ieri am “trait” la McDonald’s. adica am avut acest in orice coltisor din restaurant si mi s-a raspuns la orice intrebare. (am mai facut asta la Starbucks si la Carol Parc Hotel, e parte din felul meu de a invata lucruri noi si de a va oferi un gen de informatie la care nu aveti acces)
ziua mea de munca a inceput la ora 8…. cu o cafea. de la Mc Cafe Unirii, exact asta din fotografie.
la discutii am descoperit si care e cel mai mare secret de la McDonald’s. n-are legatura cu cartofii (dar am o poveste despre ei), nici cu sandwich-urile, nici cu bauturile. cel mai mare secret de la McDonald’s e domnul care e in spatele lui Ronald McDonald. e de 15 ani eroul copiilor care fac petreceri la McDonald’s, face in fiecare luna cite o intilnire in fiecare restaurant, dar… angajatii pastreaza secret numele lui chiar si pentru copiii lor:) am aflat doar ca e actor. si ca e la un pas sa primeasca pantofii de aur, pentru vechime in munca de prieten al copiilor. in rest… tacere.
dincolo de tejghea, e un furnal. mai ales in orele de virf cind lumea vine sa-si ia prinzul. ca sa intelegeti, in mai putin de 20 de minute, s-au preparat si vindut, aproape 40 de kg de cartofi. astazi la ora 13, la Mc Unirii erau anuntati 100 de copii din programul Scoala Altfel; meniurile lor au fost gata in maxim 30 de min, iar eu care eram in bucatarie, imi doream sa ma fac mica mica si sa fug ca sa nu incurc pe cineva. se miscau cu o viteza uluitoare si preparau sandwich-urile in mega viteza, respectind zeci de reguli care tin de temperaturi sau proceduri de preparare.
ca de exemplu.
pentru prepararea omletei de dimineata cei care sunt la gatit folosesc manusi, chiar daca ouale au fost dezinfectate inainte; coaja oului este purtatoare de multi microbi (am citit eu pe un afisaj pe un perete si m-am gindit ca in viata mea n-am spalat oul inainte de a-l sparge pentru omleta.)
daca o portie de cartofi nu se vinde in 7 minute de la preparare, se arunca. asa e standardul de calitate.
la fel este si cu sandwich-urile. in functie de ora la care sunt gata, dupa un ceas special, se stie cind vor fi aruncate daca nu sunt vindute.
acesta este ceasul din lumea Mc Donald’s, la interior arata ora noastra, la exterior, minutajul cind va fi aruncat sandwich-ul.
***
cel mai greu si mai greu mi se pare estimarea stocurilor si a produselor care trebuie preparate in avans, pentru a evita aruncarea sandwich-urilor sau a cartofilor, sau a placintelelor.
pe pereti sunt afisate comenzile de “mentenanta” in functie de traficul estimat, ca sa nu astepte clientul (standardul de calitate este 1 minut de la primirea comenzii pina la livrarea mincarii). dar in computerele managerului exista niste informatii f f tari: cit s-a vindut in urma cu un an, cum era vremea in ziua respectiva, ce evenimente au fost in ziua respectiva. iar in biroul store managerului e un calendar cu toate evenimentele culturale din Bucuresti (de ar putea fi redactor la sectia cultura la un ziar) pentru ca atunci cind sunt concerte in zona, e trafic mare, vinzari asemenea si trebuie suplimentat personalul.
alt lucru f f complicat, un fel de fizica cuantica, mi se pare planificarea turelor personalului. pentru ca sunt mult studenti angajati, ei au voie sa spuna cind au cursuri si au ture preferentiale. puneti cursurile studentilor, la un loc cu traficul estimat si multiplicati cu 100 citi angajati sunt. din asta rezulta orarul de lucru.
altfel, exista un responsabil pentru orice. inclusiv pentru acvariul din camera de relaxare.
***
va povestesc miine despre cel mai mic angajat care are o poveste f f simpa. si despre cartofii de la Mc. oricum traiesc si miine la McDonald’s Unirii, ne putem vedea acolo:)
pastrez insa in memorie o imagine de ieri de la ora 8.00 : o femeie cu trei pungi mari de la metro pline de haine tragea dupa ea 3 copii cu inaltimi undeva intre genunchii si soldurile ei, si ei tirishind pe jos cite o punga mare plina de bagaje. si-au luat cite un mcpuisor si-au plecat ca si cum ar fi avut cea mai mare comoara si cele mai usoare bagaje. era foarte emotionanta bucuria lor.
***
mi-a fost gazda si mi-a raspuns la intrebari Lidia Cirstea, careia ii multumesc si pe aceasta cale.
