Monthly Archives : November 2013

philips ambilight meetingcistigator concurs Philips

cistigator concurs Philips

va povesteam acum aproape 2 saptamini ca am avut musafiri la o vizionare speciala de film pe un televizor magic – Philips cu sistem Ambilight si ca, pentru o experienta completa,   am vazut filmul beneficiind si de un accesoriu special pentru luminile din camera .

mai exact, sistemul inteligent de iluminare Philips HUE care, printr-o aplicatie instalata pe tableta sau telefon, poate face un racord intre lumina de pe ecran cu cea din camera. asa ca in camera, pe linga tine, ai diverse nuante de lumina asemanatoare cu cele pe care le vezi in acelasi moment pe ecran.

am organizat atunci un concurs prin care ofeream drept premiu un asemenea sistem de iluminare, cistigatoarea – obtinuta prin tragere la sorti – este Irina Olteanu.

Irina, vei primi un mail cu detalii despre cum intri in posesia premiului. sa te bucuri de o atmosfera de poveste in casa, cu acest sistem de iluminare iteligent,

1538
Woodkid-2013-Photo-by-Mathieu-Cesar-560x432Transform day Today

Transform day Today

Daca ar fi sa ti schimbi astazi ziua, din ce te-ai inspira?

Iata filmele si muzicile care-l inspira pe un artist minunat Woodkid – intimplator (cu o singura exceptie) toate celelalte alegeri ale lui sunt si pe lista mea de preferinte.

1. Steven Spielberg

“The filmmakers I watched when I was a kid were big, mainstream directors like Spielberg or Stanley Kubrick – the only ones I would have access to as a little kid growing up in the middle of France. With Spielberg, it was about how his subjects were treated and the emotion he had in his films. There’s something about his camera work that’s very unique, and that’s what I like about him.”

2. Gus Van Sant

“Elephant is his best movie, but I have a very strong soft spot for Paranoid Park. I love how he injects violence into something very casual and mundane – when the kid is shot in Elephant or in the Paranoid Park death scene, it’s a shock to reality. The contrast between reality and violence is so big that it’s much more impressive than a Tarantino movie, where it’s all about the violence.”

3. Philip Glass

“When I was younger, I’d listen to a lot of soundtracks and I randomly fell on Philip Glass’ soundtrack for Koyaanisqatsi. The first time I listened to his music, I could feel emotions that were indescribable – it wasn’t pain, it wasn’t nostalgia, it wasn’t uplifting – the emotion that came out was very alien, in a way. I’ve always been fascinated by the power of music to create emotions.”

4. Michel Gondry

“I wouldn’t be doing what I’m doing if Gondry wasn’t a director. He made the videos I would see on TV – I think the first Michel Gondry video I saw was Bjork’s ‘Bachelorette’. I just remember watching them over and over, like I was studying them. But now, I feel like I’m getting closer to directors like Chris Cunningham or Spike Jonze because I’m getting more cinematic and less playful with what I do. I try to tell stories that are a little more realistic.”

5. Rap and hip-hop rhythms

“When I created my album, we sampled a lot of orchestral music but we built on patterns and structures that are actually from rap beats. Right now I’m fascinated by Kendrick Lamar; I was at his show a couple of days ago and I think he’s the best rapper out there right now. Of course I love Jay-Z, and I have a soft spot for Kanye – people forget he’s an amazing producer, and his connection with visuals is mind-blowing.”

***

ultima lui alegere n-ar fi pe lista mea:) dar eu as mai adauga Albastrul lui Kieslowski, fratii Wachowski, muzicile lui Zimmer si Tom Tykwe (ca sa ramin in zona filmelor), pe Wong Kar Wai, Akram Khan si… cred ca as mai adauga vreo citeva nume de domni pentru ca ziua mea sa aiba o transformare ABSOLUTA:)

daca ar fi sa-ti transformi ziua astazi, ce-ai face? din ce te-ai inspira?

1690

Woodkid – Transform Today

povestea unui tinar care si-a cautat limitele si le-a depasit, transformindu-se, ca sa se poata exprima.

daca astazi ai putea sa-ti transformi ziua in altceva…

2041
ZADIE_SMITH10 observatii pentru cei care vor sa fie scriitori – Zadie Smith

10 observatii pentru cei care vor sa fie scriitori – Zadie Smith

Zadie Smith e una dintre scriitoarele mele preferate: are un foarte fin simt al naturii umane, o tehnica incredibila (cind era copil si-a consumat multe vacante exersind scrieri in stilul marilor scriitori) si de la un roman la altul te surprinde cu o noua forma/ structura.

pe vremuri, pe cind am descoperit-o si lucram la revista, am anuntat public ca fac publicitate gratis pentru editura care o va publica in RO. acum e publicata (la Polirom e ultimul roman, Nord Vest – minunat) si evanghelizez scrierile sale de cite ori am ocazia.

iata cele 10 observatii pe care Zadie le face pentru viitorii scriitori; cum spuneam, e minunata.

1. When still a child, make sure you read a lot of books. Spend more time doing this than anything else.

2. When an adult, try to read your own work as a stranger would read it, or even better, as an enemy would.

3. Don’t romanticise your ‘vocation’. You can either write good sentences or you can’t. There is no ‘writer’s lifestyle’. All that matters is what you leave on the page.

4. Avoid your weaknesses. But do this without telling yourself that the things you can’t do aren’t worth doing. Don’t mask self-doubt with contempt.

5. Leave a decent space of time between writing something and editing it.

6. Avoid cliques, gangs, groups. The presence of a crowd won’t make your writing any better than it is.

7. Work on a computer that is disconnected from the ­internet.

8. Protect the time and space in which you write. Keep everybody away from it, even the people who are most important to you.

9. Don’t confuse honours with achievement.

10. Tell the truth through whichever veil comes to hand — but tell it. Resign yourself to the lifelong sadness that comes from never ­being satisfied.

1828

Hemingway on writing

When people talk listen completely. Don’t be thinking what you’re going to say. Most people never listen. Nor do they observe. You should be able to go into a room and when you come out know everything that you saw there and not only that. If that room gave you any feeling you should know exactly what it was that gave you that feeling. Try that for practice. When you’re in town stand outside the theatre and see how the people differ in the way they get out of taxis or motor cars. There are a thousand ways to practice. And always think of other people.

*

If we get into a fish see exactly what it is that everyone does. If you get a kick out of it while he is jumping remember back until you see exactly what the action was that gave you the emotion. Whether it was the rising of the line from the water and the way it tightened like a fiddle string until drops started from it, or the way he smashed and threw water when he jumped. Remember what the noises were and what was said. Find what gave you the emotion; what the action was that gave you the excitement. Then write it down making it clear so the reader will see it too and have the same feeling that you had. That’s a five finger exercise.

Hemingway on writing

1360
shutterstock_circleo zi buna

o zi buna

citeodata, nici nu incepe ziua bine si stii ca va fi buna.

ca astazi.

*

ma trezesc dimineata si vorbesc despre job-ul meu ca despre iubire, din mijlocul patului cu o cafea aburinda alaturi. suna la usa cineva, ies in pijamale cu picioarele goale si un curier imi intinde un pachet. inauntru o scrisoare.

 Cercul este considerat cea mai stabila forma, uneori aproape magica. Realizat dintr-un strop de argint, acesta exprima continuitate, echilibru, feminitate si, de ce nu, tinerete.

(…) Special conceput pentru tine, cadoul face parte dintr-o colectie unicat, fiind lucrat manual in intregime. Fiecare dimensiune, cerc imprimat, fiecare imbinare si taietura au fost realizate cu pricepere, migala si, implicit, rabdare.

Cercul va sta cel mai probabil la gitul tau. Adica acolo unde se afla chakra cu numarul 5, reprezetind culoarea albastru, anume cea a snurului. Mica pata de culoare, pozitionata aici, are rolul de a te proteja, de a te echilibra si de a te ajuta sa-ti exprimi emotiile.

(…)

***

scrisoarea e pe hirtie lucrata manual la moara de hirtie si e parte din promovarea noilor cosmetice Elmiplant – Genovate, pe baza de celule stem din plante.

felicitari celor care au avut ideea acestei ambalari de PR. foarte fina si foarte speciala. (mi-am pus la git micul cerc de argint. o sa stea o vreme sub haine, departe de ochii lumii.)

foto via shutterstock

 

2206

jurnalism: oglinda in oglinda

ii spun unui prieten ca astazi ma reintorc la reporting pentru un subiect. el ride si-mi raspunde:

– Arvo-Part,  Spiegel in Spiegel.

– Nu, ala e un cintec despre iubire. Despre cum atunci cind te oglindesti in cineva care seamana cu tine, iar el/ea se reoglindeste in tine, se creeaza efectul de infinit. De aici si oglinda in oglinda.

– Pai si reportingul nu e despre a-l lasa pe om sa se oglindeasca in tine, ca sa-si spuna povestea?!

daca s-ar explica la facultate asa despre interviu cred ca jurnalismul ar fi mai frumos. si de muncit. si de trait. si de citit.

 

 

2186
OnteachingJournalism1despre bun simt si speranta prin jurnalism

despre bun simt si speranta prin jurnalism

sunt unele articole de presa scrisa care sunt ca un balsam. si pentru cel care e subiect, si pentru cel care scrie, si pentru cei care citesc.

astea sunt articolele care dau o speranta si care fac bine fie si la nivel emotional (sau mai ales la acest nivel), nu doar in categoria materiala, pragmatica.

sunt si articole de presa scrisa care te uimesc prin bunul lor simt si eleganta cu care vorbesc despre situatii delicate, reusind sa dea sperante tuturor celor care sunt conectati cumva la el.

un asemenea articol e in TIME de saptamina asta; povestea in mai putin de 5000 de semne si 8 fotografii a unui soldat american care in urma unei explozii a avut arsuri pe 40 % din corp, o mina amputata si a stat 2 saptamini in coma.

daca editorii TME ar fi lasat doar fotografiile ar fi fost foarte socant, dar au pus un text scurt, despre domnul care se numeste Bobby Henline in care, dincolo de povestea lui, cu italice sunt glumele pe care le spune in showuri de standup comedy soldatilor care trec prin aceeasi trauma ca si el.

“I had a good time in Iraq, but last tour was a real blast. It took me four tours to realize my lucky number is 3″

” You get used to getting stared at and looking at you in the mirror. It becomes you. But there are days I don’t want to be stared at… Still, I feel sexy. Once you’re cooked, you’re hooked”

“The skin on my scalp burned off, so the doctor replaced it with my stomach. When I eat too much I get headaches”

printre glumele astea amare afli povestea lui, cum are 2 copii care nu l-au mai recunoscut si de care nu s-a mai simtit la fel de legat dupa ce s-a intors acasa, cum si cit s-a chinuit in spital si felul asezat in care a acceptat sa traiasca aratind atit de diferit de oricine altcineva.

He credits a vision he had while in the coma with steering him toward comedy ” I was on a giant iceberg at night. The stars were out. It was comfortable. I heard voices telling me it was going to be OK. I thought it was the judgement room, and it was God telling me I was going to go back – that I had mission, but it would be on his terms.”

care e deviza lui? sa ajute mai multi oameni decit poate rani cel care a pus bomba care i-a distrus corpul.

(din pacate story-ul nu este online pe site-ul Time, dar fie si pentru cele 5000 de semne din acest text cu fotografii si vorbe semnate de  Peter Van Agtmael si ar fi frumos sa dati banii pe revista. desi e un text trist, e o bucurie de articol.

1876
Rehab CENTER - 4Weekend rehab

Weekend rehab

text de Noemi Revnic

Dragii mei, pentru acest weekend v-am pregatit cateva activitati recreationale si incep cu un loc nou deschis in Bucuresti, pe Gabroveni nr.19: ”EXPERIMENTAL THERAPY area” la Rehab CENTER. Este un “cocktail & spirits” bar cu o atmosfera egala cu lentoarea si cu activitati “terapeutice” muzicale de marti si pana sambata. Printre tratamentele aplicate aici am gasit: terapiile Anti-STRESS, Anti-MAINSTEEAM, Anti-PLICTISEALA sau Anti-MITOCANIE. Primul tratament este obligatoriu si gratuit, sub formă de shot. Mergeti, o sa va placa mult conceptul.

Apoi avem “Gradina dintre ape”, o colaborare Ana Wagner si pictorul Stefan Caltia, in showroom-ul din strada Dr. Staicovici nr.19. In data de 28 noiembrie va fi lansat si albumul omonim, in colaborare cu editura Baroque Books & Arts.

Apoi avem Targul Autor, aflat deja la a X-a editie. Sambata, 16 noiembrie si duminica, 17 noiembrie, la Sala Dalles, intre orele 11:00 – 20:00. Pe site-ul oficial veti gasi toti artistii participanti, din Romania si de aiurea.

Va propun sa incheiem weekend-ul in aceeasi mina, cu o plimbare virtuala pe shop.andreearaicu.ro, care are de cateva zile o noua sectiune dedicata produselor de ingrijire organice.

Un weekend minunat va doresc si imi doresc!
*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1704
shutterstock_craciuncare e satul in care prezenta lui Mos Craciun ar face diferenta?

care e satul in care prezenta lui Mos Craciun ar face diferenta?

Mos Craciun inseamna magie. Nu e despre a primi obiecte gratuit, despre a primi o masinuta (mai mare sau mai mica, de jucarie sau nu); nu este nici macar despre a primi dulciuri.

Mos Craciun, Craciunul, e despre o stare de bine, de cald, de poveste… de magie.

Si exista pe lumea asta, in tara noastra, copii care nu s-au intilnit niciodata cu Mos Craciun, n-au mers pe sub luminite colorate, n-au vazut un brad urias plin cu globulete, n-au simtit Craciunul ca pe o sarbatoare de poveste.

sunt multi copii asa, dar anul acesta, un sat care n-a trait niciodata un Craciun ca-n povesti o sa simta magia gratie celor de la Coca-Cola. am mai scris despre campanie aici.

***

Stiu ca Mos Craciun ar face magie peste tot, dar cind ma gindesc la un sat in care stiu sigur ca n-a fost niciodata, am in minte Faurei – de linga Constanta. Acolo sursa de apa e o teava cu diametru de un metru, ruginita, aflata sub un podet, iar copiii cara catre casa galetile asezindu-le in echilibru pe lemn ca si cum ar purta cobilitele din picturile de alta data.

acolo sunt copii pe care daca-i intrebi cum ii cheama, iti zimbesc larg si nu spun nimic . “i se spune fetita, pentru ca nu are nume”, ti se raspunde. “mama ei a lasat-o aici cind era mica, nici cind e ziua ei de nastere nu stie”.

acolo copiii cind te vad, te iau de mina. sau se string in jurul tau cu bratele facute covrig. si in imbratisarea aia nu e doar nevoia de afectiune, ci un semn ca – daca te au aproape, daca-i tii de mina – ii validezi, si ei pot fi ca tine.

am fost in satul Faurei acum citiva ani cu UNICEF si inca mai pastrez in minte emotia copiiilor de acolo; bucurosi nu pentru ca le dadeam dulciuri, ci pentru ca vorbeam cu ei.

*

mai avem 3 zile de propus sate in care Coca-Cola sa duca anul asta Craciunul. cu brad urias impodobit, cu masina mare plina de Coca-Cola, cu o sarbatoare pentru toti locuitorii satului si cu magia luminitelor care vor colora si cele mai sarace case. adaugati satul vostru preferat, satul in care stiti ca prezenta lui Mos Craciun ar insemna cit o poveste de spus peste ani nepotilor.

o puteti face aici, unde gasiti mai multe detalii despre cum Coca-Cola face acest proiect magic si despre cum puteti dona energie ca sa fie luminat satul ales.

va multumesc frumos.

 

foto via shutterstock

1834

omul cu cele mai multe recorduri din lume

ce faci cind nu ai nicio aptitudine sportiva deosebita, dar esti facut sa iesi in evidenta – mintea ta spune poti sa fii cel mai tare din lume, singurul din lume la ceva?!

cel mai bun exemplu e un domn Ashrita Furman care detine 148 de recorduri Guiness care mai de care mai ciudate.

credeti ca e nebun? mai ginditi-va o data. iata ce spune el despre ceea ce ar putea parea o obsesie a recordurilor

I’m trying to show others that our human capacity is unlimited if we can truly believe in ourselves

Ashrita e subiectul unui documentar The record breaker , regizat de Brian McGinn- o poveste despre adrenalina pe care ti-o da depasirea unei limite a mintii si a trupului.

il puteti descoperi in interviul pe care regizorul l-a acordat unei televiziuni din america

1277
shutterstock lettersintimplari cu timing bun

intimplari cu timing bun

acum niste ani am scris un articol despre Levente, un pusti cu dislexie, pentru ca descoperisem ca nu exista multe informatii in romania despre aceasta afectiune si ca, in lipsa unui diagnostic corect, copiii sunt chinuiti la scoala.

multa vreme bucuria mea mare a fost ca acel articol a fost punctul de plecare pentru o campanie nationala de informare asupra dislexiei si ca a dus la aparitia unor manuale pentru copiii dislexici pentru clasele I-IV.

am primit si eu manualele acelea si le-am tinut ca pe un trofeu; ajuta la ego cind ti-e greu sa stii ca ai schimbat putin – cu un milimetru – lumea din jurul tau prin munca ta.

astazi am dat manualele.

unei mame ( o doamna pe care o stiu de 10 ani cel putin) care a descoperit ca unul dintre cei doi copii ai ei este dislexic. si intimplarea asta, ca am putut sa le dau cuiva pe care-l cunosc si care chiar avea nevoie de ele, mi s-a parut un dar minunat pentru mine, nu pentru mama copilului simpatic.

*

despre abecedarele pt copii dislexici am mai scris aici

foto via sutterstock

1803

Smart phones are about emotions

 

Smart phones aren’t about intelligence at all. They’re about emotion. It seemed sad to me to have Charlie waiting and waiting for his daughter to play a word. That’s all that’s left of his connection to her, and it turns W.W.F. from a time-wasting app into a vehicle by which he can express his paternal love, or at least try. In “The Marriage Plot,” there’s a bit from Roland Barthes’s “A Lover’s Discourse” about waiting for the telephone to ring. Remember how agonizing it was in the old days, making sure you didn’t tie up the line in case your lover called? We’ve got voice mail now, and texting, but the agony of waiting hasn’t changed one bit. In fact, it might be even worse. It doesn’t just happen with romantic partners now, but with friends and family members. Our ability to be in constant touch with people has made us less able to be alone, and therefore more constantly agitated.

Jeffrey Eugenides in The New Yorker vorbind despre cum a scris cea mai recenta nuvela a lui “Find the Bad Guy”, mini interviul aici

1618
f35015-Jeffrey-Eugenides-Middlesexai un fragment din vreo carte care te motiveaza sa scrii cind simti ca nu poti?

ai un fragment din vreo carte care te motiveaza sa scrii cind simti ca nu poti?

in week end, Ana Onisei imi povestea despre cea mai recenta lectura a ei, Julian Barnes Inceputul unui sfirsit si despre structura cartii. am ajuns usor la Jeffrey Eugenides a carui structura de la Intriga matrimoniala este o bijuterie desavirsita. (Intriga matrimoniala a fost pe lista scurta a cartilor mele preferate din 2012)
asa i-am spus Anei ca un fragment din Middlesex, cartea cu care Eugenides a cistigat Pulitzerul, este cel mai motivant lucru care ma urneste sa scriu cind nu gasesc calea scurta intre ce am in minte si ce pot pune pe hirtie/ecran.

e fragmentul meu talisman. cind nu mai pot si mi se pare ca nu stiu, ma duc la el. l-am transcris pentru ea, asa ca il pun si aici.

Eu atita stiu: in ciuda creierului meu androginizat, exista o circularitate feminina innascuta in povestea pe care vreau s-o spun. In orice istorie genetica de fapt. Sint ultima propozitie dintr-o fraza retorica, iar acea fraza incepe cu mult timp in urma, in alta limba, si trebuie sa o cititi de la inceput ca sa ajungeti pina la capat, cind apar eu.
Asadar, acum, ca m-am nascut, am sa derulez filmul inapoi, asa ca paturica mea roz zboara, leaganul isi ia talpasita, in vreme ce cordonul ombilical se lipeste la loc, iar eu tip, fiind supt inapoi intre picioarele mamei mele, care se face din nou foarte grasa. Si inca putin inapoi, cind o lingurita de argint se opreste din leganat si un termometru se intoarce in cutia lui de catifea. Sputnikul isi fugareste dira de fum pina cind intra la loc in rampa de lansare, iar poliomielita incepe sa bintuie. Apare o secventa scurta cu tatal meu la 20 de ani, in rol de clarinetist, cintind o piesa de Artie Shaw in receptorul unui telefon, apoi, dintr-o data, iata-l intr-o biserica, la 8 ani scandalizat de pretul luminarilor, si apoi bunicul meu isi dezlipeste prima bacnota de un dolar de pe o casa de marcat, in 1931.
Parasim de tot America; suntem in mijlocul oceanului si muzica din fundal suna caraghios, de-a-ndoaselea.
Apare un vapor si sus, pe punte, o barca de salvare se leagana ciudat, dar apoi vasul intra in port, cu pupa inainte, si suntem din nou pe uscat, unde filmul intra in bobina si o ia de la capat…

ce face Eugenides aici, descriind in reverse actiunea si ritmul pe care-l are tot fragmentul (cum fiecare propozitie dintre virgule descrie o actiune in revers, dar si intreaga compozitie care merge inapoi in timp), mi se pare a fi unul dintre cele mai frumoase fragmente din literatura contemporana. si e aproape inumana tehnica de scriere.

habar n-am cit a lucrat pentru fragmentul asta, dar imi spun de fiecare data ca daca lui Eugenides i-a iesit aceasta minunatie complicata si in naratiune, si in ritm, si in imagine, trebuie sa-mi iasa si mie sa ma exprim infinit mai simplu – liniar, cursiv, decent, minimalist.

aveti vreun fragment din vreo carte care va motiveaza sa scrieti cind simtiti ca nu va iese?

Middlesex, Jeffrey Eugenides a aparut la editura Polirom in 2005

*

astazi Ana a descoperit in New Yorker o noua nuvela a lui Eugenides, Find The Bad Guy, unde din nou e genial. o puteti citi aici

3109

Emma Thompson – relaxarea unei mari actrite

Emma Thompson a fost invitata la Ellen ca parte din promovarea viitorului ei film, Saving Mr Banks, in care il are partener pe Tom Hanks. (e povestea despre cum Walt Disney a facut ecranizarea de la Marry Popins, am vazut filmul revin curind cu povesti despre el e delicios)

Ca distractie pentru spectatori Ellen a pus-o sa joace un joc in care trebui asa imite sunetele animalelor pina cind Ellen le recunostea.

Uitati-va la acest filmulet dincolo de amuzamnentul exercitiului; uitati-va la ambitia, relaxarea si seriozitatea – in amuzament – a doamnei Emma Thompson. cum n-are nici cea mai mica problema sa se mascareasca in fata a milioane de oameni, cit de atenta e sa faca fiecare dintre animale si in acelasi timp cit de relaxata si de eleganta e.

Cu tot respectul, n-am niciun nume din Ro care sa faca asta intr-o emisiune la tv, in prime time, cu aceeasi eleganta, acelasi profesionalism si cu acelasi umor.

2197
Sacred_Monsters_Sylvie_Guillem_Akram_Khanmi-am primit cadoul pentru acest Craciun :)

mi-am primit cadoul pentru acest Craciun :)

pe ea am vazut-o la Bucuresti intr-unul dintre cele mai frumoase spectacole de dans pe care le-am trait vreodata. dupa el m-am dus prin lume si-am avut ocazia sa-i adresez o intrebare care a dus la una dintre cele mai frumoase povesti cu ingeri pe care mi le-a spus vreodata cineva.

ea e una dintre cele mai fine, mai mobile, mai frumoase si mai destepte balerine din lume (cind a venit la Bucuresti invata japoneza – ca sa-si tina mintea activa), el e cea mai buna dovada ca arta te transforma incredibil – in afara scenei e banal si uritel, pe scena e alt om, senzational, incredibil de frumos si de elegant.

stiu de existenta lor de la show-ul Sacred Monsters pe care l-am vazut in inregistrari de atit de multe ori incit stiu fiecare miscare pe de rost. de Craciun, vad show-ul asta live si mi se pare incredibil pentru ca stiam ca nu se mai joaca.

Sylvie Guillem si Akram Khan. 21 decembrie. Atena.

un cadou nepretuit pentru acest Craciun

2428
giulia-2de unde a copiat Giulia dansul din noul ei clip

de unde a copiat Giulia dansul din noul ei clip

ieri am vazut la tv citeva secvente din noul clip al Giuliei, My life. povestea cit de mult a exersat ca sa-i iasa secventa de dans pe care a facut-o (si care e grea, deci chiar a muncit) si cum a angajat un coregraf renumit pentru a o ajuta cu secventele de dans din clip.

n-a zis cine e coregraful, dar ar fi bine sa stie ca domnul in cauza a copiat-o foarte tare pe doamna Katrin Hall – o coregrafa si balerina islandeza al carei film Burst a fost foarte premiat acum citiva ani. aceeasi doamna cu acelasi dans poveste – cearta in pat – a ajutat-o pe Shakira pentru Did it again. doar ca atunci, Shakira s-a dus direct la sursa, adica a lucrat cu coregrafa care a si creat dansul. (am mai scris despre asta acum 2 ani)

la noi, in lipsa unei scoli de coregrafie serioase, cu foarte multi dansatori fara studii de specialitate, dar cu cultura youtube-ului, dansurile – pentru ca nu le putem numi coregrafii – se fac copiind lucruri.
si se intimpla asta nu doar in videoclipuri, ci si in emisiunile care au dansul drept obiect de activitate.

in cazul de fata pentru cineva care se pricepe, munca Giuliei a fost pusa la colt pentru ca acolo e o inselatorie, un mic furt. sigur ca i-au schimbat putin miscarile pentru ca Giulia nu are forta in brate a lui Katrin Hall si nici motricitatea unei dansatoare care face asta din totdeauna, dar dansul in miscarile lui de baza sunt de la doamna Hall.

*

e momentul ca tinerii care vor sa se afirme in dans – coregrafi sau dansatori – sa se distanteze de youtube si sa-si puna mintea la contributie. sunt sigura ca au resurse creative sa faca lucruri unice, frumoase, nu inteleg insa de ce sunt comozi si copiaza.

e pacat ca tocmai acum cind dansul incepe sa prinda greutate si oamenii incep sa inteleaga cita munca e in spate, sa perseverati prin a copia de la altii. e usor sa ziceti ca “nu stie lumea in romania”, dar in epoca internetului e suficient sa stie 2-3 persoane si vor afla imediat mult mai multi.

si e pacat de munca tuturor celor implicati.

3509
coca-cola_santa_claus_1963-ajuta-ma sa-i gasim un sat lui Mos Craciun.

ajuta-ma sa-i gasim un sat lui Mos Craciun.

cind eram mica, credeam ca Mos Craciun vine odata cu Coca-Cola, pentru ca imi placeau mult fotografiile din reclamele Coca-Cola de Craciun. astazi, am onoarea si bucuria, sa ajut Coca-Cola sa-l duca pe Mos Craciun intr-un loc in care copiii n-au trait magia si povestea, au vazut-o doar la tv.

*

imaginati-va un loc in care Mos Craciun e doar la televizor. daca esti norocos – nu cuminte, cuminte esti pentru ca esti copil si esti bun – dar, daca esti norocos Mosu’ iti trimite o pijama sau un pulovar plus 2-3 portocale.

stii ca exista Mosu’ , nu doar pentru ca l-ai vazut la televizor, in filme sau in reclame, ci pentru ca STII tu asta, din tot sufletelul tau de copil. despre el e Craciunul. cu decoratiunile frumoase, cu sania, cu renii, cu bucuria din jur.

*

acum faceti un pas inapoi in lumea voastra. orasul tocmai ce incepe sa fie decorat, vitrinele vor fi din ce in ce mai bogate, la Universitate vor veni cei doi reni simpatici cu sania. o sa fie si cite un Mos burtos si vesel care o sa le spuna vorbe frumoase copiiilor de 4-5 ani uimiti cind trec pe linga el ” e mult mai mare si decit tati”… o sa fie vin fiert, tirguri cu decoratiuni si-o bucurie in tot centrul care o sa te umple de caldura pe dinauntru oricit de frig ar fi afara sau oricit de obosit ai fi. si o sa te simti din nou copil.

nu ti-ar placea sa stii ca poti si tu sa aduci bucuria asta copilului care a vazut Craciunul doar la tv?

*

anul asta una dintre cele mai frumoase campanii de Craciun vine de la Coca-Cola (si le mai multumesc o data pentru ca m-au luat parte din povestea lor minunata). Coca-Cola vrea sa duca Craciunul intr-un sat in care n-a fost niciodata “ca-n povesti” – cu deoratiuni care sa-i uimeasca pe copii, cu Mosul cel mare si burtos din reclamele lor (cel mai frumos Mos Craciun), cu masina aia mare – caravana – Coca-Cola.

si m-au rugat pe mine, iar eu va rog si pe voi, sa le spunem sate mici si frumoase pentru care un astfel de Craciun ar face diferenta.

sate cu copii care poate n-au iesit niciodata mai departe de scoala din comuna de care apartin, cu copii pentru care decoratiunile din brad inseamna nuci si mere din curte, plus citeva globulete confectionate din hirte pe care au colorat-o pixul.

sate cu copii pentru care sa vezi peste noapte ulita imbracata in zeci de luminite inseamna MAGIE,  POVESTE. despre asta e Craciunul.

*

ce avem de facut?

sa propunem sate si locuri pe care cei de Coca-Cola sa transforme in locuri de basm, doar din luminite, globuri si magia lui Mos Craciun.

ajutoarele lui Mos Craciun au creat  un automat special Coca-Cola care colecteaza energie din telefoanele consumatorilor. ar fi frumos sa vizitati automatul Coca-Cola si sa donati energie cu ajutorul telefoanelor. energia donata de voiva fi apoi folosita pentru a aprinde decoratiunile de Craciun cu care impodibim satul in care aducem Craciunul. caravana Coca-Cola poposeste in luna decembrie in 4 mari orase din Romania (va spun orasele si locurile zilele viitoare)

*

revin miine cu propunerile mele de sate, dar ca sa cistigam timp pentru ca doar pina duminica putem propune sate in care Coca-Cola sa faca un Craciun ca-n poveste, va invit sa spuneti locuri in care credeti ca un Craciun cu luminite in tot satul, cu caravana Coca-Cola, cu brad mare impodobit si cu o sarbatoare frumoasa pentru toata lumea ar insemna magie.

un loc cu copii care l-au vazut pe Mos Craciun doar la televizor si care acum il pot vedea si simti linga ei.

stiu ca o sa va placa sa participati la asta, sa stiti ca si cu ajutorul vostru pentru niste copii Craciunul inseamna  bucurie. si ginduri bune de la alti oameni. despre asta e magia.

astept propunerile voastre de sate. (atentie, nu vorbim de sate in care nu este electricitate, ci de sate care sunt f sarace, sate in care Mos Craciun n-a ajuns in persoana niciodata, chiar daca si-a trimis mesagerii)

 

shutterstock_women vs men“ai fost dezavantajata vreodata la munca doar pt ca esti femeie?”

“ai fost dezavantajata vreodata la munca doar pt ca esti femeie?”

cind ma intreaba cineva daca am fost dezavantajata vreodata ca sunt femeie in munca mea printre multi barbati (si, habar n-am de ce, ma intreaba des in ultimii ani, desi sunt freelancer:)) , raspund repede fara ezitare NU.

asta pentru ca obisnuiesc sa-mi vad de treaba mea, pe drumul meu si cind cred in ceva sunt ca buldozerul: fac autostrada si printre munti.

sunt insa niste nuante pe care nu le poti mentiona la o asa intrebare.

***

pentru ca lucrez mult in echipe de barbati, incerc sa-mi fac viata usoara si sa nu le dau ocazia sa fiu dezavantajata.

nu cred in femeia barbat, desi port mai mult pantaloni decit fuste, femeia care sa arate cu orice pret ca e mai tare si mai desteapta decit barbatii pe care ii are in fata. din nevoia de a-si face loc.

cred ca femeia trebuie sa fie partea emotionala in orice echipa, sa fie partea de echilibru, sa fie – ca intr-o familie – cea care face ca in “casa” sa fie cald si bine.

si tocmai de asta am niste reguli pe care mi le-am setat si le respect cu strictete: cind muncesc cu barbati in echipa nu ma imbrac in fuste scurte sau decolteuri, nu folosesc mult make-up, nu-mi fac niciodata unghiile cu lac rosu si nu celebrez (iesiri de orice fel) nimic mai tirziu de ora 18.00.

si astea sunt doar regulile de  ambalaj, mai sunt si altele care tin de limbaj sau de… psihologia grupului:)

sunt absolut convinsa ca niciun barbat dintre cei cu care am lucrat nu s-a prins de regulile astea ale mele, dar … lumea noastra e diferita de a lor 🙂

voi aveti “reguli” pe care vi le-ati facut ca sa aveti o viata mai usoara cind munciti intr-o echipa majoritara de barbati?

ne ferim sa spunem ca exista diferente intre perceptiile femeilor vs cele ale barbatilor pentru ca feminismul nu e chiar feminitate:), dar stim ca sunt multe nuante in lumea noastra pe care ei nu le inteleg.

*

tocmai de aceea, ma bucur ca doamnele din ING au creat prima asigurare pentru femei. se numeste UNA. si gasiti detalii aici.

daca vreti sa va amuzati pe baza diferentelor intre lumea noastra si lumea lor, uitati-va la aceste testimoniale.

3009

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!