Author : Cristina Bazavan

amalia miniun picnic cu MINI – sau cum masina iti arata caracterul :)

un picnic cu MINI – sau cum masina iti arata caracterul :)

saptamina trecuta am fost la un picnic tres simpa cu un MINI. n-am condus eu, MINI-ul era acolo, erau de fapt mai multe.

era un eveniment prin care se anunta public ca Amalia Nastase, Stephan Pelger si Virgil Stanescu sunt ambasadori MINI Cooper. asta e partea oficiala a lucrurilor, acum putin din culise.

***
Se intimpla sa o stiu pe Amalia de niste multi ani. Asa a fost viata si ne-a adus in proiecte similare de citeva ori. Cei mai multi o stiu pe Amalia Nastase din fotografiile din reviste de pe la evenimentele mondene sau din rarele aparitii la tv. Eu o stiu … din culise, sa zicem asa.

Amalia e genul de persoana care face lucrurile in felul ei – cu principii si onoare, corect, dar in felul ei. Pe drumul ei. Si cind crede cu adevarat in ceva e ca un buldozer – munceste mult ca sa sfarame si cea mai dura piatra si sa razbata.

Putin din caracterul ei il vedeti, daca va uitati cu atentie, si la MINI-ul pe care-l conduce. E unul cu patru usi, incap fetitele, catelul si Razvan, prietenul ei. E practic si util, nu e ostentativ, daaaaar… si l-a facut pe personalitatea ei. L-a decorat british.

Mi se pare foarte foarte dragutz detaliul asta care arata multe si despre masina – pentru ca ii e ca un partener -, dar arata si cum e Amalia.

***
 pe Virgil l-am intilnit prima data la acest eveniment si ce mi s-a parut dragutz la el este ca…

e presedintele Steaua Baschet, iar MINI-ul lui e in culorile traditionale alb roshu ca la Dinamo. nu vrea sa o redecoreze desi Amalia s-a oferit sa-l ajute:) in plus, are 2 m si 8 cm si… incape in masina cu tot cu familie (adica sotie si doi copii)

mi se pare o idee foarte desteapta de a dobori un mit despre o masina mica. iei un om cu mult inalt peste medie si ii dai masina sa se plimbe cu ea. imi si imaginez ce ochi va face lumea prin parcari cind se da jos Virgil din Mini.

***
despre Stephan nu mai zic nimic. Masina asta e so fashion, incit e facuta pentru el.

***
anyway, daca vedeti masinile astea simpatice pe strada, acum stiti si cine sunt cei de la volan si puteti sa-i salutati, la stop. pun pariu ca o sa va si raspunda.

1954
milesInterviu Miles Aldridge: De ce nu zimbesc femeile in fotografiile tale?

Interviu Miles Aldridge: De ce nu zimbesc femeile in fotografiile tale?

e unul dintre cei mai mari fotografi de moda ai acestui secol. le-a fotografiat pe toate numele importante din moda si a lucrat pentru unele dintre cele mai celebre campanii publicitare din lume. are niste ochi albastri gri si-i asorteaza mereu cu camasi in aceeasi culoare.

e un interviu facut la roma in 2009, la lansarea calendarului Lavazza 2010.

***

 

Fotografiile din calendarul Lavazza îi aduc un omagiu discret lui Fellini. L-ai ținut aproape cât timp ai lucrat la calendar? Te-ai reîntors să vizionezi filmele lui?
Am avut cu mine, în camera de hotel, toate filmele lui Fellini. De fiecare dată când mă întorceam în cameră după lucru, mă uitam la filme, iar pe drumul către studio priveam lumea de pe stradă, cum era îmbrăcată, ce gesturi făcea. Mă gândeam „uite, femeia asta ar putea fi personaj, gestul ăsta ar putea arăta bucuria“. Așa am ajuns și la un personaj din calendar care abia se zărește, dar are o istorie amuzantă.

Ce personaj?
În cadrul inspirat de cântecul Bacciami Picina, vroiam să prezentăm o femeie care are o clipă de relaxare în compania unei cafele. Era momentul ei de răsfăț și de iubire, o iubire adulterină dacă vrei. Dar ca să fie adulterină, trebuia să apară și soțul undeva. Așa că e o fotografie în decor cu soțul. Pe care ne-a luat ceva timp să-l găsim. Vroiam un italian clasic, un Marcelo Mastroiani, și tot ce îmi trimiteau de la casting erau ca niște gigolo. Într-o zi bijuteriile scumpe pe care le foloseam într-un cadru au fost aduse de un domn cu mustață, italian ca-n filme. L-am întrebat cum îl cheamă, mi-a spus că Marcelo. Era clar un semn, așa că i-am propus să-i fac o fotografie să o înrămez și să fie el soțul din decor. A râs, iar acum e în calendarul Lavazza 2010.

Ai lucrat la câțiva metri de studioul 15, unde Fellini și-a făcut filmele.
Da, chiar lângă studioul acela. De fapt, luam masa, exact lângă studio. Se mai păstrează bucăți de decor din filmele lui și a fost foarte emoționant pentru mine să le văd de aproape. Dar cel mai emoționant a fost că, pentru câteva dintre decorurile din calendar, am lucrat cu unul dintre cei care i-a făcut decorurile lui Fellini. Ne-am împrietenit. Mi-a arătat schițe de la decorurile filmelor lui Fellini de la 8 și jumătate încoace. Incredibile momente.

Cum ai ajuns să colaborezi cu Lavazza?
Am primit un telefon de la agenția care se ocupa de calendarul Lavazza, mi-au spus că tema de anul acesta este muzica și mi-au propus să mă gândesc la ceva. Mi-au dat cântecele care erau temele de inspirație. Au fost 8, am rămas cu 6. Pe unele le-am ascultat pe youtube pentru că nu le știam, am făcut niște schițe, le-am trimis și așa a început totul. M-am întâlnit cu Francesca Lavazza, am discutat despre decoruri și câteva luni mai târziu când am ajuns la cinecitta, a fost o senzație incredibilă. Pentru că tot ce desenasem eu pe hârtie era acum decor făcut. Am fotografiat timp de 8 zile, câte un cadru pe zi. Seara, după ce terminam cadrul, pregăteam set-ul pentru ziua următoare.

Anthony de la Anthony & the Johnson a ajuns să cânte piesa-temă a calendarului, „Nesum Dorma“, grație ție. E pentru prima dată când calendarul Lavazza e însoțit și de un cântec, cum i-ai convins?
Mie îmi place foarte mult Anthony & the Johnson și i-am propus Francescăi ca piesa cea mai faimoasă dintre cele alese, „Nesum Dorma“, să fie cântată de el. Francesca e o persoană foarte cool și a acceptat din prima clipă. Nu-l mai întâlnisem pe Anthony niciodată până să vină la Roma să înregistreze cântecul. Åžtiam însă că e foarte timid, foarte retras și foarte special, așa că mi-am dedicat lui câteva zile. Am stat cu el în studio cât a înregistrat și a fost uluitor. Iar ca să-l fotografiez, pentru că e foarte timid, am petrecut amândoi două zile pline de discuții despre viață, în camera de hotel. A fost ca o lună de miere la Roma.

Tatăl tău e un art director faimos la Londra. Cum i se pare ceea ce faci tu?
Tata e mult mai retras și e obișnuit cu munca mai intimă. A fost cândva pe platouri când fotografiam și mi-a spus că nu înțelege cum pot să mă sincronizez și să mă înțeleg cu atâta lume. Cum pot să mă înțeleg cu cineva care e la 100 de metri de mine și eu îi spun doar prin semne „mută aia 20 cm mai la dreapta“. E diferit ceea ce fac eu de ce făcea el, dar asta nu-l face să nu fie mândru de munca mea.

Pentru fotografiile tale apelezi mult la prelucrarea pe computer. Cum vezi amestecul digitalului în fotografie?
Eu sunt foarte fericit cu direcția în care merge fotografia acum, cu ajutorul digital pe care-l avem. Așa cum lucrez eu mă simt ca și cum aș face un film. Eu trag mereu pe film; ai un mai mare respect pentru actul fotografic când tragi pe film. Dar știu ce poate un anume tip de film sau o anume hârtie. Așa că dacă vreau să obțin o anumită culoare a pielii, trag pe un gen de film. Dacă vreau ca un obiect din decor să aibă un colorit specific, trag pe filmul cu care pot obține asta. La sfârșit mă aflu ca în camera de montaj din cinematografie. După ce developez, decupez ceea ce îmi place din fiecare „dublă“, le montez pe calculator și ajustez coloritul ca să fie în armonie. Dar fotografia e făcută cu decorurile 1/1, cu tot ceea ce vezi, nu este un montaj de elemente fotografiate separat.

Lucrezi mai mult pentru Vogue Italia decât pentru Vogue UK, deși ești britanic.
Asta pentru că cei de la Vogue Italia sunt mai liberali. La Londra sunt mai rigizi, iar mie mi-e mai ușor să lucrez cu italienii. Ei reacționează foarte repede când le dau un telefon și le zic „mi-ar plăcea un pictorial de modă într-o librărie veche“. Se gândesc, vin cu propuneri de haine, după ce le desenez cam cum văd locul. Si așa se construiește pictorialul.

De ce nu zâmbesc femeile în fotografiile tale?
E adevărat că în fotografiile mele femeile zâmbesc foarte rar, dar eu cred că așa sunt femeile reale. Tata, generația lui, ar prezenta femeile hollywoodiene, cu zâmbete largi și glamouroase. Dar dacă îi spui cuiva asta astăzi despre femei, îți spune că e o prostie. Pentru că toți mergem pe stradă și vedem femeile.
Mie îmi place să mă uit la femeile care stau în autobuz sau în metrou. Au câteodată o expresie non-expresie, deși în spatele chipului lor sunt probabil gânduri despre iubit, despre copilul care s-a întors de la școală, despre cina care trebuie pregătită, despre soț sau muncă. Asta încerc să surprind și când femeia e îmbrăcată couture.

decembrie 2009

2615
cafea 1am gradinarit… cafea

am gradinarit… cafea

in cescuta asta e cafea. stiu ca nu arata exact cum va ginditi cind auziti prima data cuvintul cafea, dar… chiar e cafea. e o planta de cafea care o sa faca flori albe, apoi niste fructe ca niste cirese.

asa arata de fapt cafeaua. boabele pe care noi le stim sunt simburele fructului de cafea si pentru transformarea lor in ceea ce stim noi trec printr-un proces de spalare, uscare, prajire.

am primit planta asta acum citeva zile la un eveniment care rezolva niste mituri despre cafeaua solubila. incerca sa distruga citeva dintre prejudecatile oamenilor (cum ar fi ca ceea ce noi numim ness – cafeaua solubila – e obtinuta tot din boabe naturale, nu e cine stie ce treaba sintetica dupa cum isi imagineaza lumea dupa niste multi ani de comunism).

am plantat-o ieri cind ma luptam cu mintea mea, incercind – prin activitate fizica – sa o domolesc in diverse chestiuni personale.

***
pentru mine seminarul tinut de Nescafe despre cum se obtine cafeaua solubila n-a fost o noutate. acum citiva ani am fost in elvetia la fabrica si am vazut clar care e procesul – unul asemanator cu prepararea laptelui praf (de acolo a si venit ideea, in vremea razboiului – ca sa poata fi transportata mai usor o cantitate mai mare de cafea pentru soldati)

in explicatia stiintifica suna asa

Singura diferenta fata de cafeaua macinata consta in extractia apei: componenta solubila a cafelei macinate este trecuta printr-un jet de aer cald, astfel incat se concentreaza, obtinandu-se cafea solubila cu granule fine. Granulele de dimensiuni mai mari se obtin printr-o etapa diferita de concentrare, respectiv componenta solubila a cafelei macinate este trecuta printr-un jet de aer rece/inghetat. Rezultatul este cafeaua 100% naturala, fara niciun alt ingredient suplimentar, doar apa si boabe de cafea.

ce mi-a placut insa a fost recomandarea nutritionistului,Serban Damian, despre consumul adecvat si echilibrat:
“Majoritatea cercetarilor au demonstrat ca un consum recomandat de cafea nu creste riscul aparitiei hipertensiunii si nu determina palpitatii, in cazul persoanelor cu o stare buna de sanatate. Despre legatura dintre consumul de cafea si somn, putem spune ca o cafea bauta dimineata sau dupa-amiaza nu influenteaza odihna din timpul noptii. ”

ca sa fie clar consumul echilibrat de cafea presupune o preparare in conformitate cu recomandarea producatorului; specialistii spun ca intr-o cana de cafea de 150 ml sunt aproximativ 80mg de cafeina in cana de cafea macinata si doar 60 mg cafeina in cana de cafea solubila.

***

pasiunea mea pentru cafea e deja celebra pe acest blog, asa ca nu mai dezvolt:) sunt happy ca am o planta de cafea in casa (am mutat-o pe Hope – levantzica – intr-o casa/ghiveci mai mare pentru asta) si, desi nu asta era scopul ei, cind o sa ma uit la ea, am sa-mi aduc aminte de anume prejudecati cu care ma lupt.

1751
brandy laubadeMasterCard Elite – experienta gustului – cum alegi o bautura pentru o cina

MasterCard Elite – experienta gustului – cum alegi o bautura pentru o cina

ati intrat vreodata intr-un magazin de bauturi, ati spus ce vreti sa pregatiti la o cina si l-ati rugat pe domnul din magazin sa aleaga o bautura pentru voi?

am facut asta saptamina trecuta la Comtesse du Barry.

veneam dupa niste zile in care o parte din timp o petrecusem la Spa sau in saloane de frumusete si m-am gindit ca ar fi frumos sa echilibrez investitiile in mine cu o cina dragutza si pentru restul familiei.

am intrat la Comtesse du Barry de pe Episcopiei, am povestit cam ce vreau sa gatesc (nu pot sa va spun inca pentru ca din motive de deplasari, cina n-a avut loc inca) si un domn simpatic a inceput sa-mi recomande bauturi.

dupa 3 incercari – descria gustul, calitatile podgoriei din care era produs etc – am ajus la un brandy dintr-o podgorie al carei nume mi-a adus aminte de un celebru brand de lengerie intima:) Chateau Laubade, productie 1978.

dintre toate bauturile, brandy-ul si cognac-ul mi se pare a fi unele speciale, mai ales ca pot fi folosite foarte smart la deserturi (sa incercati pepene galben cu cognac sau brandy), asa ca am facut achizitia.

e o bautura rafinata, o editie veche de 35 de ani, probabil va ginditi ca e evaluata astronomic. ei bine, nu. pretul ei e undeva pina in 300 de ron.

si pentru ca am platit cu MasterCard Gold, iar Comtesse du Barry e in programul MasterCard Elite am primit si o simpatica reducere de 5%.

***

ce vreau sa spun cu aceasta poveste? de multe ori, rafinamentul si luxul e la un pret accesibil daca ai consilierii potriviti si daca indraznesti sa intrebi. sunt locuri in Bucuresti in care a cumpara ceva poate deveni o experienta in favoarea ta, poti experimenta lucruri care altfel ti se par a fi inabordabile.

puteti vedea toate locatiile din proiectul MasterCard Elite aici. in toate locurile astea, daca spuneti franc ce va trebuie, va fi cineva care va face tot ce e posibil ca achizitia voastra sa fie cea mai potrivita, banii cel mai eficient folositi, iar experienta shoppingului sa fie plina de lucruri noi descoperite. si veti avea si discounturi simpatice.

1772
radu beligannenorocirile vs bucuriile altora (Radu Beligan)

nenorocirile vs bucuriile altora (Radu Beligan)

…avem cu totii destula putere pentru a suporta nenorocirile altora, dar ne lipseste forta de a suporta bucuriile lor…

… omul de teatru traieste pentru a fi vazut, pentru a fi aplaudat, pentru a se recunoaste ca – pe scena – el e cel dintii si cel mai bun.

…Eugen Ionesco stia sa-si ascunda printre ceilalti oameni adinca si iremediabila anxietate, furtunile care, undeva in adinc il cutremurau, lasind sa apara la suprafata numai accesele de veselie, de bucurie neastimparata, de investitie jucausa. (…) Spontan, mobil, neprevazut, se afla intr-o continua febra intelectuala, oscilind intre un umor care isi cauta si isi gasea pretutindeni obiectul si o tristete care urca in valuri bruste, din cele mai tainice zone ale fiintei sale.
(…)
Mi-a povestit de pilda, ca atunci cind si-a facut armata in Romania a fost trimis intr-o misiune in alt oras, o data ajuns in respectiva urbe, la gara, primul lucru pe care l-a facut, a fost sa-si depuna la bagajele de mina…pusca!

A imbatrini inseamna a arunca peste bord toate ideile preconcepute, inseamna a deveni mai usor, mai liber.
Intr-un animit sens, esti mai batrin cind esti tinar si mai tinar cind esti batrin.Viata se scurge ca o permanenta si progresiva delestare de prejudecati si de constringeri.
Avea dreptate Picasso cind spunea ca iti trebuie mult timp ca sa devii tinar.

***

sunt citeva fragmente din cartea “intre acte” a lui Radu Beligan, un jurnal peste timp cu secvente despre oameni si artisti legenda pe care dl Beligan i-a intilnit de-a lungul timpului.

e frumoasa cartea, dar – cu tot respectul – autorul n-a aruncat peste bord toate prejudecatile. ii simti vanitatea in alegerea unora dintre intimplarile pe care le povesteste, in ordinea pentru care a optat sa le expuna publicului.
dar asa cum zice intr-unul din primele citate pe care le-am ales “omul de teatru traieste pentru a fi cel dintii si cel mai bun”.

sa o cititi, e o lectura placuta care pastreaza ceva din ritmul dlui Beligan si din sobrietatea lui. e inca una dintre cartile care va permite sa vedeti orgoliile si vanitatile artistilor, si va invata in acelasi timp sa-i pretuiti.

***
as vrea sa-l contrazic pe Dl Beligan, ma iertati…

… artistii adevarati – ca si oamenii adevarati – sunt cei care descopera placerea de a suporta bucuriile celorlalti.

2472
toma coconeaToma Coconea – sa inveti sa mergi mai departe

Toma Coconea – sa inveti sa mergi mai departe

Toma Coconea e un om cum n-ati mai intilnit.
Poate alerga (cu 40 de kg in spate) peste 100 de km intr-o zi, prin munti, zapada si viscol. Are o vointa incredibila (era sa moara de citeva ori de hipotermie, dar a preferat sa se autoraneasca pentru a ramine treaz in loc sa sune sa-l recupereze cineva).
Are vise mari si face totul ca sa si le implineasca.
ca atunci cind cu bazinul rupt a fugit din spital pentru ca avea un vis “sa zboare cu parapanta cind e eclipsa de soare”

*
Toma e unul dintre putinii oameni la care ma gindesc cind mi se pare ca nu mai pot merge mai departe.

In singura noastra intilnire fata in fata (sunt un mare fan de f multi ani), cind l-am intrebat ce-si spune cind nu mai poate, mi-a raspuns “dar nu trebuie sa gindesti ca nu mai poti, daca gindesti asa, gresesti”

ma gindesc des la vorbele lui cind sunt obosita sau cind mi se pare ca luminita de la capatul tunelului e prea departe si eu nu o mai vad ca mai e si vreo cotitura pe drum.

Toma e un mix minunat de putere, vointa, optimism si bun simt. e un om care poate face imens de multe doar din mental si care a ramas modest. e rara avis.

***
Toma incepe astazi de la ora 12.30 ora bucurestiului pentru a 5-a oara cea mai grea competitie din lume Red Bull X Alps: sa parcurgi cu parapanta sau alergare peste 1000 de km de la salzburg la monaco, cu puncte cheie unde trebuie sa faci check in, cu zone de frig cumplit prin Alpi sau zone mai cochete prin satucuri austriece.

si-a promis ca nu se va lasa de competitia asta pina nu o cistiga (de doua ori a iesit pe locul 2), are 38 de ani si sper din tot sufletul ca anul asta e anul lui. e o editie aniversara RedBull X alps si-ar fi frumos sa o cistige tocmai acum.

intr-un fel si participarea lui in aceasta competitie (cu minimum de resurse spre deosebire de ceilalti sportivi care au echipe mari care-i insotesc) e precum toata viata lui: a invatat singur cum sa se descurce si-a perseverat.

prima parapanta si-a facut-o renovind in fiecare noapte timp de mai multe saptamini, parapanta pe care niste sportivi englezi o abandonasera ca se rupsese. cu acea parapanta cusuta de el la lumina luminarii nopti in sir a inceput sa invete sa zboare. si-apoi a inceput sa cistige concursuri.

Toma Coconea poate fi un exemplu pentru fiecare dintre noi incit ar trebui plimbat din oras in oras sa le spuna oamenilor povestea lui si cum isi urmeaza visurile invingindu-si trupul cu puterea mintii.

sa-i tineti pumnii lui Toma. sunt atit de rari oamenii ca el.

Baftaaaa Tomi

ii puteti vedea in timp real tot parcursul aici, unde ii puteti lasa si mesaje de incurajare. stiu ca aceste mesaje conteaza mult pentru ca in momentele de motivare de inainte de culcare, antrenorul lui ii citeste dintre ele. asa ca … sa-i scrieti, da?

2624
spiterifan Texas – cum e sa o intilnesti pe Sharleen Spiteri :)

fan Texas – cum e sa o intilnesti pe Sharleen Spiteri :)

e un lant trofic al fan-ului – al celui care place pe cineva pentru activitatea sa artistica: pentru fiecare om exista un altul care a insemnat sau inseamna o emotie transmisa intr-o forma artistica. si, cu siguranta, chiar si cel care reprezinta pentru multi inspiratia are o persoana care l-a inspirat si pe care ar dori sa o intilneasca.

aseara vorbeam despre asta cu prietena mea Elena Prodan, undeva in dreapta scenei CIUC de la Bestfest, in timp ce asteptam sa o intilnim pe Sharleen Spiteri, doamna de la Texas.

***

pe vremea studentiei cind lucram la Radio 21 si eram vocea pentru European Top 100 (un top-show cumparat din Anglia pentru care faceam doar “vocile”, traducerea interventiilor dintre piese ) am ascultat prima data Say what you want.
pentru ca programul se difuza in Ro la o saptamina dupa Londra, am fost prima care a prezentat/ difuzat cintecul asta la radiourile de la noi. In aceeasi editie a fost si I don’t want lover, pentru ca era the highest new entry si acordau o atentie speciala trupei Texas.

asta e prima mea amintire cu doamna Spiteri si mai stiu ca m-am rugat de tehnicus sa scoata de pe minidisc (o creatie care arata ca o cutiutza si era cea mai noua descoperire de dupa caseta cu banda pe care o rasuceai cu creionul ca sa intre piesa de unde trebuia) “Say what you want” si sa mi-l puna pe o caseta. undeva in cutiile cu amintiri din epoca de inceput a vietii mele din radio e si caseta asta.

dupa care am urmarit-o mult. mi-a placut cind a inceput sa-si descopere feminitatea – de Sharleen Spiteri, zic – pentru ca in partea de inceput a carierei ei arata ca un baietel simpatic. si stiu ca parte din transformarea ei a fost domnul cu care a si facut un copil, Ashley Heath – un sef de revista glossy care i-a dat multa incredere in ea.

aseara am intilnit-o.

***

habar nu aveam de ce mi-am dorit atit de tare sa o intilnesc. poate pentru ca muzica ei e parte din studentia mea, din niste ani in care am tras tare si-am muncit foarte mult. poate pentru ca versurile de la “I’ll See It Through” imi plac atit de tare incit mi-as fi dorit sa le pot scrie eu.

***

Sharleen Spiteri e foarte naturala, foarte calda si… timida.

a fost supportive si a facut conversatie cu grija sa umple orice spatiu liber ca sa te faca sa te simti bine. iti acorda atentie totala pentru ca era constienta ca daca ai vrut sa o intilnesti inseamna ceva pentru tine. a fost gazda perfecta, amfitrioana calda si foarte dedicata.

o tradau insa picioarele.

a facut fotografii cu cei citiva oameni pe care i-a intilnit inainte de concert si, in timp ce zimbea profesionist si ii lua in brate pe fiecare dintre ei, picioarele erau incrucisate cu dreptul peste stingul, iar talpa bocancului drept era la verticala, ca o mica bariera de aparare.

si era foarte multa fragilitate in gestul ala.

altfel, are 45 de ani si arata f f f bine. era inapoi in look-ul de baietel simpatic. si-a cintat minunat.

***

cind am plecat de acolo stiam de ce am vrut asa tare sa o intilnesc: sa ma mai conving o data ca si oamenii aia mari pe care-i plac, sau i-am placut vreodata, sunt facuti din temeri si victorii.

multumesc mult Emilia si Dragos ca ati facut posibila aceasta intilnire.

***

evident am cerut autograf pe un album vechi care insemna ceva pentru mine. “o sa cintam si de pe albumul asta in seara asta”, a zis doamna Spiteri si s-a semnat cu mina stinga.

2322
sprincene geometrieMasterCard Elite: geometria sprincenelor

MasterCard Elite: geometria sprincenelor

Pun pariu ca Anastasia Soare, supranumita regina sprincenelor, era foarte buna la matematica la scoala. Nu atit pentru ca a putut gasi o formula aproape matematica prin care reaseaza forma sprincenelor ca sa se incadreze bine pe orice fatza, cit pentru cum si-a construit business-ul si cum a stiut sa-l faca accesibil pentru consumatori.

*

Aveam sentimentul ca pentru o programare la salonul Anastasiei Soare (are 2 in bucuresti) trebuie sa astepti cam 3 saptamini pentru ca e aglomeratie mare. Saptamina asta (care a fost una cu programe de relaxare si retushuri 🙂 ) am sunat sa-mi fac o programare. Fetele m-au primit a doua zi, mi-au reasezat sprincenele si mi-au schimbat in 30 de minute expresia fetei folosindu-se de geometrie.

Ma asteptam sa stie ce fac, de aia ma dusesem acolo, ce nu ma asteptam, si am realizat in timp ce stateam cuminte pe scaun iar Ana facea minuni cu creioane, benzi de ceara, pense si sabloane, a fost cit de organizat e business-ul si orientat catre public.

Pentru ei nu e atit de important sa vii in salon ca sa-ti faca sprincenele, e important sa stii cum sa ti le faci si sa poti sa ti le faci singura acasa. O parte mare din business e formata din truse speciale care contin sabloane pe diverse masuri, pudre, creioane, geluri.

Si culmea este ca, acasa, folosindu-le, ai niste sprincene care arata ca si cum ar fi trecut pe la cel mai tare make-up artist. Totul foarte natural, foarte neostentativ (nu vor sa te tatueze, folosesc forma si plantatia naturala a sprincenei si de acolo incolo te invata cum sa completezi ce nu a ajutat natura – sau ai stricat in ani de pensat ) si foarte practic.

Brusc una dintre cele mai complicate probleme de make-up iti pare atit de simplu de rezolvat.

***

Ziceam ca banuiesc ca Anastasia Soare a fost buna la matematica in scoala; e totul foarte bine structurat in business-ul ei, totul foarte foarte practic si , culmea, f accesibil. (vorbim de o femeie care a avut pe scaunul ei de pensat un sfert de Hollywood)

Ca sa-ti reaseze forma sprincenelor una dintre fetele ei foarte bine trainuite te costa 150 ron, urmatoarele sedinte care sunt de intretinere sunt 90 ron.

Bine, daca ai un card premium de la MasterCard mai primesti si un discount de 5% pentru ca saloanele Anastasia Soare fac parte din proiectul MasterCard Elite prin care posesorii de carduri premium beneficiaza de reduceri si de consiliere speciala in timpul cumparaturilor in locatiile din program.

Ok, fetele de acolo nu stiau cine sunt, nici ca urmeaza sa scriu despre ele, nici ca sunt mystery shopper in programul MasterCard Elite, am platit ca orice cetatean si am beneficiat de serviciile lor. iar prima reactie cind am plecat de acolo a fost “mi-as face niste fotografii sa le arat prietenelor”. Zilele de dupa redesenarea sprincenelor nu m-am machiat aproape deloc (ma machiez oricum doar cind trebuie sa am o activitate publica in care am un rol/ un performance/ un job), am folosit doar mascara si un anti cearcan si toata lumea m-a intrebat “cum te-ai machiat? ce ceva ti-ai facut la ochi?”.

nimic. doar sprincenele sunt putin altfel.

2904
voyageConcurs pentru Space Training

Concurs pentru Space Training

sa incep asa , acesta este un concurs la care regret f f f tare ca nu am voie sa particip pentru ca mi-ar fi placut sa cistig si eu premiul.

e un concurs pentru bloggeri, e parte din noua campanie geniala Heineken The Voyage – Legendary Travelers Wanted, iar eu n-am voie sa particip pentru ca sunt parte din juriu:(

sa o luam pe rind.

premiul e senzational, nu mai ai alta data sansa sa cistigi asa ceva… nici nu stiam ca se poate face in romania , de fapt nici nu mi-e clar daca nu cumva cistigatorul se antreneaza in alta parte. oricum ar fi, daca iubesti aventura si andrenalina, asta e o ocazie unica. si e f f simplu ce ai de facut pentru a cistiga premiul.

1.  Trebuie sa postezi pe blogul tau (si apoi sa pui linkul pe pagina ta de Facebook) un articol despre aceasta competitie organizata in Social Media, prin care sa iti exprimi dorinta de a intra in concurs. Apoi trimiti linkul la adresele de email: catalina@oxygenpr.ro sau ruxandra@oxygenpr.ro

2. Vei primi pe  email un text cu cateva intrebari simpatice pentru a vedea cat de mult te pricepi la calatorii.

3.  Trebuie sa povestesti pe blogul tau intr-un articol despre cea mai aventuroasa calatorie pe care ai realizat-o, facand o asociere si cu spiritul campaniei Heineken “The Voyage”, respectiv episoadele “Dropped” si campania locala pentru bloggeri “Calatori legendari din Social Media”.

ai la dispozitie timp de gindire/scriere pina pe 29 iulie.

cum ziceam eu sunt in juriu, alaturi de 4 legendari Andi MoisescuChinezu’, Razvan Pascu siManafu. vom evalua cit sunteti de implicati, cit de mult ati promovat acest concurs in retelele sociale, dar si creativitatea voastra.

la cit de mult imi doresc premiul asta, eu o sa fiu f afurisita la jurizare, zic sa stiti.

cind aveti timp uitati-va pe canalul Heineken Dropped sa intelegeti ce inseamna aventura The Voyage. e un domn din grecia, dansator, pe care – parte din aceasta aventura – l-au luat cu avionul legat la ochi si l-au lasat in cambogia pe … o barca in forma de rata. iar el trece prin tot felul de aventuri. n-are sens sa va zic ca mi-ar fi placut sa fiu si in locul lui Stavros, dansatorul grec.

***

Stiti care e singura mea consolare ca nu pot participa la concursul asta?! Toti domnii iubitori de adrenalina si aventura vor trece prin fata mea si vor trebui sa-mi zimbeasca frumos ca sa cistige premiul:))))))))

3227
uniformizaredin viata de jurat: in maxim trei pagini, caracterul unui om

din viata de jurat: in maxim trei pagini, caracterul unui om

de fiecare data cind sunt intr-un juriu care da premii, imparte bugete sau burse, poate influenta intr-o directie sau alta viata unor oameni, absolut de fiecare data incep jurizarea cu inima strinsa si cu un gol in stomac.

apoi am in fata criteriile de evaluare, incep sa citesc proiectele, mintea se aseaza intr-o schema si… magie… apa se separa de ulei.

nu stiu cum se intimpla, dar chiar si cind sunt formulare standard pot simti energia oamenilor care au completat proiectul; e acolo in cele citeva cuvinte, doar ale lor.

si vezi imediat o idee cu adevarat buna, un om care gindeste structurat, un om care propune proiectul din credinta.

cum ii vezi si pe cei care vor banii pentru ca vor banii.

***

pe parcurs ce citesc ma apuca furia; inteleg ca majoritatea celor care aplica nu stiu sa gindeasca un proiect. vor mai mult sa ceara decit sa dea. nu se gindesc la cum va merge proiectul mai departe dupa ce finantarea se va termina. nu au spirit antreprenorial.

unii n-au spirit, pur si simplu.

si cind ai in fata 50 de proiecte, orice detaliu conteaza si face diferenta. de la greselile de gramatica la forma cu care te prezinti.

***

citeodata vad idei minunate care simt ca nu vor merge pentru ca oamenii nu stiu sa le duca mai departe ca un business. si-mi doresc foarte mult sa-i cunosc si sa le explic lucruri (desi stiu ca nu am cum sa fac asta), dar ma bucur ca sunt alte persoane antrenate care ii pot ajuta in pregatire.

stiu ca pare straniu, dar dintr-o simpla aplicatie pentru un grant sau o bursa poti afla daca semnatarul va fi sau nu un om de succes. pentru ca vezi cit de structurata e mintea lui, daca stie sa gindeasca pe termen mediu sau lung… daca stie sa gaseasca solutii ca sa evolueze.

in max 3 pagini , caracterul unui om.

***

astazi am petrecut mai mult de 8 ore jurizind proiectele din Idei pentru Tara lui Andrei.

1893
tirgUn weekend californian

Un weekend californian

text de Noemi Revnic

Pentru ca astazi este Ziua Americii si pentru ca mi s-a facut dor de California descoperita in urma cu cativa ani si revizitata anul trecut, va propun un weekend Venice & Marina del Rey style, condimentat cu elemente de Las Vegas. Totul se intampla in Bucuresti, da?

Mergem la MTR, ca sa vedem expozitia “Living The Dream”, la Sala Acvariu (vernisata pana in 14 iulie). “Living the dream” este un proiect fotografic documentar despre cea mai veche comunitate de romani din Statele Unite, aflata in orasul Cleveland. Mai multe detalii gasiti aici.

Iar seara tarziu mergem sa dansam la Gaia Boutique Club, unde tema este America, desigur.

Va fac si o sugestie vestimentara, aceasta rochie inflorata, foarte Venice beach (daca nu va puneti tocuri si alegeti o pereche de flip flops), din cea mai recenta colectie capsula semnata Andreea Raicu in colaborare cu PNK casual. Capsula se numeste Flowers si puteti viziona toate piesele aici

Sambata, 6 iulie, intre 12:00-20:00, la Dalles go avem o noua editie Fashion Garage Sale, cu reduceri de 70% la colectii de vara si cu participarea unei lady dragi mie, Irina Markovits, consultant de stil. In Strada Ion Otetelesanu, nr. 2, etajul II, intre cercul Militar si Teatrul Mic, zona Cismigiu
Facebook event

Un weekend splendid va doresc si inchei cu o dedicatie muzicala:

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1520
reflexoterapie#MasterCardElite – reflexoterapie – cei mai bine investiti bani in mine in 2013

#MasterCardElite – reflexoterapie – cei mai bine investiti bani in mine in 2013

ieri am facut pentru prima data reflexoterapie.

La Orhideea Spa timp de o ora o doamna minunata, Maria (de care am descoperit ca ma leaga mai multe lucruri decit imi puteam imagina), a masat diverse puncte din talpa mea transformindu-mi corpul in ceva extrem de fluid si de usor.

a inceput cu a-mi inveli picioarele in prosoape calde, apoi mi-a facut drenaj manual apasind in locuri cheie pe pulpa piciorului si, dupa citeva clipe, s-a concentrat doar pe talpile mele.

am aflat ca distinsul meu creieras (nabadaios) este plasat in virful degetelor mari, ca sinusurile stau pe alte virfuri de degete si, in timp ce mingiia apasind uneori talpa piciorului, organismul meu reactiona uneori sonor.

la un moment dat a inceput sa-mi cinte stomacul… iar Maria cind a auzit remarca mea cum ca se aude gilceava din stomacul meu a ris “pai raspunde, ne arata ca am fost si eu pe acolo pe la el”

***
daca nu ati incercat niciodata reflexoterapia, vi-o recomand din inima. e senzational efectul si forma suprema de usurare si relaxare pe care o simti. plus ca este si o terapie foarte sanatoasa.

banuiesc ca e foarte important cine e terapeutul, cit de bine se pricepe si atentia pe care ti-o acorda.
va recomand sa mergeti la Orhideea Spa, sa o cereti pe Maria.
terapia costa 125 ron.

eu am incercat ieri si masajul gitului si al scalpului, o alta minune a relaxarii care costa 75 ron.

si pentru ca am platit cu un MasterCard Gold, iar Orhideea Spa e in programul MasterCard Elite, am beneficiat de reducere de 15%.

***

au fost cu siguranta cei mai bine 170 ron investiti in mine anul acesta pentru ca nu doar m-am relaxat foarte mult (vin dupa o perioada f aglomerata), ci mi-a dat si f multa energie. mi se pare ca am avut o vacanta de o saptamina, desi am petrecut in centrul spa doar o ora si jumatate.

mi-a placut atit de mult incit acum doresc sa invat si eu sa fac un asemenea masaj. pentru cine-l merita.:)

***
MasterCard Elite este un program destinat posesorilor de carduri premium MasterCard in care mai multe magazine, centre de frumusete sau de divertisment poti primi discounturi speciale. Proiectul e despre a transforma orice actiune de a cumpara intr-o experienta frumoasa, iar cei care se afla in aceste centre sunt pregatiti cu sfaturi si recomandari pentru fiecare client.

3709
xfactor-logo-01041110 reguli despre cum să te faci remarcat la audițiile X Factor

10 reguli despre cum să te faci remarcat la audițiile X Factor

Incep auditiile X Factor si, daca as fi printre concurenti, mi-ar placea sa stiu asta. ( un capitol din ebook-ul Culisele X Factor – cum sa cistigi un concurs de 200.000 euro)
***

X Factor este un concurs de talente muzicale la care cei mai mulți dintre concurenți se înscriu pentru a obține notorietate. Chiar dacă nu ajungi în finalele transmise în direct, audițiile te pot face celebru dacă ştii să-ți joci cărtile corect şi te faci remarcat astfel încât să fii unul dintre personajele prezentate în episoadele despre audiții într-o formă care va rămâne în mintea spectatorilor.

1. Diferențiază-te

Aminteşte-ți că la audiții vor fi mii de oameni care, asemeni ție, vin acolo pentru că ştiu să cânte. Sau cred că ştiu să cânte.
Ca să te remarci şi să ai momentul tău într-unul din episoadele care vor fi difuzate la tv trebuie să te gândeşti cum să ieşi din mulțime. Un detaliu vestimentar (în audițiile sezonului 2, un concurent a devenit personaj pentru că purta un tricou cu steagul României), povestea pe care o spui, un cântec surpriză etc.

2. Pregăteşte-ți discursul pe care-l vei spune în fața juratilor

Da, habar nu ai ce te vor întreba, dar dacă îți pregăteşti câteva vorbe despre tine (detalii care să emoționeze şi să-ți contureze personalitatea, să arate pasiunea ta pentru muzică şi să-i facă pe jurați să înțeleagă că eşti hotărât să faci eforturi susținute pentru o carieră în showbiz) îți va fi mai uşor. Poți să joci ca în piesele lui Caragiale: ei te întreabă ce vor, tu le răspunzi ce ştii.

3. Look-ul trebuie să lase loc de transformare

X Factor este un show despre oameni obişnuiți care pe parcursul câtorva luni ajung vedete, cu tot ceea ce înseamnă vedetă – look, atitudine, notorietate. Nu te machia prea mult, nu te îmbraca prea ostentativ; încearcă să te prezinți cu un look care să le trezească curiozitatea juraților şi să-i facă să spună: “Da, l-am putea transforma într-un star.”

4. Învață ce haine îți vin bine

Audițiile sunt singurele momente din concurs când nu se ocupă stilişti de imaginea ta.
Caută regulile de bază în ceea ce priveşte vestimentația în funcție de forma trupului şi încearcă să-ți alegi din garderobă haine care să-ti flateze silueta (dacă n-ai cele mai frumoase picioare, nu veni la audiții în pantaloni scurți, oricât de cald ar fi).
Poți începe cu aceste articole: ce haine ti se potrivesc in functie de forma corpului, reguli care sa te ajute sa-ti vina hainele bine .
Dacă nu te descurci, mai bine mergi pe un drum onest şi îmbracă-te simplu – tricou şi jeans. Aminteşte-ți regula 3 – trebuie să laşi loc unei transformări.

5. Ai grijă la detalii

Nu ştii niciodată din ce unghi te vor filma când eşti pe scenă, aşa că nu-ți alege haine care să (te) arate bine doar din față. Manichiura e un detaliu foarte important, ai să cânți cu microfonul în mână, iar pe cameră, la prim plan, se va vedea dacă ai – sau nu – mâinile îngrijite.

6. Fă spectacol

Gândeşte-te ce faci pe scenă, pregăteşte-ți o coregrafie şi spune o poveste prin momentul tău.
Andrei Leonte, câştigătorul primului sezon X Factor, a venit la audiții cu o fotografie a lui Natalie Portman, s-a aşezat jos, pe scenă, şi de acolo – ca un personaj în relație cu versurile cântecului său – a interpretat piesa celor de la The Script, The Man who can’t be moved

7. Nu te certa cu juriul

Da, jurații precum Cheloo vor găsi întotdeauna ceva rău de spus despre prestația ta pentru că eşti încă amator şi chiar şi cei care fac meseria asta de mulți ani sunt imperfecți, dar… Nu -i contrazice pe jurați şi nici nu te certa cu ei. Sau fă asta dacă ştii că ai cântat atât de prost încât e singura ta şansa să te vezi la televizor. (La audițiile sezonului 2 un concurent l-a înjurat pe Cheloo, iar în culise l-a zgârâiat pe Răzvan Simion; a fost prezentat într-unul dintre episoade, dar nimeni nu-şi mai aminteşte numele lui.).

8. Împrieteneşte-te cu ceilalți concurenți

Foloseşte-te de audiții ca să-ți faci networking, împrieteneşte-te cu ceilalți concurenți şi nu te sfii să le dezvălui din ceea ce ştii. Generozitatea te va evidenția şi îți va da încredere în tine, în plus talentul nu ți-l poate lua nimeni – daca ştii să cânți, ai să o faci bine chiar şi dacă ai ajutat un concurent care avea nevoie de un sfat.

9. Alege-ți un cântec care să fie memorabil şi în conformitate cu imaginea pe care vrei să o transmiți

Dacă alegi un cântec vechi, vei avea o imagine vintage, dacă alegi un cântec nou, vei fi perceput “cool”. Dar orice ai alege, ai în minte că înainte de a fi un cintec care să-ți placă, trebuie să fie ceva care să ți se potrivească.

10. Documentează-te

Citeşte despre concurs, juriu, prezentatori, caută care au fost piesele cele mai de succes ale concurenților din alte țări în care este X Factor, vezi înregistrări de la alte audiții. Chiar dacă nu o să schimbe nimic în felul în care cânți, îți vor da un mic confort în stresul care va fi pe scenă în timpul audiției.

Dacă citeşti aceste rânduri, ai facut deja primii paşi spre documentare. Succes.

2510
batikBatikuri, batikuri…

Batikuri, batikuri…

text de Sorana Savu

Dintre numeroasele obsesii pe care le-am dezvoltat pe parcursul anilor nu putea, evident, sa lipseasca una legata de saluri, esarfe, baticuri de toate felurile si de prin toate colturile lumii.

As putea sa va tin de vorba mult si bine despre Jamawar si Kani, despre exploziile de culori de pe Pavlov Posad, despre matasurile din Bursa, despre Montze din Barcelona, care brodeaza cele mai minunate saluri de flamenco sau despre capele de casmir cu care imi incarc bagajele de cate ori ma intorc din Anglia. Pentru ca in Anglia e intotdeauna mai frig decat ma astept eu si… ce-ai putea sa pui repede pe tine? Un sal sau o capa de casmir.

Ramona Darie (o gasiti pe Facebook) a reusit sa-si transforme propria obsesie pentru saluri turcesti in ceva mai constructiv, lansand de cateva luni Batik.ro. Cum am descoperit-o? Printr-o intamplare simpatica si o imbinare fericita de online cu offline.

Pe scurt, am dat peste un Ad de Facebook care mi-a atras atentia luni, am comandat doua (pardon, cu contributia Soniei, chiar trei) saluri pe site-ul batik.ro si, pentru ca tropaiam de nerabdare, am cerut transport cu curier rapid la tarif special (n-am vazut ca era gratis pentru Bucuresti). Motiv pentru Ramona sa ma sune si sa ma corecteze cu amabilitate, si dupa asta sa ma tina un sfert de ora la telefon, povestind noi dintr-o data despre diversele experiente pe care le-am avut cu diversele culturi si traditii de saluri.

Cum a doua zi curierul deja ne aducea salurile, motiv de veselie subita in birou, am sunat-o din nou pe Ramona sa-i spunem ca mai are doi client fericiti. Azi Ramona ne-a vizitat sa ne arate live alte minunatii – monocrome sau cu complicate modele in tesatura.

Veti recunoaste motivele traditionale turcesti florale – de la garoafe la lalele si rodii – dar si universalul motiv Paisley care se potriveste pe orice tesatura nobila. Materialele sunt incantatoare – combinatii de casmir si matase, cat sa fie si calduroase, si racoroase, desi sincer, la cum arata, aspectul functional e secundar.

Scriu acest post fara stirea colegelor mele, care mi-au interzis sa povestesc si altora despre Ramona si salurile ei superbe, dar nu pot sa ma abtin si stiu ca si alte persoane care imi impartasesc obsesia s-ar bucura. Ramona pleaca in vacanta la mare acum, dar sotul ei ramane la butoane, pe batik.ro, asa ca puteti sa-l deranjati pe el.

*
Sorana Savu este specialist in comunicare, senior partner Premium Communication

2177
dominocoincidente si insomnii

coincidente si insomnii

cronologia unor fapte banale care, pentru ca asezate intr-un anume context, ma incurca de citeva zile.

 

acum 2 duminici m-am intors de la un gratar de la Snagov in masina cu un tinar domn si cu prietena lui.

pe el l-am mai vazut o data in viata mea, pe strada, cind am facut cunostinta in viteza, prezentati de fratele lui, pe ea niciodata pina in acea duminica.

in masina discutam despre filme. domnul foarte cinefil, atit de cinefil ca putea sa spuna numele unor actori imposibili si anii aparitiei unor filme de demult. vorbim despre Tornatore, habar n-am cum am ajuns la el. (nu le-am povestit ca locuiesc linga un cinematograf si ca traiesc zilnic ca in Cinema Paradiso). imi spune de noul film al lui Giuseppe Tornatore, La migliore offerta, ca abia asteapta sa-l vada si-apoi ma intreaba daca am vazut Una pura formalita, in care Roman Polanski e actor.

cum nu-l vazusem, imi da tema pentru acasa sa-l vad, dar si sa vad si Il Postino (prietena lui completeaza extrem de relaxata si de usor numele actritei din rolul principal -Maria Grazia Cucinotta – si eu ma gindesc “mama, ce familie de cinefili”). spun ca probabil o sa le vad catre sfirsitul saptamnii si incepem sa povestim despre altele.

***

duminica aia, 23 iunie, ramine in mintea mea bine asezata. din noaptea aceea dorm in medie 6-7 ore, in conditiile in care pina la acea data daca dormeam 4 ore ma consideram un om normal. dupa citeva zile somnul a inceput sa ma incurce desigur: imi ia din timpul pe care-l alocam cititului sau altor activitati.

joi ma manifest chiar in acest sens pe blog explicind cam ce inseamna insomnia pentru mine si  prin cite am trecut in speranta ca imi trece. imi fac si o programare la medic pentru analize ca sa vedem care sunt micile detalii care ma fac sa dorm intr-o saptamina cam cit n-am dormit in ultimele 3 luni.

***

vineri seara ajung sa vad filmul Una pura formalita. Il gasesc online, nici nu e nevoie sa piratez ceva, ma uit direct pe un site la liber (e si pe youtube aici)

pe la jumatatea filmului personajele principale interpretate de Polanski si Depardieu poarta urmatorul dialog:

– discutam de insomnie…

– da, si eu am avut insomnie pentru multi ani.am incercat toate remediile, toate terapiile posibile sau imaginabile, somnifere… nimic n-a mers, apoi citiva ani mai tirziu, dintr-o data s-a oprit. m-am vindecat , pur si simplu. peste noapte. sa nu va pierdeti speranta, se poate vindeca

– eu nu vreau ca insomnia mea sa se vindece…insomnia mi se potriveste, e cel mai bun colaborator al meu.
pot sa scriu cind ceilalti dorm.

opresc filmul si ma gindesc rind pe rind:

– cam care era posibilitatea sa gasesc intr-un film recomandat duminica dupa amiaza ceva care face trimitere la o chestiune cu care ma confrunt din ziua aia?

– daca as fi vazut filmul chiar in seara aceea, replicile acestea n-ar fi avut acelasi impact, pentru ca eram – conform noptilor precedente- insomniaca.

– l-am vazut insa la 2 zile dupa ce am scris pe blog ceva similar cu replicile din film.

inca ma mai incrunt cautind o explicatie. si ma amuza teribil coincidenta. asa cum a fost asezata ea cronologic de parca a pus cineva intimplarile in ordinea asta. oricare alta ordine a faptelor n-ar mai fi avut efectul asta de buuuuum.

si mai e si titlul filmului… Una pura formalita:)

3520
zinger tea detaliuvara la Origo… dilema “eu ce aleg???”

vara la Origo… dilema “eu ce aleg???”

n-am mai fost de ceva vreme la Origo, cafeneaua aceea minunata de pe Lipscani in partea de jos, de dincolo de Calea Victoriei.

am mai scris ca sunt prietena cu Mihai Panfil, domnul care face magie cu cafeaua acolo, si ca ii datorez multe din lucrurile pe care le stiu despre cafea.

astazi mi-am fixat o intilnire acolo si la recomandarea fetei care ne servea am gustat ceva din meniul de vara, ceva care se numeste

Molecular Affogato –  o spuma moleculara de espresso, alaturi de o cupa de inghetata rece

a fost senzational la gust, drept si pentru care am cercetat tot meniul, am vazut minunatiile noi, am cerut fotografii si acum vi le arat si voua. o sa vi se faca pofta sunt sigura.

 

·         Coffee Soda- cafea cu sifon si o usoara aroma de portocala

·         Ciresar- o bautura de inspiratie 100% romanesca, cu ingrediente traditionale: palinca si suc de mere si un eventai de mar caramelizat

·         Zinger Tea – Mușețel, rooibos, căpșune și cireșe, rom Sailor Jerry

·         Notes of Passion – un mix de citrice si rom, alaturi de un pahar de spumant rece

·         Sinergy  – Vin roșu, piure căpșuni, cherry brandy, alaturi de cubulete de cheedar si cheese

am spus de multe ori ca-mi place la Origo. locul arata f f simplu, minimalist, nu e cu nimic ostentativ, scaune si masute din lemn. si asta pentru ca toata atentia cade pe cafea, ceaiuri si cocktailuri, pe experienta pe care consumatorul o are in raport cu ce consuma.

sa-i vizitati, o sa va placa foarte mult sunt sigura. ii gasiti aici

1865
ciupercamagia se intoarce catre tine cind te astepti mai putin

magia se intoarce catre tine cind te astepti mai putin

ieri am trait un moment magic.

la finalul duminicilor culturale din cadrul festivalului Enescu ( o intilnire Neagu Djuvara vs Sever Voinescu) , o tinara a venit la mine si m-a intrebat:

“Sunteti Cristina Bazavan?”

evident mi s-a facut rusine, evident as fi vrut sa plec de acolo in urmatoarea secunda. am ingaimat un sters “chiar ea” si m-am cautat prin suflet de un zimbet pentru ca si domnisoara din fata mea era incurcat emotionata.

“Nu cred ca va mai aduceti aminte de mine… Ati scris despre mine si m-ati ajutat.”

ma uitam la mina cu care-si atingea gitul, semn de nevoie de protectie, ii simteam emotia din glas, ma emotionasem, dar habar nu aveam cine e.

“Ati aflat despre mine de la Marius Manole, mi-era greu si imi cautam un loc de munca. Si-ati scris despre mine. Si m-a ajutat mult.”

“Acum ai loc de munca?”

“Da, si muncesc tot in zona teatrului, cu Mihaela Sirbu.”

“Ce frumos. Ma bucur.”

“Voiam sa va spun ca va multumesc. Atit. O zi buna.”

si-a trecut pe linga mine, in timp ce mi se pusese un nod in git. am apucat sa raspund, uitindu-ma pe dupa umar “eu iti multumesc. iti dai seama ca mi-ai facut ziua foarte frumoasa?”

**

astazi am cautat sa vad ce am scris despre ea. a fost rugamintea mea speciala, de acum doi ani, din Ajun de Craciun pentru voi: sa o incurajati si sa-i trimiteti daruri sonore sau vizuale pentru ca trecea printr-o perioada grea. 

si daca scriu astazi, aici, din nou, aratindu-va continuarea povestii e ca sa va spun si voua inca o data ca lucrurile astea functioneaza… ca magia se intoarce catre tine cind te astepti mai putin…

multumesc.

3320
dantelaAi incredere in cosmeticele bio?

Ai incredere in cosmeticele bio?

text de Mihaela Dumitrescu

Citeam recent pe un blog un mic studiu facut pe cca. 300 de persoane care au avut bunavointa sa raspunda la un chestionar – de ce nu folosesc romanii cosmetice bio ?

Si motivele erau in ordine descrescatoare: pretul prea mare, accesibilitatea, increderea si lipsa de informatii.

Pretul poate lasa loc la largi polemici pentru ca de fapt aici trebuie vazut pret raportat la calitatea produselor, la beneficiile lor, la valoarea perceputa si de ce nu la ce NU contin. Plus faptul ca nu sunt produse in masa si nici materia prima nu se gaseste chiar pe toate drumurile fiind asa cum am mai spus criterii destul de dure de selectie a culturilor ecologice, organice.

Referitor la partea de accesibilitate imi place sa cred ca aici se lucreaza si apar tot mai multe magazine fizice, shop-uri online si chiar in marile supermarketuri apar sectiuni de bio.

Partea cu lipsa de informatii – aici intr-adevar e o problema pentru ca BIO nu e un domeniu care sa genereze inca asa mult interes si nu e foarte mediatizat, plus ca “ar deranja” marile branduri. Dar internetul abunda in genul acesta de informatii, totul e sa vrei sa afli si sa ai curiozitatea sa vezi ce inseamna cu adevarat bio, care sunt efectele negative ale unor ingrediente, conservanti si  lista poate continua.

Si am lasat la urma partea de incredere, unde te lovesti de ca de o usa inchisa pentru ca unii incearca timid sa construiasca ceva si altii darama, macina increderea.

Si eu am primit intrebari de la clienti de genul “da chiar e bio?” si de fiecare data am oferit informatii referitoare la cum pot verifica acest lucru: 1. Certificarea bio si 2.Ingredientele.

Aceste certificari sunt de fapt un fel de sigiliu de calitate pentru cosmeticele naturale,  sunt garantia ca acele produse au trecut prin niste filtre foarte stricte de verificare si au fost sau nu admise, au primit statutul de bio.

Marile institute care dau aceste ceritificari sunt : ECOCERT, NaTrue, Demeter, BDIH, Soil Association. Verificati ca siglele acestor institute sa fie pe ambalajele produselor bio si asa aveti garantia ca ce folositi e cu adevarat bio.

Dar pe de alta parte, citind recent un articol despre Soil Association care a verificat produse care aveau label de Natural (deci aveau claim de marketing ca sunt naturale dar nu aveau certificari) mi-am dat seama cat de usor poti pierde increderea. ..Va invit sa-l cititi si voi si sa imi spuneti ce parere aveti

(Nota – studiul il puteti gasi pe blogul Jurnal bio)

*

Mihaela Dumitrescu este creatoarea shop-ului on line Seebio, cu cea mai mare diversitate de produse cosmetice bio dintre shop-urile romanesti, toate certificate international.

 

austriaAustria: Cand vrei ca timpul sa stea in loc

Austria: Cand vrei ca timpul sa stea in loc

text de Elena Prodan

***

Ti-ai tinut vreodata respiratia…incercand sa pacalesti timpul sa stea in loc? In Oetz, in inima muntilor, la apus, pe lacul Piburg  pe un ponton, o orchestra simfonica cu traditie din 1826 a cantat Strauss pentru noi. Si timpul s-a oprit. Si cuvintele noastre.

O doamna in varsta, de langa mine, cu pigment specific austriac, blonda, cu pielea alba si cu ochii albastri, imbracata intr-o haina neagra, statea sprijinita in umbrela cu spatele perfect drept. Era singura. Isi clatina trunchiul in ritmul undelor marunte de pe lac, in ritmul muzicii lui Strauss si pe toata durata concertului pe fata ei a fost un zambet discret si lacrimi in coltul ochilor. Si noi am fost la fel.

Astfel am schimbat registrul dupa senzatiile extreme de la Aria 47. La concert am ajuns dupa ce am mers pe o poteca intunecoasa prin padure. In mod normal ar fi durat 10 minute plimbarea. Noua ne-a trebuit mult mai mult pentru ca era imposibil sa nu te opresti sa faci poze. Natura era din nou din povesti.

Ne-am incheiat ziua pe marginea lacului ghemuiti unii in altii fara sa ne pese prea mult de frigul noptii. Cumva ne obisnuisem cu frigul. De dimineata fusesem la ghetar la Solden la nu mai putin de 2675 m. Ningea si oriunde te uitai, imprejur in departare…era zapada si noi fantasme. Si tuturor ne-a venit in minte gandul ca in tara trebuie sa fi fost peste 30 de grade…Copii din noi nu au rezistat si ne-am bulgarit serios. Si cand zic serios, vorbesc serios.

Am plecat de la ghetar si cuminti l-am urmat pe ghid care ne-a oprit intr-o parcare in mijlocul lui nicaieri. Am pornit pe o poteca in sir indian. Ma repet deja, stiu. Dar trebuie sa spun. Din nou natura hipnotizanta. Am ajuns la o cabana veche de 300 de ani in Gampe, unde proprietarii ne asteptau cu masa plina de bucate traditionale. Varza, galuste, cartofi, carnati, oua, apine de casa. Pare o combinatie nastrusnica, dar cat de delicioasa! L-am cunoscut pe Jakob care mi-a adus aminte de Nicolai Tand, la fel cald, cu zambet larg. A gatit cu noi si ne-a invatat sa facem Kaiserschmarren- un desert traditional austriac, cumva imparatul deserturilor ni s-a explicat (Kaiser inseamna imparat). De abia astept sa-mi adun prietenii acasa si sa prepar acest desert.

Solden a mai insemnat pentru noi din nou spa, masaj, rasfat. Si surprize. La Bergland Hotel ne-am intalnit cu Iulia care a avut grija de noi. Iulia este din Medias si a plecat de aproape 20 de ani din tara. Vorbeste cu accent ardelenesc si i s-a luminat ochii cand ne-a vazut. Ne-a povestit despre toate produsele folosite la SPA, produse care se gasesc doar pe o raza de 40 de km in zona. Totul natural, totul avand la baza materie prima autohtona. Mi-a placut tare fericirea ei.

Duminica a fost ultima zi in Austria. Stiu deja ca o sa vreau sa ma reintorc aici vara. Inca nu imi pare rau ca plec pentru ca mai avem de facut o oprire pe care mi-am dorit-o din tot sufletul. Cum nu am fost niciodata la Viena, si pentru ca eu cred ca atunci cand iti doresti ceva …se va intampla, am reusit sa ii instig pe prietenii mei cu care calatoresc intr-una dintre masinile Dacia dedicate acestei tabere sa plecam la o ora indecenta (5 dimineata. De obicei nici inima nu-mi bate la ora aia) si sa petrecem cateva ore la Viena. I love u so much Cristina, Cosmin, Mariciu pentru ca imi faceti aceasta bucurie. Si da, stiu deja ca o sa imi doresc sa ma reintorc si la Viena.

A ramas concluzia ca niciunul dintre noi nu mai putem spune ca Austria este frumoasa doar iarna. Va veti convinge de acest lucru daca urmariti pe Instagram si pe Facebook hashtagurile #TFB5 #occupyTyrol

Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri, ediția a cincea, este un eveniment organizat de Foto Union și Austria.info cu sprijinul Dacia Group și Hotel Continental Forum Oradea.

fotografiile sunt realizate de Cristian Sutu

2095
claire 2oglinzi, fantome si aparente

oglinzi, fantome si aparente

O artista din Franta, Claire Lavabre, a inventat o oglinda care reflecta imaginea din fata sa doar pe un fundal intunecat.

Aceeasi oglinda asezata in fata unei forme albe reflecta o imagine in ceata, neclara, ca a unei fantome. Designerul francez dezvolta modele de oglinzi, dar…

 

… creatia ei pare a fi o metafora minunata pentru ceea ce facem zilnic: ne petrecem atit de mult timp ca sa aratam altfel pentru ceilalti si, de fapt, ei ne cunosc cu adevarat cind imaginea noastra e intr-un fundal intunecat.

caracterul oamenilor se vede in conditii extreme.

 

despre oameni perete si oameni oglinzi, aici, dintr-un speech la WoW din 2010

 

 

1882