inel pandorainel pandora

Finalisti concurs Pandora, povestea 2

comenteaza la povestea care iti place cel mai mult (aici celelalte 2 povesti) si cea care aduna cele mai multe comentarii primeste un inel Pandora

CAND AM INCEPUT SA MA IUBESC
Ioana

Faptul ca am inceput sa ma iubesc e poate cea mai mare victorie personala. Primind provocarea Cristinei Bazavan sa scriu despre asta m-am gandit ca as vrea s-o pot face cat se poate de sincer. Sa scormonesc si sa scot din mine tot ce nu as fi avut curaj sa spun inainte sa incep sa fac ceva pentru mine. Pentru ca, desi poate fi un imbold pentru oricine isi doreste un numar de kilograme in minus, ma gandesc mai ales la cele care, asemeni mie, mai duc in spate un om.
Am avut intotdeuna probleme de greutate. Mari. Am avut variatii uriase. Am tinut tot felul de cure, dupa ureche sau recomandate. M-am infometat sau am mancat haotic cand am uitat de mine.
Stiu foarte bine mentalitatea omului gras sau si mai bine, a femeii grase. Stiu perioada de “ ma simt bine in pielea mea si cine ma iubeste, ma iubeste si asa”. Am trecut prin faza de “ stiu ca trebuie sa tin regim, dar n-am vointa”. Sau de “ nu pot trai toata viata tinand regim”. Cunosc gandul de “ acum am slabit putin, hai ca nu m-oi ingrasa dintr-o bucatica” ( si inca o bucatica, si inca una…pana pierzi tot ce ai castigat). Stiu si “acum nu ma gandesc la slabit. Sunt nervoasa ( suparata/stresata/deprimata/melancolica, etc) si trebuie sa mananc ceva”. Am vazut si privirile pline de repros sau pe cele pline de mila. Am simtit tacerile atat de grele ale celor care ma iubesc. Si mi-am dus in spinare, alaturi de multele kilograme in plus, frustrarile,furiile, complexele, nesimtirea si nepasarea. M-am inchis de buna voie intr-un corp care nu mai avea nimic in comun cu mine, sufocandu-ma ( la propriu si la figurat) undeva, adanc, inlauntru.

Ajunsesem la 120 de kg si eram foarte suparata pe mine mai ales pentru ca reusisem in urma cu cativa ani sa mai slabesc si, din comoditate, din delasare, din prostie, nu am cerut ajutor atunci cand n-am mai putut singura sa gasesc drumul.
Vi se pare ca sunt prea dura ? Pai hai sa va spun cum ma simteam la gabaritul mentionat : faceam tahicardie ( incepusem chiar sa iau medicamente pentru asta), ma dureau ingrozitor calcaiele, spatele si genunchii, respiram ca o locomotiva cu aburi cand urcam 5 trepte sau mergeam 50 de metri pe jos, aveam migrene si niste stari de rau ingrozitoare inainte de menstra. Apoi am inceput sa ma neglijez cu totul pentru ca mi-era rusine sa merg la cosmetica, la epilat sau in magazine unde invariabil mi se spunea : masura dumneavoastra nu avem. Imi era rusine in final sa ies in lume sau daca am reusit s-o fac pana la urma nu mai aveam curaj sa deschid gura. Aveam sentimentul ca-i deranjez pe cei din jur, ca prezenta mea ii rusineaza si nu eram capabila sa-mi mai exprim gandurile sau ideile pentru ca nu voiam sa atrag atentia asupra mea. Sigur ca nu constientizam nimic din toate astea, dar m-am trezit intr-o buna zi ca traiesc alaturi de o persoana pe care o detest.

Fizic, mental, psihic. Si atunci am inteles ca TREBUIE sa ma iert si sa incep sa ma iubesc din nou. Pentru ca altfel dispar. Dispar ca personalitate si chiar ca viata ( un infarct sau un atac cerebral erau oricand posibile).
Mai intai am inceput sa am grija de sufletul meu pentru ca sa ma pot ierta. Si am inceput sa ma gandesc la solutii. Am inceput sa vorbesc despre problema pe care o am. ( inainte nu suportam nici sa mai vorbesc despre asta, nici sa vad vreo emisiune sau vreo carte pe aceasta tema). Sa cer pareri, sfaturi si sa-mi repet zi de zi : TREBUIE sa slabesc. VREAU sa slabesc.

Stiam ca nu va fi usor si ca vor exista momente de slabiciune. Asa ca am hotarat sa merg la un nutritionist. Sa fiu indrumata si controlata. Dar dorinta de a reusi era a mea si era mare. Sunt perfect constienta ca nu tine decat de mine. Ca nu poate nimeni s-o faca in locul meu si ca nutritionistul imi arata doar calea de urmat. Eu insa sunt cea care o parcurge.

Si asta insemna fara trisat. Ca scopul nu e s-o pacalesc pe nutritionista ci sa-mi fac mie bine.
Daca m-am hotarat greu? M-am tot gandit la asta o jumatate de an. Da, mi-a luat ceva ! Cand am ajuns la cabinet aveam niste emotii de parca urma sa apar in fata completului de judecata. Dar eram hotarata !

Cred foarte tare ca solutia cu regimul personalizat e cea mai buna. Al meu e cu mese multe si dese si complete. Mananc de toate : fructe, legume, carne, peste, lactate, branzeturi, paine. Dar cand trebuie, cum trebuie si cat trebuie. Si cel mai bine este ca asa pot manca o viata intreaga. Penru ca exista multe variante si multe combinatii.

Primele saptamani au fost grele. In prima mi-era foame. In urmatoarele cateva a trebuit sa-mi impun disciplina. Pentru ca sa mananci cate ceva din doua in doua ore presupune sa cumperi mereu alimente proaspete, sa gatesti, sa pregatesti si sa-ti faci timp pentru mese. Ce mai, am simtit ca mi-am luat un al doilea job!
Dar eu nu aveam in cap decat ca sanatatea mea, fizica si mentala, e cea mai importanta ! Ca vreau sa ma simt bine cu mine ! Ca vreau sa nu ma mai ascund ! Ca nu mai vreau sa-mi fie rusine !

Asa ca am respectat cu sfintenie indicatiile si sfaturile primite ! Si azi, la 5 luni si jumatate de la inceperea regimului, am 25 de kg in minus. Sunt la jumatatea drumului si ma simt minunat. Nu mai am nici una din simptomele de care va spuneam. In plus sunt plina de energie, sunt mai vesela, mai calma, mai echilibrata. Si nu exagerez cu nimic. Merg mult pe jos, urc si cobor in fiecare zi pana la etajul 5 ( mai am inca ceva kg de dat j pana sa pot face si alt fel de miscare sau ma rog, acel fel de miscare pe care mi-ar placea s-o fac), am idei si pareri pe care nu-mi mai e teama sa le exprim, socializez fara rusine. Si gasesc si timp sa le fac pe toate !

Sunt, in sfarsit, mandra de mine ! Dar cel mai mult ma bucur ca i-am inspirat si pe altii in jurul meu. Mi-am mai convins doua colege care aveau nevoie sa slabeasca sa urmeze aceeasi metoda si sunt fericita sa le vad azi radiind. Privindu-le pe ele imi dau seama ca tot de mine a depins si sa obtin sustinerea celor din jur. Determinarea pe care au vazut-o la mine si mai apoi schimbarile vizibile ( fizice si de comportament) i-au facut pe toti cei ce ma inconjoara ( familie, prieteni, colegi) sa fie alaturi de mine si asta m-a ajutat enorm.

Asa ca sa nu va aud ca familia mananca in fata voastra sau colegii isi serbeaza nu stiu ce aniversare sau alte scuze de gen. In ceea ce-i priveste pe ironici si suspiciosi, nu va lasati pacalite : sunt doar invidiosi ! Eu va sustin ! Pe cuvant ! Dar nu uitati : puterea va apartine ! E doar vorba de iubire de sine ! Cea mai putin egoista forma !

81 Comments Published

11 years ago / Reply

O poveste foarte frumoasă, despre cum iubirea de sine dă puteri nebănuite. Autoarea, Ioana, “deschide” o cutie a Pandorei când îşi începe confesiunea – ies la iveală suferinţele,fizice şi sufleteşti. Iertarea şi iubirea îi dau Ioanei puterea de prinde, una câte una, tentaculele umilitoare ale slăbiciunii, ale lipsei de încredere în sine.
O poveste foarte convingătoare despre ambiţie şi voinţă.

P.S. Cred că s-ar iubi mai mult dacă ar avea inelul….

11 years ago / Reply

Draga Ioana…totul vine din interior..exteriorul e doar o masca ,de cele mai multe ori o masca ce nu este indragita de noi,ceea ce o purtam..insa reuseste sa ascunda frumusetea nemarginita din interior…asadar ,putem avea speranta ca suntem frumosi pentru cine merita cu adevarat!…felicitari
..si succes in viitor!:)

11 years ago / Reply

Cristina, eu o sustin pe Ioana din toata inima. Indiferent de numarul de kilograme, este o persoana minunata. Ma bucur ca a gasit determinarea sa lupte pentru ca aceasta persoana minunata ascunsa sa iasa la iveala. Ioana, te iubim!

11 years ago / Reply

O VOINTA DE FIER,O LECTIE DEMNA DE URMAT.FELICITARI

11 years ago / Reply

frumos scrii Ioana, si inteleg f bine cesimti eu inca ma lupt sa nu mai mananc “prostii” la mine vointa chiar e o probelma dar ai dreptate, bafta

11 years ago / Reply

Frumos Ioana, acum ceva vreme am realizat ca daca “EU” nu ma iubesc, cum sa o faca cei din jur.
Cred ca meriti inelul ca si un cadou ptr ceea ce ai facut!
Bafta multa!

11 years ago / Reply

am de invatat mult de la tine… bafta mai departe!

11 years ago / Reply

🙂 cu sau fara pandora, admir cel mai mult oamenii care se duc in sus dupa ce au vizitat putin si “jos”-ul; oamenii astia detin caracterele adevarate….pt ca daca mergi liniar sau te duci direct spre sus, habar nu ai care e traseul complet; iar forta de care e nevoie sa te poti duce sus dupa ce ai fost jos…..nu e la indemana tuturor 🙂 felicitari, sunt foarte mandra de tine Ioana!

11 years ago / Reply

Ioana, draga, te respect si te admir pentru ca in sfarsit te-ai vazut pe tine, asa cum esti: generoasa si pozitiva. Ma bucur ca ai inceput sa te iubesti si sper sa nu uiti niciodata cat de mult insemni pentru tine.:)

11 years ago / Reply

Ioana, ai toata admiratia mea, felicitari pentru acest text si mult succes, sunt sigura ca poti sa faci orice iti propui.

Te pup cu drag,

11 years ago / Reply

Ioana, un suflet cald şi sensibil!

11 years ago / Reply

Sustin povestea Ioanei, cu placere si cu invidie constructiva ! In primul rand pentru Ioana, pentru ca orice ajutor, cat de mic, de oriunde, o poate ajuta sa mearga mai departe, pentru ca asa cum spune ea, e abia la jumatatea drumului. Nu inelul este important ci drumul ei pe mai departe. O sustin pentru ca a avut curaj si ambitie. Eu n-am avut niciodata probleme de greutate, pana acum patru, cinci ani cand incet, incet, m-am trezit cu vreo zece kilograme in plus. Pentru un om care a crezut ca niciodata nu va avea probleme cu greutatea, zece kilograme apasa inzecit. Eu, personaj cehovian prin definitie, tot incep “de maine”, sa rezolv problema, incat am pierdut demult sirul inceputurilor. Bravo Ioana, esti un om puternic si un exemplu demn de urmat ! Sunt sigura ca povestea ta e cu happy end ! Si nu in ultimul rand, sustin povestea Ioanei, pentru ca e foarte frumos spusa ! Felicitari si nu uita niciodata, sa te iubesti !

11 years ago / Reply

Draga mea draga, ai reusit sa pui in cuvinte asa de bine tot zbuciumul si toate framantarile care au precedat decizia de a-ti schimba viata, ca am avut si eu senzatia de sufocare si am simtit, pe masura ce citeam, cum scap de toate straturile “in plus” 🙂

Nici nu-ti dai seama cat de mandri sunt toti oamenii care te iubesc de tine si cat de frumos ai reusit sa treci peste aceasta perioada a schimbarii, care nu-i deloc usoara.

Te imbratisez cu drag!

11 years ago / Reply

Ioana, esti de admirat, atata ambitie si vointa mai rar am intalnit. Felicitari si bafta!

11 years ago / Reply

te sustin din tot sufletul! sunt mandra de tine! te pup cu drag!

11 years ago / Reply

M-am emotionat… Adevarul este ca nimeni nu stie cum e cu adevarat pana nu trece prin asa ceva! E o lectie din care trebuie sa invete toti cei care cred ca ei nu pot, pentru ca , intr-adevar puterea sta in noi! Si ramai uimit cand iti dai seama ca alaturi de dragostea fata de tine poti muta si mutii din loc pana la urma! Bravo!

11 years ago / Reply

succes!!!!!!!!!!

11 years ago / Reply

Felicitari! Succes pe viitor!

11 years ago / Reply

Felicitari pentru ambitie si vointa!

11 years ago / Reply

Felicitari! Este de admirat initiativa si ca in loc sa te opresti si sa iti plangi de mila ai facut exact ceea ce trebuia. Esti pe drumul cel bun iar transformarea atat fizica cat si mai ales sufleteasca te va desavarsi ca persoana. Cazul tau e un exemplu pentru persoanele care se afla intr-o situatie dificila si tind sa creada ca au epuizat solutiile. Tot timpul exista o solutie la problemele noastre, avem nevoie doar de curaj si vointa pentru a le descoperi.

11 years ago / Reply

Bravo tie ca ai reusit si ca ai vointa, ca ai invatat sa te iubesti pe tine si sa lupti pentru ceea ce iti doresti! Sunt convinsa ca toti cei dragi sunt mandri de tine si te sprijina! Multa bafta in continuare! 🙂

11 years ago / Reply

Eu o sustin pe Ioana pentru ca este un om extraordinar, cu o vointa de fier, o gingasie de inger si o intalnire cu ea te poate face sa zambesti o zi intreaga. Am patit-o!

11 years ago / Reply

felicitari pentru faptul ca ai fost capabila sa asterni pe hartie ceea ce alte femei doar gandesc si incearca cu disperare sa ascunda! la un moment dat , cred eu, fiecare femeie trece prin starile acestea, indiferent daca are 50 de kilograme sau 100 de kilograme…uneori toate ne vedem uriase si neatragatoare.pana la urma, exact asa cum ai spus, totul se rezuma la iubirea de sine si la vointa.

11 years ago / Reply

daca o sustin de 2 ori pe Ioana se pune:), imi e draga si e un om minunat

11 years ago / Reply

bafta in continuare !

11 years ago / Reply

f bine scris

11 years ago / Reply

Daca ne dorim cu adevarat ceva cu siguranta vom reusii,avem nevoie doar de putina vointa si restul vine de la sine…Felicitari!

11 years ago / Reply

Sanatatea este cel mai important dar primit de la Dumnezeu si trebuie sa avem grija de ea. Felicitari pentru ca ai avut vointa de fier sa mergi la nutritionist si sa urmezi regimul alimentar. Sunt sigur ca cel mai greu este sa te mentii la greutatea optima. Noi, colegii tai, te vom sustine mereu in eforturile tale de a te mentine mereu la greutatea optima.
De asemenea este foarte frumos ca doua colege au urmat sfaturile tale si au mers si ele la nutritionist. Cred ca tot mai multi oameni din Romania trebuie sa-si schimbe stilul de viata, datorita alimentatiei nesanatoase.
Iti doresc mult succes in continuare si tot mai multi tineri sa constientizeze importanta de a se hrani sanatos si de a face miscare. Inchei cu dictonul latin “O minte sanatoasa intr-un corp sanatos” care imi doresc sa fie urmat de toti oamenii.

11 years ago / Reply

Ioana a fost mereu frumoasa in ochii celor ce inteleg, celor ce vad dicolo de tot ce este de prisos…ajunge doar sa-i auzi rasul, sa-i vezi zambetul..si mai ales ochii plini de bunatate si candoare. O admir mult pe Ioana pentru franchetea gandurilor, determinare si pozitivism…Ioana ramane aceeasi persoana minunata in orice situatie si, nu in ultimul rand, este o prietena pe umerii careia te poti sprijini fara griji!

11 years ago / Reply

Foarte frumos povestita experienta dumneavoastra. Succes in continuare!

11 years ago / Reply

Ioana trebuie sa castige o merita cu siguranta, comparativ cu celelalte 2 povesti. Eu ma lupt doar cu 5 kg care la mine tin de estetic (fara ele m-as simti eu mult mai bine, recomandarile din jur sunt mult mai blande decat propria mea convingere, dar eu merg pe premisa ca trebuie sa ma plac mai intai eu si apoi ceilalti)dar nu reusesc sa ma aproprii deloc de cifra cinci am avut un hop de 3 si acum celelalte 2 parca nu mai vor….si in conditiile astea consider ca vointa mea a fost suprasolicita(fiind defel o mare gurmanda), in conditiile astea ioana este o adevarata luptatoare….merita inelul ca si cadou de stimulare a vointei si a iubirii de sine….go ioana

11 years ago / Reply

O poveste reala a unui OM FRUMOS,ce te poate impulsiona mai mult decit puterea si frumusetea interiaoara a unui om care ne da o lectie de viata .O lectie de vointa ,iubire de sine, incredere,lupta cu sine si cu tot ceea ce tine de exterior.Intr-adevar povestea unui INVINGATOR. Multumim Ioana pentru lumina si unda de speranta pe care ai reusit sa le cladesti in sufletele noastre. Felicitari!

11 years ago / Reply

Povestea Ioanei imi confirma inca o data ideea ca vointa de sine este cea care ne face sa ne atingem idealurile.Sant sportiv si antrenor de fitness, iar munca mea consta in ai face pe oameni sa-si recapete un mod sanatos de viata si la acest lucru se poate ajunge numai cu multa disciplina.Rezultatele personale te incurajeaza sa lupti pana la capat.Ioana, sa stii ca povestea ta am sa o fac cunoscuta tuturor clientilor mei.Mult succes!

11 years ago / Reply

Sustin din toata inima poveatea plina de curaj a Ioanei. Este o poveste scrisa superb. Felicitari Ioana !

11 years ago / Reply

Credinta si enorma dorinta a Ioanei de a reusi in drumul ei in lupta cu kilogramele in plus tebuie sa castige.Este un exemplu pentru noi toti.Ma bucur enorm de succesul tau.

11 years ago / Reply

Ioana, stiu ca lupta cu nevoile uneori nu foarte sanatoase ale propriului corp si, mai mult decat atat, lupta cu imaginea deformata pe care reusim sa ne-o proiectam despre noi insine sunt probabil unele dintre cele mai importante challenge-uri in viata. Felicitari pentru capacitatea de a-ti depasi propriile bariere! Sper sa devii o sursa de inspiratie la o scara mult mai larga si de aceea sper sa castigi acest concurs! Cum spunea si Cristina mai sus, GO IOANA!

11 years ago / Reply

foarte frumoasa povestea si e si foarte frumos redactata , felicitari , te sustin in totalitate, ioana

11 years ago / Reply

Impresionanta si foarte pozitiva povestea ta, Ioana. Ma bucur alaturi de tine pentru ca am cunoscut si eu asemenea sentiment de mandrie si de impacare cu sine dupa ce reusesti sa scapi de povara kilogramelor. Mult succes in continuare !

11 years ago / Reply

Draga Ioana, ai o forta interioara impresionanta! Mult succes in continuare! Si sa stii ca entuziasmul tau e molipsitor! 😉

11 years ago / Reply

Draga Ioana, foarte pozitiva si plina de imbold povestioara ta . Ma bucur pentru tine si iti urez succes in continuare!

11 years ago / Reply

Iti doresc putere si vointa sa mergi mai departe in aceasta lupta cu tine , motivatie se pare ca ai din belsug , asa ca …SUCCES !

11 years ago / Reply

Ioana,stiam de ceea ce ai inceput sa faci,si ma bucur ca ai reusit sa ti-i tratamentul de la nutritionist
Inelul il primesti…;-)
Like Facebook……;-)

11 years ago / Reply

Admir curajul si vointa ta! Iti doresc mult succes si… sa te bucuri de inel! 😉

11 years ago / Reply

Felicitari Ioana ! tine-o tot asa !
Te-am recomandat deja prietenelor mele !

11 years ago / Reply

Draga Ioana,

ma recunosc in fiecare litera din povestea ta. Oamenii grasi sunt lasi…ma includ cu usurinta. Comoditatea ne omoara. Intr-adevar si eu m-am zbatut in nenorocirea numita CURA DE SLABIRE, cu oscilari minore de greutate. Degeaba. Te lasi pe tanjeala si nu mai reusesti.

DACA TU TE IUBESTI, TE IUBIM SI NOI!!! SUNT MANDRA DE TINE SI POATE NU TARDIV TE VOI RUGA SA MA AJUTI SI PE MINE…

11 years ago / Reply

multa bafta! 🙂

11 years ago / Reply

Foarte frumos scris, felicitari pentru vointa 🙂 Multa bafta!

11 years ago / Reply

Felicitari pentru ca ai decis si chiar ai si reusit sa depasesti barierele pe care singuri ni le impunem.Mult succes in continuare!

11 years ago / Reply

Povestea ta este intr-adevar impresionata. Multa bafta Ioana!

11 years ago / Reply

Draga Ioana, povestea ta m-a emotionat si imi da incredere! Eu mereu ii zic prietenului meu care imi zice mereu ca ma iubeste asa cum sunt, ca degeaba daca eu nu ma pot iubi. Eu nu am foarte mult kg de dat jos dar, nu am vointa, sau degeaba am, daca mereu revin de unde am plecat. Anul trecut am slabit 9 kg in 2 luni, am fost asa mandra de mine. Pacat ca in 7 luni le-am pus pe toate la loc, din cauza ca am crezut ca daca am terminat dieta sunt libera sa mananc ce vreu si mai rau, cand vreau. Partea cea mai urata este ca acum stiu ca am mai slabit, dar vad asta numai pe cantar nu si in oglinda… sper sa ajung la greutatea pe care mi-o doresc! Felicitari si spor in continuare!

11 years ago / Reply

Ioana,

Ma bucur sa-ti citesc povestea! Este o poveste sincera si trista cu un final fericit, un final care va face si pe alti fericiti. Realizarea ca tu trebuie sa faci ceva pentru tine cand ai nevoie de ajutor, fara sa astepti nimic de la cei din jur, este cea mai mare realizare pe care fiinta umana poate sa o constientizeze. Este o inputernicire care iti va aduce atat fericre, bucurie si succes pe toate planurile!
Impartaseste povestea ta la cat mai multi posibil si daca din 50 macar in unul se face schimbarea, sa consideri totul mai mult decat un succes.
Multa bafta!

11 years ago / Reply

Foarte frumos, iti urez bafta multa, Ioana! 🙂

11 years ago / Reply

Felicitari tine-o tot asa!

11 years ago / Reply

ma bucur pentru tine ioana tineo tot asa!!! te pup

11 years ago / Reply

Bafta Ioana 🙂

11 years ago / Reply

Mult succes in continuare. Ar trebui sa fii un exmplu pentu toata lumea si iti admir ambitia!

11 years ago / Reply

mult succes!

11 years ago / Reply

Foarte frumos !! Felicitari si succes.

11 years ago / Reply

Bafta!!!

11 years ago / Reply

O sustin pe Ioana pentru ca imi plac oamenii sinceri si buni.Eu am slabit 23 de kg in 4 luni, nu pentru ca mi-a impus cineva, ci pentru mine, pentru ca DA, ma iubesc.

11 years ago / Reply

Surioara mea iubita, toti suntem foarte mandri de tine, te iubim, si sper ca toata lumea sa gaseasca in povestea ta stropul de curaj si ambitie de care au nevoie ca sa reuseasca! Te pup mult!!!

11 years ago / Reply

foarte frumos…tine.o tot asa..

11 years ago / Reply

O poveste impresionanta,care te emotioneaza pana la lacrimi.Esti o persoana puternica si acum,prin intermediul acestei povesti,esti un exemplu.Te sustin Ioana si iti admir incredrea de sine.Mult succes si multa fericire.

11 years ago / Reply

bravo ioana nu multi ajung sa inteleaga ce incerci u sa ne zici ……..si “bag mana in foc” ca aceasta vointa nu tine obligatoriu d greutate ,scuze ca folosesc numele acesta prea greu pentru tine si pentru alti,ci d orice problema d care ne lovim in viata.cu putina vointa,curaj si sacrificiu ajungem un “TU”. bravo si bafta in continuare.

11 years ago / Reply

Mult succes!

11 years ago / Reply

multa bafta

11 years ago / Reply

Frumos, mult succes si inspiratie. 🙂

11 years ago / Reply

Draga mea Ioana, felicitari si bafta in continuare! Noi te iubim si te sustinem!

11 years ago / Reply

Super!

11 years ago / Reply

Bafta Ioana, multa bafta! Esti de apreciat!

11 years ago / Reply

O VOINTA DE FIER,O LECTIE DEMNA DE URMAT.FELICITARI!!!

11 years ago / Reply

Foarte frumos scris 🙂 Succes 🙂

11 years ago / Reply

Frumos 🙂

11 years ago / Reply

bravo tie pt.curaj si vointa de care ai dat dovada!bafta in continuare

11 years ago / Reply

O poveste impresionantă şi o atitudine demnă de tot respectul. Mult succes în continuare!

11 years ago / Reply

Foarte frumos! Un exemplu excelent pentru puterea vointei! Felicitari!

11 years ago / Reply

Intra-adevar o poveste frumoasa…cu final fericit… o lectie de curaj si de mare sinceritate, o poveste din care avem de invatat si datorita careia poti intelege oameni si trairi; o viata traita dur,in care realitatea se spune intr-un mod transant dar care constituie o lectie.
Avem o metoda, avem un invingator, avem vointa…Doamne ajuta!
Felicitari Oana si multumim pentru exemplul tau.

11 years ago / Reply

Felicitari Ioana!! De admirat ambitia de care dai dovada. Bafta multa in continuare si sunt sigur ca esti in stare sa relizezi tot ceea ce iti doresti!!

11 years ago / Reply

Bravo Ioana!!!! Ai mare dreptate, daca te iubesti suficient de mult ai vointa sa faci tot ceea ce e mai bine pentru tine! Multa bafta in continuare!!!!!

11 years ago / Reply

Bravo!Bafta mai departe!

11 years ago / Reply

Multumesc, Ioana! Am sosit prea tarziu pentru concurs, pe care sper din toata inima sa-l fi castigat. M-am limpezit citindu-te si acum stiu ca ideea vaga “ar trebui sa fac ceva” fara nimic concret este uitare de sine, in cazul meu de mine. Daca eu sunt primul care uita de mine abandonandu-ma unui “nu conteaza”, lasandu-ma sa curg linistit catre baltoaca, daca nu cumva sunt deja acolo, atunci ce pot sa sper de la ceilalti?? De la viata in general?? Acum stiu ca vointa singura ma ajuta sa sparg zidul lui “nu pot”, dar tu mi-ai dezvaluit inca ceva si anume ca vointa are nevoie de o motivatie care nu ajuta la spargerea acelui zid, ci la demontarea lui! Iar aceasta motivatie imi apare privindu-ma atent in “oglinda personala” deschis si mai ales sincer. Multumesc, Ioana!

Leave a Comment


8 + = twelve


Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!