de fapt o informatie utila si sa nu fie un urlet virtual despre propriul eu.

sunt studii care te socheaza despre cum oamenii asteapta validarea pe facebook si cit de important e pentru unele persoane sa fie bagate in seama acolo.

ei bine, e momentul pentru next level: eficienta pe FB

Alexandru Negrea a scos o carte despre Marketing si Comunicare pe Facebook in 2014. e foarte utila companiilor si celor care sunt persoane publice si folosesc Facebook-ul ca pe un canal de comunicare, dar e foarte utila si pentru cei care vor audienta – cele 15 min de celebritate virtuala pe Facebook – si nu stiu cum sa o obtina. cartea poate fi descarcata gratuit de aici

De fiecare data cind am o problema legata de Facebook il intreb pe Alexandru. Cind am vrut sa facem ordine pe pagina de Facebook a trupei VUNK, tot Alexandru a venit si ne-a dat consultatii. Cred ca daca e cineva in Romania care sa stie sa foloseasca cel mai bine Facebook la potentialul sau, dar cu etica, structura si strategie, acela este Alex Negrea.

Asa ca va invit sa cititi cartea lui. Stiu ca bloggerii sau cei care lucreaza in Social Media pentru diverse companii/agentii o vor face pentru ca il cunosc pe Alex, i-au ascultat prezentarile si stiu ca el este expertul din RO pe aceasta tema. nu pentru ei scriu asta, ci pentru voi cei care petreceti mai mult timp pe facebook decit cu prietenii.

pentru ca mai devreme sau mai tirziu o sa rivniti si voi dupa o validare cit mai mare in acest spatiu virtual.

personal

11 years ago

2014, bine ai venit. astept 2015:)

in delta, cind barcile/salupele se intilnesc pe canale isi reduc viteza. unda de energie pe care o transmite apa, valul care se face de la viteza cu care trece o barca, poate rasturna cealalta barca, asa ca incetinirea e un semn de protectie si de respect. si pentru ca incetinesc, oamenii din barci au timp sa se salute. mai ales ca se vad rar.

*
2013 e primul an in care nu am facut un bilant detaliat, pe luni, cu amanunte de culise, pe blog de la ce a fost.

a fost un an bun.
am luat premii pentru munca mea, am facut parte din juriile unora dintre cele mai importante competitii din tara si-am schimbat putin (in bine, sper) viata unor scriitori, actori, studenti, jurnalisti cu deciziile privind premiantii.
am fost implicata in organizarea (in partea de comunicare) a unora dintre cele mai importante evenimente culturale ale anului (fest international de teatru de la sibiu, fest anonimul, campania UNITER artisti pentru artisti), am trainuit – la TIFF- actori cum sa comunice mai bine.
una dintre cele mai frumoase amintiri ale mele din 2013 e faptul ca, impreuna cu Tiberiu Mercurian, am schimbat ceva in Sibiu pentru totdeauna. si-mi place mult pentru ca iubesc Sibiul, dar si pentru ca oamenii nu vor afla cum de s-a schimbat un anume loc care o sa-i bucure multi ani de acum incolo.:)
am lucrat pentru si cu VUNK in proiecte minunate si gasca de nebuni simpatici de la Sublime (compania care manageriaza trupa VUNK) m-a facut de multe ori sa fiu foarte mindra ca-i cunosc si lucrez pentru ei.
am vorbit in conferinte si-am incercat sa spun, pe limba mea, despre lucrurile in care cred, sperind ca asta ii va ajuta si pe altii sa mearga pe drumul lor cu hotarire si rabdare.

doar ca in reportofon sunt interviurile de la cel putin 8 povesti care asteapta sa fie transcrise de luni de zile. in draft sunt alte citeva articole neterminate. iar pe drum sunt niste prieteni cu care n-am vorbit la fel de des ca in anii trecuti si niste lucruri-situatii-intimplari -povesti-amintiri aminate sau abandonate.

iar 2014 va fi probabil unul dintre cei mai aglomerati ani cu care m-am confruntat pina acum.
stiu ca o sa fac proiecte frumoase care o sa ma bucure si de care o sa fiu mindra, ca o sa-mi implinesc cel putin unul dintre visurile mele mari.
dar la fel de bine stiu ca o sa traiesc in viteza, cu disciplina si cu un timing perfect calculat al fiecarei zile pentru ca altfel n-am sa pot sa duc la bun sfirsit multele puncte de pe to do list.

astazi vreau doar sa le multumesc celor care au incetinit barca lor ca sa ma lase (si) pe mine sa trec. pentru ca reducindu-si viteza cu care au mers pe linga mine, am avut timp sa-i salut si sa-i mai vad din cind in cind. si pentru ca, incetinind, nu ne-am scufundat.

sa va fie bine si sa ne auzim fericiti si linistiti pe 1 ianuarie 2015

*
fotografie de Mihaela Marin (poate cel mai linistitor si mai emotionant loc din Delta, acolo unde Dunarea se varsa in Marea Neagra)

Talkshop – ce sa cititi, vedeti, ascultati in vacanta de Sarbatori

11 years ago

Talkshop – ce sa cititi, vedeti, ascultati in vacanta de Sarbatori

M-a intrebat Ioana Voicu Mauvert pentru revista simpatica de la Promenada, Talkshop, ce muzici/carti/ filme/ spectacole sa aveti alaturi de Sarbatori, dar si cum decorez acasa de Craciun, care-s amintirile mele cele mai dragi din Sarbatorile trecute si … ce i-as spune lui Mos Craciun daca l-as intilni (asta a fost intrebarea mea preferata:) )

Cum vine vacanta de o saptamina las aici recomandarile pe care le-am facut pentru cititorii Talkshop, poate va inspira. restul raspunsurilor, personale, sunt in fotografiile din layoutul revistei, la un click distanta pe fiecare foto.

Sa faceti sa va fie bine de Sarbatori.

Care e, în opinia ta, cel mai frumos film pe tema Crăciunului?

Pentru mine, si nu vorbesc aici cu expertiza cinematografica, e doar un racord personal: Miracolul de pe strada 34. Acum citiva ani, in apropierea Craciunului, m-am dus la coltul strazii Chelsea cu 34, in New York, ca sa celebrez bucuria mea pentru filmul asta. Ca in film, mi-am pus si o dorinta, stiu sigur ca mi se va indeplini:)

Alcătuieşte-ne, te rog, o listă cu piesele clasice care nu ar trebui să lipsească dintr-un playlist tematic de Crăciun.

Pot sa trisez la intrebarea asta? Te rog:) De fiecare Craciun sunt asa de multe difuzari ale cintecelor clasice si te lovesti peste tot de ele incit eu in masina sau acasa nu mai ascult colinde. (Anul trecut piesa mea de rezistenta a fost “Fiecare” de la VUNK si nu stiam ca o sa lucrez cu ei anul asta:) ). Sa trisam putin zic, cu 3+1 piese care suna ca de Craciun, dar sunt altfel.

Judy Garland – Have Yourself A Merry Little Christmas, John Lennon – Happy Xmas, Michael Buble – Home

Si bonus track pentru orice zi din an, Lamb – Gabriel, despre ingerii de pe linga noi. Sau ingerii care am putea fi fiecare dintre noi.

Recomandă-ne câteva spectacole (dans, muzică, teatru) pe care ar trebui să le bifăm până de Crăciun.

Saraiman – Dan Badea si Razvan Mazilu – Stand Up Comedy si dans contemporan intr-un mix care ilustreaza cu umor si eleganta esenta noastra de romani.

Napasta – regia Radu Afrim (Teatrul National) sau cum Caragiale poate fi fashionable, profund, actual si foarte emotionant.

D’Ale – un spectacol dans in regia lui Gigi Caciuleanu cu reinterpretarea temelor din cele mai cunoscute piese ale lui Caragiale pe muzica electronica, rock alternativ sau Beethoven. In spectacolul asta e cel mai emotionant dans pe care l-am vazut vreodata pe Sonata lunii. Si eroul e… Cetateanul Turmentat.

Există vreo carte pe care am putea să o citim, pentru a intra în atmosfera magică a Sărbătorilor de Iarnă?

Momo – Michael Ende. Nu e despre Craciun, ci despre o fetita care are o magie a ei: stie sa asculte, iar oamenii spunindu-i problemele isi gasesc singuri raspunsurile in tacerea ei. E un basm si pentru copii, dar mai ales pentru adulti si vorbeste despre ceea ce cred eu ca inseamna esenta Sarbatorilor din fiecare zi: sa fii atent la cei din jur, sa ai ginduri si vorbe bune, sa iubesti.

11 years ago

31013 asasishow VUNK

daca ma enerveaza ceva cu adevarat la colaborarea mea cu baietii de la VUNK sunt doua lucruri: faptul ca nu mai pot sa scriu despre ei ( nu e etic *) si ca nu mai pot fi spectator.

au trecut 10 zile de la 31013 #asasishow, un concert despre care multi oameni din industria muzicala au spus ca a fost cea mai buna productie a unei trupe romanesti realizata in ultimii 20 de ani. cuvintele astea asezate exact in aceasta ordine nu o sa-mi mai spuna nimic peste 3 ani, 10 ani. sunt insa niste secvente pe care as vrea sa le tin minte. si le scriu aici.

mina domnului Beligan

inregistrarea mesajului domnului Beligan din deschiderea show-ului s-a facut la Teatrul Metropolis (e descrisa ziua aceea in fila de jurnal a trupei aici). ce nu scrie acolo are legatura cu drumul pe care domnul Beligan l-a facut de la scaunul din mijlocul scenei, unde a asteptat sa fie pregatit cadrul si si-a repetat textul, pina la canapeaua de piele rosie pe care a fost facuta filmarea.

la cei aproape 95 de ani, dupa un accident cerebral, Dl Beligan se deplaseaza folosindu-se de baston si sprijinindu-se de cineva. Mona, asistenta domniei sale, este cea care ii este sprijin de obicei, dar, de data asta, sprijin pentru drumul catre canapeaua pentru filmare i-a fost Cornel Ilie.

cind au ajuns la canapea, Cornel a schimbat priza cu care tinea mina domnului Beligan, transformind-o intr-o punte orizontala ca sa aiba suport si mai mare pina urma sa se aseze. o priza foarte masculina, ca la skandenberg, doar ca palma nu era vertical, ci orizontal spre in sus.

ambele brate s-au incordat si au inceput sa vibreze.

Cornel – care face mult sport si se vede pe corpul lui – sustinea toata greutatea trupului dlui Beligan in palma, iar dinsul – pe muschii caruia anii au inceput sa vorbeasca – se sprijinea cu toata increderea.

in tensiunea aceea care era in ambele brate se afla o emotie enorma. am imaginea asta in minte, precum si momentul in care dl Beligan s-a asezat complet pe canapea: in sincron s-au auzit respiratii de usurare. una lina, inteleapta, asumata cu anii, alta ca de dupa o mare ingrijorare si emotie.

fericirea

cind concertul s-a terminat in culise era o altfel de tensiune decit cea care incarcase spatiul in timpul zilei. nu mai era febra pregatirilor, era ceva cald si electrizant si oricare dintre membrii echipei avea nevoie de doar citeva vorbe bune ca sa aiba lacrimi in ochi de fericire.

povesteste foarte frumos despre asta Cristi Stan, managerul trupei, in ultima fila de jurnal pe care a scris-o in filele in care e povestita aventura concertului aici.

acolo, imediat dupa ce Polivalenta se golise de spectatori, am vazut aceasi inclestare a miinilor, aceeasi priza, de data asta putin mai catre vertical, aproape ca la skandenberg, intre Cornel Ilie si Gabi Maga. altfel de sprijin – intru validare, confirmare a muncii si succesului pe care l-au construit impreuna.

putin mai tirziu l-am vazut pe Cornel controlindu-si greu emotiile (cind profesoara de muzica din scoala generala, cea care l-a incurajat sa faca muzica si l-a pus linga Nicu Sarghea, bateristul, intr-o trupa de scoala care acum e VUNK, ii povestea detaliile inceputului), iar -si mai tirziu – l-am auzit rostind: “sunt fericit”.

oglinda spectatorilor

daca am invatat ceva din experienta asta, dincolo de lucrurile profesionale pe care sper ca le voi slefui pentru o data viitoare, am invatat ceva tot din perspectiva spectatorului: cind se termina un concert/ spectacol care va place, spuneti-le asta protagonistilor pe orice cale.

de a doua zi, epuizati fizic si emotional, se incarca si prind aripi din vorbele publicului. asta e de fapt unica unitate de masura care conteaza pentru ei.

altfel, in 2014, la 15 ani de VUNK, stiu sigur ca vor dori sa se spuna ca s-au depasit pe ei – adica “cel mai mare show facut de o trupa romaneasca” – si-o sa dea iarasi pina la ultima picatura de energie pentru asta.

*ca sa rezolv problemele de etica si sa pot scrie pe blog despre concert, am asteptat suficiente (sper) zile ca sa nu para ca folosesc informatiile la care am avut acces pentru cistigarea unei audiente noi. si am cerut voie managerului sa scriu rindurile de mai sus. imi place insa data de astazi 13.10.13 si mi se pare frumos sa pun un punct personal la proiectul 31013, astfel.

foto Petru Ivu si Mircius Aecrim

Matematica, muzica clasica si rock – sau de ce cred ca fiecare dintre noi putem fi “Doers & Innovators”

11 years ago

Matematica, muzica clasica si rock – sau de ce cred ca fiecare dintre noi putem fi “Doers & Innovators”

(speech-ul de la webstock 2013 – Doers & Innovators)

cind Cristi Manafu m-a invitat sa vorbesc la aceasta conferinta, primul gind a fost: eu n-am inventat nimic, n-am ce sa caut acolo…. el s-a aparat si-a justificat alegerea, eu l-am ascultat politicoasa…

dar dupa aceea, am mai stat putin si m-am gindit si mi-am dat seama ca sunt citeva lucruri care ar putea fi considerate in categoria “celor care fac”.

pentru cei care nu ma cunosc, citeva cuvinte despre activitatea mea profesionala de pina acum.

am facut parte din echipa care a creat europa fm si unmele dintre campaniile promotionale create de mine in anii 2000 inca se mai fac anual la europa fm, am fost redactorul sef al revistei Tabu si am realizat citeva premiere jurnalistice cu acea revistaa, neatinse nici acum de alte publicatii, iar acum sunt jurnalist free lancer, produc continut pentru diverse companii si am un blog – simpa il numesc eu – bazavan.ro care nu seama cu celelalte bloguri din online – pentru ca eu obsnuiesc – m-am antrenat – sa ma uit putin altfel la lucrurile din jurul nostru.

as putea spune ca sunt unul dintre oamenii care stiu sa-si transforme dorintele in actiuni si sa si le duca la bun sfirsit. dar cred ca toti putem face asta, daca respectam niste lucruri. ca sa le intelegeti mai usor am sa va spun trei mici povesti din viata mea. care au legatura in ordine cu matematica, muzica clasica si muzica rock.

matematica.

mi-a placut matematica la scoala si m-a dus mintea sa avansez repede prin materie, asa ca profesorul meu din scoala generala, ca sa-mi tina interesul captat obisnuia sa ma provoace, imi dadea cite o problema si imi spunea ca pot sa fac ce vreau eu daca gasesc o rezolvare mai scurta si mai rafinata decit cea pe care o va prezenta dinsul.

era o mare provocare pentru ca era nevoie sa muncesc mult, sa citesc mult in paralel, dupa ce rezolvam problema sa ma intorc la ea din mai multe unghiuri ca sa caut cea mai simpla dintre rezolvari. iar asta ma obliga sa gindesc mereu… altfel, outside the box.

in toti cei 4 ani de scoala generala, desi am fost olimpic la matematica, am reusit doar de 3 ori sa am o solutie mai rafinata la probleme decit variantele dinsului si le tin minte pe fiecare dintre ele, dar exercitiul asta de a curata rezolvarea unei probleme mi-a schimbat definitiv modul de a gindi: m-a ajutat sa incerc mereu sa caut ceva si mai bun, si mai creativ, si mai rafinat. si-0am dezvoltat o voluptate a rafinarii lucrurilor pe segmente inchise.

muzica clasica

eu am fost un copil care a venit dintr-o familie saracutza, din parinti muncitori in Romania socialista. am avut bunici la tara, mi-am petrecut vacantele la islaz… cam ca La medeleni sau povestile lui Creanga.

tataie avea doi frati – cei mai destepti si mai realizati oameni dintre neamuri; amindoi mutati la Bucuresti: unul inginer – Ion, celalalt compozitor- Gheorghe.

Gheorghe Bazavan a fost primul om care a avut legatura cu creatia – in cea mai pura forma a ei – pe care eu l-am intilnit.

eram preferata lui, desi veneam din doua lumi total diferite, iar eu cind il ascultam mi se parea ca vorbeste o alta limba. mi-a zis odata ca sunt rasata si ca asta nu e de la parinti, o am eu in singe… aveam vreo 10 ani si n-am inteles ce inseamna “rasata”, m-am dus si m-am uitat in dictionar si, pentru ca explicatia era legata de cai, mi s-a parut ceva rau.

gheorghe – zis unchiul gogu – a vrut sa ma invete muzica clasica, iar asta pentru mine parea mult mai complicat decit definitia cuvintului “rasat” din dictionar.

intr-o zi mi-a cintat la pian – avea un pian mare cu coada intr-una dintre camerele apartamentului lui de pe Fainari si eu ma gindeam mereu “cum or fi urcat magaoaia asta uriasa la etajul 5?” – mi-a cintat deci intr-o zi la pian o gama si-a spus “sunt doar 7 note muzicale” si cu ele se pot face combinari infinite de muzici.

“n-are cum sa fie infinite pentru ca matematic vor da un numar finit combinatiile de 7”, am facut eu pe desteapta.

“ok, sa spunem ca sunt putin mai multe pentru ca ai tonuri si semitonuri si game diferite, dar ai sa vezi de-a lungul vietii tale ca vei gasi mii de cintece care nu seamana unul cu celalalt. iar asta nu are legatura cu stiinta, cu matematica ci cu simtirea si imaginatia oamenilor.

desigur, iar n-am inteles toate nuantele a ceea ce a spus. si n-am fost niciodata prietena cu muzica clasica. de fiecare data cind a trebuit sa stau sa ascult ceva clasic, m-am rasucit in scaun ca puiul la rotisor.

anul asta, la Festivalul Enescu blogul meu a fost partener. am fost intr-o zi sa ascult Simfonia nr 1 a lui Enescu si s-a intimplat ceva straniu. m-am asezat linga doamna Rodica Mandache care mi-a spus: “cu muzica clasica e simplu, ori o asculti si-ti place, ori te doare capul si atunci sigur au facut ceva gresit oamenii de pe scena”

brusc nu mi-a mai fost frica sa ascult. nu mi-a mai fost teama ca nu as fi suficient de pregatita ca sa inteleg ceea ce au scris niste minti luminate de acum sute de ani.

si-asa s-a intimplat ceva magic: literalmente a fost ca si cum s-a deschis un culoar printre notele pe care le ascultam. am intrat intr-o lume noua si mi-am imaginat povesti frumoase despre ce ascult, am fost intr-un film al meu, cu emotiile mele.

si mi-am dat seama ca toti anii astia nu am fost prietena cu muzica clasica, nu pentru ca nu eram suficient de culta (n-ai nevoie sa fii cult pentru asta, e o prejudecata), ci pentru ca eram ca un copil care a invatat sa inoate, dar care se tine inca de marginea bazinului, fiindu-i frica sa -si dea drumul in larg.

si ca uneori, pentru a intelege creatiile altora trebuie pur si simplu sa te relaxezi, ca sa plutesti.

muzica rock

tot zilele astea am avut privilegiul sa inteleg o alta latura a ceea ce inseamna sa fii creator. desi am platit cu multi nervi pentru lectia asta.

de la inceputul anului lucrez cu trupa VUNK pe partea de comunicare – intr-un fel cam ceea ce am facut pentru europa fm, radio 21 sau radio guerrila – si baietii sunt acum in vrie foarte mare pentru ca au pe 3 octombrie un concert foarte important, poate cel mai important concert al carierei lor.

ei bine, acum citeva saptamini, ne aflam intr-o intilnire de lucru in care membri echipei discutau posibilitatile de inovatie tehnologica pe care sa le foloseasca in show. la intilnire se aflau managerul trupei, Cristian Stan, Cornel Ilie, liderul si creierul a tot ce se intimpal in VUNK si Gabriel Balan, cel care administreaza toate expunerea online a trupei.

propunerea mea era un proiect care multiplica efectul din sala catre alte citeva zeci de mii de spectatori, folosind social media – internetul in general. costa aproape 7000 de euro.

propunerea lor costa 20.000 de lire sterline si ii atingea exclusiv pe cei 5000 de spectatori care vor fi in sala polivalenta.

ne-am contrat foarte mult despre eficienta, despre costul pe cap de spectator al investitiei si efectul pe care il pot obtine solutiile propuse. n-aveam banii pentru niciuna dintre propuneri, dar logic era ca e mai viabil sa facem proiectul care costa mai putin si atingea mai multa lume.

ma rog, logic pentru mine, pentru ca ei o tineau una si buna: cel mai bun ar fi proiectul de 20.000 de lire sterline. pentru ca spectatorii vor trai niste emotii speciale, pentru ca show-ul va fi adus la un alt nivel in romania.

am plecat necajita de la intilnirea aceea, a fost prima data de cind lucram impreuna cind lumile noastre erau fundamental diferite. chiar si faptul ca si ei incercasera multe minute sa ma convinga ca ideea lor e mai buna, desi puteau sa-mi spuna simplu “asta facem, gata”, imi arata ca si ei isi doreau sa fim – ca de obicei – pe aceesi lungime de unda in strategia proiectelor.

mi-am zis “ok, ma supun majoritatii pentru ca nu e proiectul meu, nu e business-ul meu, iar ei stiu mai bine decit mine unde vor sa-si duca afacerea”. dar a fost doar ca sa ma linistesc pt ca eram dezamagita, necajita ca se arunca in gol cu ceva care in mintea mea tinea mai degraba de ego.

a doua zi am primit un mail de la manager care, printre alte lucruri de rezolvat/comunicat, ma anunta ca … ‘facem credit la banca ca sa facem proiectul de 20.000 de lire sterline”

am fost: wtf???? mi s-a parut o foarte foarte mare nebunie.

am avut nevoie de multe ore de gindire ca sa inteleg unde era diferenta dintre noi.

eu am fost si voi ramine pentru toata viata un spectator; ma voi bucura de emotiile si senzatiile pe care mi le vor oferi artistii de pe scene, cu gindul ca mi se cuvin, pentru ca am platit un bilet pentru asta.

ei sunt CREATORII si stiu ca daca nu controleaza/ initiaza ei senzatiile dintr-un show, spectatorii nu vor trece la nivele superioare ale emotiei. ei stiu ca doar de ei depinde cit de intensa poate fi amintirea spectatorului despre un show.

eu sunt ca un copil care stie ca-si va primi doza de rasfat pentru ca a facut tot ceea ce trebuia, in cazul de fata si-a platit biletul de intrare.

ei sunt “parinti” pentru spectatorii – copii si sunt gata sa faca sacrificii care par nebunesti pentru ca acestia sa -se bucure de mult asteptata doza de “rasfat”. care trebuie sa fie de la o experienta la alta, mai surprinzatoare. si mai memorabila.

cind am inteles asta nu i-am mai considerat nebuni, ci m-am bucurat ca tocmai am beneficiat indirect de o lectie despre a fi creator: daca vrei sa schimbi cumva lumea – trebuie sa risti si sa preiei actiunile in dreptul tau, in felul tau, cu crezul tau.

***

care e legatura intre aceste trei povesti si tema de astazi Doers & Innovators?

cum spuneam la inceput eu cred ca fiecare dintre noi putem in dreptul nostru, in partea noastra mica de lume, sa facem schimbari in bine fie si de citiva milimetri, dar pentru asta avem nevoie de citeva lucruri:

sa invatam sa transformam dorintele noastre in actiuni si sa le facem chiar daca pentru altii par nebunesti,

sa fim cu mintea deschisa si sa nu ne fie frica ca ne vor judeca altii ca nu intelegem lucrurile la standard, atita timp cit experienta ne atinge pe noi si ne invata ceva despre noi si despre ceilalti.

sa ne dam drumul in bazin si sa plutim, ca sa ne folosim si de alte simturi nu doar de logica pentru a cauta raspunsuri

si sa cautam de fiecare data solutii mai simple si mai rafinate, mai iesite din rind, la problemele pe care le intilnim.

si daca astazi ati ascultat si veti mai asculta povesti ale unor oameni care vi se par speciali si care va surprind si va emotioneaza cu realizarile lor, as vrea sa va ginditi diseara acasa ca fiecare dintre voi puteti face asta, ba chiar mult mai bine in interiorul lumii voastre, pentru proiectele voastre, pentru problemele care vi le puneti.

dar sper sa aveti ambitie si perseverenta ca sa gasiti o solutie mai simpla si mai rafinata decit a celor care v-au fost profesori astazi.

va multumesc frumos.

27 septembrie 2013

premiile mele in online -“succesul vine cind nu te mai astepti”

personal

12 years ago

premiile mele in online -“succesul vine cind nu te mai astepti”

ai grija ce-ti doresti ca o sa ti se implineasca, stiu vorba asta bine pentru ca mi se intimpla des sa o vad adeverindu-se.

anul trecut imi doream foarte tare sa cistig premii pentru munca mea din online. avusesem un an minunat jurnalistic (cu interviuri pentru blogul meu, nu pentru vreo revista, cu Steve McCurry, Akram Khan, Genny Tartakovski, fusesem la 2 pasi de Demi Moore si Gwen Stefani, prestasem o multime de alte articole originale, continut creat de mine, cu surse, telefoane si deranj. aici anul meu 2012 ca un maraton ), iar la ceremoniile care validau munca oamenilor din online fie ma chemau in juriu, fie nu ma bagau deloc in seama.

in 2013, desi suntem aproape la jumatatea anului, am primit mai mult decit mi-am dorit tot anul trecut: doua dintre cele mai importante premii in online (blogger Pro CSR la CSR Romanian Awards, si Best Woman Blogger la Digital Divas).

si nu m-am dus la niciuna dintre ceremonii sa-mi ridic premiul:)

a fost un inceput de an in care am facut citeva lucruri importante pentru mine in zona jurnalismului (cartea despre X Factor e unul dintre ele, interviul cu frumoasa din jungla e altul, profilul mecanicului de pe locomotiva Trenului Regal intra si el aici, si mai sunt citeva care-mi sunt dragi, un interviu cu Diana Krall e pe banda si vine curind curind:) ), dar in primele luni ale lui 2013 m-am concentrat mai mult pe proiecte in zona de comunicare ( VUNK, Artisti pentru Artisti – UNITER, Festivalul International de Teatru de la Sibiu).

***

la Digital Divas, Oana Pellea spunea ca “succesul vine cind nu-l mai astepti” si mi se pare ca mi se potrivesc vorbele ei zilele astea.

tot acolo, Cornel Ilie spunea ca “oamenii scriu ca sa fie auziti” si ma gindeam ca eu scriu pentru ca, uneori, vad ( mai degraba simt) in niste oameni sau intimplari detalii care spun alte povesti decit cele pe care le auziti de obicei.

uneori, de la o senzatie pe care nici macar nu o pot verbaliza imi spun “trebuie sa fac reporting in directia asta, o sa iasa ceva”. si traiesc o mare bucurie cind aud “dar eu nu am vazut asta” sau “habar nu aveam ca omul asta e asa.”

si mai scriu pentru ca vreau sa arat partea frumoasa a intimplarilor/lucrurilor in speranta ca , pas cu pas, oamenii care ajung pe aici si citesc vor invata sa caute si ei jumatatea plina a paharului.

zilele astea ma reintorc la scris pentru un proiect pe care-l veti vedea in maximum doua luni si care sper ca va lasa “urme” in online.

multumesc frumos celor care m-au votat la Digital Divas.cum va multumesc mult voua celor care veniti zilnic aici ca sa cititi ceea ce scriu.

P.S. ma bucur tare ca printre premiantele Digital Divas s-au aflat si Noemi Revnic si Placerile lui Noe, dar si Liliana Olescu cu lilik.ro. doua tinere doamne pe care le-am stresat nesfirsit ca sa-si gaseasca un loc de exprimare in online, stiind ca au ce spune.

citeodata am privilegiul de a ramine fan – VUNK la FITS

12 years ago

citeodata am privilegiul de a ramine fan – VUNK la FITS

la ceva mai bine de o luna dupa ce am inceput sa lucram impreuna (prin martie adica), am aflat ca trupa VUNK merge la Sibiu in iunie. intr-o intilnire cu Cristi Stan si Cornel Ilie, ne confruntam programele pe termen mediu ca sa stim cum planificam proiectele si am anuntat ca intre 9 si 17 sunt la Sibiu, unde urma sa ma ocup de comunicarea online a festivalului international de teatru.

“pe 15 si noi suntem la Sibiu”, a zis Cornel.

“ce faceti acolo?”

“cintam in Piata Mare”.

“in Festival?”

“da.”

am facut ochii mari, m-am bucurat. era inca una din coincidentele simpatice care sunt in jurul colaborarii noastre. ne adunam la Sibiu, intr-un loc in care ne e drag tuturor.

***

cind mai erau citeva saptamini au inceput sa se pregateasca pentru concert. si intr-o zi a aparut filmuletul asta.

a fost ideea lui Cornel, scenariul lui si l-au produs singuri. singura mea participare a fost sa-l transform in stire (de la distanta, pentru ca eram plecata din Bucuresti) si doar pentru ca am fost incintata de rezultat.

dar, inainte de orice, a fost un semn pentru mine ca e important pentru ei acest eveniment. era important si pentru mine – ego-ul isi spunea cuvintul, trebuie sa recunosc – pentru ca veneau in lumea mea: mai aproape de teatru si film, nu erau in lumea rockerilor, a muzicilor. dar nu le-am zis asta pentru ca nu e parte din job, iar ego-ul meu poate sa se descurce in orice conditii, a trecut prin multe.

***

iar simbata seara a fost concertul. habar nu aveam ce au pregatit si, pentru ca backstage-ul mi se pare o chestiune foarte intima si nu-mi place sa fiu acolo (daca nu e vorba de reporting pentru un articol nu gasesc nicio bucurie in a vedea emotiile oamenilor de dinainte de un spectacol, mi se pare ca pierd o parte din ceea ce inseamna magia de pe scena), mi-am gasit un loc bun in public sa ma bucur ca orice fan.

cind a inceput jocul de lasere din deschiderea concertului, o fetitza de 4 ani din fata mea a ramas cu gura cascata. ii arata tatalui ei cu degetul licuricii care ramineau pe acoperisul cladirilor din Piata Mare; locurile unde razele verzi ale laserelor intilneau o forma plana.

cind s-a lasat noaptea, turnul din Piata Mare se vedea demential pe un cer suparat putin, iar scena luminata, plina de lasere arata foarte occidental.

mai tirziu, o doamna care isi tinea sotul de mina (undeva pe la 30 de ani si ea si sotul), l-a luat in brate si l-a sarutat. erau versurile “Stiu ca nu mai esti ‘amore mio’/ Dar mai da-mi doar o noapte de-adio”.

la “Pierderea lor” o alta fetita care statea pe umerii tatalui ei a inceput sa le faca cu mina baietilor de pe scena. erau la mare distanta de ea, era si intuneric, nu aveau cum sa o vada, dar in gestul ala cu mina ca si cum ai saluta pe cineva pe care-l stii, era mult din ceea ce eu cred ca inseamna magia spectacolului. si era real pentru ca fetita era prea mica pentru a avea orice alta reactie decit una organica, sincera.

la “Vreau o tara ca afara”, au cintat miile de oameni din piata. Cornel le spusese ca tot ceea ce a vazut legat de festival arata ca afara. si oamenii de linga mine erau fericiti ca le era validat orasul si, implicit, erau validati si valorizati si ei.

la “Pleaca”, desigur, a fost delir. sareau ca mingiile, cu mic , cu mare.

au fost peste 15.000 de oameni. super concert. super energie. super trupa. super public.

a aratat si a sunat super occidental (si am putere de comparatie pentru ca am vazut toate celelalte concerte din piata) si, intr-un mod straniu, desi ma bucuram f mult pentru ce au facut pe scena, pentru prima data mi-a parut rau ca lucrez pentru ei, pentru ca orice as scrie/spune poate fi considerata reclama. (nu e. scriu rar despre ei si tin la etica, nu amestec lucrurile)

altfel, me – super happy & super proud. a fost nu doar unul dintre cele mai bune concerte ale lor la care am fost, dar a fost si unul dintre cele mai bune din Ro pe care le-am vazut. de asta am si scris. ca sa pot pune multe fotografii si sa vedeti ceea ce ati pierdut pentru ca nu ati fost in Sibiu.

P.S. in cele 10 zile de FITS, am masurat distantele in “cite Fiecare“: de unde locuiam pina la Teatru – ascultam piesa de 5 ori, iar pina in Piata Mica, unde mi-am petrecut multe dimineti – de 6 ori. desigur, am intrebat in avans daca e piesa in playlist. a fost.

12 years ago

TIFF – a little magic

mai devreme am fost sa vad un film care sper sa ia premiul cel mare – Wadja – primul filmat de o femeie si produs integral in Arabia Saudita. povestea unei fetite care se opune sistemului intr-un fel tandru si naiv: isi doreste o bicicleta si face totul ca sa o obtina (fetele nu au voie sa aiba biciclete in Arabia saudita)

am plecat de la cinematograf cind se innorase si mi-am propus sa urc pe ritmul muzicii din casti cele 200 si putine scari pina la hotelul in care locuiesc, ca sa am timp sa-mi fac curat in minte si sa ma pregatesc pentru scrierea prezentarii pe care o am de sustinut astazi. (un mini curs de branding personal pentru actorii din proiectul 10 pentru film)

pina am ajuns la scari a inceput ploaia. tare.

am perseverat cu muzica in casti (oricum eram pregatita sa ma spal pe par – daca nu zic ceva teribil de inteligent macar sa-mi stea parul bine:) ) si in citeva minute eram fleasca. renuntasem la ochelarii de vedere pentru ca as fi avut nevoie de stergatoare pentru ei, asa de tare ploua.

urcam in ritm cu muzica gindindu-ma ca ma voi odihni la un pasaj cu bolta, de sub un pod.

cind a inceput sa se vada pasajul, din casti s-a auzit unul dintre cintecelele mele preferate – Fiecare (Vunk) si cum urcam eu, sustinut, prin ploaie, versurile geniale pareau coloana sonora din finalul unui film in care e o metafora cu un drum catre ce ai nevoie.

(imi place mult cintecul asta, atit de mult incit ii stresez mereu pe baieti intrebindu-i “e in play list?” daca se intimpla sa merg la vreun concert de-al lor. versurile primei strofe mi se par a fi cele mai bune versuri care au fost scrise in ultimii 10 ani sau chiar mai mult in muzica RO. dar am in Ipod mai multe cintece decit cele 200 de trepte pe care le-am urcat, asa ca mi-a placut mult coincidenta)

s-a terminat cintecul fix cind am ajuns sub bolta. m-am intors si am facut o fotografie cu scarile pe care le urcasem.

intre timp a iesit soarele, iar eu inspirata de intimplarea din ploaie, am cerut voie de la simpaticii din trupa VUNK sa folosesc un exemplu din experienta colaborarii cu ei in prezentarea pentru actori.

ia si pentru altii fericire/ bucurie /zimbet

12 years ago

ia si pentru altii fericire/ bucurie /zimbet

luni mi-am petrecut jumatate de zi in tren pe drumul catre Cluj. am fost atit de in alergare dimineata inainte de a pleca incit nici nu am mincat. in tren am chinuit niste sticksuri, iar pe la 10 seara cind mai aveam o ora de mers, am rugat-o pe buna mea prietena Ana Maria- care se plimba cu masina pe la Tirgoviste – sa manince ceva si pentru mine.

nu m-a ajutat foarte tare la stomac, dar la moral mi-a fost de folos.

simbata dimineata eram in Grecia. era prima dimineata in care n-a trebuit sa ma trezesc la 6 pentru ca aveam de scris, ci doar ca sa merg pe plaja si sa stau la soare. am petrecut aproape 2 ore – in liniste – dar pentru citeva minute bune m-am gindit si la Raluca, o prietena care ma rugase sa iau putin din liniste si soare si pentru ea.

pe plaja aia era ceva ciudat pentru ca am gasit cele mai multe pietre in forma de inima, parea ca sunt puse de cineva in drumul meu. am luat citeva in bagaj si am una si pentru Raluca.

cu o simbata si mai in urma vorbeam cu un prieten, Cristian, care se afla la Zagreb. era necajit ca ploua asa de tare ca el nici nu putea sa iasa din casa sa-si cumpere o cafea. i-am spus ca beau eu o cafea si pentru el.

***

nu remarcasem intimplarile astea desi sunt convinsa ca sunt in viata mea de multa vreme, dar dupa ce simpaticii de la VUNK au lansat cintecelul Asa si? care are, in varianat video lyrics mesajul ““Cateodata pentru fericire trebuie sa stai la coada… Cind iti vine rindul ia si pentru altii. ” am inceput sa le vad.

acum ma gindesc ca ar fi frumos sa se duca mai departe – ca-n Pay it forward – spiritul de a face ceva pentru altcineva/ in locul altcuiva fie si cu gindul, doar ca sa provoci un zimbet.

cum ar fi sa pornim o “vinatoare” de “iau si pentru tine fericire/bucurie/zimbet”?

cauta pe cineva despre care simti ca are nevoie de un asemenea gest si scrie despre el/ea si gestul tau pe blog. explica de unde a venit inspiratia gestului – fie cu un link aici, fie cu clipul baietilor de la VUNK.

apoi anunta alti prieteni sa faca si ei un gest similar. cu putin noroc de oameni buni, am putea face citeva oaze de zimbete in jurul nostru.

eu dau mai departe provocarea pentru Vlad Dulea , Sabina Cornovac si Ina Hofnar. pentru ca stiu sigur ca si lor li s-a intimplat sa faca in dreptul altora mici lucruri, dar si sa ia altii zimbet/ fericire/bucurie pentru ei. dati mai departe?

12 years ago

asa, si?

prietenii mei care stiu milioanele de ghinioane prin care am tot trecut in ultima saptamina, stiu ca acest cintec (Vunk – Asa, si?) e imnul meu in aceste zile. noroc ca are o linie melodica foarte usor de memorat si pentru un afon ca mine, sa-l pot fredona.

asa s-a nimerit, planetele se aliniaza cum vor ele.

dar refrenul ala care spune Citeodata pentru fericire trebuie sa stai la coada. Cind iti vine rindul, e frumos sa iei si pentru altii. Si sa dai mai departe e f f f f adevarat.

ceea ce va doresc si dvs:) de fericire vorbesc.

personal

12 years ago

Oana, ciinii si matematica iubirii

Oana e calda, empatica, isi face treaba cu mult suflet si are o filosofie de viata care are la baza faptele bune si iubirea pentru cei din jur. E studenta si va fi un kinetoterapeut minunat – a vrut sa faca meseria asta ca sa-i ajute pe oamenii cu probleme.

Oana e terapeuta mea preferata de la Silhouette.

***

Ieri, in pauza mea de rasfat de la Silhouette, Oana mi-a facut dimineata frumoasa cind mi-a spus ca a vazut videoclipul Doi Somnambuli al baietilor de la VUNK (principala mea preocupare intru promovare in saptamina care se incheie) .

Ii placusera mult cateii, dar si baietii cum stau ei la inceput cuminti si “latra” la sfirsit. insa ce ii placuse cel mai mult era mesajul din fata cintecului. (“Dragostea e oarba, o spun oamenii./Dragostea e muta, ne-o arata animalele./Arata ca iubesti fara sa spui niciun cuvant”)

“chiar ar trebui sa invatam de la cinii despre iubire. Kiki – un pechinez de 10 ani – cind vin mama si cu tata acasa, se bucura si sare pe ei si da din coada. oricare dintre ei ar veni primul; nu conteaza, se bucura din nou la fel si pentru urmatorul. iar cind se cearta parintii mei, latra la ei. si-apoi se duce si se aseaza linga cel mai necajit. stie ea ca cel care e cel mai suparat are nevoie de consolare. nu e asta iubirea adevarata?!” , mi-a zis Oana.

apoi, ca fetele, am vorbit despre iubire si despre dragoste. iar eu, desigur, am ajuns la matematica iubirii:)

***

iubirea – ne-o demonstreaza animalele care nu si-au pervertit inca mintea prin ascunzisurile dialogului – e un act unilateral.

e vorba de instinct, atractie si sentimentele tale ghidate de niste proiectii personale.

iubirea e un drum cu sens unic, neconditionat de ce apare pe sensul celalalt.

daca ai noroc in viata si iubirea e bijectiva (ha!, adica cu sens dublu, vine si din partea cealalta) e dragoste. poate fi un cuplu, poate fi altceva.

iar cind intelegi si-ti asumi ca iubirea ta nu trebuie sa fie conditionata de nimic altceva (ca toate celelalte tin de ego , de dorinta de atentie, de dorinta de protectie) ai o libertate minunata: stii ca stai intr-un cuplu atit timp cit iubesti.

si pentru ca iubirea ta e un sens unic, realizezi usor ca n-au rost nici gelozia, nici nesigurantele “dar ma mai iubeste?”. iti evaluezi corect sentimentele si pleci daca nu-ti mai place cum arata drumul tau.

matematic vorbind, iubirea e o conditie necesara, dragostea e una necesara si suficienta:)

si, desi pare straniu, e o lectie pe care o inveti foarte usor de la animale.

***

asta e clipul VUNK, Doi Somnambuli. si nu, n-am avut nici cel mai mic aport la ideile din clip sau la mesajul lui. Cornel Ilie este creierul creativ. si nici n-am purtat aceasta conversatie si cu baietii; sunt unele cazuri in care prea multa matematica strica:))

in fotografie sunt Maverick si Benelli, vedete la Hollywood si in clipul Doi Somnambuli.