Monthly Archives : February 2018

Pulverizare-afis-384x537(am vazut) Pulverizare la Teatrul Apollo 111

(am vazut) Pulverizare la Teatrul Apollo 111

Zilele trecute am vazut spectacolul  Pulverizare la Teatrul Apollo111, un spectacol despre alienarea la locul de munca intr-o societate de consum supra solicitanta.

Textul ii apartine unei tinere de origine romana care scrie (si ia premii) in Franta – Alexandra Badea, regia ii apartine unui tanar regizor (Andrei Majeri) care cred ca e in aceeasi generatie cu Alexandra, deci a rezonat foarte mult cu subiectul. In plus a castigat concursul de proiecte de la Apolo111, asa ca drept premiu a montat acest spectacol.

Spectacolul e sustinut de patru actori care isi spun povestile prin monoloage, plimbandu-se pe un catwalk ca si cum viata pe care o traiesc (cel mai mult la locul de munca) e un show la care altii se uita si, eventual, fac bani.

alexada

Pentru mine, care am depasit de aproape 10 ani ipostaza corporatiei, a locului de munca la care ai obiective si responsabilitatea unor oameni aflati intr-un excel, spectacolul a fost dulce amar si pe alocuri amuzant. Tot timpul m-am uitat la personaje cu relaxarea superioara ca mie nu mi se mai intampla asa ceva.

Pentru vecinele mele de rand, care venisera de la corporatie imbracate in taior , cu fuste creion, care-si luasera un vin de la barul de alaturi si-l sorbeau usor din cand in cand, a fost mai greu de purtat. Le-am auzit la inceput chicotind pentru ca unul dintre personaje sta pentru cateva clipe in chiloti si m-am gandit “c’mon n-ati depasit faza asta la aceasta varsta?!”, le-am simtt inghiontindu-se la un moment in care unul dintre personaje face o prezentare in power point pentru ca pana la sfarsit sa le aud oftand. Nu de plictiseala, sunt sigura, ci pentru ca era despre ele mult in spectacolul de pe scena.

smarandanicolas

Doua tinere doamne si doi tineri domni joaca personaje din viata si activitatea voastra de muncitori silitori pe o plantatie corporatista. Asta e. Nu e un documentar, dar prezinta foarte realist cum e cu alienarea prin munca in mai multe parti ale lumii.

O sa fie greu sa purtati cu voi povestile de acolo pentru ca greselile personajelor sunt si ale voastre.

Tin de ego, de mai multi bani, de a te duce dupa un trend, de a-ti pasa mai mult de judecata sefului decat de ce simti si ce faci efectiv la locul tau de munca. Si uneori nici nu e o greseala, pentru ca tin de dorinta ta de a-ti depasi conditia. Sau a avea ce sa mananci.

Nu e un spectacol care condamna corporatiile, sa nu ma intelegeti gresit. E un spectacol care vorbeste despre crapaturile din structura solida a unei corporatii, a muncii pentru o “viata mai buna”, asa cum ti-o prezinta altii ca ar trebui sa fie mai buna.

Pulverizare-afis-384x537

La finalul spectacolului m-am gandit ca adevarul e undeva la mijloc. Iar moderatia in munca si in viata ar trebui sa fie calea.

Asta pentru ca in Romania, corporatiile ne-au invatat in primul rand sa muncim sustinut si realist, sa nu mai raportam rezultate maret de false (desi acum ne intoarcem in raportarile statului la recolte uriase la hetarul de orice) si ne-au mai ajutat sa facem multe lucruri frumoase pe care statul nu le poate face (prin ONG-urile pe care le finanteaza). Dar gandul acesta al meu e si pentru ca lucrez mult in zona de CSR cu multe corporatii.

Oricum, vedeti spectacolul din perspectiva celui care munceste ca sa-si indeplineasca planul… O sa va scuture putin. Sa luati si vin de la intrare ca sa fie mai usor de purtat ce vedeti.

Pulverizare ii are in distributie pe Smaranda Caragea, Ada Galeș, Alex Bogdan, Nicholas Cațianis.

Bilete va puteti cumpara de aici, urmatorul spectacol e sambata, 10 februarie.

 

 

4791
wabi-sabi-etsy-trend-2018-01-1507654348 (1)(opinie) Despre barfe si patul cel mic

(opinie) Despre barfe si patul cel mic

O parte din prietenii mei rad adesea de mine ca sunt “fata cu patul cel mic”. Fifi (Cristina Popa) e sef de tulumba cand se face gluma pe tema asta pe seama mea.

De unde vine expresia “fata cu patul cel mic”?!

Anul trecut cand ma intorceam de la Brasov de la un curs care ma solicitase foarte mult, Fifi s-a rugat de mine cu cerul si pamantul sa ma opresc la Ploiesti pentru o noapte sa fac un masaj la un spa din afara orasului si sa ma rasfat putin intr-un super hotel cu un restaurant minunat cu mancare orientala. Veneam dupa o perioada f f aglomerata si Fifi stia ca putina relaxare o sa ma ajute pentru zilele care urmau.

De rusinea ei, pentru ca facuse rezervare, m-am dus. Altfel, eram atat de obosita ca as fi venit acasa si as fi cazut lata pe canapea. S-a dovedit insa o alegere minunata, pentru ca m-am relaxat, in hotel era o salina cu sare din himalaya in care am dormit o ora, spa-ul era minunat cu totul.

Camera pe care mi-au dat-o avea insa 2 paturi. Unul king size, urias, si unul mai mic langa. Stiti genul de camera family.

Eu eram singura.

Am intrat in camera, am vazut deranjul pe care l-as fi facut in patul urias fara sa am nevoie de el si m-am culcat in patul mic. Pur si simplu m-am gandit ca n-are sens sa stric asternuturi asa de mari, sa ocup un spatiu care era prea mare. Oricum si patul mic era foarte mare, nu era ca si cum m-as fi inghesuit.

Prietena mea, Fifi, a ras trei zile. Ma rog, cum ziceam mai rade din cand in cand si a spus si prietenilor ca sa rada si altii. (acum am rezolvat eu problema, am spus intregii lumi)

Mie mi se pare normal sa nu fac risipa, si nu e vorba de a fi zgarcita (cei care ma cunosc stiu ca daruiesc o multime de lucruri), e vorba de a nu folosi fara rost niste resurse. Nu gatesc mai mult decat mancam. Nu cumpar ce nu-mi trebuie.

Nu eram asa inainte, am trecut si eu – ca orice om care a fost candva sarac – prin a cumpara compulsiv orice are in fata, doar pentru ca-si permite. Dar undeva pe drum, mi-am dat seama – habar n-am cum – ca moderatia e calea cea mai buna in viata.

Ne amintim de intamplarea cu patul cel mic mai ales atunci cand comentam despre cate unii care fac cine stie ce afaceri care nu-s morale si se imbogatesc peste noapte. Cand mai remarcam cate o nefacuta a vreunei persoane publice, Fifi zice “Auzi? Tu esti fata cu patul mic! Noi am ales sa traim asa, nu pentru ca nu ni s-au oferit conditiile de a face bani imorali, ci pentru ca am cautat un altfel de confort. “

Nu pot sa spun in dreptul ei deciziile pe care le-a luat in viata alegand un altfel de “pat mic” pentru ca asa  i s-a parut normal in locul unui lucru care tinea de putere si ego, dar credeti-ma pe cuvant ca sunt multe.

Ce vreau sa spun cu anecdota asta?

Noi alegem fie calea usoara, fie compromisurile, fie drumul prin care nu vom fi nici cei mai bogati, nici cei mai faimosi, nici cei mai puternici (in sensul de influenta).

Cand iesim din curtea si viata noastra, ne adunam ca oameni/grup dupa chipul si asemanarea noastra.

Asa ca n-are sens sa ne barfim prietenii ca au facut nefacute, ca au furat (de la patron sau de la stat), ca au castigat celebritate prin minciuna. Pierdem timpul pentru ca… noi alegem sa-i avem aproape si, cum zicea un intelept, suntem media aritmetica a primelor 5 persoane care sunt cel mai apropiat de noi.

 

 

 

3543
altered carbon ad 1Netflix socheaza cu o reclama pentru un nou serial, Altered Carbon

Netflix socheaza cu o reclama pentru un nou serial, Altered Carbon

La inceputul week end-ului care a trecut intr-o statie de autobuz din Santa Monica, West Hollywood a aparut o reclama pentru un nou serial Netflix – Altered Carbon.

Reclama infatisa un barbat gol intr-un sac de plastic purtand un tub de oxigen la nas si gura. Mai exact, era la propriu un sac cu un barbat gol in el, intr-un lichid dubios. Pe peretele refugiului din statia de autobuz.

altered carbon ad altered carbon ad 1 altered carbon ad 2

Chiar daca era evident ca e  reclama pentru un serial Netflix, oamenii au fost oripilati si ingroziti. Evident s-a creat un deranj foarte mare cu multe televiziuni americane care au facut stiri de la fata locului, iar lumea dezbate acum daca nu s-a mers totusi prea departe cu ideea de realism intr-o reclama, si daca nu era mai bine sa fi ramas la fotografia de pe afis. (In sac era un manechin foarte realist facut)

Serialul Altered Carbon este despre cum in viitor nemurirea le e accesibila celor bogati.

gallery-1515674435-altered-carbon-posters

4321
cover h&m studioO colectie H&M inspirata de minimalismul japonez

O colectie H&M inspirata de minimalismul japonez

aoleo, aoleo, aoleo… e un strigat de nerabdare si uimire.

Tocmai am vazut cateva cadre cu o noua colectie H&M, Studio 2018 care se lanseaza in martie. E inspirata de minimalismul japonez si ma face sa spun ca am o pereche de pantaloni Comme des Garcons pentru H&M pe care mi i-am cumparat de la Viena pe vremea cand H&M nici nu ajunsese la noi.

Inca ii mai port, cu drag…

Ce vedeti va fi disponibil online din 28 februarie, iar in cateva magazine selectionate – banuiesc ca Baneasa – de la 1 martie.

Piesele vestimentare destinate femeilor se concentrează pe imprimeuri complete și culori aprinse regăsite ȋn rochiile lungi, topurile avȃnd gulerul tip tunica suprapuse pantalonilor, cusăturile evidenţiate și tricotaje impunătoare. În ceea ce privește colecţia pentru bărbaţi, aceasta se evidenţiază prin piesele clasice precum sacoul cu două rȃnduri de nasturi și cămășile de inspiraţie retro, modelȃndu-se ȋn jurul diverselor tipuri de siluetă.

Mai jos foto cu colectia pentru doamne, sa ma ierte domnii si sa caute pe un site pt barbati… stiu discriminez:)

Studio SS18 ladies 1Studio SS18 ladies 3 Studio SS18 ladies 4 Studio SS18 ladies 5 Studio SS18 ladies 6

Studio SS18 ladies 7Studio SS18 ladies 8 Studio SS18 ladies 9

Iata si ceva din colectia pentru barbati… Vesta asta e geniala si pentru doamne, pe cuvant, doar sa fie si masura XS…

 

 

Studio SS18 men 1

3354
femeie simpatica ten(beauty) 2 masti naturale de fata pentru inceput de primavara

(beauty) 2 masti naturale de fata pentru inceput de primavara

text de Eliza Manolescu

Schimbarile de temperatura ne afecteaza vizibil tenul. De aceea, este indicat sa modificam putin rutina zilnica de ingrijire a pielii in functie de sezon. Pentru a-si recapata prospetimea si luminozitatea, pe langa o hidratare optimala, tenul are nevoie de vitamine si minerale si este recomandat sa aplicam masti naturale pentru a putea hrani tenul in profunzime.

Am testat de curand cateva masti cu fructe gustoase. Iata despre ce e vorba:

Masca cu banane si iaurt

Aceasta masca este recomandata pentru tenul uscat si deshidratat. Banana contine Vitamina A, care are rolul de a reface nivelul de hidratare si reda vitalitate tenului tern, iar Vitamina C reda luminozitatea. Iaurtul, pe langa faptul ca hidrateaza pielea, previne aparitia ridurilor si reduce petele pigmentare.

Pentru masca ai nevoie de un sfert de banana, pe care o pasezi foarte bine cu furculita si o amesteci cu una – doua linguri de iaurt. Pasta obtinuta se aplica pe tenul curat si se clateste cu apa calduta dupa un sfert de ora.

Masca cu capsune si miere

Recomandata mai ales pentru tenul gras si cel cu acnee, aceasta masca are proprietati antiseptice si hidratante.

Capsunele sunt bogate in Vitamina C si Acid Salicilic, ajutand la curatarea tenului de impuritati si celule moarte, iar antioxidantii continuti previn daunele provocate de radicalii liberi si au efect anti-imbatranire. Mierea ajuta la regenerarea celulara a tenului si la exfoliere, oferind un aspect luminos.

Pentru prepararea mastii ai nevoie de cateva capsuni, pe care le tai bucatele si le pisezi cu furculita. Apoi le amesteci cu o lingura de
miere si pasta obtinuta o aplici pe tenul curat. Indepartezi masca cu apa calduta dupa 15 minute.

2823
wabi-sabi-bedroom-1(trend) Uitati de Hygge, a venit Wabi-sabi!!!

(trend) Uitati de Hygge, a venit Wabi-sabi!!!

Zilele trecute ii spuneam unui prieten ca as vrea sa merg la Muzeul Taranului sau la Muzeul Satului sa gasesc un mester care sa-mi faca o masuta cu trei picioare , cu margini neregulate, cat mai frust lucrata si m-a intrebat: ai devenit si tu fan Wabi – sabi?!

Habar n-aveam ce inseamna Wabi Sabi, eu imi doresc aceasta masuta ca sa se potriveasca cu altceva din casa, dar am cautat sa vad care e treaba cu Wabi Sabi care se anunta cel mai nou si mai tare trend in stil de viata pentru 2018.

Wabi Sabi  e un trend japonez care spune ca frumusetea e in imperfectiune.

Asta e o idee frumoasa de imbratisat in toata viata, nu doar in decoratiuni interioare. Banuiesc ca vor aparea curand carti pe tema pentru ca am gasit pe Pinterest o multe de fotografii despre cum sa iti alegi obiectele din casa in acest trend, dar si creatii ale brandurilor de decoratiuni care … vand imperfectiuni, colturi inegale, obiecte care par in echilibru precar.

Vestea simpatica e ca lenjeria de pat in trendul asta … nu se calca. (deci eram la moda de cand ma stiu, caci tot ce fac e sa am grija sa intind la uscat cat mai bine cearceafurile ca sa nu para prea sifonate:) )

Asa, pentru cultura noastra generala, inainte sa ne navaleasca tot pe tema – Wabi – Sabi este un curent filosofic japonez care a aparut in secolul 15, care a venit ca reactie de opunere la trendul cu decoratiunile japoneze foarte mari, supra dimensionate. Waba- sabi e despre a gasi frumusetea in imperfectiuni si despre a te conecta la natura (a folosi materiale natural) si a te bucura de frumusetile simple ale vietii.

E despre autenticitatea din viata fiecaruia. Si despre simplitate.

Mai jos, cateva fotografii care se potrivesc pe trend care e prezent la noi la tara de cand e lumea si pamantul. Ma rog, la noi in unele sate conditiile de viata sunt de secolul 15, dar asta e alta discutie. Eu vreau in continuare sa gasesc un mester care lucreaza in lemn ca sa-mi faca o masuta.

wabi sabi 6

wabi sabi 5 wabi sabi 7 wabi sabi 8 wabi sabi 9wabi sabi wabi sabi1wabi sabi2 wabi sabi3

wabi-sabi-240462-1509386241054-main.640x0cwabi-sabi-bathroom wabi-sabi-bedroom-1 wabi-sabi-bedroom-2 wabi-sabi-dining wabi-sabi-dining-2 wabi-sabi-etsy-trend-2018-01-1507654348 (1) wabi-sabi-etsy-trend-2018-02-1507654548 wabi-sabi-etsy-trend-2018-03-1507654601 wabi-sabi-living

 

8690
cover kate suedia norvegia(foto) Toate tinutele purtate de Kate Middleton in turneul nordic din aceasta saptamana

(foto) Toate tinutele purtate de Kate Middleton in turneul nordic din aceasta saptamana

Printul William a fost in turneu in Suedia si Norvegia impreuna cu sotia, Kate, care e insarcitata cu cel de-al treilea copil, prilej pentru noi sa ne uitam putin “ce a purtat Kate in conditii de frig mare mare si de sarcina inaintata”…

Mie mi se pare ca e impecabila chiar si in aceste conditii, cateodata cu un fes mare cu ciucure, altadata in pantofi (!!!).

Iata toate tinutele pe care le-a purtat la evenimentele programate in cele 4 zile de turneu. Pare ca printesa e fan Erdem, asa la o prima privire de novice.

Britains-Catherine-Duchess-of-Cambridge-is-escorted-into-dinner-by-King-Harald-V-of-Norway-at-thekate norvegia

Britains-Prince-William-Catherine-Duchess-of-Cambridge-Crown-Princess-Victoria-and-Prince-Daniel
Duchess-of-Cambridge

Royal-visit-to-Scandinavia-Day-One (2)

 

L-R-Norways-Crown-Princess-Mette-Mari

Royal-visit-to-Scandinavia-Day-Four

Royal-visit-to-Scandinavia-Day-One (1)  Royal-visit-to-Scandinavia-Day-One Royal-visit-to-Scandinavia-Day-Two (1) Royal-visit-to-Scandinavia-Day-TwoThe-Duke-and-Duchess-of-Cambridge-Visit-Sweden-Day-2The-Duke-And-Duchess-Of-Cambridge-Visit-Sweden-And-Norway-Day-2 The-Duke-And-Duchess-Of-Cambridge-Visit-Sweden-And-Norway-Day-3 The-Duke-And-Duchess-Of-Cambridge-Visit-Sweden-And-Norway-Day-4

6062
chiftele in sos suedez(delicios) O reteta magica pentru week end- Chiftele in sos suedez –

(delicios) O reteta magica pentru week end- Chiftele in sos suedez –

Stiu, chiftelutele de la Ikea sunt visul visurilor, dar… va rog sa incercati aceasta reteta in week end.

Daca nu aveti chef sa miroasa in toata casa a prajeala, luati chiftele de-a gata pregatite de la supermarket. Din acelea mici, ca parjoalele.

Sosul e oricum toata distractia.

Si se prepara asa:

O lingura de unt, putina faina,  2 pahare de apa ( sau supa de pui daca aveti, eu nu obisnuiesc sa pun pentru ca mi se pare cu prea multe chimicale cea luata la cutie din super market sau preparata din cub-uri de concentrat).

2 linguri de miere, 2 linguri de mustar (Djon am folosit eu) si o lingura de sos Worcester.

Untul cu faina se prajesc putin, se adauga mierea si mustarul, apoi apa si se lasa putin la fiert (10 min). Se adauga chiftelele (eu le-am taiat in jumatati ca sa fiu sigura ca o parte cat mai mare din ele ajung in contact cu sosul) plus sos-ul Worcester si se mai lasa la fiert 10 -15 min.

Nu puneti sare pana la sfarsit pentru ca sosul Worcester pe care-l luati din magazine contine sare deja si e mai bine sa gustati rezultatul final pentru a ajusta. Merge si cu putina verdeaza – patrunjel – pus la sfarsit in farfurie, dar nu aveam acasa.

Rezultatul e dumnezeirea la castron. Se poate asorta cu piure si o salata de varza.

chiftele in sos suedez 1

(Daca va tin fortele sa faceti voi singure chiftelele, sa ma invatati si pe mine vreun truc, pentru ca pe mine ma deranjeaza procesul de preparare si mi se pare cu prea mult fum si prea mult deranj in casa.)

 

4947
viata si moartea lui richard al II-lea - 1(am vazut) Viata si Moartea lui Richard II-lea – un spectacol dupa Shakespeare (si) pentru tineri

(am vazut) Viata si Moartea lui Richard II-lea – un spectacol dupa Shakespeare (si) pentru tineri

De saptamana viitoare (7 si 8 februarie) la Teatru Mic din Bucuresti in Sala Atelier se joaca Viata si moartea lui Richard al II-lea, dupa William Shakespeare.

Am vazut o reprezentatie in perioada repetitiilor cu pubic, asa ca pun aici cateva observatii care sper sa va ajute sa luati decizia sa mergeti la spectacol.

Pe Radu Iacoban (regizorul acestui spectacol) il stiti din productii de teatru independent care – multe dintre ele – sunt sold out la fiecare reprezentatie. Face regie, scrie unele texte pe care le interpreteaza apoi cu colegii sai de generatie. Are in „palmares” super hit-ul Carpathian Garden, un spectacol lucrat si creat impreuna cu Tudor Istodor care a luat multe premii, dar mai are (ca regizor) O interventie – pentru care Ana Ularu a fost premiata pentru cea mai buna actrita la gala UNITER, sau minunatia In parc pe care o vedeti la Godot, un spectacol scris si regizat de Iacoban. Sau After Hours – care s-a jucat la TNB in sala9g, pentru proiecte independente.

Stie si simte limbajul care i-ar putea tine pe tineri intr-o sala de spectacol si daca n-ati vazut pana acum niciun spectacol inspirat dupa un text de Shakespeare, aceasta ar putea fi o optiune buna pentru „debutul” vostru.

viata si moartea lui richard al II-lea ionut visan

Textul lui Shakespeare e adus in zilele noastre ca sa ajute spectatorul: personajele au fost simplificate in prezentare (e o secventa in care intelegi super simplu – vizual – arborele genealogic al personajelor – atat de complicat de urmarit de obicei la o prima intalnire cu o scriere a lui Shakespeare), fiecare actor joaca mai multe personaje (si spectatorii percep frumos ca indiferent de rege, fiecare are sustinatorii si tradatorii sai, cu caracteristici comune in caracter si personalitate). Raman personaje singulare (interpretate de actor unic) cei doi regi, Richard II (Ionut Visan) si Henry al IV-lea (Tudor Istodor) care-l va inlocui (si inlatura) la domnie.

O singura mentiune mai fac: intr-o distributie de tineri (pe toti i-ati vazut in filme, seriale si multe spectacole de teatru independent) isi gaseste locul Cristi Iacob care trece prin trei personaje cu o relaxare si o emotie aparte.

Se schimba pe scena de la un personaj la altul, il vezi, stii ca nu-si face mare lucru la nivelul recuzitei – transformarii ajutate (niste ochelari si parul asezat altfel) si totusi e de la personaj la personaj cu totul altul. E acolo o intamplare ca la magicieni – vezi rezultatul, dar nu stii sa „pui mana” pe ce face: Are alt mers? Alta postura a corpului?

Il simti diferit si personajele lui au energie si emotie diferita. Cristi Iacob a fost preferatul meu in reprezentatia pe care am vazut-o.

viata si moartea lui richard al II-lea - 2viata si moartea lui richard al II-lea iacob visan

Viata si moartea lui Richard al II-lea se joaca la Teatru Mic, intr-o sala cu 80 de locuri, deci o sa fie nebunie cu biletele, sa va luati din timp.

Spectacolul pastreaza esenta povestii lui Shakespeare: tradarea si loialitatea puse in raport cu tara sau/si cu familia, setea de putere si utilizarea excesiva a acesteia. Si, asezata in zilele noastre, mai remarcam inca o data ca „toate’s vechi si noua toate”. Da, seamana cu ceea ce traim.

In distributie sunt:  Ionut Visan, Tudor Aaron Istodor, Cristi Iacob, Vlad Logigan, Gabriela Iacob, Alexandru Voicu, Cezar Grumazescu, Lucian Iftime, Andrei Seusan.

O remarca speciala pentru scenografia si costume, sunt minunate solutiile pe care le-au gasit sa transmita mesaje care sa ajute personajele si sa ramana intr-o zona minimalista. (Scenografie si video design: Tudor Prodan)

viata si moartea lui richard al II-lea - 1 viata si moartea lui richard al II-lea logigan visanviata si moartea lui richard al II-lea istodor

*

Nu scriu despre teatru din perspectiva unui critic, nu am aceasta competenta. Scriu din perspectiva un spectator care a vazut mult teatru si caruia i-ar placea sa vedeti spectacolele care l-au bucurat.

 

 

 

4420
Simona-Halep-interviu-Harpers-BAZAAR-Romania-2-768x535Cate ceva despre brandul Halep…

Cate ceva despre brandul Halep…

Acum ca s-au linistit apele cu Australian Open, am sa scriu putin dintr-o perspectiva tehnica despre brandul Simona Halep. (as fi putut scrie mai devreme, dar am o superstitie sa nu scriu despre cineva in timpul desfasurarii unei competitii, a unui spectacol etc)

Halep e unul dintre cele mai curate si mai vandabile branduri din Romania, dar si din tenisul international

N-a fost niciodata implicata intr-un scandal, e de o sportivitate si de o modestie care te emotioneaza. Sunt recunoscute declaratiile ei despre momentele in care Ion Tiriac o invata sa fie mai rea pe teren, sa se joace cu nervii adversarelor cu mici trucuri la limita eticii; Halep a spus atunci “nu vreau sa fac asta, vreau sa castig corect”.

Are un story pe care poate proiecta multa lume “obisnuita”, mediu dotata fizic sau material. O poveste demna de un film.

Spune istoria unei copile plecata din hau, de la capatul lumii, care a ajuns printre cele mai bune din lume, fara sa aiba vreun avantaj major – nativ (structura corpului) sau material. E povestea pura despre “daca tu crezi cu putere in visul tau si muncesti pana la ultima suflare pentru el, uneori nu doar cu ceilalti, ci si cu tine, ai sa reusesti”. 

E the girl next door

Are un chip foarte placut structurat, cu ochi minunati si un zambet molipsitor. E genul “the girl next door”, politicoasa, discreta, modesta pe care o iubeste toata lumea. (In lumea filmului, la categoria asta intra de exemplu, Sandra Bullock sau Julia Roberts).

E autentica.

Intr-o lume in care cei mai multi incearca sa faca scurtaturi prin viata pentru un drum mai usor, ea alege calea mai grea , vrea sa “treaca” lucrurile prin ea si sa le expuna intr-o forma a ei.

Exista interviuri in care povesteste despre cum a ascultat sfaturile unor traineri mentali cand era mai mica, dar ca a preferat sa munceasca singura ca sa internalizeze mai bine ce are de facut. Are structura campionului care stie ca doar el singur pe teren se poate ajuta in performanta.

Are The Greatness –

acea plamada a marilor campioni din orice domeniu care ii fac alien, nu foarte umani, speciali pana la dumnezeire in efortul lor mental si fizic, in performantele lor. O sa simtim asta despre ea mai bine, la scala istoriei, in 10- 20 de ani.

 

Ce n-are?

Nu e fashionista. Nu isi pune briz brizuri, nu face tam tam si nu e show off.

Poate ca asta nu o ajuta foarte mult acum, dar pe termen lung intr-o lume in care multi ii copiaza pe altii, autenticitatea ei, puterea de a ramane fidela felului ei de a fi, instinctului ei autentic, esentei personalitatii ei, o sa o ajute mai mult decat daca astazi ar deveni mai fashionista si mai mondena.

In plus, nu are o agentie mare de impresariat care sa-i ia un comision gras. A vrut sa ramana independenta si sa vorbeasca doar prin munca ei.

 

Noi, romanii (dar si la nivel international e acelasi fenomen), traim intr-o vreme a sclipiciului si a gargarei, a “cel care urla mai tare are dreptate chiar daca nu spune nimic bun”. Invatam asta de la oamenii pe care-i vedem zilnic pe ecrane, oameni cu un limbaj, un comportament si o pregatire (educatie) indoielnice. Ceea ce vedem zilnic devine obisnuinta, norma si ni se pare ca acela este normalul. Asa trebuie sa fie lucrurile.

Numai ca brandurile autentice, marii campioni sunt croiti din alt aluat. Si cand ne mai dam cu presupusul despre brandul si cat de valabila si vandabila e Halep pe piata, ar trebui sa judecam cu o alta masura.

Cu masura cu care o judeca toti cei care se afla in preajma ei si care stiu sa faca business corect si cu… cojones.

Ce a facut Simona Halep la Australian Open cand a avut curaj sa stea in fata tuturor si sa spuna “joc cu un echipament cumparat din China” a fost un mesaj despre putere.

Intr-o vreme in care femeile lupta pentru drepturile lor tot mai vehement, o fata mica din Constanta a avut curaj sa le spuna marilor branduri ca vrea sa fie platita corect pentru valoarea ei si sa aiba un cuvant de spus despre hainele pe care le poarta.

Atat.

Ca nu face tam tam pe acest curaj, ca e mai degraba in categoria “tace si face”, asta e pentru ca Halep – cum ziceam – e construita din alt aluat. Si pe termen lung se va vinde mai scump decat altii.

*

Ca sa evit orice alta discutie despre “ce competente si knowledge am ca sa ma dau cu presupusul”, cei care au intrebari despre ce stiu sa fac si ce am facut in domeniul branding – marketing sunt rugati sa citeasca in dreapta, unde e o scurta descriere profesionala:)

 

 

 foto Harper’s Bazaar Romania

9301
culori1Nu destinul e de vina pentru nereusitele noastre. Ce sa fac ca sa fiu EU mai bun? –

Nu destinul e de vina pentru nereusitele noastre. Ce sa fac ca sa fiu EU mai bun? –

Ce-i face pe marii campioni sa fie The Greatest?

Sunt oameni care se confrunta cu durerea, fizica si emotionala, cu o rata mult mai mare decat media. De cele mai multe ori vorbim de tineri, chiar adolescenti, care dupa ani de munca imensa rateaza intr-o mare competitie si reusesc cumva ca in doar cateva zile sa-si gaseasca motivatia sa se intoarca la antrenamente ca sa lupte pentru o victorie mare.

Noi, oamenii care nu suntem The greatest in niciun domeniu de activitate, ne uitam la ei cu admiratie si proiectam vietile noastre pe infringerile si/sau victoriile lor .

Rareori ne gandim:  daca un copil de 17-20 de ani gaseste resurse sa o ia de la capat, eu de ce nu pot? Ce are el/ea in plus fata de mine? Sau suntem din acelasi aluat iar eu sunt mai rasfatat(a) si imi caut scuze sa nu muncesc la fel de determinat pentru visul meu?

Cineva mi-a spus – poate ca ei (campionii) au un destin mai bun – si m-am gandit: Pe bune?! Adica dam vina pe altii (e sportul nostru national, invatat de la politicieni), chiar si cand altii e o notiune abstracta precum “destin” pentru faptul ca nu muncim noi constant si cu determinare, cu propria persoana pentru a fi mai buni?!

*

De felul meu sunt o persoana disciplinata, care se simte confortabil cu un to do list pe care sa-l urmareasca. As putea spune ca, intr-unele momente, am chiar un temperament/caracter autist: procedurile imi dau confort, lucrurile noi ma incurca. Am invatat sa ma uit la mine cu atentie, am invatat sa-mi corectez multe dintre aceste momente de autism social, dar am un confort (poate ca vine din increderea in sine) care ma face sa nu-mi pese de gura lumii si sa ma ghidez dupa ceea ce simt ca e bine sau ceea ce-mi spun ca e bine oamenii in care am incredere. Sa caut mereu drumul meu, in liniste, chiar daca e greu de parcurs.

 Am observat ca, la intervale regulate de timp (care se masoara in ani), mintea mea are nevoie de antrenamente pentru a fi mai motivata, mai concentrata, pentru a invata sa (re)elimine elementele nocive care m-au indepartat de la claritate.

Nu vorbesc aici de exercitiile de meditatie care ajuta la curatarea zilnica a creierului, pe astea le fac, dar dincolo de ele, pentru ca – dupa reperele mele – mi se pare ca uneori ajung sa cobor ritmul la ceea ce am de facut pe o durata mai mare de cateva saptamani (pentru ca ma fura viata cu toata avalansa de informatii si de tentatii), simt nevoia de noi “antrenamente”.

Asa am ajuns in decembrie sa caut ce ii motiveaza pe sportivi, cum functioneaza mintea lor, ce exercitii mentale fac. Pe drumul acesta am ajuns si la o carte care se numeste The Greatest , scrisa de unul dintre cei mai mari cronicari sportivi ai momentului, Matthew Syed

Eu am citit-o in engleza fara sa stiu ca exact in ianuarie apare si la noi. O gasiti la editura Publica (Cei mai buni. Cum să atingi perfecțiunea în sport), m-am uitat putin pe traducerea ei pentru ca intre timp am daruit-o pe cea primita de la editura, si e foarte frumos tradusa.

Las mai jos cateva ganduri din carte care sper sa va motiveze si sa va faca sa va ganditi la propria performanta (ca e vorba de croitorie, de reparat masini sau actorie) si la cum poate fi ea imbunatatita.

(cum pe drumul meu pentru a ma remotiva si a-mi regasi ritmul am ajuns si la o doamna care a facut exercitii mentale pentru sportivi si a lucrat cu Ivan Lendl si Andy Murray pentru a avea concentrarea si determinarea sa fie nr 1 in tenis, dar si cu alti campioni olimpici, la sfarsitul acestui articol las un exercitiu pentru antrenarea atentiei si concentrarii care e util de facut dimineata inainte de a va da jos din pat)

 Exemplele pe care le dau mai jos sunt in engleza pentru ca mi-a fost mai usor sa le au din versiunea ebook pe care am citit-o.

cei-mai-buni-matthew-syed-editura-publica_1

Federer despre rutina zilnica de dinaintea unei final de Grand Slam, rutina care-l ajuta sa nu puna presiune pe el si sa-si faca treaba cat mai bine.

‘The strange thing is that I was always incredibly nervous on the morning of a grand-slam final. At Wimbledon, I would often wake up at five thirty a.m., my body pumping with adrenalin. My mind would be racing. I had a terrible fear of failure. I lost a few times in grand-slam finals and it sucked. The hard truth is that nobody cares about the loser. It was the fear of failure that drove me. ‘But something would happen when I walked on to play at two p.m. Suddenly I felt in control. In control of myself, in control of my emotions, in control of the crowd. I was comfortable. My head would clear out all the other stuff and focus on something incredibly simple. I would lose myself out there. The best way to describe it was like the body taking over the mind.’ It is a revelatory phrase. I ask how easy it was for the mind to cede control to the body. ‘You need confidence to be able to do it,’ he says. ‘Don’t get me wrong. Before that second-serve ace, I was nervous as hell. During matches, I would get feelings of anxiety. But the act of playing would free my mind: when I toss the ball up, my arm swings and my body takes over. It just clicks. It’s about repetition as a kid; it’s about good technique; it’s about having everything in place. It’s about confidence and muscle memory. It’s the 10,000 hours.’

Despre ratare, infringere, nereusita

Failure is generally considered a pejorative. It has profoundly negative connotations. But, to Coleman, it has a very different meaning. ‘I’m not afraid to fail,’ he said. ‘Everybody fails. I have had more failures than I’ve had success.’ His point was simple and powerful. Failure is central to life and learning. It is how you grow, develop, and ultimately flourish. As Michael Jordan, the basketball ace, once put it: ‘I fail. But that is why I succeed.’ If failure is stripped of its negative associations, if it is no longer an indictment of who you are, but an opportunity to learn, what reason is there to be fearful? If football is a game of expression, and you accept the mess-ups that are inherent to any creative enterprise, why freeze at the point of executing a pass? And if you are with a group of like-minded people, cohesive and strong, united in resolve and ambition, why worry what the media might say if things go wrong?

Despre personalitate si caracter

Most of us are, to use a term from economics, risk-averse. We avoid risk, we try to live our lives by minimising its influence, we hedge our bets. That is why there is rather a large sector of the economy known as the insurance industry and why we hike millions of pounds into its claws. But it is also why we are mesmerised, at some profound level, by those among us who embrace uncertainty, who take the daring course, who risk the world to gain the world.

(…)

Most of us think we are better than we are. In fact, the tendency is so powerful that psychologists have given it a name: illusory superiority.

In Being and Nothingness, Jean-Paul Sartre wrote that the vast majority of us are inclined to misgauge the calculus of risk. We fear to step outside the comfort zone because of a morbid trepidation of what might lie beyond, when the unspoken reality is that, whatever we do, however much we insure and barricade ourselves in, the existential endgame is always the same. ‘Fear?’ he wrote. ‘If I have gained anything by damning myself, it is that I no longer have anything to fear.’

The phenomenon of illusory superiority is not, by any means, all bad. When we rate ourselves highly, we tend to become more positive, optimistic and resilient, as Martin Seligman, the psychologist, has noted. But when we are overlooked, it can lead to a sense of injustice that can be destructive. Every now and again, isn’t it worth accepting that we failed to make the cut, not because the boss or selector is a raving lunatic, but because we were not good enough? This means that, instead of stewing or, worse, quitting, we find new ways to improve.

 

Despre smerenia de a o lua de la capat

I remember talking to David Beckham about when he was out of favour at Real Madrid under Fabio Capello. Many felt that the Italian had made a mistake by dropping the midfielder, and it would have been easy for Beckham to have regarded the decision as prejudicial. He was wealthy, famous, popular, and could have coasted through his remaining months at the Spanish club before joining Los Angeles Galaxy. In extremis, he might have had a slanging match with his coach. Instead, he forced himself to accept that Capello was doing what he thought was best for the team, which was the first step in trying to convince the coach to change his mind. ‘I knew that Fabio wanted the club to do well, and that the best way to get back into the team was working harder, showing my stuff on the training pitch, giving it everything,’ Beckham said. A few weeks later, Capello, an arch rationalist, performed an about-turn. ‘I started to see that he was working hard and this week he has trained perfectly,’ the coach said. ‘He was better than good. He has behaved like a great professional . . . the only thing that has influenced my decision is the work that Beckham has put in. This is not about the players saying they want him back in the squad and nor do I think that my decision to recall him undermines my authority.’

Despre puterea subconstientului… si de ce e nevoie sa-ti exersezi mintea ca sa lasi subconstientul sa te conduca in unele momente.

The power of the subconscious has much to do with the basic architecture of the brain (according to neuroscientists, the subconscious can process up to 11 million bits of information per second while the conscious mind can only process 40), but it can also be gleaned from the testimony of top performers. When a sportsman (or, for that matter, musician) is at peak performance, the conscious mind is often very still. Very serene. Rather, it is the subconscious competence, built up over many years of practice, that is given full rein. There is a gargantuan amount of processing going on, and a huge amount of effort, but it is all taking place beneath the radar of conscious awareness. The zone in sport, rather like the state of Zen, can be compared to a duck gliding effortlessly across the water while its legs are going like the clappers.

Si citatul meu preferat din carte, care apartine unui mare fotbalist si antrenor, Jonatan Cruyff, si care se potriveste minunat oricarei activitati daca vrei sa fii printre cei mai buni. Si mai ales se potriveste cu aceste vremuri in care cei mai multi cauta victoriile pe scurtatura, cu cat mai putina munca, daca se poate cumparandu-le, imitind forma si uitand continutul.

Winning is just one day, a reputation can last a lifetime,’ Jonatan Cruyff said. ‘Winning is an important thing, but to have your own style, to have people copy you, to admire you, that is the greatest gift.’

*

Mai jos unul dintre cele 36 de exercitii faimoase ale coach-ului pentru campioni B Alexis Castorri. (am primit cartea ei zilele trecute, am comandat-o la un anticariat din America pentru ca nu a mai fost editata din 1992 si am sa revin cu un nou articol despre exercitiile ei).

Prin acest text nu vreau sa spun ca trebuie sa faceti asa, sa urmati pasii acestia, sa faceti exercitii de motivare sau de activare a memoriei si concentrarii. Vreau doar sa pun in fata, in spatiul public, si o alta perspectiva despre nereusitele noastre ca societate. Daca toti ne-am face mai bine treaba, cat mai bine si mai etic, in dreptul nostru, lumea s-ar schimba din interior.

Nu destinul e de vina pentru nereusitele noastre.

mental aerobics Alexis Castorri

 

 

10900

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!