WTC42Gulnara SomoilovaWTC42Gulnara Somoilova

o poveste despre credinta

cind am fost la NY am aflat de la un minunat ghid, Allan (despre care am scris aici), o poveste despre credinta.

***
linga turnurile gemene doborite de avioane la 11 septembrie 2001 se afla o mica biserica, St Paul.

cind turnurile s-au prabusit, inexplicabil pentru toata lumea, bisericuta a ramas neclintita. nici macar un geam nu i s-a spart, desi in jur geamurile multor cladiri s-au facut praf.

Biserica St Paul s-a transformat in zilele imediat urmatoare in cartier general pentru ranitii recuperati, pentru acordarea primului ajutor. iar in saptamina urmatoare, pentru ca era un simbol al supravietuirii, mii de oameni au trimis pe adresa bisericii ajutoare, ilustrate de incurajare, mincare etc.

si astazi biserica este functionala, am vizitat-o si pastreaza urmele credintei in speranta de atunci.

la intrare in stinga e un altar cu fotografii ale celor disparuti ca sa fie vazuti de cei care vin din toate colturile lumii. si sa nu fie uitati.

in lateralul acestui altar, pe o hirtie xeroxata dintr-un ziar e un insemn cu un marker negru, care m-a emotionat foarte tare “found in 6th march 2002”. cineva a vrut sa se stie ca o ramasita a acestei persoane a fost gasita si trimisa familiei.

amestecul de lucruri aceasta capela te duc de la lacrimi la zimbete. intr-un alt colt, unde e reconstituit cum aratau paturile de campanie pe care li se acorda primul ajutor ranitilor, e o tigaie si in ea e reteta preferata a voluntarilor care au lucrat zi si noapte in saptaminile dupa atentat.

mi-am cumparat o carticica din capela aceasta cu ilustrate trimise de copii catre pompieri si am gasit acolo o marturisire care-mi place mult.

“am citit toate cartile postale trimise de copiii din toata america, ne-au ajutat enorm, ele si imbratisarile oamenilor care veneau sa ne ajute, ne-au dat o putere pe care n-am mai intilnit-o de atunci.” John, un pompier

***
Allan, ghidul nostru la World Trade Center, a insistat mult ca acestei bisericute, desi era foarte aproape de turnuri, nu i s-a clintit nici macar un cui sau un vitraliu in momentele acelea odioase.

“aveam nevoie de un semn de credinta. 9/11 ne-a socat, dar ne-a si facut mai buni”

si da, e adevarat i-a facut pe new yorkezi mai buni si mai prietenosi. mie pe strada – de doua ori in 5 zile – mi s-a intimplat sa ma vada cineva cu harta in mina, uitindu-ma dupa strazi, si sa-mi zica “unde mergi? hai ca mergem impreuna, ca e in drumul meu”

ultima fotografie a fost facuta imediat dupa atentate si e realizata de Gulnara Somoilova.

3 Comments Published

11 years ago / Reply

Cunosc povestea din 2005 spusa tot de un new york-ez fascinat de ceea ce s-a intamplat acolo. Biserica a fost protejata si de un copac aflat foarte aproape de aceasta, fix in directia turnurilor gemene. Cu toate astea e o minune ca a ramas in picioare avand in vedere distanta nesemnificativa care o despartea de fostele turnuri. I miss New York!! 🙂

11 years ago / Reply

Bravo Cristina si mult succes in continuare. povesti de acest fel ar putea trezi la realitate milioanele de romani care nu mai cred in nimic, nici macar in umanitate. intimplarea face sa fi fost cu doar 1 an inainte in turnuri, sa le fi admirat si sa fi povestit prietenilor despre una dintre cele mai simple intimplari: ora de masa in care am vazut oameni in costum alaturi de oameni prost imbracati luind o masa frugala in piata de la parter. Nu erau deranjati de apropiere ci zimbitori si increzatori. cuprins de magia turnurilor nu am observat biserica St. Paul si poate si de aceea povestea scrisa de tine ma ajuta sa inteleg mai mult ca oricind ca mai exista totusi speranta si se pare ca ea vine dinspre acele locuri.

Un gind bun pentru tine Cristina si pentru George Zafiu

[…] nevoie de un semn de credinta. 9/11 ne-a socat, dar ne-a si facut mai buni”. De aici. Sper sa fie asa. Si totusi, de ce a fost nevoie de […]

Leave a Comment


3 + eight =


Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!