Author : Cristina Bazavan

shutterstock_ceasCe am invatat despre adaptarea mentala cand am stat cateva saptamani in casa din cauza unei probleme medicale. –

Ce am invatat despre adaptarea mentala cand am stat cateva saptamani in casa din cauza unei probleme medicale. –

Mintea e cel mai mare dusman sau aliat al nostru.

Iata cateva lucruri pe care le-am invatat cand am stat consemnata in casa pentru cateva saptamani din cauza unei probleme medicale. Nu sunt psiholog, nu sunt specialist in nimic, dar stiu cat de greu mi-a fost sa ma adaptez si sa gasesc un program in care sa am o liniste interioara.

M-am gandit cateva zile daca sa scriu sau nu; si pentru ca e ceva foarte personal, dar si pentru ca nu vreau sa va speriati.

Eu sunt si o persoana care are o structura a lucrurilor exacte, a unui ritual zilnic, al unei rutine si toate aceste lucruri pe care le-am descoperit pas cu pas in cateva saptamani, m-au ajutat sa ies cu bine din problema mea.

Poate va inspira.

 

Creierul nostru e obisnuit sa aiba “task”-uri de zi cu zi.

Faceti o lista cu mici “obiective” in fiecare seara pentru ziua urmatoare. Spal rufele albe, sortez fotografiile etc. Faceti-o fizic, pe hartie, o sa va ajute mental in ziua urmatoare cand veti urmari ce mai aveti de facut.

Nu ajuta munca complusiva pentru ca … si maine va fi la fel. De fapt nu ajuta nimic compulsiv, nici vazutul serialelor toata ziua, nici cititul cartilor sau gatitul toata ziua. Pentru ca si maine va fi la fel, si daca faceti un program coerent pe care sa-l urmati, asta va va da o liniste mentala.

Incercati sa respectati un program fix de somn.

Tentatia este sa vreti sa dormiti cat mai mult in timpul zilei, apoi adormiti greu noaptea si intr-o saptamana ajungeti sa traiti dupa alt fus orar. Care o sa duca la o anxietate in plus.

Stati la soare minimum o jumatate de ora pe zi.

N-aveti balcon stati pe geam pur si simplu. Va ajuta la functionarea intregului sistem imunitar, vitamina D, dar si la oxigenarea creierului.

Cat stati la soare incercati sa faceti exercitii de observatie a detaliilor din jur

Creierul nostru e obisnuit sa faca in fiecare zi zeci de mici analize, de la oamenii pe care-i intalnim pe strada, pana la task-urile de la munca. Dati-i de lucru putin, o sa reduca din anxietate.

Faceti putina miscare. Cateva genuflexiuni, intinderi de brate si picioare, mers cu genunchii sus, orice va face sa solicitati putin mai mult muschii si inima.

Acum nu mai mergeti la fel de mult ca intr-o zi obisnuita, nu mai urcati, nu mai coborati scari pentru ca nu aveti unde.  Lipsa miscarii o sa dea o stare de oboseala corpului. In plus, in lipsa miscarii, nu apare nici serotonina naturala, deci creste anxietatea.

Adaugati in program sa invatati ceva nou in fiecare zi.

O limba straina printr-o aplicatie, un joc nou. Invatati ceva nou in fiecare zi. Daca se poate la aceeasi ora.

(inca mai fac exerctii pentru creieras in fiecare dimineata, s-au adaugat altele fata de momentul meu de boala, pentru ca intre timp am descoperit cartea lui Alexis Castorri – antrenorul mental al sportivilor. Aveti doua exercitii aici)

Creierul nostru reactioneaza la ce primeste: daca-i dam lucruri negative (stiri si emisiuni idioate), o sa fie anxios. Daca-i dam lucruri pozitive si-l ajutam sa aiba oxigen si toate vitaminele necesare, plus apa  multa apa, o sa ne ajute mai mult sa trecem peste provocari.

Aici cateva filmulete si interviuri care va ajuta sa reflectati la propria persoana si sa va gasiti un echilibru, sa va incarcati cu ceva pozitiv. Sunt la sfarsitul textului.

Incercati sa faceti toate astea zi de zi, ca un sportiv. O sa va dea un echilibru.

Cu aceasta experienta, am inceput deja sa-mi creez si in aceste zile o rigoare, un ritual. Am inclus in “program” si conversatii zilnice cu prietenii, cu colegii si urmaresc stiri doar doua ore pe zi.

Va doresc putere si intelepciune sa faceti ce e bine pentru voi si pentru cei din jur in aceste zile.

 

4075
lady_sing_the_blues_billieFragment carte Billie Holiday, Lady Sings the Blues –

Fragment carte Billie Holiday, Lady Sings the Blues –

Zilele acestea apare in librarii o carte minunata – Lady Sings the Blues – autobiografia cantaretei Billie Holiday.

Veti avea timp sa cititi (am sa revin si cu alte recomandari) si, cu participarea editurii Nemira careia ii multumesc, am sa va ofer mai jos un fragment din carte.

Inainte insa cateva informatii despre Billie Holiday.

Doamna Billie Holiday a trait la inceputul secolului trecut – 1915-1959 – si a fost una dintre cele mai mari cantarete de jazz din toate timpurile. A inceput sa cante in cluburile din Harlem, a castigat 4 premii Grammy, toate  – din pacate post mortem – si a avut o viata tumultuoasa intr-o vreme in care drepturile femeilor mai ales de culoare erau departe de a fi respectat.

A fost inca printre primele vedete care a aparut in reality show-uri – in anii 50 – povestind despre viata sa in care a facut abuz de droguri, a baut foarte mult si a avut relatii cu barbati care erau foarte violenti si toxici.

Cartea care apare cum la editura Nemira a fost sursa de inspiratie pentru un film cu Diana Ross si, la sfarsitul anilor 50 cand a aparut a fost o revelatie pentru multe femei. Un manifest pentru curajul de a merge mai departe oricat ti-ar fi de greu.

Peste ani au fost si foarte multe critici, spunandu-se ca multe dintre informatii nu sunt adevarate sau conforme cu cronologia – dar jurnalistul care a ajutat-o sa-si scrie biografia a marturist ca nu a fost interesat sa verifice din mai multe surse povestile lui Billie pentru ca a vrut sa fie povestea vietii ei, asa cum vrea ea sa fie cunoscuta de lume.

Cartea a aparut in colectia Yorik la editura Nemira si o puteti cumpara de aici

lady_sing_the_blues_1200_2

 

Cred că nu sunt singura care a ascultat pentru prima oară jazz de calitate într-un bordel, dar nu m-a deranjat. Mi-ar fi plăcut la fel de mult Louis și Bessie și dacă i-aș fi ascultat la o sindrofie a micuțelor cercetașe. Însă o mulțime de albi au ascultat jazz pentru prima oară în viață în case din alea ca a lui Alice Dean, și ăsta-i motivul pentru care l-au numit „muzică de bordel“.

Au uitat cum era viața în acele zile. Bordelul era singurul loc unde negrii și albii se puteau întâlni fără probleme, că la biserică nu puteau să stea unii lângă alții. Iar în Baltimore, singurele localuri destul de simandicoase, care să aibă câte un patefon și cele mai bune discuri, erau locuri ca cel al lui Alice Dean. Știu precis asta. Dacă i-aș fi auzit pe Pops și Bessie tânguindu-se de la geamul vreunui pastor, lui i-aș fi făcut orice serviciu pe degeaba. La acea vreme, în Baltimore nu exista niciun preot ca părintele Norman O’Connor, din Boston, căruia îi place la nebunie jazzul și care are acum o emisiune de muzică la radio, pe care i-o ascultă o mulțime de oameni.

Tot atunci mai puteai să asculți muzică și la seratele dansante, așa că mă duceam la toate. Dar nu ca să dansez, ci ca să ascult orchestra. Normal că verișoara Ida nu mă credea, mă acuza că mă țineam departe de ringul de dans ca să mă furișez prin spate și să agăț băieții. Așa că mă bătea și pentru asta. Își făcea mereu griji în legătură cu băieții. Locuiam ușă în ușă cu o prăvălie de vechituri. După ce-și termina treaba pe ziua respectivă, camionul de marfă rămânea parcat în față, iar băieții din vecini obișnuiau să-și piardă vremea pe lângă el și jucau ceva cu bile sau zaruri. Și am început să mă joc și eu cu ei, chiar și să mă bat cu ei, dar atâta tot. Într-o zi, o babă băgăreață a ieșit jumate pe geamul de la al doilea etaj și a început să mă amenințe cu degetul. Apoi a coborât și s-a apucat să urle la mine, zicându-mi că sunt rușinea cartierului pentru că fac ce fac cu băieții.

Nu mă interesa sexul și nu făceam nimic deosebit cu băieții ăia. Eram și eu un băiat, eram unul de-al lor. Așa că, atunci când scorpia aia băgăreață a mai fluturat o dată din deget la mine, am început să zbier și eu la ea:

– Crezi că fac hopa-hopa cu ei, nu? Așa crezi, nu?

Când a auzit cuvântul ăla urât, a uitat pentru ce-mi făcea scandal și a început să urle că de ce vorbesc așa. Zicea că nu se poate să spun ce își imagina că am vrut să spun. Nu-mi păsa ce credea ea sau oricine altcineva, dar n-am vrut să se ducă și să mă pârască la mama, pentru că știam că mama își făcea mereu griji din cauza mea.

– N-ai tată, îmi spunea adesea. Și eu muncesc atât de mult ca să te cresc cât de bine pot. Te rog să nu faci aceeași greșeală ca mine!

Mereu se temea că o să ajung rău și mă tot bătea la cap. Dar nu m-a lovit niciodată, nici măcar atunci când își imagina că făcusem ceva rău. În schimb începea să plângă și eu nu suportam s-o văd așa. Nu voiam s-o necăjesc și nici n-am supărat-o vreodată – doar cu trei ani înainte să moară, când m-am apucat de droguri.

Însă în acea zi mi-era teamă că scorpia aia bătrână o să se ducă să mă spună mamei. Așa că, atunci când mi-a zis că ea credea că eu fac hopa-hopa cu băieții ăia, deși eram nevinovată, am pus mâna pe o mătură și am început s-o bat până mi-a promis că o să-i spună mamei că nu m-a văzut niciodată făcând ceva urât.

Dar băieții o făceau și căutau fete care să accepte s-o facă cu ei, și eu le ziceam cu care fată să vorbească. Cea mai doritoare era fata cea mai cuminte de pe stradă. Zicea mereu că o să ajungă mare dansatoare; dar deocamdată făcea hopa-hopa – și nu numai cu băieții, dar și cu bărbații tuturor femeilor din vecini. Atât de al naibii de cuviincioasă și de smerită era Evelyn asta, că n-ar fi spus nici „Bon Ami“ cu gura plină. Dar, pentru că mama mea făcuse o greșeală în tinerețe, atunci toată lumea, inclusiv verișoara Ida, numai de mine se lua.

M-am întors la Baltimore acum câțiva ani, când eram în turneu cu Royale Theatre. Am trecut cu Cadillacul meu alb prin fața casei unde locuise Evelyn și am oprit în locul unde, pe vremuri, era camionul de marfă. Târfa aia prefăcută, care visa să ajungă mare dansatoare, locuia tot acolo, avea șase copii, fiecare cu alt bărbat, și era soioasă și împuțită. Copiii au ieșit pe stradă și eu le-am cumpărat înghețată și le-am dat câte cincizeci de cenți. Li s-a părut o pomană picată din cer, iar eu, o mare vedetă.

Evelyn avea mereu în casă câte un motănel. La fel și în ziua aia: cocota masculină era un tânăr oacheș și frumușel. Și s-a aplecat pe pervaz, a arătat la unul dintre copii și a zis:

– Fătuca aia e a mea!

N-am putut să uit acea zi. Ăștia erau oamenii care o speriau pe mama și-i băgau în cap că eu o să ajung rău. Și alte lucruri mi-au lipsit atunci când m-am apucat de afacerea cu curățenia. Îmi plăcea să mă duc la magazinul mixt din Baltimore să-mi iau hotdogi. Nu voiau să-i servească pe negri, dar mie îmi vindeau câte unul pentru că eram doar un copil și nu le stricau banii. Toată chestia era să nu-i vadă nimeni. Dar, dacă mă prindeau că mă apuc să mănânc hotdogul ăla înainte să ies din prăvălie, mă certau al naibii de urât pentru că le făceam mizerie pe jos.

Îmi plăceau mult de tot și ciorapii albi din mătase și, desigur, pantofii negri de lac, dar nu mi-i permiteam. Totuși, mă furișam câteodată în magazinul mixt, înhățam o pereche de pe tejghea și fugeam de acolo mâncând pământul. De ce nu? Nici dacă aș fi avut banii necesari, tot nu mi i-ar fi vândut.

Am învățat cum să mă strecor pe ușa din spatele cinematografului, ca să economisesc cei zece cenți cât m-ar fi costat ca să intru pe cea din față. Cred că am văzut toate filmele în care a jucat Billie Dove, eram înnebunită după ea. Am încercat să mă pieptăn la fel și, în cele din urmă, i-am împrumutat numele.

Numele meu, Eleanora, era mult prea lung, plus că nu mi-a plăcut niciodată, mai ales după ce bunica l-a scurtat și a început să mă strige „Nora!“ de pe prispa din spatele casei. Tata începuse să-mi zică Bill pentru că eram foarte băiețoasă. Nu mă deranja, dar voiam să fiu o fetiță drăguță și să am un nume drăguț. Așa că m-am hotărât să-mi spun Billie, și Billie am rămas.

Cât timp mama a muncit în Philly și New York, îmi trimitea haine primite de la albii pentru care lucra. Sigur, erau haine purtate, dar frumoase și, atunci când mă găteam cu ele, eram cea mai elegantă și modernă fată de pe stradă. Mama știa că nu prea-mi place să locuiesc cu bunicii și cu verișoara Ida. Nici ei nu-i plăcea. Dar tot ce putea să facă era să muncească pe cât de mult posibil acolo, în nord, și să pună toți banii deoparte. Și exact așa a făcut.

De când începuse să bată țara în lung și-n lat cu McKinney’s Cotton Pickers, nu mai știam prea multe despre tata. Mai târziu a intrat în formația lui Fletcher Henderson. Însă era mai toată vremea plecat în turnee și apoi, într-o zi, am aflat că divorțase de mama și se căsătorise cu o femeie din Indiile de Vest, pe care o chema Fanny. Mama s-a întors la Baltimore cu nouă sute de dolari și a cumpărat o casă frumoasă pe Pennsylvania Avenue, în zona de nord a orașului, unde locuia doar lumea bună. Avea de gând să închirieze mare parte din camere, iar noi aveam să trăim ca niște doamne și totul urma să fie foarte bine.

2400
cover bazavan femeia puternica(personal) Nu cred in ideea de “femeie puternica”. Hai cu mine sa asculti povestile unor femei carora nu le e frica de vulnerabilitate –

(personal) Nu cred in ideea de “femeie puternica”. Hai cu mine sa asculti povestile unor femei carora nu le e frica de vulnerabilitate –

Ma enerveaza teribil expresia “femeie puternica”. Am auzit-o de multe ori despre femei care au cariere importante sau care au depasit situatii delicate.

Am auzit-o de cateva ori si despre mine. Mai ales in perioada in care plecasem de la revista Tabu si am continuat linistita, muncind constant, sa-mi fac treaba la acelasi nivel si sa am rezultate bune. Oamenii se gandeau ca am trecut prin greutati cand am plecat de la revista, ca am fost curajoasa si uite ce puternica sunt pentru ca acum mi-e bine.

Nimic mai fals. Am plecat cand am stiut ca pot sa incep sa construiesc singura, pentru mine, un business. Dar asta nu are legatura cu nimic de “femeie puternica”, cel mult pragmatica, rationala, onesta cu fortele ei.

Nu aud la fel de des ca spune cineva ca un barbat e puternic. Cel mult daca e sportiv si e in zona de haltere, rugby sau alte sporturi care necesita o forta fizica speciala.

Delimitam foarte clar deci cum e o femeie puternica si cum e un barbat puternic. Noua ni se pune in evidenta puterea “emotionala”, lor cea fizica.

Dar tot ma enerveaza teribil expresia si, pentru ca tot suntem in saptamana in care se vorbesste mult despre femei, saptamana care se incheie cu un eveniment foarte frumos si emotionant TEDxBucharestSalon – Women March Together (din care sunt sigura ca vom gasi multe momente de inspiratie autentica) vreau sa fac cateva marturisiri.

*

Viata m-a invatat ca oamenii te judeca – si cand fac aprecieri de bine si cand sunt pe “hate” – avand o proiectie personala pe nevoile lor. Nimeni nu sta sa se gandeasca la niste nuante posibile din spatele unei intamplari, nici eu nici voi. Luam informatia de baza si emitem o judecata.

Dar de cele mai multe ori ceea ce lumea vede din afara drept “puterea de a merge mai departe” nu e despre nicio putere.

E despre vointa pe care o pui in actiune ca sa invingi o durere fizica sau emotionala, vointa care te ajuta sa mergi mai departe strangand din dinti. Mai e despre ratiunea si intelegerea cu mintea limpede ca nu ai incotro si trebuie sa mergi mai departe in viata, si ca poti alege sa te scufunzi in griji si dureri, sau poti sa te concentrezi pe atuurile tale care te pot duce intr-o zona pozitiva.

De exemplu, cei mai multi dintre voi stiti despre mine ca ma trezesc la 5 dimineata ca sa pot sa-mi duc la bun sfarsit multe task-uri din activitatea mea care include acest blog, un site cultural pe care-l administrez (urban.ro) si munca de PR & Promovare pt mai multi artisti din zona muzicala si a teatrului/filmului.

Dar doar apropiatii mei stiu ca sunt zile cand, luptandu-ma cu un istoric medical complicat, doar un efort urias de vointa ma ajuta sa ma dau jos din pat, rostogolindu-ma la propriu, uneori in dureri foarte grele. Si in cele mai multe dintre zile, oricat mi-ar fi de greu, ma trezesc si merg mai departe dupa programul meu. E alegerea mea de a nu ma lasa invinsa, de a nu ma complace in ciorba unei dureri pe post de scuza.

Sigur ca am si zile in care corpul si mintea mea refuza sa faca orice, am invatat sa le recunosc drept zile de pauza, de incarcat bateriile, sa mi le asum iar de a doua zi fac aceleasi eforturi constant si oneste de vointa sa merg mai departe.

*

Pe mine ma inspira foarte mult in drumul meu prin viata marii sportivi. Simona Halep, de exemplu.

Acesta copila devenita domnisoara sub ochii nostri e o inspiratie imensa pentru mine, desi nu fac sport decat ca sa ma pot misca mai usor. Ma emotioneaza si ma inspira foarte mult lupta ei interioara cu sine pentru a fi un om mai bun in ceea ce face.

Ma impresioneaza vulnerabilitatea pe care o afiseaza cateodata pe teren, de care se rusineaza in raport cu ea – nu cu restul lumii – si vointa incredibila pe care o are ca sa-si invinga mai intai slabiciunile din mintea ei, pentru ca apoi sa-si invinga adversarele.

Ma impresioneaza si ma motiveaza  promisiunea pe care si-a facut-o siesi, departe de ochii lumii, de a face lucrurile cel mai bine posibil la momentul respectiv si disciplina cu care urmareste sa respecte aceasta promisiune.

Ma impresioneaza mai ales pentru ca atunci cand mi-e foarte greu fizic nu ma ridic decat prin puterea mintii si a vointei mele si cred ca pot intelege putin din nuantele efortului imens al Simonei. Si din darzenia de a merge pe drumul ei, indiferent de “gura lumii”.

*

Mintea noastra e cea mai puternica arma pe care o avem, poate sa ne fie un aliant foarte puternic, dar si un dusman foarte mare. Si e o lupta zilnica pentru ca vointa noastra sa castige cat mai mult teren in actiunile noastre, iar intentiile noastre in viata sa fie spre mai bine, spre a face bine pentru altii si, indirect, pentru noi.

De asta nu cred in expresia “femeie puternica” pentru ca nu exista asa ceva. Exista femei care accepta sa se lupte zilnic cu slabiciunile lor, sa le recunoasca mai intai, apoi sa le invinga cateodata si sa accepte si cand sunt invinse stiind ca vor invata lucruri noi despre ele pe linia fina dintre infrangere si victorie personala.

*

Cum ziceam am scris aceasta marturisire, nu ca sa ma vait ca uneori mi-e greu (I can deal with it  ) ci pentru a arata si o alta fata a lucrurilor, dar mai ales pentru a va provoca sa povestiti despre o vulnerabilitate a voastra cu care va luptati zilnic si pe care o invingeti de multe ori, acceptand ca mai sunteti si invinse din cand in cand.

Cred ca e mult mai util pentru oricare femeie sa vorbeasca despre vulnerabilitatile sale puse fata in fata cu victoriile sale. Ajuta celelalte femei mai mult decat credeti.

Am sa aleg dintre marturisiri prin tragere la sorti doua castigatoare care primesc cate o invitatie la TEDxBucharestSalon – Women March Together, care are drept Creativity Partner in acest an Qreator, locul magic unde va fi si after party-ul. Invitatiile includ si acces la acest after party official TEDxBucharestSalon, unde le puteti vedea indeaproape pe femeile care va vor inspira cu speech-urile lor pe 7 martie.

Puteti afla mai multe detalii despre speakerii TEDxBucharestSalon – Women March Together, aici https://tedxbucharest.ro/

5016
michellepfeifferdavidkelley_pp_fi(foto) Design: Casa de 22 de milioane de dolari a lui Michele Pfeiffer –

(foto) Design: Casa de 22 de milioane de dolari a lui Michele Pfeiffer –

Michelle Pfeiffer a cumparat impreuna cu sotul sau, David E Kelley, o resedinta de 22 milioane de dolari in partea de vest a Los Angelesului.

Supervedeta unor filme devenite iconice pentru cinematografie – “Scarface,” “Grease 2,” “The Fabulous Baker Boys,” “Batman Returns” este casatorita din 1993 cu producatorul si scenaristul David E. Kelley care are in palmares filmele “Big Little Lies,” “The Practice,” “Ally McBeal,” “Boston Legal”. Cei doi au 2 copii, iar Pfeiffer (61 de ani) mai are o fata dintr-o relatie anterioara.

Casa proaspat achizitionata are 6 dormitoare si 11 bai, piscina, o gradina si o terasa foarte mari, sala de sport si sala de cinema, dar si un garaj pentru colectia de masini a lui Kelley.

Pfeiffer si Kelley, unul dintre cele mai influente cupluri de la Hollywood, l-au ales pentru renovarea si decorarea noii case pe Steve Giannetti, vedeta momentului in America in materia de design.

Iata cateva imagini din cum va arata casa in varianta ei finala, dupa redecorare.

michellepfeifferdavidkelley1 michellepfeifferdavidkelley2 michellepfeifferdavidkelley3 michellepfeifferdavidkelley4 michellepfeifferdavidkelley5 michellepfeifferdavidkelley6 michellepfeifferdavidkelley7 michellepfeifferdavidkelley8 michellepfeifferdavidkelley9 michellepfeifferdavidkelley10 michellepfeifferdavidkelley11 michellepfeifferdavidkelley12

3083
megryan_mont_fi(foto) Meg Ryan si-a cumparat o noua casa in California.  –

(foto) Meg Ryan si-a cumparat o noua casa in California. –

Simpatica Meg Ryan, care pentru multe generatii a fost imaginea comediilor romantice, a implinit 58 de ani si pare ca intentioneaza sa se mute de la New York in California.

Meg care e intr-o relatie tumultuoasa cu impacari si despartiri cu un muzician pe nume John Mellencamp, tocmai si-a cumparat o noua casa in Montecito. Nu e genul de case super mari cum sunt cele din respectiva zona unde stau numai celebritati, dar a costat 5 milioane de dolari.

Casa are 3 dormitoare, 3 bai si o toaleta de serviciu, un dressing, plus un spatiu care poate gazdui la rece peste 300 de sticle de vin, o gradina foarte frumoasa si o piscina de dimensiuni mici.

meg-ryan-and-john-cougar-mellencamp

Daca va intrebati ce mai face doamna Meg Ryan, ei bine, dupa comediile super populare, a facut multe filme independente cu bugete mai mici, iar din 2015 a debutat in regie. Primul film pe care l-a regizat s-a numit Ithaca, o drama inspirata de o carte scrisa intre cele doua razboaie mondiale. O puteti urmar pe instagram aici

Altfel, fiul ei si al lui Denis Quaid, Jack Quaid, dupa un rol mic in The Hunger Games, joaca intr-o serie de succes de pe Amazon, The Boys.

MegRyan_Mont1 MegRyan_Mont2 MegRyan_Mont3 MegRyan_Mont4 MegRyan_Mont5 MegRyan_Mont6 MegRyan_Mont7 MegRyan_Mont8 MegRyan_Mont9 MegRyan_Mont10 MegRyan_Mont11 MegRyan_Mont12 MegRyan_Mont13 MegRyan_Mont14 MegRyan_Mont15 MegRyan_Mont16 MegRyan_Mont17

2490
cartofi dulci menta naut spanacSuper gustos: mancare cu cartofi dulci, naut, spanac, menta si nucsoara –

Super gustos: mancare cu cartofi dulci, naut, spanac, menta si nucsoara –

Am obiceiul sa nu arunc mancare de niciun fel si prefer sa gasesc combinatii de alimente ca sa inventez mici retete cu ce mai am prin debara, inainte de a face alte cumparaturi.

Cum aveam ramasi in debara 2 cartofi dulci am plecat de la ei pentru o reteta noua. Am adaugat o conserva de naut si o punga de spanac congelat si am purces la o mancare care are iz marocan si e f f dulce si gustoasa. Pariez ca are si foare multe vitamine si fibre, dar nu am stat sa calculez asta.

Am luat o ceapa mare pe care am tocat-o marunt si am pus-o la calit in ulei de masline. Am taiat marunt cartofii dulci, i-am adaugat si i-am lasat 3-4 minute, apoi am adaugat rosii decojite in suc propriu, o jumatate de conserva de naut, nucsoara si menta (multa menta, cam o lingura de menta vs o jumatate de lingurita de nucsoara).

Au fiert cu 2 cani de apa pana a scazut apa aproape de tot, am adaugat jumatate din punga de spanac, aprox 200 grame, si am mai lasat la foc mic impreuna cu putine condimente orientale de falafel, totul acoperit cu un capac, inca 3-5 minute.

Rezultatul? E divinitate.

Mananc fara sare suplimentara pentru ca si rosiile au sare si nautul din conserva are… dar daca simtiti nevoia, sigur o sa adaugati cu incredere.

Sa incercati, o sa va placa sigur sigur.

cartofi dulci menta naut spanac

 

 

 

2924
italia arta si cafeaDragostea mea pentru Italia, arta si cafeaua lor. Nemarginita. Si cu dor. –

Dragostea mea pentru Italia, arta si cafeaua lor. Nemarginita. Si cu dor. –

Iubesc Italia si ma straduiesc sa ajung o data pe an acolo, sa vad expozitii, sa mananc paste, sa-mi iau ulei de masline si sa stau in cafenele la soare.

Anul acesta, din cauza proiectelor in desfasurare, n-am ajuns in ianuarie la Florenta cum e traditia, dar e in plan pana la inceputul verii o excursie in Florenta cu muzeele ei minunate, cu mancarea delicioasa si curtoazia rafinata a localnicilor: doamne cochete care poarta perle naturale si se plimba cu tramvaiul, barbati imbracati la costum din 3 piese care merg la o zi obisnuita de munca.

Am scris de multe ori despre Florenta si cat de mult ma inspira atentia autoritatilor de a creste copiii cu dragoste pentru arta de orice fel

Zilele acestea dorul meu pentru Italia e alinat de colectia Ispirazione Italiana de la Nespresso. Stiti ca sunt o consumatoare de Nespresso si ca, in acelasi timp, sunt genul de persoana care se incarca senzorial: conteaza aromele pe care le intalnesc dimineata, gustul cafelei pentru a incepe bine o zi.

Pare un rasfat, probabil ca si este, dar e felul meu de a-mi construi diminetile (care incep adesea la ora 5) cat mai frumos. Si stiti deviza mea: Viata e asa cum ne-o facem noi.

Colectia Ispirazione Italiana are 7 sortimente (5 care deja existau in gama permanenta Nespresso si 2 noi) si, pentru ca le-am testat deja pe toate, fiecare are in mintea mea o asociere cu o senzatie, o intamplare, un loc din Italia. Colectia are ca inspiratie felul in care este prajita cafeaua in diferite zone ale Italiei, proces care e considerat de italieni o forma de arta, cu tehnici ce difera de la oras la oras… o gasiti aici  si in punctele de vanzare Nespresso din Bucuresti si Cluj Napoca.

Sortimentele deja existente din colectie sunt de multa vreme intre preferatele mele si mi se pare foarte frumos ca intreaga gama acopera o varietate de feluri de prajire, lansand cafeaua sa fie de la foarte intensa si corpolenta la foarte usoara si fructata.

Pentru cei care nu sunt foarte pasionati de cafea, o precizare: cu cat cafeaua este prajita mai mult, cu atat gustul este mai intens, placut amarui; cafelele prajite mediu sau usor pastreaza in diferite grade si notele fructate (note care provin din mediul in care au fost puse la uscat boabele imediat dupa recoltare).

Pentru randurile urmatoare pregatiti-va de o excursie prin amintirile mele din Italia, provocate de diferitele arome din colectia Ispirazione Italiana

Piaza-navona-rome Roma

Unul dintre locurile mele preferate din Roma e Piazza Navona; ca sa ajungi la ea dinspre Pantheon treci pe o straduta care se numeste “a vrajitoarelor”, straduta care are o magie aparte. In Piazza Navona, la cafeneaua Tre Scalini am stat odata langa O.J Simpson. Era in timpul procesului in care era acuzat de crima, nu stiam cine e si nu intelegeam de ce se agitau chenerii si de ce isi parcau fotografii scuterele vis a vis de noi. El era foarte linistit, isi savura cafeaua fara sa-l deranjeze agitatia pe care o provocase. Cred ca s-a amuzat de mirarea noastra, era evident ca nu stim cine e fix langa noi, asa ca ne-a zambit si ne-a intrebat de unde suntem. Am aflat cine era de la chelner, dupa ce a plecat. N-am avut curaj sa ma uit in presa de a doua zi sa vad daca aparusem in vreun ziar.

ISPIRAZIONE ROMA e cafeaua cu cea mai usoara si scurta prajire din gama Nespresso, ceea ce o face sa aiba un echilibru subtil cu note de cereale si arome elegante, usor acide. E perfecta pentru o conversatie usoara pe terasa sau pentru un inceput de zi ca de vacanta.

 Genova

Pentru mine Genova are eleganta, gratia si cultura celei care se numea Simonetta Vespucci. Probabil ca numele nu va spune nimic, dar daca va spun ca e doamna care apare in picturile lui Boticelli – Primavara si Nasterea lui Venus, lucrurile se mai schimba. A fost una dintre cele mai frumoase si mai educate femei din Genova secolului 15, gratia, inteligenta si feminitatea ei depasind cu mult granitele tarii.

800px-Sandro_Botticelli_066 botticelli-nasterea-lui-venus

ISPIRAZIONE GENOVA LIVANTO e pentru mine foarte apropiat de feminitatea doamnei Vespucci, desi stiu ca nu ea a fost inspiratia pentru acest sortiment de cafea, ci dinamica portului si a comertului din zona, precum si  cafelele Arabica aduse de marinarii genovezi in Italia.

Genova Livanto are un amestec magic de cafea, foloseste prajiri usoare, caracteristice nordului Italiei si pastreaza astfel intacte aromele elegante ale boabelor de cafea, cu note de cereale si caramel. Pentru mine Livanto (care se afla in colectia Nespresso dinainte de a fi redenumita dupa orasele in care se practica modalitatea de prajire caracteristica lor) este ca o prajitura pe care o meriti in fiecare dimineata grea: iti aduce eleganta in zorii zilei.

Florenta

M-as muta oricand la Florenta, am restaurante preferate in care ma cunosc deja patronii, am cafenele in care ajung macar o data pe an, ca un ritual al reincarcarii baterilor cu bine si frumos. Unul dintre locurile mele preferate e cel in care iti bei cafeaua fata in fata cu David al lui Michelangelo, iar in dreapta ai Galleria Ufizzi, unde este tabloul de mai sus cu Boticelli: Café Rivoire.

davide sepia

Acolo m-am imprietenit in urma cu multi ani cu o minunata doamna fost profesor de matematica la Univeristatea din Florenta (povestea aici)

ISPIRAZIONE FIRENZE ARPEGGIO din colectia Nespresso pastreaza inovatia locului (Florenta a fost si este un important centru cultural) si pune in aceeasi cafea cultura nordului cu cea a sudului. Rezultatul este un amestec deosebit, cu echilibru intre gustul amar si dulceag, o textura cremoasa si note de cacao.

Un alt sortiment pe care-l iubesc de la Nespresso si pe care-l si daruiesc prietenilor cand ni se face dor de vacantele la Florenta.

Venetia venice+15

Venetia e pentru mine mister si rafinament, am vizitat-o de doua ori si am simtit puterea unei comunitati care traieste la mana naturii si care a invatat de-a lungul secolelor sa stea unita.

E locul in care puterea naturii – a apei care o inunda adesea – a fost cel mai mare liant intre oameni. E locul in care cuvantul “familie” are poate cele mai profunde semnificatii din intreaga Italie.  La una dintre vizite, am fost martora unei scene care m-a impresionat: unul dintre baietii care apartineau de o biserica de langa piata centrala lipea afise la intrarile in cladiri ca sa anunte decesul unuia dintre oamenii din cartier si detaliile despre inmormantare.

ISPIRAZIONE VENEZIA din gama Nespresso (sortiment nou) cred ca e si despre familie, cu notele sale  usor fructate si florale, aroma distincta de cereale si note elegante de caramel dulce, toate obtinute printr-o tehnica de prajire care imbina traditia otomana cu tehnica europeana. Este de altfel cafeaua cu cea mai lunga perioada de prajire din aceasta gama.

Urmeaza doua sortimente din gama Ispirazione Italiana asociate unor orase pe care nu le-am vizitat inca: Palermo si Napoli.

napoli palermo

Am fost in Sicilia, in Catania unde am mancat cea mai buna gelato pe care v-o puteti imagina, intr-o cofetarie ca o baraca in care abia gaseai un loc. Sicilienii traiesc viata foarte intens si, cred, sunt mai pasionali decat in restul Italiei, iar aceste doua sortimente de cafea din gama Ispirazione Italiana Nespresso pastreaza aceaste caracteristici ale zonei.

ISPIRAZIONE PALERMO KAZAAR este o cafea prajita intens, cum se bea in Sicilia, cu note condimentate, cu influente arabe si africane.

ISPIRAZIONE NAPOLI (sortiment nou) are la baza stilul de prajire local, extrem de intens. Este nevoie de multa pricepere pentru a praji la acelasi nivel de intensitate precum cel din Napoli.  Cafeaua are o corpolenta extrem de densa, o textura cremoasa si note amare delicioase. Cu o intensitate de 13, acest sortiment devine cel mai intens sortiment din gama Nespresso.

Pentru italieni insa, oriunde ai fi, un ristretto e ca o pastila de energie, ca un salut de bine ai venit cu caldura unei imbratisari; numai cine nu a fost o data in Italia nu a vazut bucuria cu care savureaza italienii un ristretto, rapid, in picioare, in mijlocul strazii. Asa ca din gama nu lipseste Ispirazione Ristretto Italiano.

ISPIRAZIONE RISTRETTO ITALIANO este un amestec de Arabica si Robusta la care s-a folosit o prajire medie spre intensa. Dintr-o singura inghititura, aceasta cafea isi dezvaluie toata intensitatea si complexitatea aromei.

Daca va e dor de o vacanta in aglomerarea unei zile grele, incercati cu incredere trucul meu din fiecare dimineata: o cafea super aromata, un rasfat ca o prajitura, daca se poate si cu o poveste care sa va aduca aminte de ceva frumos din ce ati trait.

Nu suntem niciodata atat de ocupati cat sa nu ne luam cateva clipe doar pentru noi. Stiti cum zic, viata e asa cum ne-o facem noi.

2512

Interviu Exclusiv Andrew Georgiou, CEO Eurosport: “A fost un privilegiu pentru Eurosport sa organizam un “bine ai venit acasa” special pentru Simona Halep la Aeroportul din Bucuresti” –

Zilele acestea, ne-am petrecut nopti si dimineti uitandu-ne la Eurosport sau pe Eurosport Player pentru meciurile Simonei Halep la Australian Open, primul Grand Slam al anului.

Chiar in perioada turneului am avut privilegiul sa fac un interviu exclusiv cu domnul Andrew Georgiou – CEO Eurosport – despre evolutia transmisiilor sportive, aplicate pe tenis pentru ca asta inteleg mai bine, dar si pe ceea ce va urma la Jocurile Olimpice unde Eurosport are un studio in care, prin VR – AR, sportivii pot muta din ecranul plat in 3D orice miscare pentru a arata ce au executat si unde a fost bine sau nu.

E absolut SF pentru noi, dar e foarte incitant si ne da posibilitatea sa intelegem incredibilul efort pe care-l fac sportivii in timpul competitiilor.

Cred ca noi, romanii, abia asteptam sa intelegem mecanica din spatele salturilor la gimnastica. La sfarsitul interviului am sa las un film demonstrativ cu aceasta tehnologie, acum o discutie aplicata pe Romania cu dl Andrew Georgiou care cunoaste foarte in detaliu piata noastra.

  

Romanii iubesc tenisul, in special datorita Simonei Halep si a lui Horia Tecau, si multumita Eurosport, anul trecut l-am avut in Romania pe Mats Wilander. E un semn ca Europort acorda atentie fanilor romani. Aveti si alte planuri in ceea ce priveste Romania?

Romania este o tara prioritara pentru Eurosport si suntem total dedicati sa le oferim cele mai bune servicii milioanelor de fani pasionati de sport din tara dvs. Am stiut intotdeauna ca eroii nationali sunt cei care sunt adevaratele motivatii pentru fani si ca ei ii fac pe spectatori sa fie implicati total intr-un sport. E ceva ce observam in Romania dar si in toate celelalte teritorii, in toate sporturile si in special in timpul Jocurilor Olimpice in toata Europa.

Avand aceasta experienta, am fost incantati si bucurosi pentru telespectatorii nostri romani cand Simona Halep a avut meciuri exceptionale si a castigat titluri de Grand Slam. Au fost momente minunate in sport, nu doar pentru tara dvs.

Dupa ce Simona a castigat Wimbledonul anul trecut, trebuia sa celebram alaturi de fani aceasta realizare. A fost un privilegiu pentru Eurosport sa organizam un “bine ai venit acasa” special pentru Simona la Aeroportul din Bucuresti si sa ajutam organizarea la ceremoniei in care Simona a aratat trofeul miilor de fani din oras.

Si e doar inceputul. Pentru ca intarim promisiunea noastra fata de fanii din Romania cu o noua intelegere pentru a prezenta Wimbledon pentru inca 4 ani in acest teritoriu, dar si prin a adauga la transmisiile noastre meciuri din turneul ATP. Pentru fanii tensiului, Eurosport este “casa tenisului”

Ce pregatiti pentru jocurile Olimpice?

Eurosport este onorat ca va fi casa Jocurilor Olimpice in Europa. In timp ce ne pregateam pentru Tokio 2020, am avut privilegiul sa acoperim aproape 80% din intrecerile Jocurilor Olimpice de vara – PyeongChang 2018, o productie care a avut recorduri de audienta si a fost premiata la nivel international.

Ne dorim sa ridicam stacheta la Jocurile Olimpice de la Tokio.  Pe toate platformele Eurosport ne dorim sa aducem fanilor cat mai multa actiune din evenimentele care conteaza, expertiza de neegalat si tehnologie inovatoare pentru a analiza performatele si povestile din spatele Jocurilor. Vor mai fi noutati in aceasta directe in lunile urmatoare.

Planuim de asemenea sa devenim cea mai mare platforma digitala pentru Jocurile Olimpice de Vara, toate serviciile digitale Eurosport vor oferi posibilitatea de a vedea compettiile in orice moment. Deci orice atlet roman vreti sa urmariti in timpul competitiei, veti putea face asta fara problema cu Eurosport.

Tocmai am terminat de citit biografia lui Robert Iger (CEO Walt Disney) si am fost surprinsa sa descopar ca si-a inceput cariera in televiziunile care acopereau sport si a facut parte din echipele care negociau drepturile de difuzare, inclusiv in regiunea noastra. Dvs mai participati la asemenea negocieri? Care e partea cea mai provocatoare in negocierile pentru drepturi de difuzare?

Piata globala a drepturilor de difuzare e un domeniu in care am lucrat multi ani. Transmisiile live sportive au puterea de a aduna atentia a milioane de oameni pasionati intr-un singur loc in acelasi timp, iar asta face ca obtinerea drepturilor de difuzare sa fie un domeniu cu multa adrenalina.

Cea mai frumoasa parte a acestui domeniu este sa identifici oportunitatile care, impreuna cu o oferta fair, sa creeze o platforma care sa se adreseze comunitatilor de fani printr-un continut complet care sa devina parte din viata si pasiunea lor pentru sport.

Andrew Georgiou Tehnologia e parte din viata noastra si vine tot mai profund in activitatile noastre zilnice. Noi, consumatorii, ne dorim astazi sa fim parte – intr-un fel cat mai imersiv – din fiecare experienta pe care o traim, pe orice platforma. Pentru tenis, sportul pe care-l inteleg mai bine, Eurosport ofera deja posibilitatea sa –ti personalizezi optiunile de vizionare in functie de preferinte, dar cat de departe ne poate duce tehnologia? Eurosport are si alte planuri in care include tehnologia in analiza altor sporturi?

In calitatea noastra de specialist ai transmisiilor sportive, Eurosport are datoria sa spuna povestea dincolo de competitie. Vrem sa le oferim fanilor o analiza cat mai profunda a ceea ce se intampla pe teren. Credem ca daca un spectator intelege cat mai in profunzime ce se intampla si de ce se intampla pe teren, va deveni si mai implicat in ceea ce urmareste.

Si lucram sa inovam si sa exploatam cat mai mult tehnologia pentru a transforma analizele noastre intr-un mod cat mai atractiv pentru spectator, in toate sporturile pe care le prezentam.

In tenis avem “The Coach” unde folosim Realitatea Augmentata si datele statistice pentru a duce spectatorii in inima actiunii de pe teren, pentru a le arata diferentele de performanta intr-un anumit moment al fiecarui sportiv.

La Jocurile Olimpice de iarna PyeongChang 2018 am prezentat Eurosport Cube, care deja e o platforma multipremiata. E vorba de primul studio care combina tehnologia de ultima ora –  VR si AR – si muta analiza unui meci din ecranul plat, cu ajutorul expertilor si al sportivilor – in miscari 3D: sportivii explica prin propriul corp miscarea pe care au facut-o si ce rezultat puteau obtine. Asta ne ajuta sa spunem o poveste foarte imersiva si sa explicam diferente in executiile unor momente tehnice, dar si sa facem o analiza foarte apropiata de spectator, foarte simplu de inteles. Intentionam sa folosim acelasi studio si la Tokyo 2020.

Dar avem curajul sa mergem mai departe de atat. Mereu cautam sa ducem fanii cat mai aproape de actiune. De exemplu, la Tour de France expertul nostru, Sir Bradley Wiggins, medaliat cu aur la Olimpiada si castigator al Turului Frantei, a relatat live din spatele unei motociclete din mijlocul curselor, uneori facand interviuri cu sportivii chiar acolo in timpul competitiei. A fost riscant, la limita, diferit, dar fanii ne-au spus ca n-au mai vazut asa ceva si ca a fost o experienta minunata pentru ei.

Daca ar fi sa faceti o previziune, cum credeti ca va arata experienta in transmisiile sportive in 10 ani?

Intr-un domeniu atat de dinamic si in continua evolutie, e extrem de greu sa ai pareri definitive despre cum vor fi televiziunile de sport in 10 ani.

Ceea ce e clar este ca sportul va continua sa implice o masa mare de spectatori si o dorinta de implicare a lor cat mai directa; sportul e o pasiune pentru toata viata. Si datoria noastra cea mai mare este sa oferim fanilor acea experienta care ii aduce cat mai aproape de sport, de eroii lor, de momentele importante fata de care ei sunt pasionati.

Cand vorbim de experienta, avem deja cateva programe cheie care vor deveni din ce in ce mai importante in anii viitori. Fanii vor experiente care sunt foarte personalizate pe nevoile lor, cu un continut foarte relevant pe care sa-l primeasca in termenii si conditiile de care au ei nevoie. Sa aiba sansa si posibilitatea de a alege sa urmareasca orice, atunci cand vor ei. In plus vor o legatura care sa le permita sa inteleaga in profunzime ceea ce se intampla.

Fie ca prezinta Jocurile Olimpice sau ceea ce se intampla pe orice teren de la Grand Slam-uri,  Eurosport a inceput deja aceasta calatorie care ofera experiente speciale fanilor.

Eurosport ofera meciurile din ATP TOUR pentru intregul an. Aveti in plan sa cumparati drepturile si pentru turneul fetelor, la fel ca la baieti?

Nu pot sa fac comentarii specifice pe drepturi individuale, dar Eurosport ia in calcul toate oportunitatile care ofera un pret corect si pot oferi experiente care sa implice audiente de fani pasionati. Suntem foarte dedicati nevoilor pietei din Romania, si pe langa drepturile pentru ATP tour, am achizitionat recent drepturile pentru Wimblendon pentru inca 4 ani.

Aveti in acest moment o multime de drepturi pentru sporturi importante, pentru transmisiile in Romania. Cum intentionati sa manageruiti transmisiile cand se vor suprapune mai multe competitii si nu vor putea fi vazute simultan pe tv? Poate fi Eurosport Player solutia?

Cred ca Discovery, si Eurosport cand vorbim de sporturi, sunt singurele companii media are ofera adevarate platforme cu distributie multipla. E vital pentru ca ne ajuta sa le oferim fanilor continut live de cate ori doresc, pe orice platforma si orice device. Si ne ajuta sa maximizam reach-ul si implicarea in fiecare comunitate, fie ca e noua, fie ca nu. Lucram sa optimizam distributia atat pe tv cat si in digital. Platforma digitala este calea prin care poti sa implici fanii care vor sa consume sportul in ritmul lor si isi folosesc deviceurile drept “al doilea ecran”.

Pot sa va asigur ca urmarim cu atentie sa construim content de care sa fie direct interesata piata din Romania unde este o audienta care doreste competitiile sportive premium si alege televiziunea ca prima optiune pentru a le urmari.

**

Iata un film care arata ce face Eurosport Cube

3830
cover urban influentaMici, mici victorii in presa romaneasca dupa 4 luni jumatate de Urban.ro –

Mici, mici victorii in presa romaneasca dupa 4 luni jumatate de Urban.ro –

Cand am decis sa ma implic in urban.ro (am mai scris depre asta aici), multi dintre prietenii mei care imi stiu programul si proiectele din acest an au zis ca sunt putin nebuna. Ma tot intrebau ce imi mai trebuie mie inca o durere de cap, inca ceva de munca din care la inceput nu vom face bani, deci va fi doar motivatia ideii si a proiectului in sine… Plus responsabilitatea.

Partea cu banii a preluat-o elegant domnul Orlando Nicoara si ii mai multumesc si aici pentru ca mi-a dat credit total editorial si, desi inca ne miscam greu si mai avem de imbunatatit chestiuni, nu m-a presat cu nimic. Ba mai mult, ne-a ajutat sa avem un layout mai upmarket, mai glossy.

*

In fiecare zi ma trezesc cu gandul sa facem lucruri mai frumoase si mai bine scrise, cu informatii care sa arate oamenilor ca viata culturala nu e scumpa dar aduce multe satisfactii, cu experiente care sa le arate munca din spatele fiecarui proiect cultural (ca sa invete sa o aprecieze si cand nu le place actul artistic si, mai ales, sa plateasca bilet nu a faca o “combinatie” pentru o invitatie).

Mai avem multe de facut in directia asta, dar….muncim.

Insa ce ma motiveaza sa ma trezesc la 4 dimineata ca sa editez texte inainte de a ma ocupa de alte proiecte, dincolo de valorile pe care vreau sa le punem in urban.ro si de ceea ce stiu ca vom construi, sunt micile reactii de imbunatatire a informatilor culturale din publicatiile mass market, reactii evident influentate de urban.ro.

Au fost multe reactii pe fb de la oameni care si-au cumparat bilete la divere expo ca urmare a articolelor noastre, cum au fsot si reactii ale celor care si-au cumparat bilete la teatru la Londra sau la Paris ca urmare a recomandarilor noastre. Stim ca am convins mai multi cititori sa cumpere bilete la stand up sau la teatru in Bucuresti, ne anunta ei in mesaje private si suntem foarte bucurosi. (pastrez toate mesajele intr-un folder specialJ )

Dar n-am influentat doar cititorii.

Libertatea a scris pentru prima data in viata ei, la recomandarile culturale, despre o expozitie din strainatate (cu link la bilete).

I-as fi cumparat o prajitura domnisoarei care scrie, asa de tare m-am bucurat ca duce in mass market ideea noastra care functioneza si converteste intr-o experienta culturala pentru cititori. Cu cat avem mai multi oameni care incearca experiente culturale mai multe, cu atat vom fi mai educati, mai asezati in mintea noastra si ne va fi mai bine tuturor.

Estetic, cinemagia si cancan au inceut sa foloseasca tehnica noastra de colaje pentru copertile articolelor.

Nu am inventat-o noi, dar colegul Eduard Enache, care e responsabil de identitatea vizuala a site-ului, stie ca traim intr-o epoca in care deciziile se iau mai intai visual, asa ca incearca sa puna in valoare fiecare subiect intr-o forma estetica reconoscibila noua, dar si cu impact, folosind culorile in trenduri si o multime de alte criterii care au drept obiectiv sa puna in valoare actorii, regizorii, creatorii de arta.

Ma bucur foarte mult ca au inceput si cinemagia si cancan sa faca asemenea colaje supra saturate, cu filtre de culori pe diverse fotografii. Cred ca avem nevoie de o imbunatatire vizuala a tuturor lucrurilor care tin de ambalarea evenimentelor culturale catre public. Trebuie sa fie mai actuale, mai de impact, mai aproape de limbajul vizual al celor nascuti in digital era.

Au mai fost subiecte preluate de la noi si reambalate in alte publicatii mass market si e o mare mare bucurie, sau titluri schimbate pe site-uri de reviste dupa ce am aratat un alt unghi al cate unei povesti.

Sunt pasi mici mici, dar daca am putut influenta asa dupa 4 luni, intr-un an avem sanse sa lasam  o urma mai importanta, in beneficiul cititorilor si compensarea trivialului din presa mass market. Stiu ca vor continua sa faca titluri tampite si clickbait, stiu ca vor continua a scre despre rapandule si oameni care au facut doar scandal in viata, dar daca gasesc spatiu in publicatiile lor si pentru informative culturala curata putem compensa putin.

In acest moment nicio publicatie mass market nu mai are redactie culturala… totul e pus la gramada cu entertainmentul.  

Urban.ro e inca mic dar incepe sa influenteze zona in care activeaza, sa arate ca si stirile culturale curate – doar cu informatii fara parerea autorilor – pot converti in audienta si/sau vanzare de bilete si pentru asta ma trezesc cu drag la 4 dimineata. Si le multumesc inca o data colegilor mei pentru tot efortul lor.

Altfel, astept cu cea mai mare nerabdare si dorinta sa vad in publicatiile mass market articole despre balet – de la noi sau din strainatate. Abia atunci va fi o victorie frumoasa pentru mine personal.

 

 

3003
iger bookCartea sefului Disney, Bob Iger, leadership si cum prezinti lucrurile in avantajul tau chiar si cand e situatie de criza –

Cartea sefului Disney, Bob Iger, leadership si cum prezinti lucrurile in avantajul tau chiar si cand e situatie de criza –

“And I tend to approach bad news as a problem that can be worked through and solved, something I have control over rather than something happening to me.”

M-am intrebat de ce Bob Iger, directorul Disney, s-a apucat sa scrie carti despre mentorship si leadership, semi autobiografice.

Pana la aceasta carte – The Ride of a Lifetime, LESSONS LEARNED FROM 15 YEARS AS CEO OF THE WALT DISNEY COMPANY by Robert Iger – aparuta in septembrie trecut, ii stiam numele din diverse stiri despre filme, dar nu parea genul care sa vrea sa iasa in fata, sa fie confortabil in interviuri la late night show-uri.

Am citit cartea (de fapt, am ascultat-o) gandindu-ma ca intr-o companie cum e Disney cine te ajuta sa iti scrii povestea e un narator important si sigur ti-a facut o structura a cartii care sa-i tina cu sufletul la gura pe cititori.

Nu m-am inselat, cartea e foarte bine scrisa, cu multe povesti din intimitatea deciziilor lui Iger (cat si ce a putut spune desigur) si ii face sefului Disney o imagine de manager si lider absolut.

Sigur, sub domnia lui de 15 ani CEO la Disney s-au intamplat unele dintre cele mai spectaculoase miscari – au cumparat Pixar, Marvel, 20 Century Fox, studiourile Lucas, au mai deschis alte parcuri tematice (unul in China dupa zeci de ani de negocieri) si, cum i se ncheie contractul in 2021 si a anuntat ca se retrage, cartea are scopul ei.

Ii da ocazia sa-si spuna povestea in felul in care vrea el sa-i fie cunoscuta si ii aseaza o platforma pentru noile activitati – cel mai probabil in politica. (multi il intreaba in interviuri daca va candida la presedintia Americii, el o da cotita, nici ca da, nici ca nu)

*

Cateva lucruri despre cum e construita cartea si cum isi curata imaginea super elegant domnul Iger in momentul in care ajunge la deciziile controversate (cele pe care le-a putut face public)

Povestea incepe super dramatic cu deschiderea noului Disneyland din China, cu programul draconic al lui Iger care e pus fata in fata cu un accident de la parcul de distractii din Orlando unde un copil a fost omorat de un crocodil. E mentionat cum a cerut sa vorbeasca direct cu familia copilului, cum le-a dat numarul lui de telefon sa-l sune pentru orice au nevoie si cum le-a promis ca nu se va mai intampla asta cu niciun alt copil. Apoi incepe sa planga “de ii sar lentilele de contact”, e mentionat in carte.

In real, dincolo de carte, Iger a pastrat legatura cu familia copilului, i-a si vizitat si le-a dat o compensatie financiara. Tangential o da la intors si recunoate ca s-a mai intalnit cu familia copilului intr-un interviu cu Oprah pe care-l las la sfarsit.

O alta decizie controversata a lui Iger a fost cea legata de numirea lui ca presedinte al companiei, dupa 5 ani de vicepresedinte.

S-a spus la vremea respectiva ca l-a sapat mult pe predecesorul sau ca sa fie dat afara (intr-o miscare ampla care l-a implicat si pe Roy Disney, nepotul lui Walt Disney, cu actionariat masiv in companie), dar versiunea lui e desigur mai soft si e spectaculoasa din punctul de vedere al schimbarii “narativului” intr-o comunicare pentru imagine si branding.

Spune ca in perioada in care era chemat la interviuri cu actionarii pentru a se vedea strategia si obiectivele lui in dezvoltarea Disney a fost preocupat sa nu-l vorbeasca de rau pe fostul sef, Michael Eisner. Spune ca a vorbit cu un prieten secialist de comunicare politica cum sa-si construiasca discursul in fata actionarilor si cu ajutorul lui si-a centrat strategia pe trei punctae usor de inteles, mereu axat pe viitor, fara sa comenteze sau analizeze greselile din trecut, ca sa nu-si vorbesca de rau seful si sa nu cada in plasa “dar tu de ce nu ai facut mai bine, pentru ca erai mana lui dreapta”

Cand vorbeste depre decizia de a o da afara pe Roseanne si a-i suspenda emisiunea ca urmare a unor mesaje aiurea pe twitter, isi construieste povestea vorbind mai intai mult despre prietenia cu Roseanne pe care a ajutat-o, despre depresia ei si cum exista in companie un producator care se ducea uneori acasa la ea doar ca sa o urneasca sa vina la tv pentru ca era prea deprimata (dar ca el avea intelegere si simpatie pentru ca a avut un tata bipolar)  si, dupa ce ti-a creat simpatie pentru el la limita indiscretiei si a intruziunii in viata peronala a unui angajat, da contextul deciziei de a o da afara.

E un fragment in care povesteste cum era sa fie el dat afara si dupa ce explica de ce actionarii s-au razgandit, urmeaza multe pagini in care justfica vehement si patimas initiativele lui, efortul in munca pe care a depus-o. e fragmentul in care mi se pare ca I se vede ce mai mult caracterul, ambitia, increderea in el.

Sunt si multe lucruri foarte smart de management si leadership in carte care pot fi scoase drept citate motivationale, am sa las cateva mai jos, dar dincolo de ele e profilul unui domn foarte hotarat, foarte increzator in fortele lui, n-as spune ca 100% etic (desi vorbeste mult despre etica), cu o disciplina incredibila – se trezeste zilnic la 4.15, un om care a mers pe drumul lui sacrificand mult din viata sotiei (profesional sotia s-a mutat cu locul de munca in orasele in care el isi muta job-urile).

Nu vorbeste nicaieri despre sacrificiile pe care le-au facut cei din jurul lui pentru ca el sa scrie istorie la Disney.

Da, a scris istorie, a dezvoltat compania cum n-a fost niciodata pana acum si probabil va fi viitorul presedinte American. Da, e un leader foarte bun, cu o viziune frumoasa si o intelegere speciala asupra felului in care poti sa-i conduci si sa-i motivezi pe oameni

Dar pretul conex al succesului sau e ocolit sau ambalat cu funde sclipicioase ca sa nu se prinda lumea…

iger book

“To this day, I wake nearly every morning at four-fifteen, though now I do it for selfish reasons: to have time to think and read and exercise before the demands of the day take over. Those hours aren’t for everyone, but however you find the time, it’s vital to create space in each day to let your thoughts wander beyond your immediate job responsibilities, to turn things over in your mind in a less pressured, more creative way than is possible once the daily triage kicks in.”

 

There’s nothing less confidence-inspiring than a person faking a knowledge they don’t possess. True authority and true leadership come from knowing who you are and not pretending to be anything else.”

If leaders don’t articulate their priorities clearly, then the people around them don’t know what their own priorities should be. Time and energy and capital get wasted.”

People don’t like to follow pessimists. What I’ve really learned over time is that optimism is a very very important part of leadership.

There is no science in creativity. If you don’t give yourself room to fail, you wont innovate.

2983
ellenportia_montmir_fi(Foto) Ellen DeGeneres si Portia de Rosi au cumparat o noua casa, o vila construita la 1700 si mutata caramida cu caramida din Anglia  –

(Foto) Ellen DeGeneres si Portia de Rosi au cumparat o noua casa, o vila construita la 1700 si mutata caramida cu caramida din Anglia –

Doamna Ellen DeGeneres este in atentia noastra pentru showul sau de televiziune care este foarte fain, dar dincolo de el Ellen are cateva afaceri la scala mare. De milioane la propriu.

Ellen si sotia sa, Portia de Rosi, au o galerie de arta in Los Angeles (care anul acesta isi deschide filiala si la New York), dar si o foarte importanta afacere de imobiliare: cumpara case, le redecoreaza, le creste pretul cu puterea brandului ei si le revinde cu cateva milioane mai mult.

In vara trecuta au cumparat in zona Montecito, discret fara sa se stie ca ele erau cele care faceau achizitia, doua proprietati – o casa mica (doua dormitoare si doua bai, plus piscina) pentru 1, 4 milioane de dolari, dar si o proprietate mult mai mare in imediata apropiere, in stil balinez, pe care au platit 27 de milioane de dolari.

Cea mai recenta dintre achizitii este o vila in stil Tudor de la 1700 pe care au platit 3, 6 milioane de dolari, o cladire care are o poveste foarte speciala pentru ca a fost mutata integral, caramida cu caramida, din Anglia si reconstruita in Montecito.

E vorba de o casa care are 3 dormitoare si 3 bai, o “oranjerie” (o sera in care poti sa aduci plantele iarna, dar sa si bei un ceai sau o cafea), 5 seminee, un dining room, o bucatarie si un living impozant, structura si podea de lemn, cu un aer rustic foarte special.

Familia Degeneres – de Rosi locuieste acum intr-o proprietate evaluata la 42, 5 milioane de doalri, in zona Beverly Hills din Los Angeles. Casa a apartinut inainte tenismenului Pete Sampras – care a vandut-o in 2008 pentru 17 milioane de dolari scenaristului care a creat seria Will & Grace. In 2018 casa a fost revanduta cu 33,9 milioane de euro lui Adam Levine si sotiei sale, modelul Behati Prinsloo, care n-au locuit in ea ci doar au revandut-o catre Ben Affleck care a vandut-o catre DeGeneres si de Rosi.

Iata imagini din noua casa achizitionata, vila in stil Victorian, construita la 1700.

EllenPortia_MontMir1 EllenPortia_MontMir2 EllenPortia_MontMir3 EllenPortia_MontMir4 EllenPortia_MontMir5 EllenPortia_MontMir6 EllenPortia_MontMir7 EllenPortia_MontMir8 EllenPortia_MontMir9 EllenPortia_MontMir10 EllenPortia_MontMir11 EllenPortia_MontMir12 EllenPortia_MontMir13 EllenPortia_MontMir14 EllenPortia_MontMir15

3213
the asset webO intamplare despre bun simt si normalitate cu Casa Regala, actualul Guvern si filmarile de la The Asset –

O intamplare despre bun simt si normalitate cu Casa Regala, actualul Guvern si filmarile de la The Asset –

Ieri a fost la Ateneul Roman o ceremonie care celebra 30 de ani de la reintoarcerea in tara a Majestatii Sale Margareta, dar si sprijinul Fundatiilor Regale aduse culturii si societatii civile in acesti ani.

La ceremonie era invitat si premierul Ludovic Orban, precum si multi multi alti oficiali.

Protocol zero, Securitate la cel mai inalt nivel.

Langa Ateneu pe strada Esarcu (cea spre Hilton) era o filmare de noapte (toata noaptea) din filmul Asset (cel cu Michael Keaton, Maggie Q si Samuel L Jackson, am scris pe urban.ro despre el, cu poze exclusive aici).

In filmare secvente de impuscaturi. De la pe la ora 17 echipa de efecte speciale repeta si testa armele intr-o rulota speciala, amplasata la una dintre portile de intrare in parcul Ateneului, cea dinspre Hilton.

SPP-ul in floare.

Nu era nicio posibilitate sa fie amanata filmarea, pentru ca e un plan bine stabilit pe zile, pe secvente, cu repetitii etc, dar nimeni nu voia nici sa incurce ceremonia de la Ateneu.

Conform  regulilor, premierul si Majestatea Sa intrau cu masina pana in fata Ateneului pe partea dinspre Franklin si trebuiau sa iasa la sfarsit pe partea dinspre Esarcu (Ateneu), unde erau multe rulote cu aparatura de la filmari, foarte complicat de mutat pentru ca ar fi incurcat desfasurarea filmarii.

Nu stiu cine a fost responsabil de la SPP aseara pentru tot ce se intampla, dar dupa ce initial s-a incruntat si n-a fost foarte fericit ca se vor auzi impuscaturi de pe strada, a lucrat alaturi de unul dintre oamenii de la productia filmului, a primit o statie ca sa asculte in timp real cand sunt secventele cu impuscaturi si, cumva, la sfarsitul ceremoniei de la Ateneu, a facut o magie si masinile oficialilor n-au mai iesit spre Ateneu ci pe Franklin.

Iar domnii de la paza evenimentului au colaborat foarte fain cu cei de la paza de la filmare si au dirijat inclusiv invitatii, unde era posibil, sa nu treaca printre rulotele cu aparatura si tot deranjul filmarii.

In alte vremuri ar fi fost cu… “avem aici oficialitati importante nu trage nimeni cu arma, nici de jucarie”; aseara a fost cu colaborare si toata lumea si-a facut treaba in paralel fara sa se deranjeze intre ei.

Mai stiu o poveste despre o intalnire a domnului Orban cu o parte din oamenii de decizie din industria filmului, unde premierul era impecabil pregatit – stia cifre, stia detalii despre piata locala, despre productiile internationale care se fac in tarile vecine, despre impactul lor pe piata locala.

Pentru mine acestea sunt semne de bun simt si de a merge intr-o directie a normalitatii si a respectului.

In Romania, productia pentru The Asset e organizata de Frame Film – vreau sa mentionez asta, nu pentru ca lucrez din cand in cand cu ei, ci pentru ca si de partea lor e cu mult bun simt si profesionalism in munca.

Iar pentru fanii domnului Michael Keaton care se vor grabi sa mearga pe strada respectiva in speranta ca-l vor intalni, o precizare: s-au terminat filmarile in centrul Bucurestiului, zilele viitoare filmeaza in alte locuri:)

4065
cover wag the dog trumpSuspendarea lui Trump, uciderea lui Soleimani si Wag the dog , un film cu nominalizari la Oscar in 1997 –

Suspendarea lui Trump, uciderea lui Soleimani si Wag the dog , un film cu nominalizari la Oscar in 1997 –

Zilele astea vorbeam cu colegul Edi despre cum, odata cu uciderea liderului Iranian Soleimani, au disparut din spatiu public american discutiile si disputele despre suspendarea lui Trump.
Si eu si Edi urmarim indeaproape presa generalista americana, eu mai uit chiar mai des la televziunile americane (nbc si cbs) decat la cele romanesti pentru ca ma deranjeaza la noi limbajul si unghiurile de abordare. Iar la americani, daca e sa vezi interviuri din zona divertisment, ele chiar arata a interviuri, nu sunt niste mizerii cu oftaturi si cumparaturi de prin vacanta. (sau or fi si alea in niste programe pe care nu le urmaresc)

Dupa aceasta remarca despre mutarea atentiei pe Iran in America si uitatul anchetei si audierii lui Trump, mi-am adus aminte de un film celebru din 1997.

Wag The Dog e un film cu Robert de Niro si Dustin Hoffman despre un producator de film si un consultant politic care, pentru a acoperi un scandal sexual al presedintelui SUA, inventeaza un razboi intr-o tara bizara chiar inaintea campaniei electorale pentru realegere.

Wag the dog a fost inspirat de o carte, a avut doua nominalizari la Oscar (cel mai bun actor, Dustin Hoffman in rolul producatorului de film si cel mai bun scenariu adaptat – David Mamet) si a ramas o referinta in glumele din perioada mandatului Clinton.
In America lui 2020 avem un presedinte aflat intr-un scandal, ne aflam in perioada alegerilor si a aparut ideea unui razboi, de data aceasta real, nu inventat (filmat) la Hollywood.

War is showbusiness, zice Robert de Niro in film, in ipostaza lui de consultant politic si explica cum poate fi mutata atentia publicului de la o problema grava pe ceva fals… ceea ce noi traim zilnic.

Viata bate filmul, de multa vreme.

2230
MuraturiMuraturile sunt cea mai importanta sursa de probiotice. –

Muraturile sunt cea mai importanta sursa de probiotice. –

E o moda acum sa ia lumea cu pumnul probiotice si alte chestiuni medicamentoase cu scopul de a curata colonul si a ajuta la “detoxifiere”.

Nu vreau sa ma transform intr-o a doua doamna Moisescu, dar oameni buni daca v-ati uita putin la obiceiurile din strabuni si ati citi putin mai mult ati intelege ca noi putem avea probiotice la fiecare masa.

*

Putin context.

E demonstrat stiintific ca sursa cea mai mare de microbi si inflamatii din corpul nostru este localizata in colon, acolo unde ajung alimentele pe care le mancam dar si microbii din igiena noastra uneori precara.

Cele mai scumpe tratamente de detox din lumea asta se bazeaza pe curatarea colonului, la  fel si tratamentele anti ageing au la baza curatarea colonului (pentru ca accentueaza regenerarea celulara).

Sigur ca suplimentele alimentare, medicamentele create in ultimii ani pot facilita rapid aceasta curatare dar… o alimentatie corecta va ajuta sa traiti linistiti fara sa puneti foarte multe chimicale in corpul vostru.

*

Cea mai mare sursa de probiotice este in… muraturi. Legumele fermentate sunt cea mai mare sursa de probiotice si peste tot in lume ele sunt folosite ca un adjutant in digestie.

Daca am fi atenti la invataturile din strabuni, am intelege ca ei aveau toate notiunile pentru o viata sanatoasa si solutiile adaptate pentru multe dintre tratamentele care sa ne intretina sanatatea.

Iata un fragment din cartea Autoimmune fix care vorbeste despre probioticele care pot reduce inflamatiile din corp (inflamatiile sunt semnele unor virusi, e reactia corpului la ei).

autoimmune fix1

autoimmune fix2

Asa ca introduceti in alimentatia voastra cateva muraturi zilnic, sau o gura de bors de baut.

Sau un suc verde cu fibre (apio, mar, varza) care sa va ajute la eliminarea reziduurilor alimentare din colon. Sunt multe solutii de bun simt, care intretin corpul, trebuie doar sa cititi.

 

Am scris asta pentru ca am fost surprinsa cat de multe reclame la medicamente pentru digestie, constipatie, curatarea colonului sunt in acest moment la tv.   

2191
Bombshell_Embed_1Personal: Bombshell si hartuirea sexuala la locul de munca. Duceti-va fetele sa vada acest film –

Personal: Bombshell si hartuirea sexuala la locul de munca. Duceti-va fetele sa vada acest film –

Am vazut Bombshell filmul despre agresiunile sexuale ale lui Roger Ailes la Fox Tv, cu Charlize Theron, Nicole Kidman si Margot Robbie in rolurile principale.

Mai intai cateva observatii „feministe”:

  1. Cred ca toate femeile ar trebui sa vada filmul acesta pentru ca, desi o sa le apese emotional, o sa le invete inca o data si inca o data ca hartuirea sexuala e despre putere si nu are legatura cu ce te imbraci, cum vorbesti sau cum arati.

E vorba de un pradator care vaneaza.

  1. Duceti-va si fetele adolescente sau mai mari la film.

Scenariul reuseste sa te duca in mintea victimelor, sa intelegi frica lor, presiunea la care erau supuse.

Un prieten imi spunea dupa film ca, intr-o tara ca Romania unde a face tu ca femeie avansuri sefului pentru a cauta o scurtatura profesionala e o situate destul de des intalnira, filmul nu va fi inteles la adevarata sa putere.

Dar, ca o persona care n-am cautat scurtaturile profesionale si care am obtinut orice job pe care l-am avut pentru ca eram bine pregatita, eu – care am foarte multa incredere profesionala si de sine – tot m-am simtit bine vazand acest film.

Nu cred ca exista femeie in Romania care sa nu se fi lovit de aluzii sexuale la locul de munca – fie sunt apropouri sexuale directe, fie „cu manta”-> sigur ai „facut” tu ceva daca ai ajuns in jobul respectiv, pentru ca esti femeie si… asta e.

Nu mai adaug decat ca mi s-a intamplat si mie – la nivelul aluziilor, puternice, dar doar aluzii si intentia de gest – de exact doua ori in viata si, de fiecare data, am refuzat sa mai lucrez cu persoanele respective. Altfel, sunt extrem de atenta cum ma imbrac la job-uri – deliberat non sexual, fara nimic care sa atraga atentia in vreun fel asupra mea sau a corpului meu.

*

Despre film.

E scris foarte bine, are cateva momente prea militantiste, mai ales catre sfarsit, dar e scris foate bine.

Transformarea lui Charlize Theron e uluitoare, de la chip pana la voce si mai mult ca sigur ca maine ia o nominalizare la Oscar (maine, 13 ianuarie, se anunta nominalizarile).

Cum am tot povestit pe aici,  am citit cartile scrise de Roger Ailes plus cartile scrise despre el, pentru ca e un om care a schimbat istoria televiziunii – a avut o intelegere speciala a nevoilor (si fricilor) publicului si a stiut sa le exploateze (Antena 3 il copiaza mult in executiile lor pe subiecte care sa sperie batranii cu cutremure, criminali, previziuni astrologice/religioase catastrofale).

Stiam povestea, dar mi se pare foarte interesant cum au abordat povestea a doua dintre principalele victime.

I-au dat o fata mult mai umana si mai sensibila lui Megyn Kelly care este extrem de ambitioasa, de dura in viata reala si o atent speculanta a fiecarui eveniment in favoarea ei (n-a vrut sa comenteze nimic oficial despre film, dar a facut pe propriul ei canal de yt o emisiune cu trei dintre victime, analizand ce e adevarat si ce nu din film. Las emisiunea la sfarsit)

Au pus-o putin in umbra pe Gretchen Carlson, prezentatoarea tv care a pornit scandalul si a facut prima plangere.

In realitate, pentru ca nu ii raspundea avansurilor lui Ailes, Gretchen – fost Miss America – ajunsese la Fox , televiziunea la care lucra, sa fie ridiculizata zilnic de colegi, sa fie pusa in situatii oribile professional astfel incat sa o urasca lumea (daca vreti, si imi e iertata comparatia pentru ca nu e foarte directa si e la o alta scala, cam cum ajunsese publicul sa o urasca pe Dana Grecu de la A3, pentru ca urla la invitat si telespectatori, ea fiind total diferita in viata reala).

 

E o secventa in care personajul lui Megyn Kelly – vedeta Fox Tv – se afla in dilema daca sa spuna si ea la comisia care ancheteaza hartuirile sau  sa lase totul sa mearga mai departe. Se afla in masina cu sotul ei, afara ploua, e o coada mare de masini in fata lor si in cadru vezi un semn de circulatie: „stay in line”.

E una dintre secventele mele preferate.

*

Si noi avem expresia „sa fii in randul lumii” – cu multe declinari: sa te casatoresti la o anumita varsta, sa faci copii, sa ai un job cu carte de munca, sa ai o casa si o masina… si lista e lunga.

Am mai vorbit despre asta – daca toata lumea ar fi in rand, aliniati unul langa altul, cine ar mai realiza progresul, schimbarea?!

Sa nu fiti in randul lumii, sa aveti curaj sa spuneti si sa faceti ceea ce credeti ca e cel mai potrivit pentru voi.

In timp ce ma uitam la film mi-am spus ca eu as fi plecat de nenumarate ori din jobul respectiv. Nu sunt foarte sigura ca as fi avut curaj sa ies sa vorbesc public la o asemenea scala nationala, dar as fi plecat in urmatoarea secunda. 

Vom scrie zilele viitoare lucruri tehnice despre Bombshell pe urban.ro, acum vreau doar – pentru ca stiu ca majoritatea cititorilor de aici este formata din femei – sa va rog sa va duceti la acest film. Indiferent de locul de munca pe care-l aveti.

Emisiunea despre care scriam mai sus

 

3145
cover mesia davinciMesia – acest Codul lui Davinci cu posibili Iisusi – noua revelatie pentru mediocri privitori de Netflix –

Mesia – acest Codul lui Davinci cu posibili Iisusi – noua revelatie pentru mediocri privitori de Netflix –

M-am uitat putin la Mesia, noul serial Netflix.

Nu ma mai uit de multa vreme la seriale cap coada decat daca sunt vreo capodopera, ceea ce nu e cazul nici cu filmul asta si in general e valabil pentru putine filme care sunt populare pe Netflix – cu cat un film e facut sa fie inteles (placut) de mai multi, cu atat nivelul lui e mediu spre mediocru.

Ma uit insa la unul doua episoade  cat sa ma prind de o directie artistica si vizuala, daca e un film care va influenta masele.

*

Mesia se joaca dubios cu linia fina intre terorism si religie/fanatism (reintoarcerea unui posibil Iisus printre noi). Sigur ca subiectul are toate datele sa prinda oamenii care n-au citit prea mult in viata – are misticism, citate din Oprah (!!!),  o structura cu dramatism la fiecare sfarsit de episod cat sa dai mai departe in timpul celor 4 secunde pentru ca daca nici Netflix nu stie cum reactioneaza privitorul, atunci nimeni nu stie.

Mesia seamana cu Codul lui Davinci, doar ca in loc de arta – ce sa vedeti – avem terorism (chiar si la structura capitolelor /episoadelor seamana).

Sigur ca o sa faca audienta, sigur ca toata lumea  o sa vorbeasca despre el, si despre cartea lui Dan Brown s-a vorbit mult, a si intrat in istorie printre cele mai vandute carti, dar e departe de a fi vreo capodopera… e ceva accesibil mediocru care ii da satisfactia cititorului ca – intr-o rama de poveste politista – te invata despre istorie, religie si arta.

Fix la fel si cu Mesia, doar ca scoatem arta si bagam mult sange pe pereti, politica, Iran, Siria si alte zone de conflict.

*

In ultimele luni m-am gandit mult ca Netflix incepe sa devina un pericol pentru prostime. In dorinta de audienta Netflix incepe sa se comporte ca emisiunile de tip talent show: luam o contorsionista si o punem sa se miste pe muzica si zicem ca e cea mai mare dansatoare a tarii, dar ea e varza in orice lucru tehnic care tine de dans.

Cel mai bun exemplu e The Marriage Story – un film in care Netflix a investit mult – actori si regie – ca sa ajunga la premii, pentru ca au de recuperat foarte multi bani si sunt in cautare de multi investitori. (ca sa fie eligibili la Oscar, unde e nevoie ca fimul sa ruleze in cinematograf, in America, au cumparat… un cinematograf privat care era in pragul falimentului)

Filmul e mediocru si daca un spectator ar fi vazut A Separation (regia lui Aghar Farhadi) – care a luat si Oscar pentru cel mai bun film strain, deci are popularitatea pentru a fi atractiv la spectatori – sau daca ar fi citit cartea lui Jeffrey Eugenides – Marriage Plot  ca sa dau doar doua exemple din cinema/literatura, povestea cu divortul din The Marriage Story i s-ar fi parut subtirica.

In epoca social media cand e foarte usoara promovarea din gura in gura/ din share in share si cand oamenii citesc putin spre nimic, e mai usor ca niciodata ca prin repetitie sa pui o definitie pe ceva – bun/prost iar lumea sa te creada.

Pe acelasi principiu functioneaza fakenews. Si la filme e la fel, poate doar ca efectul nu e la fel de prompt, dar pe termen lung e destul de grav ce le punem in cap prostilor care nu citesc si care, prin urmare, nu prea pot sa decida cu mintea lor.

P.S. Mesia se termina cu o prabusire a unui avion in desert, iar in locul in care se prabuseste avionul cresc maci. Ii vedem infloriti si plini de culoare.O capodopera.

Sigur, imi asum ca o sa va enervati cand cititi asta, dar sper ca macar cativa dintre cititori sa inceapa sa priveasca cu doi centrimetri mai departe de ecranul televizorului/monitorului care ruleaza un film Netflix popular in acest moment.

 

 

 

4412
cover 5 gangs mary poppinsCum m-a ajutat filmul cu 5Gang – Un altfel de Craciun sa fiu un fel de Mary Poppins pentru copiii prietenilor –

Cum m-a ajutat filmul cu 5Gang – Un altfel de Craciun sa fiu un fel de Mary Poppins pentru copiii prietenilor –

Eu n-am copii, dar ma visez Mary Poppins pentru copiii prietenilor ( sa-i am in grija pe termen scurt, sa fac si scoala – matematici – cu ei daca trebuie, dar si sa-i invat smecherici)

Asa se face ca am dus doi chiparosi de 8 si 10 ani – care stau mai mult in Franta decat in Romania – la filmul cu 5Gang- Un alt fel de Craciun.

Le-am asigurat si o pauza parintilor lor, vin dupa zile aglomerate, si i-am convins ca e misto filmul – in avans de a-l fi vazut cu urmatorul argument: ii stiu pe cei care l-au facut si pe cativa din distributie, stiu ce educatie au si stiu ca n-ar lasa in spatiu public o mizerie cu vorbe urate pentru copii. Pentru ca si mamele lor trebuie sa le vada filmul.

Aia micii stiau de Selly, deci erau pe trepidatii si potentialul meu de Mary Poppins in prag de atingere.

sely

Am ras la film si de rasul copiilor, dar si de poantele de pe ecran.

Filmul nu vrea sa vanda altceva decat e – o productie usoara pentru copii, dar e curat facuta si are intentii bune si in mesaj si in productie.

Nu o sa castige nimeni vreun premiu de interpretare cu acest film, dar nici nu cred ca si-au propus asta.

Ce mi-a placut este ca are si usoare mesaje educationale (ma asteptam la asta pentru ca stiu ce a facut Matei Dima cu L-a seral, un serial pentru youtube, unde cred ca a facut una dintre cele mai accesibile si pe intelesul copiilor campanii anti bulling), dar si putin umor pentru adulti.

Eu nu stiu filmuletele 5 Gang deloc, nu-i urmaresc pe youtube, nu am limbajul lor si nici obisnuinta glumelor lor, dar nu a fost ceva care sa ma deranjeze, sa mi se para indecent sau nepotrivit copiilor.

Altfel ma bucur ca apar asemenea productii si pentru copii, facute de cei pe care copiii de azi ii admira. Nu plecati de la premisa ca sunt youtuberi deci e un continut prost si tampit, o mizerie. Nu este.

Sigur, nu e nici vreun Shakespeare sau vreun Fellini, dar nu duci un copil de 8-10 ani la cinema, pentru ca el isi doreste sa vada un film romanesc, recitandu-i din Shakespeare.

Daca va vaitati ca ai vostri copii stau doar cu nasul in telefon sau in tableta, asta e un film pentru ei, film pentru care vor vrea ei sa mearga fara sa se uite la telefon. Poate cel mult sa-si faca niste selfie-uri in timpul filmului sa trimita altor prieteni ca sa se laude. (am vazut asta in sala; in mod normal ma enerveaza cumplit cand vad adulti idioti ca fac asta la teatru, dar la copii am fost pasnica, asta e limbajul lor)

5gang-un-altfel-de-craciun-733502l

Potentialul meu de Mary Poppins a fost aproape atins cand cele doua odrasle pe care le-am avut in grija au aflat ca i-am intervievat in viata asta si pe Matei Dima, el e regizor, dar pt ei era politistul din film, si pe Selly eroul principal.

Pentru ca am si potential de tocilara, i-am pus sa citeasca la masa interviul cu Selly ca sa vada cat muncesc oamenii astia si ca succesul nu e asa, hopa tropa, doar pentru ca-i vad unii pe youtube. Ma rog, cel mare a ajuns pana la intrebarea 3 si de acolo am preluat eu ca sa si manance, altfel venea Revelionul peste noi in Mall. Interviul n-a fost la fel de atractiv ca filmul, era mai destept decat nevoile lor de copii de10 ani, dar am perseverat si le-am spus si cata scoala are Matei Dima, prin strainataturi, si ca succesul nu e intamplator.

Si am ajuns la nivelul de sora (vitrega, f f indepartata) a lui Mary Poppins cand am raspuns afirmativ la intrebarea “ai numarul de telefon al lui Selly?”

Chiar pot fi o Mary Poppins, doar sa mi se dea ocazia mai des sa ma antrenez.

2901
cover carti ro 2019Carti 2019 part 3 – ce am citit (carti publicate in Romania) –

Carti 2019 part 3 – ce am citit (carti publicate in Romania) –

Am ajuns la partea a treia si ultima a enumerarii cartilor pe care le-am citit in 2019. A fost un an in care am avut preocupari legate de istorie si de jurnalism, date fiind proiectele in care am fost implicata.

Cum spuneam in prima parte din seria despre cartile cu care m-am intalnit in 2019, am citit mai putin decat de obicei pentru ca noul meu proiect jurnalistic, urban.ro (prima platforma culturala care creeaza experiente) mi-a ocupat mult timp. La asta se adauga si proiectele de PR , deci am avut un an complicat si aglomerat, dar ma bucur ca am reusit sa citesc cateva carti. (citesc de obicei dimineata de la 5 la 6 si ceva cand imi beau cafeaua si ma pregatesc pentru o noua zi, citesc cam in fiecare zi, de asta e usor de simtit daca am citit mult sau nu… unele dimineti din septembrie incoace mi le-am ocupat editand texte pentru urban.ro) Am cateva regrete despre carti care se afla in biblioteca si nu le-am citit, dar mai am aproape 10 zile de vacanta si sper sa recuperez. Una este Serotonina lui Michel Houellebecq.

Credeam ca stau mai prost la lecturile din 2019, bilantul m-a ajutat sa -mi recapat stima de sine:) e posibil sa mai fi uitat dintre ce am citit, nu le-am notat, ca sa fac acest bilant am facut o excursie intre multele carti din biblioteca si m-am uitat intre proiectele editoriale care necesitau documentare.

Partea 1 cu cartile netraduse la noi dar citite via kindle o puteti gasi aici, partea 2 cu audiobook-urile pe care le-am parcurs in acest an este aici.

Le multumesc foarte foarte mult editurilor care au avut generozitatea sa ma lase sa public fragmente din carti, cateva le gasiti si in acest text, mai jos.

As vrea sa fac asta in continuare, mi se pare cea mai buna cale sa convingi pe cineva sa citeasca o carte, iar pentru mine, una din marile bucurii este sa-mi spuna cineva ca si-a cumparat o carte/ un bilet la spectacol/film pentru ca a aflat de ea/el de aici, de pe blog.

Regima-mama-Elena-a-Romanieiregele-si-duduia-carol-ii-si-elena-lupescu-dincolo-de-barfe-si-clisee_1_fullsizeStelian-Tanase-Conversatii-cu-Regele-Mihai

Arthur Gould Lee- Regina Elena a Romaniei – o gasiti aici

Tatiana Niculescu – Regele si Duduia –Carol al IIlea si Elena Lupescu dincolo de barfe si clisee – o gasiti aici

Stelian Tanase – Conversatii cu Regele Mihai – o gasiti aici

Sunt trei carti care se leaga intre ele si ofera o imagine cu multe nuante a istoriei noastre. Regina Elena si Carol al II-lea au fost parintii Regelui Mihai; fiecare dintre carti spune povestea vietii lor tumultuoase dintr-o alta perspectiva si realizezi ca deciziile istoriei n-au fost in alb si negru, ci cu multe nuante de gri.

In continuare nu il plac pe Carol II, desi cartea despre el si Duduia Lupescu il arata mai uman decat ni l-a prezentat istoria (cu propaganda de rigoare, inevitabila). E totusi un barbat care s-a purtat absolut oribil cu mama fiului lui.

Sunt de citit cartile pentru ca fiecare are marturisiri la prima mana, documente din arhive, scrisori originale. Iar eleganta si demnitatea cu care Regele Mihai isi spune povestea din perspectiva sa sunt emotionante.

Scrisoridefemei

Nicolae Iorga – Scrisori de femei – o gasiti aici

Nu e o carte, e o carticica, de 100 de pagini, dar e o mica bijuterie aparuta la Editura Vremea.

Cartea e de fapt programa de lecturi pentru elevele de la scolile de fete, din vremea lui Iorga, si contine scrisori ale mamelor si sotiilor marilor conducatori din istoria Romaniei – de la mama lui Mihai Viteazu pana la Elena Cuza sau Regina Elisabeta.

Ce pacat ca astazi nu se mai face scoala asa, imi imaginez ca discutiile pornite de la lecturile acestor scrisori erau adevarate lectii de istorie si de viata.

Iata un fragment dintr-una dintre ele

iorga scrisori femei

In aceeasi linie a recuperarii unei parti din istorie am mai citit

dimitriualtepovesti

Alte povesti ale doamnelor si domnilor din Bucuresti, o gasiti aici

*

miracolul-del-potro-sebastian-torok-victoria-books-editura-publica

 

Sebastian Torok -Miracolul Del Potro , o gasiti aici

Povestea super emotionanta a vietii tenismenului argentinian Juan Martin del Potro – de la accedentarile si operatiile care-l secau de durere si-l faceau sa planga zilnic pana la medalia de argint la Olimpiada, un an mai tarziu.

Sunt multe momente frumoase in carte dar e una in care primarul oraselului in care s-a nascut ii descrie ce fac elevii de la scoala unde a invatat si el: copiii au tema sa scrie in fiecare zi in niste carnetele stirile bune, ce i-a impresionat pe ei si intr-o vreme – imediat dupa Olimpiada din 2016 – copiii il desenau pe Del Potro care-i tine de mana. Cand un professor l-a intrebat pe unul dintre copii care avea in carnet un aseamenea desen daca vrea sa se faca tenismen, acesta a raspuns: Nu. Eu vreau sa ma fac ca Del Potro.

Despre cat de puternic e exemplul victoriilor personale dincolo de orice medalie.

Cand am citit cartea m-am gandit ca Del Potro seamana mult cu Horia Tecau de la noi. Desigur, nu-i doresc asemenea accidentari lui Tecau, dar dincolo de medalia de argint la Olimpiada, pe care o au si Tecau si Del Potro, amandoi sunt oameni foarte asezati, foarte cultivati, foarte aproape de familie.

 

 

radu paraschivescu fluturele negruradu paraschivescu in lume nu-s mai multe romanii

 Radu Paraschivescu

Fluturele Negru & In lume nu-s mai multe Romanii (planetei noastre asta i-ar lipsi) – pe cea de-a doua o gasiti aici

Imi place foarte mult domnul Paraschivescu, umorul si eleganta cu care aseaza in pagina prostia expusa in prime time. E un reper – dintre putinele care au mai ramas – de cultura si de educatie.

Cartile sale despre realitatea romaneasca sunt printre putinele lecturi care ma aduc in ritmul de citire, cand sunt foarte foarte obosita.

Literatura ( Fluturele Negru e despre viata lui Caravaggio, o puteti cumpara de aici  ) e ca o poezie cu un ritm foarte cald si savuros. Daca nu ati citit niciodata literatura scrisa de domnul Paraschivescu va recomand din inima. Eu mai am pe masa de lecturi si cea mai recenta carte a domniei sale, Omul care muta norii – aici

 

marina abramovic carte

Marina Abramovic Incalcand toate granitele, o puteti cumpara de aici.

Mie Abramovic imi creeaza repulsie. Ma scoate din starea mea de bine.  Mi se parea multa vreme o sarlatanca, asta pentru ca a descoperit extrem de repede – din adolescenta – conceptul de “arta marfa” si si-a setat mintea sa produca marfuri care sa socheze, iar performance-urile ei nu ajung la mintea mea practica si pragmatica.

M-am intalnit cu expozitiile ei in Florenta si in Londra, de fiecare data m-au enervat cumplit performance-urile. Am citit cartea ca sa o inteleg pe Marina Abramovic, ca sa vad daca e autentica pentru ca mi se pare ca e mai mult marketing in ea decat orice altceva.

Ei bine, din carte reiese ca avea doza aceasta de nebunie inca din tinerete – la lucrarea de licenta a propus un performance care includea si un pistol cu un singur glont; tragea spre cap, daca ar fi murit, asta era, daca supravietuia era un performance despre un nou inceput. Noroc ca n-au lasat-o profesorii sa faca acest performance.

Iata crezul ei, expus la intrare in expozitia de la Moma.

abramovic crez

*

seretul lui leonardo

Constantino D’Orazio  Secretul lui Leonardo  https://www.edituracorint.ro/secretul-lui-leonardo.html

O carte scrisa de unul dintre cei mai cunoscuti critici de arta italieni care aseaza opera lui Leonardo Da Vinci in contextul istoriei, in raport cu personalitatea lui , cu explicatii despre mama si tata, despre originea numelui … Cartea are mereu trimiteri la psihologi, istorici care merg catre domenii paralele si, daca sunteti pasionati de arta,   o sa va placa foarte mult.

 

cum-sa-ti-schimbi-mintea-michael-pollan-colectia-de-stiinta-editura-publica_1

Michael Pollan – Cum sa-ti schimbi mintea, o gasiti aici

e din seria de carti pe care le-am citit in dorinta mea de a intelege ce defineste mindset-ul si cum poti schimba acest mindset ca sa fii mai performant, sa te bucuri mai mult de viata. Am citit-o chiar acum in vacanta si am insotit-o cu multe discursuri TEDx pe aceeasi tema, am sa revin zilele viitoare cu un articol separat.

 

Citesc, sau ascult, biografii de artisti pentru ca imi dau indicii despre munca din spatele brandului personal pe care-l reprezinta, la fel si detalii despre cum e construit la ei star sistemul.

freddie-mercury-peter-freestone-editura-publica-victoria-booksbohemian rhapsody cartea

Biografiile lui Freddie Mercury, am citit ambele biografii aparute la noi, pentru ca au aparut chiar in momentul in care faceam strategia de promovare (si o executam, desigur 🙂 ) pentru musicalul We Will Rock You, cand cautam orice detaliu care ma poate ajuta pentru social media sau pentru alte modalitati de expunere–  una dintre biografii a aparut la Publica, aici alta la Nemira (din cea de-a doua e aici un fragment pe care l-am publicat, desigur cu acceptul editurii)

Michael-Caine-Arta-de-a-asculta_c1

Michael Caine  – Arta de a asculta si alte chestii in viata, o gasiti aici 

E o bijuterie de carte, cu foarte multe lucruri de invatat despre sacrificiu si umanitate, despre cum sa-ti cureti ego-ul ca sa ajungi un mare artist. Am publicat si un fragment din carte pe care, va rog, va rog, sa-l cititi. Il gasiti aici

edward-snowden---dosar-permanent---c1

Desi nu e artist am citit si biografia lui Edward Snowden, Dosar permanent, o gasiti aici

E o carte care vorbeste despre ce l-a facut pe Snowden sa dezvaluie secretele sistemului de informatii american, dar e la jumatatea distantei – nici testament, nici curatenie pentru imagine. Oricum sunt sigura ca tot ce a scris a verificat si cu mama avocatilor, nu doar avocatii lui foarte scumpi.

 

sotia

Meg Wolitzer – Sotia – o gasiti aici

Cartea a fost ecranizata cu Glenn Close in rolul principal, pentru care a fost nominalizata la Oscar – iar nu a castigat statueta si este o carte cu care mi-am stresat prietenele;  le-am daruit-o si le-am si ascultat la lectii :).

Puteti citi un  fragment aici

 

Urmeaza o serie de carti despre care am scris la inceputul anului cand aveam mai mult timp si am fost mai disciplinata cu blogul.

hello_world_01spam_nation_01

Despre efectele negative ale internetului cand ne aruncam ca berbecii si ne dam toate datele posibile pentru ca “oricum stiu ei, ce sa ma mai impotrivesc”.

Am vorbit la lansarea acestor carti si am scris despre ele, pe larg, aici

cover brancusi

Doua carti bijuterie publicate la editura Vremea, ambele cu corespondenta lui Brancusi – una cu iubirea lui cea mare, Martha, cealalta cu prietenul lui foarte bun, Marcel Duchamp. Am scris despre ele, pe larg,  aici.

cover 5 carti de vacanta

Iubirile lui Hemingway povestite de el insusi,  Madame Picasso, Orasul fetelor – Elisaberth Gilbert

Misterul Henry Pick,  Matusile mele fabuloase

Un grup de carti lejere simpatice, de vacanta. Asa le-am si recomandat in vara, drept carti de vacanta, am scris pe larg despre ele aici

hagi carte

Gheorghe Hagi Campionii creeaza campioni

E mai degraba o istorie a Academiei Hagi, am citit-o pentru ca am un mare respect pentru filosofia de viata a domnului Gheorghe Hagi si am vrut sa vad ce le spune celor mici ca sa le dea un mindset de campioni – am scris despre ea aici

zadie smithde-vorba-cu-necunoscuti-malcolm-gladwell-editura-publica

Zadie Smith – Swing Time

Malcom Gladwell – De vorba cu necunoscuti

Am mai citit cat sa vad cum sunt traducerile in romana pentru ca le-am parcurs in engleza la aparitie, cartea preferatei mele Zadie Smith – Swing Time si cartea lui Gladwell – De vorba cu necunoscuti.

(apreciez capacitatea lui Gladwell de a scoate subiecte cu putere de statistica din aproape orice si de a ne da iluzia ca a scris ceva stiintific, desi – rational, dincolo de tehnica impecabila de scris – mi se pare un sarlatan, ma iertati. E ca smecherii care se uita la un sondaj pe o fasie ingusta, ingusta pana iese castigator cine le convine lor. Nu e stiinta ce scrie el, dar n-are timp nimeni si nici putere sa-l combata. Oricum eu sunt perseverenta si citesc tot ce scrie)

Sa avem lecturi frumoase in 2020 care sa ne inspire si sa ne ajute in viata.

cover carti ro 2019

 

 

 

 

 

 

 

 

4170
foto cover audio booksCarti 2019 part 2 – carti netraduse la noi, versiunea audio book sau… ce am ascultat anul acesta –

Carti 2019 part 2 – carti netraduse la noi, versiunea audio book sau… ce am ascultat anul acesta –

Am inceput sa pun aici cartile pe care le-am citit/ascultat anul acesta, in speranta ca pot fi o inspirate si pentru lecturile voastre din aceasta vacanta.

Acum cartile in versiune audio.

Am abonament la audible si am descoperit ca ma ajuta mult si versiunea audio a cartilor. Nu pot insa -inca – s ama descurc audio si cu cartile de specialitate, acolo am nevoie de litera scrisa, mai ales ca din cand in cand mai dau cate un print screen si salvez cate ceva.

In versiunea audio imi place foarte mult sa parcurg biografiile, in versiunea citita chiar de subiectul biografiei, daca se poate.

In audiobook=uri am multe biografii, inclusiv cele ale lui Hillary Clinton si Michele Obama (pe care le-am parcurs anul trecut) si e interesant sa le auzi cum isi iau pauze intre cuvinte pe fragmentele emotionante:)

iata ce am ascultat in 2019

(alte carti netraduse la noi pe care le-am citit anul acesta puteti gasi aici – pentru cele in versiunea kindle, revin zilele viitoare si cu cartile aparute in limba romana pe care le-am citit in acest an)

home-work-a-memoir-of-my-hollywood-years

Julie Andrews Home work

Partea a doua din trilogia biografica a doamnei care a fost Mary Poppins si guvernanta din Sunetul Muzicii. Nu stiam ca a avut o copilarie atat de grea, cu un tata care a plecat de acasa. Mama s-a recasatorit, si-au scos-o in vitrina de mica la orice intalnire cu orice om mai important, pentru ca era draguta si stia sa cante.

Cartea se ocupa de partea de glam de la Hollywood (in prima carte e mult despre copilaria grea si efortul de a se face remarcata in teatrul britanic – de altfel, primul capitol din aceasta a doua carte Home Work face un rezumat al primei carti), de sansa pe care i-a dat-o Walt Disney si cum a asteptat-o doi ani ca sa faca Mary Poppins.

Dupa ce am ascultat biografia, citita chiar de Julie Andrews, am imaginea unei femei foarte hotarate, neiertatoare in fata greselilor de orice fel, aspra si riguroasa. Printre altele si-a pierdut vocea, nu mai poate canta, asa ca s-a reinventat si s-a apucat sa scrie carti de povesti pentru copii, alturi de fiica ei, cu care a scris si Home Work.

demi

Demi Moore – Inside Out

Stiu ca toate ziarele au scris in primavara, la vremea lansarii ei, despre experientele sexuale ale lui Demi Moore pe care le marturiseste in aceasta carte ( de la faptul ca a fost violata pana la experientele threesome la care a invitat-o sotul ei de atunci, Ashton Kutcher), dar cartea nu e despre asta.

E despre o femeie care a inteles foarte bine sistemul de la Hollywood si a incercat sa-l manipuleze, controleze sau – cand nu s-a putut altceva – macar sa reduca necazurile pe care i le-ar fi putut aduce dezvaluirile despre droguri, tentative de sinucidere, scandaluri pe platourile de filmare.

Sunt momente in care explica cu satisfactie cum a controlat povestea pe care urmau sa o prezinte jurnalistii – Cum a mers la Globurile de aur cu Bruce Willis si Ashton, plus una dintre fete ca sa nu lase niciun loc de interpretari si de stiri speculative despre eventualele reactii ale lui Willis legate de noua ei iubire.

Cum sunt momente in care, la un pas de supradoza, urla la echipa ei sa nu cheme doctorii pentru ca stie ca va fi din nou in ziare pe prima pagina. Dar sunt si descrieri ale momentelor negocierilor pentru filmele ei mari, pe vremea cand era sotia lui Brice Willis, si cum incercau sa impace si viata de familie – cu cele 3 fete – si munca la filme, fiecare in alt colt de lume.

Din aceasta perspectiva – controlului povestii care sa fie spusa-, cred ca Demi Moore n-a scos intamplator acum aceasta biografie, e o forma prin  are si cere scuze Hollywoodului, arata ca s-a schimbat, ca si-a asumat viata tumultuoasa. Probabil ca intr-un an doi vom vedea un nou proiect cinematografic mare cu ea.

howard shultz

Howard Schultz – Pour your heart into it

Schultz e domnul care a creat intregul mecanism din spatele Starbucks. Am ajuns la aceasta carte cand cautam antreprenori care au gandit in macro si nu s-au pierdut in detaliile mici ale business-ului lor, detaliile operatonale, construind mari branduri internationale.

E o nevoie personala de a intelege acest mind set.

Schultz a creat filosofia din spatele Starbucks si a inteles ca daca vrea sa vanda mai multa cafea, trebuie sa spuna povesti diferite cu ea. Starbucks a plecat de la doi prieteni iubitori de cafea care au deschis un magazinas al lor in Seattle. Schultz care lucra la o firma care vindea accesorii pentru asemenea magasine restaurant, a descoperit ca magazinasul din Seattle are un rulaj foarte mare de pahare din carton. S-a dus in Seattle, i-a cunoscut pe cei doi fondatori si s-a chinuit aproape 1 an sa-i convinga sa faca si el parte din business-ul lor.

prince

Prince – The beautiful ones

Bografia lui Prince scrisa de artist cu ajutorul unui jurnalist de la The Paris Review, cunoscut mai degraba pentru cartile lui despre anchetele CIA. Prince ii citise cartile, ii placuse felul in care isi structura povestile si l-a chemat la casa lui pentru a-si spune povestea.

E o carte foarte imersiva, e scrisa ca si cum ai fi in mintea lui Prince. Sunt explicatii de ce si-a ales aceasta „persona”, sunt fragmente din scrisorile lui, detalii despre cum isi construia lumea pe care voia sa o arate publicului.

Varianta audio vine cu pdf-uri cu fotografiile din carte, dar si cu fragmente din scrisorile lui. Am fost surprinsa ca, pe cat de structurata si de organizata era lumea lui, pe atat de straniu scria de mana.

Cartea a aparut in octombrie anul acesta si sper ca va fi tradusa si la noi.

chelsea

Chelsea Handler – Life will be the death to me

Chelsea Handler e un realizator tv si stand up comediant, are show-uri pe Netflix in care are interviuri cu personalitatile momentului sau se plimba prin lume si incearac tot felul de lucruri, care mai de care mai bizare.

Imi place mult ca realizator, are relaxarea sa spuna lucrurilor pe nume si are mult mult umor, asa ca iata-ma ascultandu-i biografia care a aparut la inceputul anului.

Si ea a avut o viata grea, i-a murit fratele cand era foarte mica, a fsot foarte rezvratita si a incercat de cateva ori sa se sinucida, plus a avut un parcurs complicat cu bautura si drogurile.

Cartea e despre sesiunile ei de terapie cand incepe sa inteleaga de ce nu vrea sa se casatoreasca, de ce pare o femeie resfatata de aproape 50 de ani – desi munceste mult si sustinut.

E o carte cu garda foarte foarte jos, care emotioneaza si socheaza, iar pe mine m-a facut sa o plac si mai mult pe Chelsea.

rose - brave

Rose Mcgowan – Brave

Biografia celei care a declansat miscarea #metoo. A fost prima actrita care a vorbit despre abuzurile lui Harvey Weinstein, dar si despre modul in care a exploatat-o industria Hollywoodului.

E o secventa foarte emotionanta in care Rose decide sa se tunda foarte foarte scurt, ca in armata, ca un protest pentru ceea ce-I cereau mereu producatorii : bucle mari, par lung ca de printesa si un trup de Barbie.

McGowan – fiica unui artist American si a unei scriitoare – a crescut in Italia si princ ontactele tatalui ei din lumea artei a inceput sa fie model inca de mica (a aparut in Vogue Bambini), in adolescent a ajuns in atentia presei internationale dupa un film in care juca intr-o secventa de treesome care implica violenta in timpul sexului.

Ati vazut-o in seria Charmed, in Scream si in multe aparitii controverate pe covorul rosu al premiilor de tot felul din anii 2000. In carte povesteste cum era obligata de manager si studiourile cu care avea contracte, sa aiba aparitii cat mai socante ca sa fie pe prima pagina a revistelor.

A fost pentru o vreme iubita lui Marylin Manson, iar asta a ajutat-o din nou sa fie prezenta pe prima pagina a revistelor.

Desi are multe detalii despre cum functioneaza sistemul de la Hollywood si e o carte atractiva pentru cei care vor o cariera in actorie sau in comunicarea/managementul in entertainment, biografia lui Rose e o carte foarte trista. E despre multele compromisuri pe care le faci in speranta ca o sa dai lovitura, dar asta nu se intampla – fie pentru ca nu esti suficient de buna, de frumoasa sau nu e timingul potrivit in industria in care lucrezi.

the ladies who punch

Ramin Setoodeh – Ladies who punch

In culisele uneia dintre cele mai celebre emisiuni americane de televiziune The View. Non Fiction, adica relatari pe bune depre situatii critice sau controversate din administrarea emisiunii. E o carte care a aparut la inceputul acestui an, pe care am devorat-o audio in primul ei week end pentru ca sunt foarte multe lectii si pentru cineva care face jurnalism, dar si pentru cineva care face comunicare in industria divertismentului.

The View e un talnk show creat de Barbara Walters care acum e prezentat printre altii de Whoopi Goldberg si Rossie O’Donnel.

pema chodron

Fully Alive – Pema Chodron

Pema Chodron este o calugarita budista ale carei vorbe ajung foarte usor la mine. Are un fel foarte inteligent si stucturat de a explica ce facem gresit in vietile noastre de ne consumam timpul inactiv emotional – ne gandim prea mult la lucrurile care sunt incheiate, deci nu le putem schimba; ne gandim la vietile altora desi nu e treaba noastra.

Are cateva carti publicate si in romania. Aici e o meditatie ghidata si un speech al ei, dintr-o sesiune publica pe care a sustinut-o in urma cu doi ani.

 

2824
cover cartiCarti 2019 – part 1: Carti netraduse la noi, versiune kindle sau print –

Carti 2019 – part 1: Carti netraduse la noi, versiune kindle sau print –

A fost un an aglomerat pentru mine, cu multe proiecte in zona de comunicare, cu un nou business – am transformat urban.ro in prima platforma culturala care creeaza experiente pentru cititori, asa ca am avut impresia ca  n-am fost foarte riguroasa la citit.

Obisnuiesc sa citesc o carte pe saptamana si mi se parea ca anul acesta nu am respectat regula. Cand am inceput insa sa contabilizez si audiobook-urile, dar si cartile pe care le-am citit in cele doua vacante, mi-a mai crescut stima de sine.

Iata cartile care nu au fost traduse la noi dar pe care le-am citit via Kindle, sau cand chiar mi-am dorit sa pastrez cartea, in format print cumparata de pe amazon. N-am avut foarte mult timp liber peste an sa si scriu pe larg despre fiecare dintre ele, asa ca acum – in speranta ca ar putea interesa pe cineva ca sa citeasca respectiva carte – am pus cateva informatii si, uneori, fragmente.

aici puteti afla ce carti am ascultat, audiobook-uri netraduse la noi, in mare parte aparute in 2019 pe piata.

howard

Howard Stern – Comes again

De departe cartea pe care am iubit-o cel mai tare anul acesta, am recomandat-o foarte des colegilor jurnalisti, stiu cativa care si-au si cumparat-o si se bucura de lectura ei.

Cartea contine unele dintre cele mai importante interviuri ale lui Howard Stern, fiecare avand si o poveste despre contextul in care a fost facut interviul, despre ce a negociat cu vedeta in cauza, despre greselile pe care le-a facut.

Prefata este cat un curs de un an la facultatea de jurnalism: pleaca de la sedintele lui de terapie, motivul pentru care in 30 de ani de radio a lipsit 2 zile de la munca ( o analiza – era suspect de cancer) si schimbarile care au venit in mentalitatea lui, in ego-ul lui in toti acesti ani. De la spaima ca audientele erau masurate pe sfert de ora, deci trebuia sa faca ceva socant la fiecare 15 minute, pana la momentul in care a inceput sa-i sune pe invitati ca sa-si ceara scuze pentru ceea ce le-a facut cu ani in urma in emisiunile de la radio.

In carte scrie mult despre cat si-a dorit sa faca un interviu cu Hillary Clinton pe care nu l-a obtinut in campania electorala dn 2015.

S-a intamplat insa in urma cu cateva saptamani cand Hillary se afla in promovare cu noua ei carte. Interviul e poate cel mai bun interviu pe care l-a dat Hillary vreodata, Howard i-a creat contextul perfect pentru a vorbi despre emotiile din spatele femeii de fier (de la primul iubit pana la sedintele de terapie dupa scandalul Lewinsky), il puteti vedea aici. E, din nou, o mare lectie de jurnalism.

Am mai scris despre aceasta carte – cu cateva fragmente din ea – aici.

*

roger ailes the loudest voiceaile you are the message

Roger Ailes You are the message; Roger Ailes – Off camera

Roger Ailes, The loudest voice – Gabriel Sherman

Am citit doua carti  scrise de Ailes – cel care a inventat stirea speculativa si manipulativa de la Fox News si l–a ajutat pe Trump sa devina presedinte, dar si cartea care a stat la baza mini seriei HBO cu acelasi titlu, The Loudest Voice.

Dincolo de scandalurile sexuale, Ailes a fost un geniu. Avea o intelegere profunda a felului in care functioneaza mintea umana in situatii de stress sau atunci cand e expusa la o informatie pe care nu o intelege.

Recomand din toata inima cartile lui – You are the message – unde sunt explicatii despre cum a pozitionat diversi candidati politici si cum i-a ajutat sa ajunga la masele needucate cu mesage targetate, si Off Camera unde vorbeste despre cum si-a structurat business-ul, cum isi selecta angajatii etc.

Cartile scrise de el le-am cumparat si in print ca sa le daruiesc prietenei mele, Cristina Popa, care e producator la Observator. Sper sa fie citite de cei care lucreaza in comunicare, de studentii la stiinte politice si la jurnalism.

Iata testul pe care il dadea fiecare om care voia sa fie in echipa lui

ailes 1 ailes 2

 

leaders

Gen. Stanley McChristal,  Jeff Eggers si Jason Mangone  Leaders, myth and reality

Jeff Eggers a fost consilierul pe probleme de securitate nationala in administratia Obama, timp de 8 ani. L-am descoperit la TEDx Bucharest in toamna, a avut un speech minunat si asa mi-am cumparat cartea lui imediat dupa ce s-a terminat conferinta.

Intr-o tara ca Romania care e condusa si a fost condusa de oameni care au ajuns in conjuncturi dubioase in fruntea tarii, notiunea de leardeship e o forma fara fond. Intelegem ca trebuie sa fie unii care sa ne conduca, dar e mai greu cu definirea atributelor – native sau dobandite – care fac o persoana sa fie recunoscuta leader.

Autorii cartii povestesc despre cursurile de leardership din Armata Americana, dau exemple de lideri care vin din divertisment, social sau politic si explica ce urmaresc ei cand aleg un conducator al unui comandament de lupta.

Criteriile sunt foarte departe ce ceea ce va imaginati:) nu sunt despre a fi cel mai destept sau dominator, sunt despre a avea abilitatea de a-i motiva pe cei din echipa sa fie cei mai buni, fara sa fii tu, ostentativ, in fata, si de a avea puterea sa iei decizii obiective rapid, chiar si cand consecintele sunt critice.

Iata concluzia capitolului in care analizeaza in paralel modelul de business creat de Disney si cel creat de Coco Chanel, ambii vizionari care au schimbat industriile in care au activat.

leaders final

 

eleanor roosevelt book

The autobiography of Eleanor Roosvelt

Autobiografia celei mai longevive prime doamne a Statelor Unite – putin curatata si romantata, cat sa ramana frumos in istorie versiunea care ii placea doamnei Roosevelt. Crescuta intr-o familie cu educatie politica – unchiul sau Toni Roosevelt era presedintele Statelor Unite pe vremea cand ea era adolescenta. Eleanor a avut parte de educatia riguroasa a vremurilor (inceputul secolului trecut), dar a beneficiat si de scoala la Londra, cu excursii lungi la Paris, Florenta sau Roma pentru  a descoperi arta.

Am citit cartea pentru ca ma interesa, din nou, mind setul ei – e cunoscuta drept femeia care a resetat institutia Primei Doamne – avea o viata politica activa (sotul, presedintele Franklin D Roosevelt, era paralizat asa ca tinea ea discursuri in locul lui), scria o rubrica saptamanala la ziar,  era implicata in miscarile sindicale care cereau locuri de munca mai bune pentru femei. Astea sunt informatiile pe care le-a consemnat istoria, in carte insa se prezinta ca o fata foarte timida, incurcata de felul in care o imbraca matusa (parintii ei au murit cand avea 15 ani), dar care a invatat pas cu pas cum sa se adapteze la momentele in care a adus-o viata.

A fost genul care si-a lasat copiii in grija guvernantelor ( a avut 5 copii) ca sa munceasca pentru proiecte mai mari, care sa lase o urma in societate.

Sunt multe secvente simpatice in carte, una e despre vizita Regelui Angliei si a reginei. Despre regulile de protocol pe care incearca sa le respecte fara sa incalce regulile de la Casa Alba, dar si despre scandalul intre servitorii regali si cei de la Casa Alba – cam ca in Downton Abbey filmul.

E o carte despre educatia si educarea unei femei care a ajuns indirect, sa conduca lumea.

roosvelt

roosevelt

roosevelt 1

*

nora ephron

 

Nora Ephron In the New York Times

Am citit de-a lungul timpului multe dintre cartile Norei Ephron, unul dintre cei mai mari scenaristi de filme pentru femei din istoria Hollywoodului (cam toate comedile romantice cu Meg Ryan si Tom Hanks au fost scrise si regizate de ea) , dar si o importanta jurnalista de lifestyle si social.

Ephron avea un stil de scriere amuzant auto ironic chiar si cand aborda subiecte foarte serioase. Cartea contine articolele ei din New York Times. Cel din care am ales mai jos un fragment pleaca de la o stagiara la Casa Alba care a facut o greseala si a ajuns in atentia presei facandu-se speculatii pe seama ei ca e protejata presedintelui JF Kennedy, motiv pentru Ephron sa faca misto despre vremea cand a fost ea stagiara la Casa Alba si s-a intalnit cu presedintele 30 de secunde.

Am citit-o si o citesc pentru stilul ei de scriere, care astazi e imitat de cele care scriu chicklit – literatura usoara pentru doamne si domnisoare. Diferenta e insa de clasa, educatie si de structura, Ephron avea un simt teribil de a-si conduce audienta de la zambet la lacrima, in doar cateva fraze.

ephron 1

ephron 2

*

newswomen

Newswomen twenty five years of front page journalism

E o colectie de articole din multe domenii semnate de doamne care au castigat Pulitzer. Unele dintre ele au fost in vizita si in Romania la conferintele DOR. Am citit-o (ca si pe Ephron) in zilele in care cautam repere morale in scrierile altora, incercand sa ma indepartez de la scrierea plina de adjective si judecati a romanilor, ca sa pot sa setez reguli de scriere pentru urban.ro

*

autoimmune fix

Tom O Bryan Autoimmune fix

E cartea care mi-a salvat sanatatea si la care m-am intors de cateva ori pe parcursul anului, cand nu mai aveam energie si corpul meu nu mai raspundea cum trebuie la activitatile la care era supus. (precizez ca nu am urmat ce scrie in carte pana nu m-am consultat cu un medic)

Cartea prezinta modul in care reactioneaza sistemul imunitar la diverse alimente pe care le savuram, dar care nu ne aduc prea mult bine in corp.

Am ajuns la ea pentru ca era mentionata de Novak Djocovic dar si de Roger Federer ca baza pentru principiile lor alimentare, iar cand am mers la Rouen la semifinala Fed Cup m-am intalnit cu un medic roman care lucreaza la Paris care traieste dupa principiile alimentare enuntate in aceasta carte.

Dupa ce am urmat ce scrie O Bryan in carte, o parte importanta din problemele mele de sanatate au fost stabilizate.

*

 

lidia fenet

Lydia Fenet – The most powerfull woman in the room is you

Cartea are un titlu de ceva motivational pentru dudui necajite, dar nu e ceea ce pare. Lydia Fenet este seful departamentului de licitatii de la Christie’s si cartea este despre tehnicile pe care ea le foloseste ca sa vanda cat mai multe opere de arta, la un pret cat mai mare, pe parcursul unei licitatii.

Fiecare dintre tehnici e insotita si de exemple ale unor altor personalitati – sportivi, vedete din divertisment, public speaker-i, antreprenori – care folosesc repectiva tehnica in meseria lor pentru a convinge oamenii sa le cumpere produsele sau pentru a le capta atentia.

 

Din categoria cartilor care nu au ajuns la noi, mai am un “brat” parcurs anul acesta doar ca au fost in varianta audio. Revin cu info despre ele zilele viitoare, apoi – desigur – si cartile aparute la noi. Sper sa va inspire si sa va ajute in lecturile voastre viitoare.

3477