Monthly Archives : October 2012

Dinu Damian_Beatrice_layoutinterviu: culisele unei relatii In deriva – Victor Rebengiuc si Crina Semciuc, tata si fiica pe ecran

interviu: culisele unei relatii In deriva – Victor Rebengiuc si Crina Semciuc, tata si fiica pe ecran


“E ca-n legende: De Niro cu Pacino, cine-i mai tare”, a exclamat un coleg jurnalist la vizionarea de presa a primului episod In deriva in care Victor Rebengiuc e fata in fata cu Marcel Iures. Se intimpla in sezonul 2 al serialului, sezon care incepe luni 5 noiembrie si e de departe punctul de atractie al acestei toamne in materie de televiziune. In episoadele in care cei doi se confrunta o vom intilni si pe Crina Semciuc, in ipostaza fiicei personajului lui Victor Rebengiuc.

***

“Imi doream foarte mult sa joc alaturi de Marcel”, recunoaste Victor Rebengiuc care e foarte riguros cind e vorba de alegerea rolurilor sale, si in teatru, si in televiziune. Pentru spectatorii care-l iubesc si care nu pot ajunge des la Bulandra, teatrul – casa al domniei sale, sau la Nationalul din Bucuresti, unde mai are colaborari, televiziunea e calea care le poate aduce bucuria.

“Am mai acceptat roluri la televiziune in ultimii ani in “La urgenta” (TVR), apoi 2-3 episoade in “Un pas inainte” (Pro TV), dupa care am plecat. Aveam cite o replica doua – “mai, copii, daca sunteti cuminti o sa plecati in vacanta nu stiu unde” si cu asta terminam. Le-am zis: “ori imi faceti un rol, ori la revedere”, desi luam niste bani acolo. Mi-au propus si in aia cu tiganii, dar nu m-am dus… Si a mai fost ceva, Fierbintii astia, ma chemasera pentru un rol, am citit nu mi-a placut, nu ma intereseaza.”

Acum de ce ati acceptat rolul lui Dinu Damian din “In deriva”?

E vorba de un personaj conturat solid. Si nu e telenovela, e un lucru serios. Ai niste caractere care se confrunta, exista o dorinta de a se linisti, o minte care se framinta pentru ca trece prin niste probleme foarte grave si cauta ameliorarea situatiei lui. Se duce la un specialist si ala il trimite la alt doctor. (ride)

Cum l-ati descrie pe Dinu Damian?

E un om cinstit, isi vede de treaba lui, mai si greseste din cind in cind.  E un tata putin cam exagerat, poate prea autoritar cu copilul lui si, evident, ca a creat un soi de rezistenta care s-a transformat intr-un soi de dezertare. A plecat fata sa-si caute independenta si linistea la Berlin; ce sa caute ea la Berlin?! E un om care avea talent (nota mea. Dinu Damian e actor), poate se si pricepea sa conduca o institutie, i-au gasit o hiba cu dosarul de la securitate care nici nu era de fapt, nu turnase pe nimeni… Si l-au dat jos…

***
Fiica lui Dinu Damian e Beatrice, interpretata de Crina Semciuc – tinara actrita pe care ati vazut-o in primul sezon “Un pas inainte”, dar si la Teatrul Metropolis sau Teatrul de comedie din Bucuresti. Crina a dat 3 castinguri pentru acest rol si abia la ultimul, cind s-a intilnit si cu Marcel Iures, a aflat ca tatal ei in film va fi Victor Rebengiuc.

“In secunda aia am inceput sa am cele mai mari emotii pentru ca stiam in mare ce am de facut si imi imaginam ca tata un actor mai dur care sa-ti permita sa urli la el, sa te desfasori. Cind am aflat ca tata va fi dl Victor Rebengiuc am avut un gol in stomac: “cum sa tip eu la dinsul?!”
Plus ca nu te lasa felul dinsului de a fi, e atit de cald, incit nu-ti permiti. Dar pot sa-ti spun ca, desi noi in pauze rideam, ne jucam pe telefoane, imi punea muzica domnul Rebengiuc – pot sa-ti spun ca stie ce face un iPhone mult mai bine decit mine (ride) -. in momentul in care am auzit “motor! actiune!” si i-am vazut privirea, am stiut: da, pot sa tip. Sunt oameni care stiu sa dea, sa te ajute. De asta spun ca a fost mai usor pe platou, desi erau Victor Rebengiuc si Marcel Iures linga mine, pentru ca amindoi stiu cind sa “dea”, ce sa “dea”, cum sa “dea” ca sa te ajute sa-ti faci personajul.“

Cum ai descrie-o pe Beatrice?

E un copil foarte, foarte rebel care-si iubeste foarte mult tatal si, dintr-o iubire prea mare – si a ei, si a tatalui fata de ea -, se creaza aceste probleme.

Ti-ai schimbat radical look-ul pentru personajul asta…

La castingul final, al treilea, a venit ideea ca eu sa ma tund scurt, sa se simta virsta ei. Un copil de 21 de ani, crescut foarte bine, dintr-o familie foarte educata, care nu voia sa faca rau, putea alege forma asta de revolta. Cel putin in prima parte ca dupa aia vom vedea ca ea s-a dus mult mai departe, cel putin mult mai departe decit se astepta tatal ei. Si, in repetitii, dupa ce am aflat ca o sa fie tata dl Rebengiuc, mi-am dat seama de diferenta de virsta si ca va fi o alta abordare tata-fiica, asa ca am zis ca cel mai bine pentru Beatrice ar fi sa fie cheala. Asta il va panica pe tata. Ea povesteste de ce s-a tuns si, ca sa fie credibila in gura mea, trebuia sa fie o schimbare radicala…

Cum a fost la casting?

Primele doua castinguri le-am dat cu dl Tica Popescu (nota mea. regizorul sezonului 2) cu care am avut o comunicare perfecta, ireala. A simtit ca sunt foarte timida si ca trebuie sa vorbeasca altfel cu mine.

Al treilea casting l-am sters din minte (ride). L-am dat cu dl Marcel Iures. Am avut cele mai mari emotii din viata mea si dumnealui si-a dat seama, incerca sa vorbeasca cu mine sa ma linisteasca. Eu ma uitam si aproape ca nu-l mai auzeam. Am fost atit de concentrata la problemele pe care le avea Beatrice, care nu au deloc legatura cu viata mea, si a trebuit sa uit de Crina si sa ma folosesc de toata energia mea pentru relatia pe care trebuia sa o am cu dl Iures, incit nu-mi aduc aminte ce am facut.

In curind o sa fii Anca in Napasta (regia Radu Afrim) pe scena Teatrului National din Bucuresti – cel mai mare teatru din Romania, toata tara te va vedea la HBO. Ai avut un an foarte bun…

Cineva acolo sus a zis “ia de aici, daca pot sa duci”. Ceea ce mi s-a intimplat anul asta e ireal. Dar veneam dupa 8 luni in care n-am lucrat si de asta am avut presiunea la castingul pentru Beatrice.

Mi-o doream foarte tare pe Beatrice pentru ca ar fi fost o compozitie si ca ar fi trebuit sa lucrez cu mine. Apoi, faptul ca dl Tica Popescu a avut incredere in mine, dupa ce foarte multi nu avusesera incredere, m-a facut sa vreau sa iau castingul ca o multumire pentru dinsul.

In Napasta va fi o surpriza. O abordare a textului cum stie Radu Afrim sa faca.

***
Am facut interviurile cu dl Victor Rebengiuc si Crina Semciuc separat si n-au stiut ca o sa le confrunt raspunsurile. Dar…

Crina spune ca, atunci cind a aflat ca dvs sunteti tatal ei, i-a fost frica…

(ride) Pai, sa-i fie…

Nu credea ca poate sa tipe in fata dvs. Spune ca ati ajuta-o mult. In ce a constat ajutorul?

Am fost foarte aproape de ea imediat. Eu n-am fite de actor:  “tu stai acolo ca eu vorbesc”. Am vazut colegi care au atitudinea asta: “eu sunt aici, voi stati in fund acolo.”

Am nevoie de partener, n-am nevoie sa ma vad pe mine. Relatia da nastere la tot ceea ce trebuie sa inteleaga publicul. Si, de fapt, relatia te scoate in evidenta si pe tine, si pe partener, pentru ca daca nu e relatie, nu e nimic.

Ati spus ca v-a fost mai greu la filmul asta decit la celelalte productii de televiziune. De ce?

In celelalte filme de televiziune nu aveam pagini de text, halci de text. Era dialog, trei patru replici, mergea. Era foarte simplu, nu era un episod intreg numai in doua personaje. Dar cind ai de invatat 12 de pagini  pentru un episod, din care 7 erau de text, e foarte greu. Si vorbesc eu, ca Marcel tace tot timpul. El da din cap intelegator si te asculta… Suporta ce zici…(ride)

Va regasiti vreun pic in personajul asta?

Nu. Decit faptul ca e actor, ca e director si eu am fost vreo 2 ani director.

Dar pentru ceva trebuie sa va fi placut, sa va fie simpatic…

E actor, asa ca sigur ca mi-e simpatic (ride). E bine intentionat in general. Am realizat o chestie cind am aflat ca  sursa de provenienta a scenariului este israeliana si, in povestea originala, fiica lui fuge la Berlin si se indragosteste, gaseste un guru, un turc. Imi dau seama ca la ei era vorba de un arab, conflictul capata alta amploare, la noi ar fi trebuit sa fie un tigan (ride)

Stiu ca dna Mariana Mihut se uita la productiile dvs si va spune parerea dinsei sincera de fiecare data. I-ati povestit despre rolul pe care il aveti de facut aici?

M-a auzit bodoganind ca am mult text.(ride)

***

“Domnul Rebengiuc e precum caii de rasa. Nu trebuie sa-i strunesti. Ii lasi liberi si te uiti cu uimire cum se misca”. Marcel Iures (psihologul Andrei Poenaru in serialul In Deriva)

foto Adi Marineci/ HBO

4710
iphone-5v-am facut program joi seara:)

v-am facut program joi seara:)

acum citiva ani eram dintre cei pentru care telefonul e doar o unealta, dar cind mi-am cumparat anul trecut smartphone l-am ales pe cel mai subtire si care sa faca si foto frumoase. adica, undeva m-am pervertit.

cred ca pervertirea mea la smartphone de design a venit via Steve Jobs si toata (non)campania pe care a facut-o pentru ideea de telefon mai destept si mai functional decit orice ti-ai imagina.

mi se pare ca acum gasca noua de la Apple strica un pic filosofia lui Jobs care crease o casta/ o religie pentru cei care aspirau sa detina – sau aveau deja – un produs al companiei lui, o strica pentru ca isi promoveaza altfel produsele. si sunt fericita de cite ori cineva se intoarce la origini cu sistemul de promovare al iPhone-urilor.

*

iPhone 5 cea mai cea dintre inventiile Apple vine in magazinele Vodafone incepind cu 2 noiembrie si, ca la iPhone 4, e de asteptat o lansare super super spectaculoasa. lansarea se intimpla in Vodafone Store din AFI Cotroceni, pe 1 noiembrie la ora 0.00

 

imi place mult ideea unei super super lansari intr-un mall care este doar pentru invitatii tai, pentru ca mi se pare ca vinde mult din filosofia lui Jobs; oximoronul –  o exclusivitate care sa fie “accesibila” pentru cit mai multi.

e super solicitat iPhone 5-ul, sunt super liste de asteptare  si va puteti inscrie pentru precomanda aici

*

iPhone 5 este cel mai subțire și cel mai ușor iPhone de până acum.Telefonul are un display impresionant de 4 inch și o carcasă elegantă din aluminiu. Chiar și căștile au fost complet reinventate.

aud asta de citeva saptamini deja si mi se pare ca e un mesaj subliminal pt mine sa-mi schimb telefonul pentru ca astea sunt criteriile mele de selectie: cit de usor si de subtire este. da, stiu ca e si foarte performant, dar cam cite detalii tehnice credeti ca pot eu sa tin minte?!

 

ce vreau sa spun este ca daca va doriti f f tare acest telefon minune , joi seara puteti sa-l cumparati din Vodafone Store din AFI Cotroceni, iar de vineri din toate magazinele Vodafone din tara. evident sunt oferte speciale, le vedeti  aici

 

ne vedem joi seara la lansare , in Vodafone Store din AFI Cotroceni:)

ma gindesc sa mi-l iau pe frumuselul asta:)

1987
RIKA-MAGAZINE-AW12_COVER-B-2_HIGHreviste noi pentru inspiratie

reviste noi pentru inspiratie

am obiceiul sa caut publicatii noi, de nisa, ca sa vad cum evolueaza industria – si de publishing si de creativitate.

e un reflex deprins in ultimii ani dar la care nu renunt, desi nu voi mai lucra in industria print-ului . e o forma de energie buna, de inspiratie.

si, uneori, e confirmarea ca alegerea mea de a nu mai citi glossy-uri romanesti e justificata.

iata doua dintre publicatiile descoperite recent (nu stiu daca-s noi sau vechi, eu acum le-am descoperit)

 

rika

Icon, suplimentul saptaminalului italian Panorama

 

si 3 coperte cum nu veti vedea la noi

 

 

 

4912
MuseoTag_Antipa_fatafelicitari pentru Muzeul Antipa

felicitari pentru Muzeul Antipa

Managerii Muzeului Antipa ar trebui sa scrie un manual de utilizare pentru confratii lor din alte muzee romanesti.

Au facut cel mai cool muzeu, cel mai interactiv, au inventat seri speciale in care sa dormi in Muzeu, ca-n filmul american celebru.

sunt preocupati la modul propriu, nu de forma, sa fie in pas cu tehnologia si sa aduca tineri in muzeul lor.

iata ce fac din noiembrie

 

Începând cu data de 1 Noiembrie 2012, vizitatorii Muzeului Național de Istorie Naturală ”Grigore Antipa” din București vor putea accesa informațiile atașate pieselor din expunerea permanentă și cu ajutorul telefoanelor mobile de tip Smartphone.

Proiectul MuseoTag Antipa a demarat la jumătatea anului și a fost realizat și finanțat de către NFCExpert.ro. Prin acest program, informațiile științifice asociate pieselor expuse pot fi citite cu ajutorul telefonului mobil datorită utilizării Quick Respond Code -urilor și a sistemelor NFC (Near Field Communication).
Ne-am propus accesibilizarea informațiilor științifice care, până acum, puteau fi citite doar pe infotouch-urile din fața vitrinelor, dar și atragerea adolescenților și a tinerilor, pasionați de telefonia mobilă și tehnologiile din acest domeniu; din noiembrie, informațiile legate de exponate vor putea fi citite simultan, de mai multe persoane, prin afișarea lor pe telefonul mobil într-un timp foarte scurt. Nu în ultimul rând, trebuie menționată ușurința cu care se accesează informațiile fiind necesară doar apropierea telefonului de codul de pe eticheta exponatului ca și faptul că, informația scanată și afișată pe telefon reprezintă și o rezumare a explicațiilor detaliate din textele conexe ale pieselor din expunerea permanentă.

1619
Poster oficial Dupa dealuride ce trebuie sa vedeti “Dupa Dealuri”?

de ce trebuie sa vedeti “Dupa Dealuri”?

Filmul “Dupa dealuri” scris si regizat de Cristian Mungiu e, dupa mintea mea, cel mai bun film romanesc din ultimii 30 de ani (pe astia sunt sigura ca nu i-am ratat cinematografic)

dupa ce vezi “Dupa dealuri” realizezi ca jurnalismul romanesc e la cel putin 50 de ani (in minus) distanta de cinematografia noastra. aici ai si comparatie directa – carte (nonfiction, adica jurnalism) vs film – Spovedanie la Tanacu vs Dupa Dealuri

cu tot respectul si asumindu-mi ca va parea o aroganta ceea ce voi scrie, romanul de la care pleaca filmul (al Tatianei Niculescu Bran) este schita draftului 1 pentru o creatie – filmul pe care-l vedeti pe ecrane – care a avut cel putin 20 de drafturi cu rescrieri si refinisari pentru a ajunge la esenta.

si nu e vorba  despre avantajul fictiunii (Mungiu putind sa-si contureze personajele dupa cum a vrut ca sa-i serveasca mesajului pe care a vrut sa-l transmita), e vorba despre structura, despre cum il faci pe cititor/spectator sa traiasca cu personajele tale, despre a merge dincolo de actiunea care da stirea (cu senzationalul ei cu tot) ca sa cauti intelesul emotional.

e diferenta dintre actiunea pe care americanii o numesc “reporting” – cind mergi pe teren si investighezi (iar doamna Niculescu Bran e un foarte bun reporter de investigatie) si scrierea  intr-o forma cinematografica, rezultata din reporting , avind o structura coerenta si bine gindita, scrierea narativa ( jurnalistul scriitor – writers at large, la americani)

*

scenariul filmului Dupa dealuri e mai bun decit foarte multe dintre cele mai bune romane romanesti:

povestea merge la esenta – e despre prietenie si singuratate intr-o tara care nu e foarte dezvoltata, nici cultural, nici economic; despre libertate si nevoia de iubire, cu toate ingradirile care vin cu ea.

nu ingroasa nimic (desi s-ar fi putut duce mult – cu imagini sezationaliste – in zona exorcizarilor);

e atit de echidistant incit, la sfirsitul filmului, nu tineam cu niciuna dintre parti, desi mi-ar fi fost usor sa empatizez cu fata care moare;

(pentru jurnalistii pasionati – fie si la nivelul de lectura – de scrierile narative, o rugaminte: uitati-va cu atentie la cum construieste profilul personajelor principale din discutiile pe care acestea le au cu altii – preferata mea e secventa de la politie cind merge Voichita sa-si faca pasaport)

*

uitati de prejudecatile cu “e film romanesc, vad o plimbare de o jumatate de ora cu maicute pe dealuri”; nu e nimic din asta; da, tine 2 ore si jumatate, dar nu simti cind trec. si nu, nu ai cadre lungi care sa te plictiseasca.

fetele sunt geniale (Cosmina Stratan si Cristina Flutur) si mi-au placut mult mult mult in doua secvente in care joaca totul din privire. (pentru Cristina – prima masa la manastire; pentru Cosmina – sosirea politistului pentru ancheta la fata locului.)

*

cel mai mult am iubit la filmul asta ca-ti spune povestea fara sa-ti scoata ochii cu nimic si, ca sa intelegeti cit de fin este, va descriu un cadru care nu va dezvaluie nimic din actiune, deci nu stric povestea, dar care arata subtilitatea regizorului.

cind maicutele si preotul ajung la politie, asteapta o vreme in dubita care i-a transportat. filmarea e din spatele dubei si vezi in dreapta si in stinga chipurile lor plecate; in fata stau cei doi politisti care i-au anchetat preliminar, la minastire, iar prin parbriz in fata politistilor – in plan indepartat, incit abia poti vedea ce este – se afla pe un stilp doua semne de circulatie: “Biserica Adormirea Maicii Domnului” – cu sageata la dreapta si “Biserica Sfintu Nicolae” cu sageata spre stinga.

*

sa vedeti Dupa dealuri, va rog. daca sunteti jurnalisti – pentru ca o sa invatati cum se poate sa vorbiti cu bun simt despre ceva senzational si cum puteti sa spuneti o poveste universala plecind de la un caz particular, dar si daca sunteti (tele)spectatori pentru ca sa stiti ce asteptari sa aveti de la cei care va spun povesti grele despre Romania noastra prezenta, dar medievala.

 

 

4831
filmStiu ca putem sa facem o fapta MARE

Stiu ca putem sa facem o fapta MARE

stiu ca multi dintre cititorii blogului meu s-au bucurat de-a lungul timpului de zecile de articole laudative despre romania culturala aparute in marile publicatii americane.

e parte din satisfacerea orgoliului nostru (poate si a patriotismului) ca nu se vorbeste despre tara noastra doar din perspectiva coruptiei (ca recentul studiu de caz despre adrian nastase din nyt) sau cersetori, tigani, saracie.

a venit momentul sa ne aratam si altfel patriotismul, sa platim cit de putin pentru ca Romania sa fie prezentata si altfel in lume. si este un exercitiu bun pentru a vedea daca e doar vorba de noi, sau si facem ceva.

echipa ICRNY (Corina Suteu, Oana Radu si , consultantul pentru cinema – Mihai Chirilov) care a parasit institutia continua promovarea filmului romanesc la New York cu acelasi proiect minunat  MAKING WAVES 2012: Romanian Film Festival at Lincoln Center, doar ca de data aceasta nu mai au niciun sprijin din partea autoritatilor romane.

asa ca au nevoie de sprijinul nostru.

pe scurt:  doar 5000 de dolari ii mai despart de realizarea acestui proiect care va aduce in fata celor mai importanti critici americani de film productiile romanesti, dar si in fata unui public foarte cultivat.

printr-o campanie de fundraising  via internet au strins pina acum 15.000 de dolari , mai au nevoie de 5000 pe care trebuie sa-i faca in 10 zile.

orice donatie conteaza. si contravaloarea unui bilet de cinematograf inseamna imens: e sprijinul nostru pentru niste oameni cu care ne-am mindrit.

stiu ca impreuna putem face ca lucrurile sa se miste – 5000 de dolari in 10 zile nu e imposibil de strins din donatii. si mai stiu ca, daca reusim, e un mesaj puternic pentru autoritatile romane ca oamenii care cred in valoare si in promovarea Romaniei culturale pentru ce are ea mai bun , oamenii acestia se aduna si muta muntii din loc.

 

puteti dona aici. va rog sa o faceti, orice dolar conteaza.

multumesc ca veti vota si ca ii veti anunta si pe prietenii vostri despre aceasta campanie.

P.S. Am scris DUPA ce am facut o donatie:)

2018
xfactordespre caractere la X Factor

despre caractere la X Factor

de astazi inainte incepe partea mea preferata din X factor. stim deja cite ceva despre unii concurenti, au fost inlaturati aia care nu aveau ce sa caute (mai sunt eliminati drastic si astazi o tura) si acum incep… experimentele.

acum incep producatorii sa se joace cu mintea concurentilor si cu rabdarea lor ca sa se vada daca au aluat de star.
rezista la oboseala? au diplomatie in orice situatii? stiu sa lucreze in echipa?

sa fii star nu e asa o joaca plina de glamour: daca ajungi la nivelul la care visezi, ai concerte care te plimba prin toata tara, uneori parcurgind in aceeasi zi tara in lung si lat pentru ca la concert sa apari zimbitor ca si cum tocmai te-ai dat jos dintr-un pat plin cu puf de gisca.

faci fata la presiune? stii sa te vinzi si sa te reprezinti pe tine in orice context?

in seara asta e prima sesiune de bootcamp si incep sa se vada caracterele. unii care pareau simpatici, vazuti de aproape, nu mai sunt la fel; altii care cintau bine la auditii, in fata unui cintec nou, nu se descurca la fel de bine. incep sicanele si birfele intre ei, pentru ca pentru prima data stau cu totii in acelasi lor. plus ca producatorii au avut o strategie smechera, i-au privat de somn in prima seara de boot camp cu o smecherie. iar omul la oboseara isi arata caracterul mult mai repede.

din seara asta s-a terminat cu distractiile gen veronica fermecatoarea sau alti ciudati care s-au bagat si ei in seama la auditii, la sfirsitul episodului de diseara din 196 de concurenti ramin 55, deci… o sa fie hardcore.

mi-ar placea sa-mi spuneti dupa acest episod cine credeti ca intra in finala. miine seara aflam finalistii:)

(sper sa am timp zilele viitoare sa descriu putin care e munca din spate, de dupa filmari, pentru ca seamana intr-un fel cu lucrul pentru un story scris in formula jurnalismului narativ si stiu ca sunt pe aici “practicanti” ai genului)

later edit: mai e si Judge house pina la finala, am uitat, ma iertati. m-am prins acum uitindu-ma la tv:)

1551
elles5hai la film

hai la film

in seara asta in cadrul Festivalului de Psihanaliza si Film se intimpla doua lucruri foarte simpatice:

3 scurt metraje sunt analizate de psihologi in prezenta regizorilor si a echipelor de actori, plus un film special cu Juliette Binoche.

Elles se numeste filmul si e povestea unei jurnaliste care are de scris un reportaj despre prostitutia de lux. Femeia e atit de prinsa de subiectul ei, incit incepe sa-si puna probleme despre propria sexualitate…

la filmul acesta, care incepe la ora 21.30 la Grand Cinema Digiplex din Baneasa, am trei invitatii duble.

daca va doriti sa vedeti acest film, lasati un comentariu la acest articol.

atentie! filmul are secvente cu trimiteri sexuale, nu este incadrat la “vizionare minori”, dar nici la “vizionare puritani”.

stabilim cistigatorii la ora 16.00. va rog nu va inscrieti daca aveti alt program diseara. multumesc.

roxana cioriiaIf you remember me, then I don’t care if everyone else forgets

If you remember me, then I don’t care if everyone else forgets

text de Roxana Cioriia

Am asteptat 1Q84-ul lui Murakami asa cum astept, in general, unele lucruri. Cu un entuziasm amestecat cu teama. Citisem ca ar fi cel mai ambitios roman al lui, un soi de Fratii Karamazov, dar in care se descrie des procesul de pregatire al senvisurilor si al supelor miso, because he’s cool like that. Un megaroman, ce mai incolo si-ncoace. De cand am mangaiat pentru prima data coperta m-a patruns un sentiment de teama. Imi place Murakami. Imi place ca e chirurgical si se joaca (uneori nepermis de riscant) cu descrierea banalului. Metaforele lui sunt uneori ca niste cersetoare. Daca nu te uiti de doua ori la ele, te pierzi si le pierzi si il pierzi. Lucru care, in peisajul literar al prezentului, e (destul de) oneofakind.

Si-a publicat primul roman, Hear the Wind Sing, in 1979, dupa care zece ani incheiati s-a chinuit sa-si construiasca o reputatie in Japonia, fara mari ganduri de altceva si fara mari sperante ca o sa-i iasa si aia. A Wild Sheep Chase a fost incercarea ce i-a adus notorietatea in vest, in 1989, dupa un success blitzkrieg acasa, cu Hard-Boiled Wonderland and the End of the World, un neo-noir cam cyberpunkish pentru gusturile mele, dar care i-a bagat in buzunar prestigiosul Tanizaki Prize. Nici premiul asta nu i-a facut mai usoara relatia cu tara mama, asa ca a facut ceea ce face orice autor in situatia lui. A plecat. A traversat Europa, a stat in Roma cat sa scrie Norwegian Wood (apropo, ecranizarea lui Tran Anh Hung merita) care, in ciuda absentei lui, s-a transformat in bestseller national, dupa care s-a aciuat pe la Princeton si Tuft’s University, predand si scriind una-alta.

In 1997, cand lumea incepuse sa-l cam uite, publica The Wind-Up Bird Chronicle, o minunatie. The prototypical breakout novel, spun criticii. O minunatie, ma repet eu. De un eclectism transnational care a facut ca postmodernismul sa se imbogateasca cu ceva mai mult decat o nota de subsol. A fost prima carte pe care am citit-o de la el. Aveam un pdf amarat de la un prieten, pe care ma tot codeam sa-l incep. Dupa prima pagina, m-am oprit, mi-am tras blugii pe mine si am plecat sa printez documentul. Era duminica si m-am chinuit un pic pana sa gasesc deschis pe undeva. M-am intors acasa cu un manuscris greu ca naiba si doua sticle de vin. Dupa doua zile de stat in plapuma, inconjurata de foi si picaturi de vin, am deschis calculatorul si am inceput sa caut toate cartile lui. Nu voiam sa le citesc in romana, pentru ca stiam ca nimeni nu l-a tradus mai bine ca Jay Rubin. Le-am citit. Pe unele le-am adorat, unele mi-au placut, pe altele le-am trecut la capitolul nimeni nu e perfect.

Dar sa revin la 1Q84. Mi-am cumparat-o de la Anthony Frost, toate trei volumele intrunul. O adevarata biblie, vorba prietenilor mei. Am citit-o fragmentat, nedorindu-mi sa o termin prea repede, pentru ca stiam ca voi mai avea de asteptat pana la urmatoarea. Dar fragmentat si pentru ca, revin, mi-era teama. Mi-era teama ca o termin si trebuie sa-mi recunosc ca nu e ce trebuia sa fie, ceea ce se anunta a fi. Credibilitate, melodrama, sentimentalitate, toti acesti termini imi zburataceau subtil prin minte cu fiecare pagina. Poate parea ironic ca un autor care se joaca atat de natural cu suprarealismul sa se loveasca de probleme de credibilitate, dar adevarul e ca, incercand sa resolve acest gigantic puzzle al unei iubiri la fel de gigantice, Murakami apeleaza prea des la coincidente si chestiuni de blind chance. Nu poti sa nu-ti pierzi rabdarea cu o carte care introduce atatea trucuri literare (nu ieftine, dar nedemne) a caror menire era doar sa prelungeasca suspansul pentru inca o suta de pagini. Plus ca Aomame aduce prea mult cu Lisbeth Salander. Prea two-dimensional. Prea unbelievable. Si Murakami nu era asa. Cartile lui, chiar si alea care nu s-au ridicat la nivelul Cronicii Pasarii Arc, nu erau simple colaje, in care variate pretexte si motive totalitare se lipeau prost, a caror unitate pierduta era atat de previzibila ca-ti venea sa arunci cartea cat colo, daca nu ai fi riscat sa faci o gaura in podea.

Sper doar ca Murakami stie ca nu cu 1Q84 a ajuns full circle. Ca nu aici ne-a spus ceea ce a dorit sa ne spuna in toate cartile lui anterioare la un loc. Ca o mie de pagini de pedanterie nu-s decat asta, o mie de pagini de pedanterie. Si ca in cativa ani o sa ne arate el noua. Altfel suntem multi cei care vom ramane cu acel gust dulce-amar al proverbialei iubiri ce n-a fost sa fie. In care am crezut pana la ultima pagina, in ciuda semnelor-metafora.

*

Roxana Cioriia este jurnalist, a scris pentru Cosmopolitan, iar acum este PR la DRAFTFCB.

1601
streetstyle7995-weblimite

limite

stiu ca haina pe care o porti, mai ales cind esti persoana publica, e parte din “personajul” pe care vrei sa-l comunici lumii, dar sa ai 50 de ani si sa porti o fusta ca aceasta e ceva gresit.

undeva ai pierdut controlul – in limitele personajului, in ceea ce vrei sa spui lumii despre tine, in raportarea la virsta pe care o arati .

ma gindesc ca nici macar nu e frumos ca simte ca ar putea purta o fusta ca aceasta chiar daca asta inseamna ca se simte tinara. pentru ca diferenta intre ce ar putea simti si realitate e atit de mare incit ar putea indica o inadaptare, o problema de evolutie emotionala sau o problema nerezolvata in copilarie.

da, stiu , e o diva fashion anna delo russo. stiu ca a fost responsabila de partea creativa de la Vogue Japonia si ca e un guru al modei. dar uitindu-ma la aceasta fotografie cred in fiecare cuvintel pe care l-am scris mai sus.

fotografia este realizata pe strada, inaintea show-ului Stella McCartney, la Paris, la inceputul acestei luni.

masaPoliticienii de la masa Regelui

Politicienii de la masa Regelui

e o fotografie de la receptia data de Casa Regala la aniversarea Regelui Mihai care face ocolul internetului

 

 

la fel ca focusul obiectivului de fotografiat si atentia celor care o distribuie pe net este pe politicienii din jurul Regelui si , pentru ca toti cei care o distribuie au resentimente legate de activitatea unui politician sau a altuia, comentariile sunt negative: “cum a putut Regele sa faca asa ceva?”

de fapt, aceasta reactie nu vorbeste despre Rege, ci despre noi si frustrarile noastre.

cum ar fi daca reunirea acestor oameni la aceeasi masa e felul in care Regele spune “stati cu totii la un loc si cautati o solutie reala pentru TARA, in loc sa va certati” , iar noi – dupa chipul si asemanarea celor care ne-au condus de cind ne-am nascut – nu apreciem diplomatia si ne intoarcem la ce stim mai bine: ura pentru un politician sau altul ?! 

da, stiu ca Ion Iliescu i-a facut mult rau Regelui, Casei Regale si noua, romanilor. cu siguranta altul ar fi fost destinul nostru daca in 1990 Regele ar fi fost liderul tarii.

dar schimbarea destinului nostru ar fi venit exact din schimbarea mentalitatii noastre, din lipsa urii, din echilibrul si eleganta care – pentru ca le-am fi vazut mai des in deciziile importante ale tarii – ne-ar fi devenit un exemplu si, poate, un stil de viata.

acum judecam totul cu mintea exersata si dezvoltata in 20 de ani de conducatori care mai de care mai razbunatori, mai imorali, mai… orice altceva ce n-am vrea sa le dam drept exemplu copiilor nostri.

tocmai de aceea  mi se pare o lectie minunata pe care a primit-o dl Iliescu odata cu invitatia la aceasta cina festiva, o lectie transmisa cu eleganta regala. o prietena imi spunea ca Ion Iliescu nu va intelege, dar nu cred ca e important acest lucru. daca inteleg romanii e suficient. pentru ca schimbarea se face daca ne schimbam fiecare dintre noi, iar promovarea urii si a razbunarii nu e calea.

si daca Regele a avut eleganta sa treaca peste tot ce i-au facut, ca sa fie bine tarii Sale, daca a renuntat la orgolii in favoarea poporului sau, ar trebui sa invatam ceva din asta.

ca-n fotografia aceasta: cind vom invata sa schimbam focusul de pe politicieni pe demnitate, eleganta si lipsa orgoliilor ne va fi mai bine. cu ceva exercitiu vom putea sa ne asezam la masa si daca avem pareri – politice sau nu – diferite , sa dialogam, fara sa ne injuram

3015
skyfallce trebuie sa stii inainte despre Skyfall…

ce trebuie sa stii inainte despre Skyfall…

la invitatia Heineken, am vazut aseara noul James Bond, Skyfall, si ca sa fiu sigura ca va bucurati de film si din alta perspectiva decit ceilalti spectatori, as vrea sa va spun citeva lucruri.

(da, e cel mai bun si mai simpatic dintre filmele cu Bond si cei care aveti umor o sa va distrati foarte tare)

***

exista studii ca genericul de inceput al unui film plictiseste spectatorul care vrea adrenalina in filmele de actiune, iar in noul james bond regizorul a gasit o solutie geniala. e o pre-deschidere inainte de generic.

primele 5 minute din film toti spectatorii stau cu rasuflarea taiata, e o urmarire spectaculoasa prin istanbul, se intimpla ceva dramatic si abia apoi incepe genericul de deschidere al filmului. numai ca e atit de straniu ce se intimpla in urmarirea respectiva incit atunci cind incepe  genericul toata lumea se foieste in scaune si zice “hai, mai, nu se poate”.

daca treceti de uimire, concentrati-va putin la genericul de deschidere si la felul in care a fost realizat. post productia lui a depasit 10 de milioane de dolari, cu mult peste bugetul oricarui film romanesc, de exemplu. e un mini film care mixeaza animatia cu realitatea. e absolut genial si cu eleganta trece prin toate stilurile pe care le-au abordat james bond-urile precedente.

il stiti pe javier bardem din , de exemplu, vicki cristina barcelona, unde era un actor seducator, plin de sex appeal pe care l-ai cam fi vrut acasa. transformarea lui pentru james bond e atit de mare incit pare alt om, il urasti , e urit, e libidinos… ceea ce demonstreaza inca o data ca e un mega actor. n-a vrut rolul la inceput, dar regizorul, sam mendes (domnul care a facut printre altele american beauty si road to perdition), a insistat foarte mult si l-a convins. apoi a fost atit de ambitios si si-a dorit sa faca ceva cu adevarat memorabil, incit si-a tradus tot scenariul in spaniola, limba lui nativa, si s-a intors la profesorul lui de actorie ca sa-l gaseasca pe “dl Silva” – personajul lui diabolic.

*

judi dench care, de 7 filme incoace, e sefa lui james bond, M,  are 78 de ani si a marturisit recent intr-un interviu ca de 2 ani a orbit, ca mai vede doar niste umbre si contururi si ca invata replicile cu ajutorul cuiva care i le citeste. cind va uitati la film si vedeti parcursul personajului sau, M, si ceea ce se intimpla cu el, ginditi-va si la acest detaliu din viata personala a actritei.

*

Daniel Craig in Vanity Fair: “A movie like this costs $118 million to make—it’s the nature of it, the size of the movie. And it costs another $200 million to sell it. So, the $200 million has to come from somewhere,” he said. “Now, product placement, whichever way you look at it, whether you like it or you think it’s disgusting, or whatever, it’s what it is. Heineken gave us a ton of money for there to be Heineken in a shot in a bar. So, how easy is that? Just to say, O.K., there’s Heineken. It’s there—it’s in the back of the shot. Without them, the movie couldn’t get sold, so that all got kind of blown up. ‘Bond’s new drink is a Heineken.’ He likes a lot of drinks—Heineken, champagne; it’s all in there.

“I’ll drink a beer in the shot, I’m happy to, but I’m not going to do an ‘Ahhhhh,’ ” Craig continued, pantomiming an actor looking preternaturally refreshed. “And I would say this because they’re paying, but they’re kind of respectful about it. They don’t want to screw the movie up.”
*
va povestesc curind despre o surpriza frumoasa pe care am facut-o aseara cu ajutorul Heineken unui foarte mare fan James Bond.
1522
Victor_rebengiuc_si_marcel_iures_in_derivavezi In deriva inaintea tuturor !

vezi In deriva inaintea tuturor !

vrei sa vezi un film inaintea jurnalistilor?:)

ti-a placut seria HBO In deriva?

***
in deschiderea Festivalului de Psihanaliza si film , astazi de la ora 19.30 , la Grand Digi Plex Baneasa este o avanpremiera In deriva , seria noua cu Marcel Iures , Victor Rebengiuc, Bogdan Dumitrache, Andreea Bibiri si Crina Semciuc in distributie.

in seara asta, la deschiderea de gala, nu se vind bilete, dar… in mod exceptional (multumesc frumos Miruna Berescu) puteti sa mergeti si voi la film.

am trei invitatii duble de dat si, daca vreti sa vedeti In deriva inainte chiar de jurnalistii de cinema (vizionarea HBO pentru aceasta serie va fi saptamina viitoare), trebuie sa lasati un comentariu la acest articol.

prin tragere la sorti alegem cistigatorii , la ora 16.00.

 

simbata si duminica puteti vedea in festival, dupa cum urmeaza

Sâmbătă, 27 octombrie
19.00 TERAPIE SPECIALĂ/ THE SESSIONS
SUA, 2012, 95’
Regia: Ben Lewin
Distribuția: John Hawkes, Helen Hunt, William H. Macy
Premiul Publicului și Premiul Special al Juriului, Sundance 2012
Prezentat în premieră în România

21.30 TAKE THIS WALTZ
Canada, 2011, 115’
Regia: Sarah Polley
Distribuția: Michelle Williams, Seth Rogen, Sarah Silverman
Festivalul Internațional de Film de la Toronto, 2011
Prezentat în premieră în România
Duminică, 28 octombrie

19.00 SCURTMETRAJE ROMÂNEȘTI
LOST SPRINGS 2
Regia: Andrei Dobrescu
Selecția Oficială, Festivalul de Film de la Clermont-Ferrand, 2012
Premiul Special, ANONIMUL 2011
WATCH OUT FOR THE SUNSET
Regia: Vlad Oancea
Festivalul Internațional de Film DaKINO, 2010
PUI, CARTOFI PRĂJIŢI ŞI-O COLA
Regia: Emanuel Pârvu
Premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj, ANONIMUL 2012
30
Regia: Iulia Rugină
Parte a proiectului 30-40-50, produs de Gabriel Achim

21.30 ELLES
Franța- Polonia, 2011, 100’
Regia: Malgorzata Szumowska
Distribuția: Juliette Binoche, Anaïs Demoustier, Joanna Kulig
Festivalul Internațional de Film de la Toronto, 2011
Panorama, Berlinale 2012

 

 


ileanaDependenta de Design

Dependenta de Design

text de Sorana Savu

Exista unii oameni minunati si modesti care folosesc social media cu smerenia si grija cu care scriu la revista. Care si-au lasat din greseala data nasterii pe pagina de FaceBook si care se trezesc cu surprindere, de ziua lor, cu wall-ul plin de urari si de ganduri bune. Oameni care, altfel, nu ti-ar spune “maine e ziua mea” in lumea reala nici sa-i pici cu ceara si care, chiar cand ar trebui sa petreaca, muncesc si se agita de dimineata pana seara ca si cum asta ar fi modalitatea lor perfecta de relaxare. Adica ce nu intelegeti?

Asa e Ileana Raducanu, Dependenta de Design, de cand o stiu implicata in tot felul de proiecte de suflet (fără ghilimele), care conduce in continuare echipa minunata de la Elle Decoration si cauta neostenita talentul si creativitatea pe unde se gasesc ele. Cum ar fi printre tinerii designeri pe care i-a provocat anul acesta sa proiecteze un scaun de masina pentru copii. Sau printre elevii carora le cultiva personalitatile prin intermediul teatrului. Sau printre specialistii in amenajari interioare care stiu sa transforme o cladire intr-o casa dulce casa.

Ieri am petrecut o jumatate de zi cu Ileana, intorcand pe toate fetele (realmente) proiectele scaunelor de masina pentru copii si cautand, alaturi de juriul competitiei, pe acela care bifa toate punctele – de la siguranta, sistem de prindere, confort, materiale, montare demontare, greutate, dimensiuni (cum ar fi sa incapa in portbagaj), versatilitate, intretinere la estetica si ergonomie. Nu m-am gandit sa intreb la FB daca e ziua Ilenei si, evident, nici ea n-a suflat o vorba.

Dar, asa cum o cunosc, cred ca satisfactia de a avea trei premianti merituosi si anul acesta, mai ales pe o tema grea, la concursul pe care il organizeaza cu tenacitate si cu suflet a fost un fel de cadou de aniversare cu anticipare. Si emotiile pe care le-a simtit vorbind la telefon cu premiantii (care nu se stiu care sunt si nici nu vor afla pana pe 7 noiembrie) au fost ametitoare ca niste pahare de sampanie. Pe care oricum nu cred ca le-ar putea bea nici daca s-ar stradui mult.

Dependenta benigna a Ilenei – Dependenta de Design – e singura dependenta pe care o aplaud si de care nu-mi doresc sa se vindece niciodata – La Multi Ani!

***
Sorana Savu este specialist in comunicare , senior partner Premium Communication

1566
Vizual CristinaToamna sigurantei noastre virtuale

Toamna sigurantei noastre virtuale

Povesteam luna trecuta despre informatiile importante pentru mine… lucrurile la care tin si care sunt de neinlocuit. Fotografiile, filmele preferate, articolele vechi si multe alte amintiri dragi care se afla in laptopul meu si pe care, cu ajutorul celor de la Kaspersky, am inteles cat e de important sa le protejez – si mai ales cum sa fac asta.

Cind m-am alaturat campaniei Kaspersky, Safeguarding me, am avut un gind: sa aflu mai multe si sa va spun si voua despre amenintarile la care nici cu gandul nu ne gandim si care apar cand e vorba de protejarea informatiilor pe care le lasam, inocenti, sa zburde in lumea virtuala.

Si, de fapt, nu e vorba numai despre informatii – lucrurile pot deveni mult mai concrete si mai usturatoare daca nu esti atent. Daca magazinele online de haine si de accesorii va fac cu ochiul si va faceti, ca si mine, cumparaturile pe internet, e bine sa stiti ca suita Kaspersky Internet Security 2013 va protejeaza banii in timpul tranzactiilor cu o tehnologie care se numeste fix asa – Safe Money. In seara lansarii, mi s-a facut o demonstratie despre cum chiar si site-urile care par safe pot sa fie cu capcana, pentru ca exista oameni destepti dar cu intentii rele, care pot redirectiona platile dinspre site, catre buzunarele lor.

Pentru ca amenintarile sunt serioase nu numai la noi, ci peste tot in lume, uite ca in octombrie a fost decretata European Cyber Security Month. Este o campanie de informare despre pericolele din mediul online, in care sunt implicate mai multe tari din Europa, printre care si Romania.

Ma bucur ca am facut si eu ceva in pas cu eforturile europene – am acordat, prin concurs, cinci licente Kaspersky Internet Security 2013 catre cititorii blogului meu: Andra, Ana, Fifi, Cristiana si Mihaela. Stiu deja ca norocoasele cistigatoare si-au instalat protectiile pe computer, iar acum au o viata mai linistita in online.

Ce vreau sa spun, inca o data, cu acest articol? Puteti sa faceti lucruri frumoase in online, puteti sa economisiti timp si bani, dar trebuie sa o faceti cu cap si sa aveti grija la siguranta voastra virtuala. Informati-va si, mai ales, folositi softuri de protectie.

3107
picsay-1351158150My secret moment in apartIKEA si o stire in premiera mondiala

My secret moment in apartIKEA si o stire in premiera mondiala

am facut curatenie in fotografiile din telefon si asa am ajuns la aceasta foto

 

cind am trait pentru o saptamina in apartIKEA am avut putine momente doar pentru mine. unul dintre ele a fost simbata dimineata, in ziua de dupa party-ul de inaugurare (cind prietenii au venit sa vada cum am decorat casa).

ei bine, in dimineata aceea, m-am rasfatat pe limba mea. aveam de la Philips un televizor minunat (pe telecomanda , in spate, era tastatura de computer si televizorul se putea transforma in computer) si mai aveam si genialul sistem de sunet Home Cinema (cel care se aude de parca ai fi la un concert).

asa ca mi-am facut floricele si m-am uitat la un spectacol de teatru dans cu James Thierree. era ca si cum as fi fost in sala de spectacol. pe James l-am cunoscut cind a venit in Romania cu spectacolul Raoul (absolut genial) si de atunci am toate show-urile lui:)

**

de atunci am fost la Roma, l-am vazut pe Akram Khan (alt coregraf/dansator magic pe care-l iubesc) si am aflat ca Akram si James vor lucra impreuna.

cred ca dau informatia in premiera mondiala (cel putin eu n-am gasit-o pe nicaieri).

la anul, Akram Khan , James Thierree si dansatorul de flamenco Israel Galvan incep repetitiile pentru un spectacol axat foarte mult pe miscare, nu pe teatru dans cum ne-au obisnuit Akram si James

despre Akram Khan si James Thierree am scris de multe ori (aici o colectie a articolelor despre Akram, iar aici despre James), iata-l insa si pe Israel Galvan intr-o secventa dintr-un show ca sa intelegeti cam cit de spectaculoasa va fi noua lor productie.

2374
invitatie Boutique Ephemere Vamps & Vampires (1)Despre povestile copilariei, lenjerie, galuste cu prune si alte bunatati

Despre povestile copilariei, lenjerie, galuste cu prune si alte bunatati

text de Noemi Revnic

Recunosc ca nu imi place frigul. Ma deprima usor, imi incetineste creativitatea iar faptul ca ziua devine din ce in ce mai scurta imi da o stare de hibernare inactiva cu care ma lupt precum David cu Goliath. Dar in aceasta toamna am decis sa abordez o strategie noua: sa fac cat mai placut acest anotimp si sa astept iarna fara vreo urma de teama. Ma tratez cu expozitii si alte evenimente care sa ma incalzeasca, precum un ceai cu miere si multa lamaie.

Weekendul debuteaza cu o noua editie a buticului efemer I.D. Sarrieri, la Gaia Boutique Club (Strada Tarmului 19), vineri, 26 si sambata, 27 octombrie, intre orele 12:00-21:00. Colegele de la Sarrieri mi-au spus mai devreme ca vor fi aduse si colectiile din aceasta vara, la discounturi de 70%, asa ca ne vedem acolo.

Muzeul Taranului Roman ne asteapta cu un nou capitol din seria “Muzeul Copilariei”. De aceasta data este vorba despre “Relatia cu lumea mare”, intre 31 octombrie si 30 noiembrie, in Sala Irina Nicolau. Va amintiti de povestile cu balauri si alte animale fantastice, de basmele cu zane pe care ni le citeau parintii inainte de culcare si pe care le-am recitit noi, dupa ce am invatat alfabetul? Mai multe detalii gasiti pe acest link, abia astept sa vad expozitia.

Asociatia “Ivan Patzaichin -Mila 23” organizeaza pana in data de 5 noiembrie o serie de evenimente cu scopul de a gasi solutii de revitalizare a Dambovitei. Imi amintesc ca acum cativa ani o prietena buna (despre care am mai scris aici, Orly Yanay, care picteaza superb) si ea visa la case plutitoare pe Dambovita si restaurante pitoresti. Poate ca i se va indeplini visul, cu aceasta ocazie, in cativa ani. Aceste evenimente au loc la Biblioteca Nationala a Romaniei.

La Teatrul Odeon, inainte de a vedea piesa aleasa, sa vizitati si expozitia “The other faces of Eve”, vernisata pana in data de 5 noiembrie.

Inchei cu o pofta de sezon: galusti cu prune. Este o alta metoda de-a mea de a iubi un anotimp, sa il asociez cu dulciurile. Pentru mine septembrie inseamna tarte cu struguri, octombrie si noiembrie, galusti cu prune; decembrie, cozonac si gogosi (Craciun & Hanuka), ianuarie si februarie, prajitura Figaro pe care o pregatea mamaie; martie, mucenicii moldovenesti si cei fierti, cu nuca; aprilie, pasca cu branza (bunica o pregatea genial); mai si iunie, pandispan cu visine sau cirese; iulie si august, inghetata si pepene. Acum e octombrie spre noiembrie si sper sa gasesc un loc cu galuste cu prune delicioase. Sper sa fie la Gargantua, o sa ma interesez chiar astazi daca le au in meniu.

Va doresc un weekend minunat si chiar daca va ploua, nu fiti tristi, avem atatea lucruri frumoase de facut si de vazut.
Pe curand!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1404
sacou 1un costum cu poveste

un costum cu poveste

pentru tinerii domni care vor sa poarte haine altfel, o idee foarte simpatica. pe site-ul a suit that fits poti sa-ti faci dublura hainei tale cu ce iti doresti; o fotografie, o scrisoare, grafice matematice:)

detalii aici… poate face cineva si la noi asa ceva.

4056
marie claire spania 4seductie

seductie

Karl Lagerfeld a fost editor special pentru Mari Claire Spania , editia de noiembrie, aniversara (25 de ani pe piata)

a facut un pictorial care mi se pare inspirat din The Dreamers al lui Bertolucci, doar ca sunt niste visatori mai “dark” 🙂
iata foto

2024

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!