Cristina Bazavan - Blogul Cristinei Bazavan

13 years ago

Ii cunosc de undeva

stiti ca imi plac emisiunile care sunt un melange de divertisment clasic cu reality show. am teorii intregi despre acest gen de show-uri, dar ce imi place cel mai tare e ca pe parcursul unui asemenea spectacol poti vedea cum e caracterul protagonistilor , cit de mult spirit de competitie au, cit de talentati sunt etc etc

acum citeva zile am fost in culisele emisiunii Te cunosc de undeva si, desi am vazut toate editiile emisiunii si m-am prins cam cum sunt cei pe care nu i-am intilnit niciodata, sa-i urmaresc pe concurenti la fata locului mi-a adus o multime de alte informatii simpatice.

***

Cred ca Delia e timida

Stiu ca imaginea pe care o are Delia are legatura nu doar cu vocea ei incredibila, ci si cu look-ul sexy si degajarea cu care vorbeste despre orice, oricind.

La repetitiile de dinaintea filmarilor, am vazut-o pe singura pe scena, cu o expresie a fetei care trada incordarea si concentrarea (il are de imitat pe Mick Jagger in show-ul din seara asta) . Nu erau spectatori in sala, dar si-a facut toate miscarile, a cintat ca si cum ar fi fost in live, cind ar fi putut doar sa marcheze “pasii” ca sa stie operatorii ce sa filmeze.

Am vazut-o insa in cabina fetelor de la costume si , desi eram 4-5 persoane acolo, cum se faceau pauze mai mari in conversatie, Delia intervenea cu o gluma. Ca si cind i-ar fi fost frica de liniste. Ca si cind mai bine conducea ea “ostilitatile” decit sa se lase pe miinile altora.

Atentia cu care urmarea reactiile celorlati ca sa le “umple” spatiile, dar si reactia de dupa ce a cintat in show (“a fost bine? hai pe bune, nu-mi zice asa de complezenta”) m-au facut sa ma gindesc la un om timid, delicat si foarte sensibil, care -si ascunde interiorul sub masca unei exuberante bine antrenate.

Cosmin Selesi

Dupa ce niste ani m-am uitat in serialele tv la personajele negative interpretate de Cosmin Selesi, l-am cunoscut din intimplare la petrecerea de lansare a agentiei de casting a lui Dragos Bucur. Super cald si foarte simpatic.

In culisele Te cunosc de undeva era cu totul altul decit cel exuberant de la tv, parea ca-si salveaza energia pentru filmarea lunga care urma. Pe scena, cind a inceput show-ul, m-am gindit ca relaxarea lui de a face misto de propria-i persoana, precum si umorul spontan e posibil sa fi fost caile sale de supravietuire in adolescenta. Nu e chiar cea mai inalta persoana din lume si imi imaginez ca in liceu i-a fost greu sa se impuna in gasca. N-am apucat sa-l intreb daca i-a iesit sa fie liderul gastii, dar dupa lejeritatea si diplomatia cu care mobiliza publicul in pauze ca sa fie cit mai activ la aplauze, banuiesc ca el a fost seful.

Are tot respectul meu pentru lejeritatea cu care se arunca in gol, mistocarindu-si defectele.

Jorge e un tip foarte ambitios si cu mult bun simt

Pina la acest show habar nu am avut ca Jorge chiar cinta si poate sa interpreteze o gama larga de stiluri, desi stiam ca e foarte tare in Romeo & Juliet (musical pe care-l vedeti la Opereta). Editiile TCDU pe care le-am vazut pina acum , mi-au format deja o imagine despre cit de ambitios este si cit de profesionist (imi place foarte tare cum se “arunca” cu totul in fiecare personaj), dar habar nu aveam ca este un tinar cu atit de mult bun simt. Am povestit 5 minute (din intimplare pe un subiect mai delicat) si bunul lui simt, faptul ca nu voia sa comenteze chestiunile delicate, m-au facut sa-l plac si mai tare.

am mai spus-o, cred ca Jorge daca s-ar fi nascut la Londra ar fi fost o super mare vedeta de musical. Sper insa sa faca un reel cu fragmente din transformarile din acest show si din ce a lucrat la Opereta, reel pe care sa-l trimita tuturor directorilor de casting de la teatrele de musical din Londra. chiar cred ca locul lui e acolo si il va remarca cineva; trebuie doar sa le spuna ca exista si el pe lumea asta.

CRBL e de caracter

In editia din seara asta Jorge il imita pe CRBL. Mi se spusese dinainte ca de cind au inceput filmarile, cei doi s-au imprietenit, dar ma gindeam ca e o informatie PR-istica.

Numai ca, inainte de a intra Jorge in scena ca sa cinte o piesa de la CRBL, noul sau prieten a facut o repetitie cu publicul “hai, stiti refrenul, hai sa-l zicem o data. hai sa-l sustinem pe Jorge”. Publicul a cintat cu CRBL, iar cind Jorge a intrat in scena, toata lumea era deja in picioare si aplauda frenetic. Foarte tare mi-a placut cum si-a sustinut prietenul.

In plus, inainte de a incepe filmarea, l-am vazut pe CRBL in culise, la machiaj (il imita pe Artanu de la Timpuri Noi). Purta o conversatia care parea familiara.

“Ai sunat-o pe Elena? Pe unde e?”

Stiind ca Elena e sotia sa, m-am gindit ca vorbeste cu cineva care e din staff-ul personal si ca-si rezolva ceva chestiuni private.

Mai tirziu in show am inteles ca de fapt Elena venea la filmare. O veti vedea pe fiica lui CRBL intr-un super moment. Super super funny.

***

Preferatele mele in show sunt Maria Buza si Lora Petrescu.

Pe Maria Buza o stiu din teatru si ma bucur tare ca acum poate sa o vada mai multa lume si sa inteleaga ce super femeie este. abia la aceasta emisiune m-am prins ca ea este si foarte sexy, dar ca-si ascunde sex appeal-ul (habar nu am de ce). In culise Maria a vrut sa imparta cu noi mincarea si facea glume cu toti concurentii ca sa-i detensioneze, dar daca erai atent la gesturile ei puteai vedea ca are emotii si ca, desi totul e o joaca, se ia foarte tare in serios, ca sa aiba un numar impecabil. Super super profesionista.

Daca v-a impresionat macar o secunda in acest show, va rog mult mult mult cautati-o pe Maria Buza in teatru ( o gasiti in spectacole minunate alaturide gasca magica administrata de Lia Bugnar)

Lora Petrescu are un show incredibil in spectacolul de diseara. Un mega mega Michael Jackson pe care l-a repetat sustinut, in culise, cit au filmat colegii ei. E foarte ambitioasa si perfectionista. Si e de multi ani preferata mea ( de la un interviu pe care i l-a acordat lui Adi Telespan). Sper ca si ea sa trimita ca si Jorge, inregistrari catre directorii teatrelor de musical de la Londra (sau New York) pentru ca este incredibila. mi-nu-na-ta. si n-are cum sa nu fie remarcata.

***

duminica dimineata va mai spun povesti din culisele acestei editii Te cunosc de undeva. (desi am fost la filmari, habar nu am cum au fost punctati de juriu pentru ca m-am cerut afara singura. ca sa pot sa vad spectacolul cu bucurie si surpriza la tv. diseara de la 20.20)

ziua 2, Siemens Race – oameni si povesti

diverse

13 years ago

ziua 2, Siemens Race – oameni si povesti

stiti ce e frumos la evenimentele in care mai multi oameni care se cunosc din vedere trebuie sa stea impreuna mai mult timp? cu fiecare ora petrecuta alaturi, oamenii devin asemeni cepelor: cind indepartezi usor foile de la exterior, ajungi sa cunosti “miezul” si sa te emotionezi.

la prima cina (joi seara), baietii povesteau despre fricile lor (era vorba mai ales de frica de avion) si, desi tonul era unul care genera hohote de ris, dincolo de cuvinte puteai vedea fragilitatile. discutiile cu garda jos au continuat si dimineata la micul dejun, iar asta mi se pare minunat, pentru ca, desi oficial suntem intr-o competitie, incep sa se dezvaluie oamenii si sa se imprieteneasca.

si apropo de competitie, ca sa fie siguri ca ne e bine, baietii ne urmaresc discret in traseu. in prima zi ne-a urmat indeaproape Dan Santimbreanu de la Siemens, iar ieri au plasat discret masina noastra – pe care o conduce Cristina Chipurici – la mijlocul coloanei branduite cu Siemens Race, iar Andrei Crivat, care era in masina din fata noastra cu Marius Sescu, se oprea la intersectii pina cind era sigur ca l-am vazut pe unde o ia. stiu ca sunt detalii, dar lucrurile astea spun multe despre gasca din competitia asta.

***

CET Govora, cosurile care ard fara sa scoata “fum”

prima vizita a zilei de ieri a fost la Centrala Electrica de Termoficare Govora, unde Siemens a instalat niste filtre performante care reduc emisia de noxe de praf.

“aveau instalatii cu emisii de noxe de 3 ori mai mult decit noua legislatie agreata la nivel international si le-am facut o propunere in care a contat pretul; dar ei nu stiau ce vor primi; nu stiau ca la banii aceia, putini, se vor trezi in uzina cu varianta de lux a filtrelor care realizeaza performantele cerute”

emisia de noxe agreata la nivel international este de 50 mg/Nm3, iar filtrele actuale ajuta ca emisia sa fie la 30mg/Nm3. (se plecase de la o emisie de 150 mg)

e prima centrala modernizata cu aceste filtre si, daca Siemens ii mai ajuta si pe altii, mai reducem putin din poluare;

desi functionau in acel moment, praful emis de doua dintre cosurile centralei nu era vizibil cu ochiul liber (pareau ca sunt inchise). asta in timp ce linga ele, un cos nemodernizat emitea praf ca o dira de fum.

***

acum citeva mii de ani oamenii loveau pietrele intre ele ca sa obtina foc, astazi piatra e transformata in “faina” cu ajutorul unor masinarii uriase controlate de senzori.

nu m-am simtit confortabil inca de la primii pasi pe proprietatea Holcim (la Campulung Muscel), locul unde urma sa vedem solutiile Siemens pentru modernizarea a cinci mori de ciment.

(Holcim are cel mai inalt turn industrial din Europa)

cel care ne insotea punea foarte mult accent pe procedurile de protectie a vizitatorilor. “dar e chiar asa periculos locul asta?”, l-am intrebat pe Ionel (Jean) Tudose, cel mai vechi inginer din fabrica in proiectele cu Siemens. “astea sunt regulile”, a raspuns sec si-am crezut ca face glume, ca sub mustata lui carunta se ascunde un zimbet.

nici gind. masurile de siguranta erau pe bune (printre altele m-am incaltat cu niste bocanci cu virf de fier care suportau o tona greutate !!!) si sunt parte din filosofia companiei. pe una dintre aleile din fabrica era un panou cu afisaj electronic “227 de zile fara accidente”. “am avut si peste o mie de zile fara accidente, dar s-a lovit un muncitor cu ciocanul peste un deget, ceva minor, dar tot accident este, si ne-a stricat recordul”.

in hala in care erau morile era o instalatie care parea coborita din filmele despre sfirsitul lumii; o masinarie ca un burghiu urias care iti dadea impresia ca ar putea strapunge Pamintul pina in capatul celalalt. facea un zgomot infernal in rotirea ei uniforma si era controlata prin senzori Siemens – fixati pe exterior, ii vedeai cum se invirt odata cu masinaria uriasa – pentru a produce “faina” din piatra, la finetea si consistenta parametrilor dati de un computer.

in hala aia de la Holcim am trait cel mai amestecat sentiment din viata mea: frica-uimire-incredere-senzatia de ireal – de film cu mutanti si invazii extraterestre

Ionel Tudose munceste de 13 ani pentru Holcim; s-a nascut intr-o comuna pe linga Pitesti, dar s-a mutat la Campulung dupa sotie.

“acum ceva ani, au fost copiii angajatilor impartiti in grupe pe sectoarele fabricii si, dupa ce li s-au explicat regulile de protectie, au fost lasati sa-si imagineze ei cum se intimpla lucrurile. au desenat ce -si imaginau si cu creatiile lor s-a facut o carticica.”

“iar parintii au fost mindri si emotionati, nu?”

“da. cum sa nu. fiul meu a iesit pe locul 2”

Aici a fost singurul moment in care domnul Tudose a zimbit de sub mustata sa carunta. Fiul are acum 22 de ani si e student la Energetica.

***

in ziua doi de competitie am obtinut 19 puncte. am iesit pe locul 2 la o proba si pe 3 la alta, dar asta pentru ca ambele probe erau cu participarea voastra, a comunitatii de pe net. astazi avem teste care am sentimentul ca sunt pe aptitudini fizice deci… iar vom fi ultimele 🙂

***

cind privesti Siemens Race, ti se pare ca totul e usor de facut, dar pregatirea organizatorilor pentru aceasta competitie a necesitat multa munca. sunt ingineri Siemens cu care ne intilnim in fiecare oras (care nu sunt alesi la intimplare, toti au o poveste emotionala personala), sunt locuri unde au trebuit obtinute aprobari multe ca sa le putem vizita si mai sunt si competitiile zilnice.

in fotografia asta sunt plicurile cu intrebarile pentru probele din fiecare zi. fiecare plic mare contine 5 (sau 10) plicuri mici, cu mesaje individuale: probe diferite/ intrebari pentru concurs. toate sunt sigilate, iar noi concurentii le deschidem la momentul testelor. daca unul singur ar avea continut gresit (intrebarile si indiciile din alta zi de competitie), proba zilei respective ar fi in pericol.

punga aceasta cu plicuri mi se pare a fi simbolul zecilor de ore de migala pentru partea administrativa a competitiei.

***

In Siemens Race mai participa Alex Mazilu & Razvan Baciu, Alex Negrea– Adrian Ciubotaru , Andrei Crivăț– Marius Sescu, Dan Dragomir – Răzvan Pascu .

diverse

13 years ago

Experience Hotel, part 2

Cred că e ora 3 noaptea. Am avut o zi plină. Am cântat la instrumente, am făcut sport și am avut o masă de seară senzațională. Azi am pictat pereții din camera cu masa de ping pong și pentru că nu mai suportam lumina albă din casă am colorat și neoanele. Atmosfera începe să se încălzească, începem să ne cunoaștem și să interacționăm. Mi-e teamă că o să-mi fie greu să mai părăsesc casa.

Sper să dorm bine în noaptea asta pentru că e destul de ciudat să dormim non-stop cu lumina aprinsă și cu ochelarii pe ochi. În rest, totul e foarte fain. SUPER EXPERIENȚĂ! Revin … Stay tuned.

*

Timp de 4 azile Ioana Blaj ia parte la un experiment despre creativitate in afara timpului. fara tehnologie, fara lumina naturala, fara contact cu lumea “exterioara”.

in fiecare zi vom primi un mesaj de-al ei, printr-un intermediar din partea organizatorilor experimentului.

diverse

13 years ago

siemens race: oameni si povesti

A fost ziua nr 1 din competitia Siemens Race in care 5 echipe cu cite 2 bloggeri alearga prin tara intr-un traseu plin povesti minunate. Asa cum stiti deja eu fac echipa cu Cristina Chipurici

Dupa prima zi de competitie suntem cu onor la mijlocul clasamentului, cu o frumoasa tendinta de a merge catre coada, intrucit la cele doua teste pe care a trebuit sa le facem singurele (fara ajutorul comunitatii de pe facebook) am terminat ultimele. (Astazi, 11 mai, pe la 16.00 avem din nou Quiz la care ne puteti ajuta sa mai recuperam din handicap, pentru ca raspunsurile le dati voi:) va fi pe pagina mea de facebook. multumim de ajutor. )

Dar, daca nu reusim sa luam multe puncte la concurs, macar sa va spunem povesti frumoase, necunoscute inca.

9000 de colete sortate intr-o ora

“N” -ul din F A N courier (Neculai Mihai) si F-ul ( Felix Patrascanu) au fost gazdele noastre la startul cursei si pentru prima data am avut acces in culisele unei firme de curierat. Daca va imaginati ca miile de plicuri si pachete care vin sau pleaca (d)in tara sunt sortate manual, uitati-va la aceasta fotografie

La Fan courier exista o banda de sortare a coletelor prin care pot trece 9000 de pachete pe ora si, da, sunt momente din zile cind e folosita la capacitate maxima.

Banda are un scanner care vede eticheta coletului si-l directioneaza in spatiul alocat orasului de destinatie. Exista benzi care pot fi “conectate” la masini si descarcarea sa se faca direct in mijlocul de transport.

Banda de sortare este o solutie tehnica Siemens, iar Niculai Mihai povestea ca initial au vrut sa lucreze cu o alta companie, dar solutia propusa de Siemens a fost mult mai eficienta (folosea doar o jumatate de hala, printre altele). Aceasta banda de sortare a fost printre primele din lume realizate asa si, ce mi se pare mie f tare, este ca banda a fost optimizata pentru Romania, dupa sugestiile celor care o folosesc: sunt 20 de containere prin care coletele pot fi stocate din doua parti, asta pentru ca 70% din marfa este din 20 de orase.

A-ul din FAN Courier vine de la Andrian (tot Mihai, frate cu Niculai) . Cei trei au incepit afacerea intr-un apartament de bloc la sugestia lui Felix care lucrase pentru o firma de curierat, dar nu-si imaginau ca vor ajunge la 2500 de angajati. Niculai este absolvent de TCM, Felix de Drept , iar Adrian este profesor de sport si, aparent, niciunul nu are o legatura directa cu acest domeniu. Cind au vrut sa se extinda si sa-si ia o banda de sortare a coletelor au vizitat cele mai importante solutii tehnice din lume. Astazi, undeva la iesirea de Bucuresti, unde e sediul FAN Courier, se afla una dintre cele mai moderne asemenea benzi din lume.

***

Omul care s-a plimbat cu toate trenurile Sageata Albastra din Romania

Stiati ca in Romania este un domn care s-a plimbat macar o data cu fiecare dintre trenurile numite Sageata Albastra? sunt 120 asemenea trenuri la noi, toate sunt realizate de Siemens, iar Adrian Costache le-a testat de la inceput.

“18 februarie 2003, era intr-o simbata. Atunci a venit primul tren Sageata Albastra; a fost dat in folosinta in martie”, isi aminteste Adrian Costache. In aproape 10 ani , trenurile care au calatorit in Romania au ajutat la optimizarea tehnica a sistemelor pentru alte productii care merg in lume, fara voia lor. Pentru ca drumurile noastre nu sunt cele mai line, iar caile ferate cele mai noi, aceste trenuri calatoresc in conditii speciale si fiecare piesa care este uzata e preluata de Siemens pentru a fi cercetata, determinind astfel situatii speciale in care pot ajunge componentele, informatii care au plecat catre centrele de cercetare.

Cind nu munceste pentru Siemens, Adrian Costache nu merge cu trenul. Dupa atitia ani de verificari si analize, are reflexul ca atunci cind se suie intr-un tren sa descopere in citeva minute zeci de caracteristici tehnice care ies din parametri:)

( foto Dan Dragomir )

***

O minciuna care a salvat sute de mii de oameni

Domnul inginer Petre Firan este pensionar. A lucrat pentru Electroputere Craiova si, desi n-are nicio pregatire medicala, este cel care a influentat viata multor medici si pacienti din Oltenia.

In 1987, pentru ca era prieten cu doctorul Camen ( un medic internist vizionar ), si-a riscat locul de munca si-a cumparat primul ecograf din oras (printre primele din tara) sustinind in actele justificative achizitiei ca este aparatura industriala pentru testarea materialelor. Ecograful – un aparat creat de Siemens – a fost dus la clinica din curtea Electroputere Craiova si a schimbat viata a mii de oameni.

Dincolo de pacientii care au putut fi mai bine diagnosticati ( au fost zile in care s-au facut peste 100 de investigatii si diagnosticari cu acest aparat si, de-a lungul timpului au trecut prin fat alui peste 100.000 de pacienti), medicina locala a inflorit. Inginerul de la Siemens care a instalat aparatul a invatat impreuna cu doctorul Camen cum sa fie folosit (exista doar referinte tehnice din carti, dar nimeni in zona nu avea practica pe un asemenea aparat, de fapt erau foarte putini in tara care stiau sa utilizeze un ecograf pentru ca erau 3 asemenea aparate in Romania). Zeci de medici au venit si s-au scolit pe acest aparat; s-a intimplat chiar ca tinerii medici care predau lectiile cu ecograful sa ii aiba profesori pe cei care ii invatasera medicina in facultate:)

In Craiova are loc anual un congres national de ultrasonografie la care vin medici din tara, dar si din strainatate, congres la care sunt prezentate cele mai noi tehnologii medicale destinate ecografiilor, dar putin mai stiu ca totul a plecat de la acea achizitie riscanta pentru domnul Petre Firan (ar fi putut fi oricind acuzat de deturnare de fonduri).

Iata procesul verbal de predare primire al ecografului de atunci, care este functionabil si astazi, desi nu mai este folosit (au ecografe mai performante). Aparatul se afla acum la Spitalul Filantropia din Craiova.

Cum a ajuns domnul Firan sa cumpere de la Siemens? “Eu lucram cu achiziile din strainatate si Electroputere cumpara piese de la Siemens. M-am dus la Bucuresti la doamna Eva de la Siemens , era in blocul cu Capsa, si i-am spus ce am vazut cu medicul Camen, ce vrem sa cumparam.”

Domnul Firan a fost cea mai placuta si mai emotionanta intilnire de ieri; avea emotii ca se intilneste cu noi si ca povesteste, din nou, despre acest moment care a schimbat vietile unei comunitati. Ca sa fie sigur ca totul iese bine, isi scrisese pe o hirtie A4, de mina, povestea evenimentului si ne-a citit-o cu voce tremurata.

Se vedea cit de multa importanta avea pentru el faptul ca mai povesteste inca o data si cit de serios tratase intilnirea cu noi. F f f emotionant si gestul sau de a pastra procesul verbal de atunci. A fost constient ca e un moment istoric.

Intre tehnologie si minuni

Am vazut apoi, intr-un cabinet particular, al unuia dintre cei mai bine pregatiti medici internisti din Romania – doctor Mihaela Vancu -, un ecograf foarte spectaculos, produs tot de Siemens. viitorul in ecografie arata SF, acest ecograf poate realiza analiza sanului fara sa mai fie intruziv : pur si simplu preia imaginea reala si o transforma intr-o imagine 4D pe care o stocheaza separat. Cu informatia stocata medicul care diagnosticheaza poate face investigatii super spectaculoase, pentru ca poate testa elasticitatea tesutului, poate sectiona virtual paliere de 1 milimetru din san. procedura este noninvaziva.

Sunt 2 asemenea ecografe Siemens in Romania, unul la Craiova, altul la Bucuresti intr-o clinica privata, iar in Europa numarul acestor aparate nu depaseste degetele de la ambele miini: mai sunt 3 in austria, dar in vecinatatea apropiata, in tarile de pe linga noi, nu mai exista. Chiar sunt ultima tehnologie in materie si, daca aveti nevoie, va recomand cu incredere sa cereti sa vi se faca o investigatie cu acest aparat.

(revin cu adresele clinicilor)

Acest ecograf modern se afla in clinica doamnei doctor Mihaela Vancu, care a salvat multe vieti prin diagnosticarile sale cu tehnologia avansata (pentru care a facut sacrificii maricele: a aplicat pentru fonduri europene si, initial, s-a mutat cu socrii ca sa -si faca clinica in propriul apartament ). In cabinetul in care se faceau consultatiile, linga ecograful care arata ca un OZN, erau citeva fotografii de familie si mai multe icoane.

De unde se vede treaba ca si oamenii care au acces la cea mai inalta tehnologie cu care pot salva zeci de vieti, spera la minunile divine.

***

In Siemens Race mai participa Alex Mazilu & Razvan Baciu, Alex Negrea– Adrian Ciubotaru , Andrei Crivăț– Marius Sescu, Dan Dragomir – Răzvan Pascu .

culturale

13 years ago

Jurnal Experience Hotel

“Sunt în afara timpului. Nu știu unde, dar e bine și cred că va fi experiența vieții mele. Suntem într-o casă antică (ca la bunica), e friguț, nu am lumină în baie, noroc că în cele 5 obiecte ale mele mi-am luat o lumânare. Am fost întâmpinați de un pitic. E foarte, foarte ciudat, dar oamenii sunt foarte mișto. Stau în cameră cu Ioana de la Tataia și e tare drăguță. Revin cu detalii…”

***

Timp de 4 azile Ioana Blaj ia parte la un experiment despre creativitate in afara timpului. fara tehnologie, fara lumina naturala, fara contact cu lumea “exterioara”.

in fiecare zi vom primi un mesaj de-al ei, printr-un intermediar din partea organizatorilor experimentului.

diverse

13 years ago

Siemens Race incepe

de astazi incepe Siemens race, vom alerga prin tara incercind sa rezolvam teste despre solutii de sustenabilitate create de Siemens, dar asa cum stiti, nu putem trece niciun check point fara ajutorul vostru.

raspunsurile de la Quiz-uri trebuie sa le dati voi pe paginile noastre de facebook, (azi primul test pe la 10 e pe pagina Cristinei Chipurici).

diseara – cu participarea voastra exceptionala – ajungem in Craiova si va spunem ce lucruri simpatice am descoperit pe drum.

cel mai activ dintre cei care ne ajuta pe drum primeste un Ebook Reader, cadou de la noi:)

in plus, incercam sa iesim la bere in fiecare seara cu cei care ne-au ajutat in timpul zilei si locuiesc in orasul in care am ajuns. veti vedea cit de simpatice suntem:)

mai trebuie sa stiti ca raspunsurile la oricare test pe care-l avem de trecut sunt disponibile online, astfel incat sa puteti avea acces la informatii. Sursele oficiale de informatii sunt website-ul Siemens Romania siblogul Siemens

La revedereeeeee!

jurnalism

13 years ago

ce ma enerveaza f tare din munca la tv

din martie, printr-un context pe care nici nu-l banuiam, am ajuns sa prezint o emisiune la tv: Ca-n filme, la Digi 24.

lucrez de mai bine de 15 ani in presa, am facut radio, presa scrisa, am fost invitata la televiziuni, dar munca intr-un tv e foarte foarte diferita de orice alt job legat de jurnalism.

dincolo de luptele cu propriile-mi neputinte care tin de disconfortul generat de expunerea (mult prea) publica (pentru mine), e un lucru care ma enerveaza foarte foarte tare la tv.

toata atentia e centrata pe omul care apare pe sticla, restul echipei – care de multe ori munceste mult mai mult decit omul care-ti zimbeste pe ecran – e de cele mai multe ori anonima.

sa zicem ca reporterii “se mai scot” putin; intra in contact cu diverse personalitati si macar oamenii din industria pe care “o acopera” jurnalistic ii apreciaza si le recunosc meritele. ba chiar le apare si numele pe unele materiale, deci sunt cumva recunoscuti pentru munca lor. desi e o recunoastere prea mica pt cit muncesc.

dar dincolo de ei (si de operatorii care merg pe teren si-si vad si ei numele pe materiale) e o armata de oameni despre care nu aflati niciodata. de la doamnele din cabina de machiaj (care iti pot schimba dispozitia cu un cuvint, iar prestatia ta de prezentator sa fie mult mai buna), pina la oamenii care sunt pe platourile de filmare – sunetisti, operatori – sau pina la cei care sunt in cabinele de montaj sau in regia de emisie.

fara ei nu se poate. pur si simplu, prezentatorul nu poate zimbi catre public, darmite sa mai si spuna lucruri inteligente catre spectatori.

de fiecare data cind mai descopar cit un super om in echipa tehnica ma apuca spumele pt ca nu exista platforma prin care si ei sa fie promovati.

***

astazi de exemplu, in timp ce filmam pentru editia urmatoare Ca-n filme, am descoperit ca unul dintre domnii care se afla in spatele camerelor de filmat e un foarte talentat fotograf , ca are blog si ca blogul lui e pe locul 32 in Zelist. adica si-a construit o comunitate, are relevanta pentru mediul online, e talentat.

dar voi o sa va uitati la emisiunea Ca-n filme si habar nu o sa aveti ca si el a muncit pentru ea. ca a cautat cele mai bune incadrari, ca a venit cu solutii creative despre cum sa fiu filmata.

o sa va uitati la ce povestesc eu (textele au trecut pe la un copywriter care mi le-a mai “dantelat” pentru ca am tendinta de a le face foarte serioase). o sa va uitati la documentarele si interviurile din emisiune. si-atit.

iar asta e nedrept.

asa ca incerc sa repar aici aceasta nedreptate:

– operatorul simpatic cu blog se numeste Costin Comba, iar fotografiile lui le vedeti aici.

– de data asta mi-a pus “floricele” in texte Toni Dohotariu, the big boss al departamentului de productie

– interviurile si reportajele din emisiune sunt realizate de Catalina Bucur

– montajul si conceptul emisiunii ii apartin lui Lucian Stan

later edit (chiar si eu l- am uitat pe fetele de la machiaj, uff)

m-a machiat ruxandra gheorghita, mi-a aranjat frumos parul: georgiana moisa

multumesc:)

foto Costin Comba

diverse

13 years ago

de ce nu cred in curele de slabit

cei care ma cunosc stiu ca sunt un dusman declarat al retelor de slabire gen “in 4 zile slabesti 5 kg mincind doar x,y,z”. mi se pare aberant sa ceri corpului tau sa “dea jos” in 4 zile ceea ce “a pus” (cu participarea ta exceptionala, prin mese multe) in doua trei luni.

am 47 de kg din liceu si n-am tinut niciodata o cura de slabire, dar … maninc multe seminte (de in, de susan), griu copt, multe salate , insa carne mai putin (fara sa fiu vegetariana). maninc atit de rar mincaruri cu sos-uri cu faina prajita, incit as putea zice ca, de fapt, nu le maninc.

dieta asta, dar si stilul meu de viata foarte activ – ca sa nu zic, in viteza -, plus ritualul meu zilnic de frumusete, ma ajuta sa nu fiu panicata cind vine primavara si trecem la fustite si rochite: nu am celulita.

prietenele mele, invidioase:) , zic ca e genetic, eu zic ca e pur si simplu de la cum traiesc si de la faptul ca am inceput sa respect niste reguli de baza, cu mult inainte de a fi asezate intr-un concept: 3M – miscare-mese echilibrate-masaj cu crema.

cu virsta pielea chiar isi pierde din elasticitate, nu te prinzi in primii ani, dar pe parcurs, daca nu folosesti creme hidratante, vezi singura cum ti se schimba structura pielii. iar eu am trisat cu natura si, de pe la 25 de ani, folosesc zilnic crema anticelulitica, pe sistemul “mai bine prevenim si ingrijim, decit sa suferim”.

pentru ca de fapt ceea ce noi numim celulita e o dovada nu doar a depunerilor rezultate din mese aiurea si un stil lenevos de viata, ci si din pierderea elasticitatii celulelor care compun pielea noastra.

***
ce vreau sa spun cu toate astea? e perioada in care peste tot apar retete de slabire si ar trebui sa fiti atente.

cred ca nu trebuie sa ne bazam pe minuni peste noapte, sa nu cumparam “slabit” in 5 zile chinuindu-ne -> nu asa construim cu si pe trupul nostru pe termen lung.

e mai util si mai sanatos, sa avem un stil de viata echilibrat care – stiu – e usor de scris, e mai greu de urmat.

Nivea lanseaza insa o platforma care ne invata trucuri de viata sanatoasa, bazata exact pe conceptul 3M: miscare-mese echilibrate-masaj cu crema.

sfaturi de la specialisti : nutritionisti, dermatologi, medici; sfaturi de la oameni care nu v-ar recomanda niciodata “muriti de foame ca sa aratati bine”

Nivea iti ofera un SuperLike pentru fiecare actiune pe care o intreprinzi in lupta cu celulita, impreuna cu un program foarte serios de a te ajuta sa ai o piele demna de invidiat

foto Nude by Edward Weston

carti simpa

13 years ago

Gala Industriei de carte – prima editie

cred ca pentru buna desfasurare a unei industrii, pentru stimularea dezvoltarii ei, trebuie sa existe si recunoasterea venita din interiorul propriei bresle. oricit de multe orgolii ar fi (sau poate tocmai de aceea), oricit de multe suspiciuni (mai ales in romania, ca sunt gasti de interese), premiile unei industrii inseamna un pas in dezvoltarea sa.

cei din interior (chiar daca nu vor recunoaste) isi vor dori sa fie validati de “ai lor”- deci premiati, cei din afara vor dori sa cunoasca premiantii si le vor cumpara muzicile/filmele/ cartile.

de anul acesta si cartile au premiile lor. si sunt foarte bucuroasa de asta.
Gala Industriei de Carte are loc vineri , pe 11 mai.

mai jos nominalizarile. am desigur preferati in multe dintre sectiuni, sunt cumva legata de unele dintre proiectele nominalizate, dar cel mai tare ma bucur ca am citit multe dintre cartile nominalizate. ceea ce sper sa vi se intimple si vou.

1. Categoria „Cea mai frumoasă carte“

a) Concepţie grafică

Găsiţi şi pierduţi / Found and lost de Nicu Ilfoveanu, Octav Avramescu – concepţie grafică: Nicu Ilfoveanu (Asociaţia de Artă Ilfoveanu)

Ultima transhumanță de Dragoș Lumpan – concepţie grafică: Carla Duschka, Ciprian Isac (Atelierul de Grafică)

Hexachordos de Şerban Foarţă – concepţie grafică: Loredana Tîrzioru (Brumar)

Amintiri de Zoe Cămărăşescu – concepţie grafică: Corneliu Alexandrescu (Casa Editorială Ponte)

Seria „Co-lecţia de economie” – concepţie grafică: Alexe Popescu (Publica)

b) Carte ilustrată

Electro+ de Agnes Birebent, Nicu Ilfoveanu – ilustraţii: Nicu Ilfoveanu (Asociaţia de Artă Ilfoveanu)

Grafica fără computer. Vol. 2: Litere. Desen, relief, volum – concepţie: Carla Duschka, Ciprian Isac (Atelierul de Grafică)

Vise despre case. Carte de poveşti pentru copii şi părinţi de Eliza Yorkina (Igloo Media)

Poveste cu un gînd strănutat de Laura Grünberg – ilustrator: Alexandra Rădulescu (Paralela 45)

Versez de Iv cel Naiv – ilustraţii de Vali Petridean (Vellant)

2. Categoria „Cea mai bună carte a anului“

a) Beletristică

Hexachordos de Şerban Foarţă (Brumar)

Contorsionista de T.O. Bobe (Humanitas)

În iad toate becurile sînt arse de Dan Lungu (Polirom)

Matei Brunul de Lucian Dan Teodorovici (Polirom)

Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului de Marta Petreu (Polirom)

b) Non-ficţiune

Protocol si etichetă diplomatice de loana Vârsta (CH Beck)

Zidul de sticlă. Ion D. Sîrbu în arhivele Securităţii de Clara Mareş (Curtea Veche)

Capcanele istoriei de Lucian Boia (Humanitas)

Răspuns criticilor mei şi neprietenilor lui Negru Vodă de Neagu Djuvara (Humanitas)

Jurnal Zen. 2004-2010 de Mircea Cărtărescu (Humanitas)

Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale de Ioana Pârvulescu (Humanitas)

3. Categoria „Cea mai bună traducere“

Apocalipsa memoriilor. Vol. I, Vol. II de Péter Nádas – traducere de Anamaria Pop (Curtea Veche)

Obscena pasăre a nopţii de José Donoso – traducere de Dan Munteanu Colán (Leda)

Opera poetică, Fernando Pessoa – traducere de Dinu Flămând (Humanitas Fiction)

Mereu aceeaşi nea şi mereu acelaşi neică de Herta Müller – traducere de Alexandru Al. Şahighian (Humanitas Fiction)

Opere I. Integrala prozei scurte, Samuel Beckett – traducere de Ileana Cantuniari şi Veronica Niculescu – (Polirom)

Cartea Roşie de C.G. Jung – traducere de Viorica Nişcov (Trei)

4. Categoria „Cea mai bună carte de copii şi tineret“

Ce poţi face cu două cuvinte – Liviu Papadima, coord. (Art)

Seria „ Ludex” (Amadeus, Încă un căpcăun, Test pentru domnişoarele prinţese) – Şerban Foarţă (Brumar)

Mici poeme… cu probleme de Marius Mărăcinescu (Litera)

Poveste cu un gînd strănutat de Laura Grünberg (Paralela 45)

Vise despre case. Carte de poveşti pentru copii şi părinţi de Eliza Yorkina (Igloo)

5. Categoria „Cea mai bună colecţie“

1. Strada Ficţiunii – ALLFA (All)

2. Prima dată – Art

3. Performa – Cartea Românească

4. Plantaţii – Max Blecher

5. Seria Aniversară – Paralela 45

6. Co-Lecţia de Economie – Publica

7. Byzantivm – Nemira

6. Categoria „Cea mai bună carte netipărită“

a) E-Book

Aventurile lui Alice în Ţara Minunilor de Lewis Carrol (Cartier)

Proiectul de eBOOK al Elefant.ro

Proiectul de eBOOK al LiterNet.ro

Ceremonialul riturilor de trecere de Ion Căliman (Excelsior Art)

b) Audiobook

Colecţia „Lecturi pe întuneric” (Casa Radio)

Plugarul şi moartea de Johannes von Tepl, în traducerea lui Marin Taragul şi lectura lui Andrei Pleşu (Humanitas Multimedia)

Audiobook-urile Editurii Mac Mac (Oglinda Fermecată, Făt Frumos cel Adormit, Penelul Fermecat, Tichia Fermecată)

7. Categoria „Cea mai bună bibliotecă“

Biblioteca Central Universitară „Carol I“

Biblioteca Judeţeană Cluj

Biblioteca Judeţeană Dolj

Biblioteca Judeţeană Timiş

Biblioteca Judeţeană Vrancea

8. Categoria „Cea mai bună tipografie“

Monitorul Oficial

G. Canale & C S.A.

9. Categoria „Cea mai bună librărie“

Avant Garde (Iaşi)

Cărtureşti

Centrul de Librării Bucureşti

Diverta

Elefant.ro

Humanitas „Constantin Noica” (Sibiu)

Libris Braşov

10. Bestseller românesc

a) Cel mai vândut titlu – va fi anunţat la Gală

b) Cel mai popular autor – va fi anunţat la Gală

Premii speciale: Best New Entry

a) Edituri

Blumenthal

Casa de Pariuri Literare

Herg Benet

Mac Mac

Max Blecher

b) Librării

Elefant.ro

Librăria Bastilia

Unde merge televiziunea? – un raspuns de la Demi Moore

jurnalism

13 years ago

Unde merge televiziunea? – un raspuns de la Demi Moore

intr-un loc super competitiv cum e industria divertismentului, n-ai cum sa sa ramii sus daca nu te duce foarte tare capul, daca n-ai ceva care te diferentiaza si daca nu muncesti sustinut.

stiu ca asta suna ca din carti, dar daca va uitati la ce fac in industrie cei care au ramas in topuri, veti vedea ca e adevarat.

***
daca faceti meseria asta stiti ca e al naibii de greu sa fii tot timpul in pas cu vremurile, ba chiar sa le anticipezi. ca anticiparea asta vine si din instinct, si din research, si din puterea de a-ti impinge propriile limite.

si sigur ii apreciati pe cei care reusesc.

***

Demi Moore e unul dintre exemplele care confirma asta. Peste 2 zile va lansa impreuna cu una dintre prietenele ei, Amanda de Cadenet (scriitoare si fosta prezentatoare tv), o platforma online pe care o denumeste “televiziune alternativa”: theconversation.tv
E vorba de o serie de interviuri – cu garda jos, despre femei – foarte emotionale pe care le va posta online in fiecare joi.

Pe lista interviurilor deja facute sunt Lady Gaga, Eva Longoria, Alicia Keys.

Sigur ca directia in care merg interviurile nu e una noua – e un mix dintre ce face Oprah si ce face Ellen -, dar ceea ce e cu adevarat important in acest proiect este tendinta pe care o semnaleaza: producerea de content tv- sub forma unei emisiuni clasice-, plasat pe o platforma pentru cind ai timp sa te uiti la el.

eu cred ca asta va fi viitorul: productii plasate pe platforme pe care – via unui soft – sa le mixezi in propriul tau program tv, in ordinea pe care ti-o doresti , la ora la care vrei sa le vezi. e mixul dintre Tivo si internet pus in contextul eficientizarii costurilor, pentru ca televiziunile nu vor mai fi ca acum – cu productii uriase si multi angajati – ci case de productie care vor realiza una sau mai multe emisiuni. inclusiv stiri.

aici puteti urmari primul episod din emisiunea pe care Demi Moore o produce, iar Amanda de Cadenet o prezinta. e despre love & lost si le are invitate pe Jane Fonda, Gwyneth Paltrow si alte citeva doamne foarte simpatice. cind aveti 45 de minute libere, enjoy it!

diverse

13 years ago

Dust and Light

la toamna, super spectacol de dans la Bucuresti

Invitatii celei de a XIII-a editii a Intalnirilor JTI sunt coregraful afro-american Alonzo King si compania de dans contemporan Lines Ballet San Francisco, care vor sustine un spectacol pe scena Teatrului National din Bucuresti, pe 17 noiembrie, ora
19.00.

uitati-va la cele 6 minute din show din filmuletz si veti intelege de ce trebuie sa va interesati de bilete. acum!

Biletele pentru spectacolul din Bucuresti sustinut de Alonzo King si Lines Ballet din San Francisco, se gasesc in reteaua Eventim – magazinele Vodafone, Germanos, Orange, Domo, librariile Humanitas si Carturesti, Sala Palatului si online pe eventim.ro.

culturale

13 years ago

Un om si o vioara

În mai puțin de cinci ani de zile de când are vioara Stradivarius Voicu – the Elder – pe contract de comodat (LOL), Alexandru Tomescu a făcut atât de multe proiecte frumoase și și-a legat numele de vioară în atâtea chipuri, încât standardele pentru un potențial succesor comodatar s-au urcat în slava cerului.

Om și vioară, sunt o simbioză, se susțin și se completează, își subliniază unicitatea cu șarm și subtilitate.

Alexandru Tomescu a reușit, prin turneele sale, să pună realmente reflectorul și pe solist și pe instrument. Cel de anul trecut aducea în prim plan muzica lui Paganini, violonist virtuoz și compozitor, cam în această ordine. Anul acesta, repertoriul noului turneul intitulat “Obsesii”, face să răsune muzica lui Eugène Ysaÿe, tot un virtuoz violonist și compozitor belgian. Tot cam în această ordine.

Ambii sunt oameni care au cunoscut foarte bine vioara și i-au întins limitele pentru că propriile lor limite de interpretare erau departe departe. Au scris partituri pe care profesorii de vioară le dau, probabil, elevilor, când vor să le demonstreze că mai au încă multe de învățat. Partituri de care te apropii cu mare smerenie și le închei (presupun) cu un oftat de ușurare că iar a ieșit totul bine.

Demonstrației proprii de virtuozitate, Alexandru Tomescu adaugă alte câteva ingrediente de spectacol modern. Teatru mut, dans, proiecții video, toate sunt integrate într-un spectacol expresiv, simplu, elegant, care pune în valoare muzica și interpretarea ei și pune reflectorul (și la propriu și la figurat) pe doi tineri foarte talentati, Ana Pepine și Paul Cimpoieru.

În timp ce scriu, ascult la Europa FM tocmai știrea despre turneu.

După avanpremiera pentru presă, de joia trecută, turneul începe astăzi la Braşov, și pe 29 mai revine la Bucureşti într-un spectacol la Opera Română, pentru care puteți cumpăra bilete chiar de pe internet.

Psst! Una dintre sonate îi este dedicată lui George Enescu. Ceva îmi spune că și asta a influențat opțiunea lui Alexandru Tomescu pentru Sonatele lui Ysaÿe.

*
Sorana Savu este specialist in comunicare, Senior Partner Premium Communication

diversejurnalism

13 years ago

prepare for death

poate ca vi se pare ca textul de mai jos nu e potrivit pentru inceputul unei saptamini, dar cred ca viata noastra ar fi mai frumoasa daca am constientiza si am fi pregatiti sa murim oricind. nu-s pesimista. deloc.

***

I think that in our youth-obsessed culture of denial, we don’t deal very with, or prepare for death. All of us should have conversations with loved ones about our intentions, and that means filling out advance healthcare directives that can help doctors and loved ones know what life-extending measures to perform in an emergency or when someone is critically ill. One focus of the series was the question of whether, with ballooning healthcare costs and huge budget deficits, we need to examine whether we are extending life in some cases or merely prolonging the process of dying. We all want to think medicine can keep us alive for ever, and it almost can. But at what cost?

***

Steve Lopez, finalist la Pulitzer 2012, dar deja cistigator de Pulitzer cu seria de articole care au stat si la baza filmului The Soloist (despre violoncelistul homeless). Anul acesta a fost nominalizat pentru o serie de articole despre moarte, cu punct culminant un text despre moartea tatalul sau.
il puteti citi aici

in fotografie, tatal lui Steve, Tony Lopez

Mai sunt 3 zile pina incepe Siemens Race!

diverse

13 years ago

Mai sunt 3 zile pina incepe Siemens Race!

De joi incepe cea mai tare competitie a anului: Siemens Race – un concurs intre 5 echipe de cite 2 bloggeri care au de parcurs un traseu prin jumatate de tara.

Anul trecut, la prima editie, ii invidiam foarte tare pe participanti, anul asta, alaturi de Cristina Chipurici sunt in competitie, ne-am numit echipa “Cistigatoarele” si ne-am pregatit sa ne distram.
Am vorbit cu doi dintre competitori – Razvan Baciu si Adi Ciubotaru – si ei sunt pusi pe distractie:) Adi a zis ceva care m-a inspirat “s-ar putea sa cistigati voi pentru ca Pyuric are o comunitate puternica pe facebook”. Cred mult si in comunitatea mea, in voi adica, si uite ce am in minte:)

Ca sa fiu foarte sincera, scopul meu in aceasta cursa e sa intilnesc oameni frumosi si sa aflu povesti nespuse inca: despre solutii creative de sustenabilitate, despre prietenie, despre locurile pe care le vizitam. Dar stiu ca nu vom putea merge de la Chitila la Craiova, sau de la Craiova la Govora, sau nu vom putea ajunge la Iasi sau Constanta, fara ajutorul vostru.

Pentru ca la fiecare destinatie primim un quiz cu 4 intrebari pe care trebuie sa-l rezolvam cu ajutorul vostru, pe o pagina de facebook. Cum Adi ne-a dat un hint, am decis sa ne desfasuram mai intii pe pagina lui Pyuric – Cristina Chipurici, apoi pe pagina mea. Fiecare trebuie sa rezolve pe pagina ei cite doua quiz-uri:)

Avem si un premiu pentru cel mai activ membru al comunitatii noastre – cel care ne va ajuta mai tare: un ebook.

***
daca vreti sa ne ajutati sa cistigam (suntem simpatice, stiti, nu?) tineti minte urmatoarele info:)

In Race aveti sunt Quiz la: Bucuresti (10 mai), Campulung (11mai), Vaslui (14mai) si Galati (15 mai). Fiecare Quiz are 5 intrebari.

· In afara acestor Quiz-uri mai sunt citeva teste. Testele sunt diferite de la locatie, la locatie. Acestea se afla in localitatile: Chitila, Craiova, Govora, Brasov (2 teste), Bacau (2 teste), Iasi, Vaslui, Tandarei si Constanta.

Toate raspunsurile la chestionarele Siemens sunt disponibile online, astfel incat sa puteti avea acces la informatii. Sursele oficiale de informatii sunt website-ul Siemens Romania si blogul Siemens

***

ma astept sa fiu incurca lume, sa o ratacesc pe colega de echipa, sa fac tot felul de nastrujnicii – pentru ca viata mi-a demonstrat ca pot sa ma ratacesc si cu road book in fatza:)
dar stiu sigur ca o sa fac tot posibilul sa va povestesc cele mai tari si mai emotionante intimplari din cursa: si despre colegii competitori (o gasca tres tres simpa: Alex Mazilu & Razvan Baciu, Alex Negrea – Adrian Ciubotaru , Andrei Crivăț– Marius Sesc, Dan Dragomir – Răzvan Pascu ) si despre Siemens, si despre locurile si oamenii pe care-i intilnim pe drum.

***

apropo, cursa incepe joi pe 10 mai si se termina pe 16. ce sa-mi pun in bagaje? aveti alte sfaturi de dat?:)

credeti ca o sa cistigam, noi, Cristinele?

P.S. sa ne puneti o vorba buna la supervizerul competitiei, Dan Santimbreanu, ca nu se stie niciodata cind avem nevoie de o pila:) si sa urmariti detalii despre competitie pe pagina oficiala de facebook, Siemens Race.

dovezi ca jurnalismul, teatrul, filmul nu vor muri

carti simpa

13 years ago

dovezi ca jurnalismul, teatrul, filmul nu vor muri

Human minds yield helplessly to the suction of story. No matter how hard we concentrate, no matter how deep we dig in our heels, we just can’t resist the gravity of alternate worlds.

o spune un domn – Jonathan Gottschall – care a scris o carte pe nume The Storytelling Animal: How Stories Make Us Human. vorbele lui, foarte adevarate, sunt cea mai buna demonstratie ca atit de mult timp cit vom spune o poveste prin jurnalism/teatru/film publicul va fi impresionat si ne va urmari.

aici intervine insa smekeria: conteaza insa felul in care vom reusi sa spunem povestea – in pas cu timpurile, intr-o forma adaptata mintii celui care o primeste, dar – mai ales – cu emotie.

iata un exemplu minunat ca poti citi cu rasuflarea taiata un text lung, foarte lung, daca are un subiect puternic si e scris in asa fel incit transmite emotie.

The Boy Who Heard Too Much
Written by David Kushner, ROLLING STONE

He was a 14-year-old blind kid, angry and alone. Then he discovered that he possessed a strange and fearsome superpower – one that put him in the cross hairs of the FBI

It began, as it always did, with a phone call to 911. “Now listen here,” the caller demanded, his voice frantic. “I’ve got two people here held hostage, all right? Now, you know what happens to people that are held hostage? It’s not like on the movies or nothing, you understand that?”
“OK,” the 911 operator said.

“One of them here’s name is Danielle, and her father,” the caller continued. “And the reason why I’m doing this is because her father raped my sister.”

The caller, who identified himself as John Defanno, said that he had the 18-year-old Danielle and her dad tied up in their home in Security, a suburb of Colorado Springs. He’d beaten the father with his gun. “He’s bleeding profusely,” Defanno warned. “I am armed, I do have a pistol. If any cops come in this house with any guns, I will fucking shoot them. I better get some help here, because I’m going fucking psycho right now.”

The 911 operator tried to keep him on the line, but Defanno cut the call short. “I’m not talking anymore,” he snapped. “You have the address. If I don’t have help here now, in the next five minutes, I swear to fucking God, I will shoot these people.” Then the line went dead.

Officers raced to the house, ready for an armed standoff with a homicidal suspect. But when they arrived, they found no gunman, no hostages, no blood. Danielle and her father were safe and sound at home — alone. They had never heard of John Defanno, for good reason: He didn’t exist.

“John Defanno” was actually a 15-year-old boy named Matthew Weigman — a fat, lonely blind kid who lived with his mom in a working-class neighborhood of East Boston. In person, Weigman was a shy and awkward teenager with a shaved head who spent his days holed up in his room, often talking for up to 20 hours a day on free telephone chat lines.

***

restul textului e aici. cititi-l pina la capat si uitati-va la cit de curat e prezentat eroul. informatie pura, fara pareri personale, fara judecati.

e un text din 2009.

muzici simpa

13 years ago

Concurs cu Tudor Chirila:)

in viata mea de jurnalist am scris de citeva ori despre Tudor Chirila. de fiecare data stia ca voi scrie despre el, fie pentru ca facusem interviu (ca atunci cind a jucat in “O lume pe dos” – aici un fragment pe care nu l-am pus in revista), fie pentru ca imi daduse acces la informatii oarecum private (ca vizita in studioul lui).

de data asta nu stie ca scriu si incalc o regula a prieteniei noastre: dau “din casa”. dar am un motiv, il scot pe Chirila la concurs:)

***
Cea mai indepartata amintire a mea cu Tudor e de pe vremea cind lucram la Radio 21.

Organizam o petrecere a radioului intr-o discoteca de pe linga Unirii care astazi nu mai exista, Why Not. In desfasuratorul concertului aniversar, Vama Veche era ultima, iar Tudor din prima clipa in care sosise isi aratase nemultumirea pt dotarea salii, pt cum se auzisera trupele de dinainte. Chiar si publicul parea suparat pentru ca nu participase la muzicile pe care le auzise pina atunci.

Nici la primul cintec de la Vama n-au reactionat spectatorii foarte bine si, din culise, il vedeam pe Chirila cum stringe din falci. Cind a terminat de cintat prima piesa s-a intors catre noi, cei din spate, a cerut o bere si -a facut semn trupei sa nu inceapa sa cinte. Am alegat pina la frigider mai tare decit campionii la 100m si, desi erau 3 – 4 m pina la el, mi s-a parut ca au trecut ore pina cind i-am dat cutia de bere. Imi amintesc ca era o cutie verde si, chiar si acum, mai stiu zgomotul urias al capsei care a deschis-o, in vizoleala publicului care probabil gindea ca si mine: “nebunul asta n-o sa mai vrea sa cinte”.

Tudor statea pe un scaun de bar, avea microfonul pe un stativ in fata si bea din bere. Dupa citeva secunde s-a intors catre colegii lui, le-a spus ceva ce nu auzeam, dar ii vedeam in continuare falcile incordate si ma rugam sa nu le fi zis “hai sa plecam”. Apoi a luat microfonul si-a inceput sa cinte “Knocking on the heaven’s door”. Era in lumea lui, cu ochii inchisi, cinta pentru el, nu pentru oamenii din sala. Dar in primul rind citeva fete au inceput sa plinga. A fost cu urale la sfirsit si -au stat mult in scena pentru ca i-au bisat.

Nici acum nu stiu daca atunci si-a pus ambitia sa urneasca publicul sau daca s-a aparat, cintind doar pentru el, rezultind magia aia. Trebuie sa fi fost prin 1998 – 1999.

***

Cea mai simpatica amintire cu el e dintr-un hotel bucurestean unde – in cel mai pur stil occidental – isi promova piesa “O lume pe dos” cu o sesiune de interviuri “one to one” cu diversi jurnalisti. Ma inscrisesem si eu pe lista, asa ca m-am asezat la masa interviurilor unde o avea alaturi pe mama sa, Iarina Demian, care nu era doar regizoarea acestui spectacol , ci si parte din distributie (se reintorcea la actorie cu acest text.)

Vorbeam despre cit de mult a ”chinuit-o” Tudor pe doamna Demian la repetitii, despre cum se aseza in sala ca spectator si se uita la dinsa cum joaca si protesta, o obliga sa o ia de la capat, impingindu-i limitele, pentru ca apoi sa se intoarca pe scena ca actor si sa se lupte cu rolul lui pentru care a muncit mult ( in prima parte e un dirijor si-a cercetat “coregrafia” celor mai mari dirijori ai lumii, a studiat partiturile lui Wagner ca sa uneasca pe scena corporalitatea specifica acestei meserii cu mintea personajului.).

Doamna Demian povestea ca se certau foarte mult la repetitii si-a zis: ”Ceea ce e foarte frumos aici, si eu am inteles foarte bine, e ca Tudor a suferit in momentele alea ca totul să iasa perfect. Dar era atât de dur! Ma gândeam: Doamne Dumnezeule, daca el ar repeta cu actorii n-ar putea sa duca piesa la capat niciodata. De fapt, intre doi oameni care au si relație de sânge, dar si profesionala, pot fi N situații limita, dar nu exista tradare”.

Tudor era intr-un fotoliu in stinga mea si s-a facut mic in scaun. Pur si simplu s-a lasat in jos intre pernele fotoliului si-a inceput sa rasuceasca intre degete un pliculet gol de ceai. A fost o tacere minunata de citeva secunde, in care era ca un copil de gradinita care tocmai a spus cit de mult o iubeste pe mama. Dupa citeva clipe a redevenit Chirila pe care-l stiti si-a explicat rational ce vedea pe scena, de ce protesta etc etc .

Asta era in 2010 si gasiti aici interviul publicat atunci.

***

Anul trecut prin primavara eram amindoi in Starbucks la Victoriei. In sfirsit se hotarise sa-mi arate scenariul pe care-l scrisese (ma rugasem de el ceva vreme in acest sens) si aveam in fata dosarul care tinea munca lui de citeva luni bune. Pe linga noi treceau fete care chicoteau cind il vedeau la masa lunga cu lampi, unde stau de obicei studentii pentru ca isi pot incarca laptopurile. El era pur si simplu “ecranat”, parea ca nu vede nimic din foiala pe care o produce in jur.

A pus presiune pe mine in primul minut “vezi ca l-au mai citit doar doua persoane pina acum”, apoi mi-a pus foile in brate si s-a bagat cu capul intr-o carte mai groasa decit Biblia.

Mi se parea ca-mi urmareste fiecare pauza, fiecare gest sau respiratie si ca, atunci cind dau pagina, stie care sunt replicile pe care urmeaza sa le citesc. Ca ma monitorizeaza mai ceva ca Tim Roth in Lie to me. El era cu capul in cartea lui si nu a rostit nicio vorba pina cind n-am spus: “gata, am terminat de citit”.

Conversatia din minutele urmatoare, tehnica – pe replici, pe structura scenariului, pe ideea de la care a pornit povestea -, e cea mai personala/ intima discutie pe care am avut-o vreodata cu Tudor Chirila. Cea mai cu garda jos. Si e cea mai pretioasa amintire a mea legata de el. Si de perfectionismul lui.

Pe moment mi-am dorit foarte tare sa reuseasca sa-si faca filmul (si-acum imi mai doresc asta, pentru ca e o idee frumoasa si o poveste foarte emotionanta), dar pina sa ajung acasa aveam o alta idee in cap: ca Tudor ar trebui sa apara mai mult in public, in afara momentelor in care cinta, ca sa-l vada lumea cum e el de fapt.

***

De asta m-am bucurat tare ca la festivalul de teatru de la Sibiu de anul trecut a petrecut ceva vreme cu bloggerii acreditati (locuiam in acelasi hotel, a fost usor sa vina cu noi la cafea pe terasa), de asta m-am bucurat ca anul asta a mers sa vorbeasca la Women on Web, de asta ma bucur ca acum organizeaza un eveniment privat special la care doi dintre voi pot avea acces.

Marti, 8 mai, de la ora 19.00 in Garajul Europa FM e o auditie in premiera a noului album Vama si am voie sa invit doi cititori ai blogului. Nu doar ca vom putea asculta noul album “2012” in super premiera, dar Tudor si baietii vor povesti putin din istoria cintecelor si , sunt sigura, va fi inca o ocazie pentru cei care-l stiu pe Tudor doar de la tv sa fie surprinsi de cum e el, vazut de aproape.

Iata explicatia pentru care il scot pe Tudor Chirila la concurs:)

Spuneti-mi o amintire legata cumva de Tudor Chirila si Vama. Semnatarii celor mai simpatice povesti merg marti in Garajul Europa FM.

Concursul se incheie miine, luni, la ora 12.:)

P.S. Chirila nu ma omori. Promit sa nu mai scriu despre tine cel putin un an de acum incolo:) (dupa ce scriu despre cintecelul Rolul soarelui la nasterea caruia am asistat. apropo, e misto!)

P.P.S fotografia pe care am ales-o sa ilustreze acest text e realizata de una dintre prietenele lui Tudor, Alexandra Sandu, si face parte din proiectul DayDreamers

carti simpa

13 years ago

Toma Caragiu – secvente

citesc “O carte despre Toma Caragiu” (editura Meridiane, 1985), documentare pentru un interviu si, ca de fiecare data cind ma documentez pentru un articol, mi se pare ca interviul de baza e doar un pretext ca sa ajung pe noi cai/ catre noi carti/ noi oameni/ noi directii de intelegere a meseriilor care tin de arta si care ma fascineaza pe mine ca jurnalist.

iata citeva secvente din carte :

*
Sosind in zorii zilei la teatru, spre a face focul si a matura, femeia de serviciu il gaseste stind la birou, precupat sa rezolve maldarul de hirtii cu situatii, rapoarte, grafice, memorii, referate, cereri, prpopuneri. cronici… Inchizind cu grija usa cabinetlui, spre a nu-l deranja, batrina spune ” Da, doamne, sa nu moara niciodata!”

(era in 1953, cind Toma Caragiu era directorul teatrului de la Ploiesti la 28! de ani)

*
Ai devenit repede vedeta, nu-i asa?
Toma Caragiu: nu mai repede decit Radu Beligan sau Florin Piersic! Dar publicul ma cunostea din “de Pretore”, care obtinuse succes la Bucuresti si care _ la cererea telespectatorilor _ s-a transmis de trei ori la tv.

Cum ai reusit?
T C: Profesorul meu, Victor Ion Popa, spunea ca desavirsirea actorului se face jucind. Mult. Si la Ploiesti am jucat mult. Eu care sunt un inhibat, un timid si in general un om singuratic, retras, deseori sfios, alteori brutal, aveam nevoie sa joc mult. Victor Ion Popa ma sfatuise sa ma duc oriunde si sa joc orice. Chiar director de teatru fiind, duceam tava sau spuneam doua trei cuvinte dintr-o piesa.

Sunt fericit ca am ales teatrul, alminteri nu m-as fi putut exprima si nu-mi pot imagina cum m-as fi facut util in alta profesiune.

(Toma Caragiu la 40 de ani)

*
Apareti rar la televiziune; rar, dar durabil pentru noi, telespectatorii; textele pe care le interpretati par intotdeauna bune.

TC: Textele sunt pretextul initial! Ele, o data primite de mine si acceptate, intra intr-o re-fabricare a lor. Eu niciodata nu spun un text in conditia lui initiala: numai daca e foarte bun! Nu emit pretentii stupide; textul se re-lucreaza, tinundu-se seama de propunerile mele vis a vis de finisarea lui. Si uneori asta dureaza citeva luni.”

( nota mea. ce inseamna instictul de mare actor, astazi il stim mai bine pentru aceste aparitii – rare – de la tv, dar pt ca a tinut la standard-ul lor si nu a facut compromisuri, imaginea sa e foarte sus)

*
Filmul mi-a pus probleme speciale. Ca spectator, in sala, am fost uimit de cite ori am gresit intr-un film. trebuie un antrenament si o tehnica speciala, pe care eu am invatat-o cu Iulian Mihu. Se cere evitarea excesului de teatralizare.

* **

Citind cartea m-am gindit ca instinctul lui Toma Caragiu i-a spus cumva ca va muri tinar; asta tre sa fie explicatia pentru care a muncit ca un nebun toata viata lui, fara pauze facind roluri si roluri, in teatru, film, tv sau radio. ca sa recupereze si pentru timpul pe care nu l-a mai trait.

kristencumingsmasterpiecesofconfectionaryart3

culturale

13 years ago

picturi din bomboane

o alta idee geniala de reclama: compania de bomboane si jeleuri, Jelly Belly a angajat un artist sa recreeze in marime naturala tablouri celebre din bombonele.

artista se numeste Kristen Cumings si spune ca a muncit 50-60 de ore la fiecare tablou si ca a folosit in medie 10.000 de bombonele pentru un tablou.

iata 3 lucrari

as vrea sa avem si noi artisti atit de deschis la minte incit sa faca asemenea lucrari. sa nu stea intepatzi si sa spuna “nu fac eu publicitate”

culturale

13 years ago

inferiority complex

un dialog (interviu) intre Daniel Radcliffe si Helena Bonham Carter in Interview. (de citit tot articolul: deschiderea e geniala, arata cit s-a pregatit Radcliffe pentru intilnire:) )

***
RADCLIFFE: I certainly suffer from a slight inferiority complex when I step into a room of other actors because I’ve never trained, and I know you haven’t either.

BONHAM CARTER: Oh, I had a big inferiority complex till yesterday.

RADCLIFFE: But not today!

BONHAM CARTER: Everybody has an inferiority complex when they step into a room. But then when you have children and you get older, it doesn’t really matter. When I was young I had so many inferiority complexes. I had an inferiority complex because I didn’t go to university. I had an inferiority complex because I didn’t train. Then it gets tiring. And you do get bored of it.

RADCLIFFE: Right. And so that boredom is actually what ultimately leads you to go, “Oh, fuck it.”

BONHAM CARTER: “Fuck it” is my guiding philosophy.

foto PETER LINDBERGH

Este jurnalist, a creat blogul S!MPA ca o oaza de liniste si frumos (cultural, pe cit posibil). A fost redactor sef al revistei Tabu, a facut parte din echipa care a creat brandul Europa FM si care a formatat si rebranduit Radio 21 la sfirsitul anilor ‘90 si a fost consultant pentru lansarea Radio Guerrilla. A prezentat primul sezon al emisiunii Ca-n filme (Digi 24 TV). A sustinut un curs de branding personal pentru actori, la TIFF, in cadrul proiectului "10 pentru film", este consultant in branding & promotion pentru artisti, industria media. Pentru aproape 2 ani (2013-2014) a facut parte din echipa de comunicare a trupei VUNK si a participat la comunicarea proiectul Orasul Minunilor, singura campanie de comunicare a unui reprezentant din industria divertismentului premiata la Romanian PR AWARDS. In perioada 2012 -2014 a fost social media coordonator al Festivalului International de teatru de la Sibiu. Intre aprilie 2016 -aprilie 2019, a lucrat pentru Loredana Groza in echipa de comunicare.

Owner urban,ro - prima platforma de goingout care creeaza experiente. Speaker la conferinte nationale pe teme legate de media, industria online, femei.

» Mai multe detalii

Author : Cristina Bazavan