aseara am fost la o lectie de actorie cu Florin Serban ( dl care a facut Eu cind vreau sa fluier, fluier) si ma bintuie tare cele ce ni le-a zis.
o sa scriu mai detaliat despre intilnirea cu el si lectiile de actorie dupa ce terminam proiectul pentru care ne-am intilnit, dar ce vreau sa spun acum este ca pentru prima data mi-am dat seama ca actorii se chinuie mult pentru a scoate la iveala emotii care sa ne transmita noua ceva. si prin care sa simtim noi ceva.
de dragul actorilor pe care-i iubesc, dar mai ales de dragul actorilor pe care nu-i iubeste nimeni, sper sa existe si cai mai usoare de a lucra cu tine pentru a transmite emotii. daca tu te dai cu sufletul de toti peretii si oamenii nici macar apreciaza (nu cred ca pot intelege, ci mai degraba simti), cred ca e foarte trist.
***
altfel iata o inregistrare de o ora (aveti nevoie de o conexiune buna de internet) cu un interviu in care actritele cu cele mai bune performante anul acesta sunt cu garda jos: Glenn Close, Charlize Theron, Carey Mulligan, Michelle Williams, Viola Davis si Octavia Spencer. e minunat interviul si te face sa constientizezi cit de des si de mult ii judecam gresit pe actori
Probabil ca ai facut deja curatenie, ai pregatit si bradul, sau l-ai cumparat macar.
Stii cum o sa-ti decorezi casa de Craciun si cum o sa-l ajuti pe Mos Craciun ca sa aduca daruri frumoase celor pe care-i iubesti.
Poti te rog sa pui 2 euro printr-un sms si in sacul cu nr 859?
asa o sa ajutam sa se stringa bani pentru o noua casa a familiei Canuta care locuieste intr-o baraca, dar nu si-a pierdut simtul umorului si grija pentru ca fiii lor sa mearga la scoala.
uitati-va la filmuletul acesta cu Dl Canuta, la umorul lui amar cind vorbeste despre cei carora li s-a luat curentul “las, mai ca nici eu n-am avut”, la cum stie ca poate sa ii faca pe altii sa rida de necazul lui, doar ca sa-i fie si lui putin mai usor.
Familia Canuta poate intra in programul Habitat for Umanity si la primavara i se poate construi o casa. Dl Canuta va munci mina de la mina cu toti voluntarii care ii vor construi casa si, apoi, va munci sa construiasca casele altora pret de inca 600 de ore de lucru.
Dar daca va uitati la Dl Canuta, stiti sigur ca o sa munceasca din inima.
Am fost si eu anul acesta la construit casute pentru familiile aflate in programul Habitat for Umanity. Sper sa merg si la anul si sa lucrez pentru casa dl Canuta, e un sentiment incredibil sa vezi cum din miinile tale prinde viata o casa.
iar lectiile pe care ti le preda viata in citeva ore de voluntariat sunt foarte emotionante. aici despre experienta mea: 6 lectii dintr-o zi de voluntariat
vedeti filmuletul, are doar 3 min. o sa intelegeti cit de mult conteaza un sms de 2 euro la 859.
multumesc
Proiectul Hotpoint Family Portraits, realizat în colaborare cu Steve McCurry, a atras peste 8000 de fotografii ale familiilor europene, în care participanții au încercat să surprindă esența familiei lor, premiul concursului fiind o sedință foto cu celebrul fotograf. Pe baza acestor date, Hotpoint a continuat proiectul cu un studiu pan-european care și-a propus să identifice trăsăturile generale ale noilor profiluri de familie din fiecare țară și să realizeze o hartă sociologică a transformărilor apărute.
Pe site-ul campaniei au fost încărcate și peste 300 de fotografii din România, iar familia Baboș, din Cluj, a fost desemnată câștigătoarea ședinței foto la New York cu Steve McCurry, care va realiza o galerie a familiilor europene.
“Competiția a avut un succes enorm, depășind așteptările. A fost greu să selectăm câștigătorii, pentru că fiecare fotografie spune o poveste unică, “ a declarat Marco Rota, Brand and Consumer Marketing Director, Indesit Company. “Alături de Steve McCurry am identificat fețele care reprezintă arhetipuri de familii și care ne permit crearea unei imagini de ansamblu la nivel european”.
Iată câteva din rezultatele studiului despre familie realizat pentru Hotpoint de către Camillo Regalia, profesor ce predă Family Social Psychology la Università Cattolica del Sacro Cuore din Milano și Președinte al ESFR (European Society on Family Relations):
Mai puțini bunici, dar mai apropiați
Imaginea familiei cu multe generații începe să dispară- numai 8% din portretele de familie încărcate pe site-ul Hotpoint Family Portraits ilustrau trei sau mai multe generații împreună, cu excepții în cazul Franței (16%), respectiv Spaniei și Turciei (13%). Acest aspect poate fi considerat un semnal al pierderii legăturii cu trecutul familiei. Reprezentarea familiilor cu o singură generație, pe de altă parte, a avut loc în 30% din poze.
Familii cu mai puțini membri
Un alt rezultat al studiului Hotpoint reflectă evoluția mărimii familiilor. Majoritatea fotografiilor (75%) nu au mai mult de trei persoane în ele și circa jumătate sunt alcătuite doar din 2 persoane. În țări precum România, Cehia sau Rusia pozele cu doar 2 persoane au reprezentat procentele cele mai ridicate (60-80%). Acest lucru ilustrează faptul că ideea de familie numeroasă, cu mai mult de un copil, începe să piardă teren. Tendința este una generală, cu excepția Franței, unde 51% din fotografii reprezintă patru sau mai multe persoane.
Noi tipologii de familii
Imaginea clasică a familiei alcătuită din tată, mamă și unul sau mai mulți copii rămâne predominantă (în jurul a 60%), potrivit studiului din cadrul proiectului Hotpoint Family Portraits. Totuși, acest stereotip tradițional este îmbogățit cu forme și construcții variate.
21% din fotografiile încărcate pe site-ul priectului Hotpoint Family Portarits ilustează doar un părinte și un copil. Procentul ajunge la 30% în România și Portugalia și este mult mai scăzut, circa 10%, în Olanda și Franța.
19% din fotografii au ilustrat doar cupluri, cu diferențe între țări- Franța și Turcia au avut cele mai puține poze de cuplu (5%) pe când Cehia, România și Rusia au avut cel mai mare procent de fotografii care ilustrau cupluri.
A existat un procent mic, dar semnificativ, 7%, de poze în care apărea doar copii. Lipsa legăturii cu generațiile adulte reprezintă o transformare importantă. Această nouă față a familiei care ilustrează doar noua generație pare să susțină teoria conform căreia societatea occidentală dedică unori prea mult spațiu copiiilor, cu riscul de neglija importanța legăturii cu generațiile adulte.
Competiția Hotpoint Family Portraits s-a desfășurat în perioada iulie-octombrie 2011. În cadrul ei a fost declarată câștigătoare câte o familie din România, Italia, Franța, Polonia, Cehia, Rusia, Turcia, Ucraina, Marea Britanie, Spania și Portugalia care își vor petrece sărbătorile la New York la invitația Hotpoint.
ai vazut in filme cum indragostitii isi scriu mesaje pe cer, din norisori pufosi sau urme de avioane. ai zimbit si-ai spus ca e “din filme”, orice se poate in filme.
dar acum, gratie unei aplicatii foarte foarte simpatice de la Orange poti sa scrii si tu un mesaj pe cer pentru cineva si, ca-n filme, la locul si ora stabilite persoana in cauza sa fie invitata sa se uite pe cer … un cadou nepretuit de Craciun.
sau…
de dragul lui Mos Craciun, eu visez ca in dimineata de Craciun copiii pentru ca au fost cuminti si-au primit darurile si se intreaba, curiosi ca intotdeauna, dar Mosul unde e? iar parintii, iau telefonul, il indreapta catre fereastra si-i pun pe copii sa se uite: e acolo un mesaj de la Mos Craciun special pentru ei.
cum se procedeaza pentru un mesaj magic pe cer?
Scrii un mesaj si il pozitionezi pe harta pe www.scriepecer.ro fix unde vrei sa-l vada persoana careia vrei sa-l adresezi, poti sa-i setezi chiar si orientarea ca sa-l vada dintr-un anumit unghi. Mesajul poti sa-l scrii si de te telefon, nu e nevoie neaparat de computer.
(daca vrei sa fie cadou ii vei putea trimite, tot prin www.scriepecer.ro, un email persoanei respective cu coordonatele, cand acesta va aparea “pe cer”, in locul desemnat).
Persoana care a primit mesajul trebuie sa foloseasca un smartphone cu camera si GPS, compatibil cu una din platformele Android/iOS/ (poti gasi pe www.scriepecer.ro o lista cu smartphone-urile compatibile din oferta Orange) pe care sa instaleze aplicatia Layar si in cadrul acesteia “layer-ul” dedicat pentru aceasta campanie, numit scriepecer.ro.
Apoi destinatarul mesajului trebuie sa mearga in locul indicat si poate vedea mesajul scris chiar “pe cer”, prin tehnologia “augmented reality”, pe ecranul telefonului.
iata ce lucruri magice se pot face cu ideea aceasta tres tres simpa.
atentie! ca sa aiba efect magia voastra, ca la magicieni, e nevoie de “preparare”: trebuie sa stiti ca mesajele sunt moderate si dureaza citeva ore pina sunt aprobate. exista insa si varianta quick, cu mesaje presetate care apar instant.
mai stiti ce am cerut eu la cadourile de Craciun? o ora de magie; iata ca am primit citeva minute si le impart cu voi. pentru ca pe 23 seara, la ora 19.00, daca va uitati pe cer deasupra teatrului national, va fac un cadou:)
*
si eu si el traim in grupuri mici: pina la 8 membri ai familiei. in grupurile noastre e ales un lider si am face tot ce e posibil sa fim noi liderii. barbatii sunt liderii de cind e lumea. si natura.
*
ne impunem in familie prin sunete: el zice ca vorbeste, iar despre mine ca urlu; eu spun ca amindoi urlam – pentru suprematie.
ce n-ar recunoaste el e ca amindoi “urlam” din timiditate.
*
ii e frica de mine, desi nu-l atac. e o legenda.
da, ii maninc animalele de pe linga casa (oile, caprele, gainile, uneori si caprioarele), dar el nu face asta?!
*
a pus in “brandul meu” emotii intense. sunt pentru el simbolul salbaticiunii, spiritul liber al naturii, ultimul animal social.
tot ceea ce el ar vrea sa fie. si nu mai poate, pentru ca nu mai stie.
ar vrea sa ma “imblinzeasca”, ar fi forma lui de dominare suprema. dar eu traiesc departe, in paduri.
***
sunt lup. iti place sa crezi ca sunt ca un ciine, chiar si seman cu el, dar eu – ca sa traiesc – am nevoie sa fiu liber, libertatea aia la care rivnesti si tu, omule. in locuri necalcate de fratii tai.
in padurile virgine.
e singurul loc in care ma simt in siguranta. siguranta pe care o cauti si tu in lumea civilizata.
ti-e frica sa recunosti dar – tu, om, si eu, lup, – semanam.
ma ajuti?
***
Acesta este un exercitiu de imaginatie pentru promovarea protejarii padurilor virgine din Romania. Pentru citeva clipe, am fost in pielea unui lup.
Romania este printre putinele tari din Europa care mai detine paduri virgine; paduri cu copaci seculari pe care de obicei ii vedem la gradina botanica. Pentru protejarea lor nu trebuie decit un acord ca omul nu va interveni acolo, ci – din contra – va crea in jurul lor o zona de protectie.
Poti ajuta la protejarea padurilor virgine aplicind pentru un card emis de Garanti Bank, WWF Bonus Card (primul card de afinitate eco din Romania). In timp ce faci cumparaturile de sarbatori banca doneaza pentru tine 90 lei catre WWF Romania (World Wide Fund for Nature). Acesti bani vor fi folositi in programe de protejare a padurilor virgine ale Sincii (Brasov), astfel incat sa ne asiguram ca tara noastra va putea pastra ca mostenire cateva paduri, printre putinele de pe planeta, unde natura este intacta si isi urmeaza cursul firesc.
Garanti este partener al WWF Romania incepand din 2010, iar in acest timp a sprijinit mai multe programe derulate de catre organizatia de mediu.
Cardul WWF Bonus Card este singurul card de afinitate eco din Romania. Facand cumparaturi cu el, 0,5% din valoarea achizitiilor este redirectionat catre sprijinirea proiectelor WWF (World Wide Fund for Nature). Acest procent este suportat de catre Garanti Bank, posesorul de card nesuportand nici un cost. Bonus Card ofera toate beneficiile programului de loialitate Bonus Card (acumulare de bonus, folosirea bonusului, rate fara dobanda, perioada de gratie), oferind in plus iubitorilor naturii posibilitatea de a se implica in conservarea naturii si de a contribui in mod direct la imbunatatirea mediului in care traiesc, prin sustinerea proiectele derulate de WWF in Romania.
2011’s Entertainers of the Year selectati de Entertainment Weekly si vazuti de mari artisti.
descrierile mele preferate vin de la Gary Oldman si Meryl Streep si aveti 2 fragmente mai jos. restul clasamentului care mai contine texte de Julia Roberts, David Fincher etc il gasiti aici
Daniel Radcliffe
What I admire most about him is that he doesn’t rest on his laurels. He doesn’t think the world owes him because he’s played Harry Potter. He took lessons and learned to dance and sing, because he knew that once Potter was over, he would be swimming in the stream with all the other salmon. I was sad to see Potter go, but happy, too. It was not goodbye. Dan is going to continue to work and mature and develop his skills. And, I think, continue to dazzle. —Gary Oldman
Viola Davis
Nothing phony, nothing unfelt, unearned. I know she is a serious actress, she took her training seriously and works hard at her craft. She is a special woman, too. Her humanity marches out in front of her; her kindness, her fierceness, her unwillingness to compromise, her stubbornness make me love her too. But none of that explains the special empathy she sets up between us and the women she brings us close to, so close we breathe with them.
You don’t watch Viola, you live it with her. —Meryl Streep
el mundo (spania) a decis sa “scoata” pe coperta suplimentului sau saptaminal (curent, chiar din aceasta sapt) noul film al lui Tom Cruise – a patra Misiune Imposibila.
modalitatea in care a facut-o arata nu doar umor, ci si cum cu o idee f f smart salvezi multi bani
iata o demonstratie simpatica despre cit de multe pot fi exprimate prin muzica si dans.
aceeasi melodie, Apologize – One Republic -, trei coregrafii minunate.
actrita Mia Farrow ii aduce un omagiu discret si elegant lui Vaclav Havel postind via twitter o fotografie personala, insotita de textul: Vaclav and me-Prague 2006 <3 'responsibility'-to family, community, country, human family,r planet & a 'higher order'
noi, intrebindu-l pe Ion Iliescu daca ar fi putut fi precum Havel, mi se pare ca nici macar nu am inteles cum era acest om.
mi se pare ca aspiram la integritatea lui, dar ca nu o intelegem in profunzimea sa si nici n-o sa o atingem niciodata. pt ca suntem dintr-un alt aluat.
cum acesta este ultimul week end in care mai sunt in tara si nu voi mai fi la urmatoarele gale X factor, m-am gindit sa va arat ceva f special pt mine.
anul asta, ziua mea de nastere s-a intimplat sa fie la putina vreme dupa ce fusesera difuzate auditiile X factor si eu imi marturisisem sustinerea pentru Andrei (fara sa stiu ca e prieten cu Ioana). cum va spuneam, pentru Andrei orice sustinere inseamna foarte mult, iar caracterul si bunul lui simt sunt minunate, asa ca a vorbit cu Ioana sa participe in felul lui la cadoul de ziua mea de nastere. (nu ma intilnise niciodata, nu schimbase o vorba fata in fata cu mine)
mi-au trimis pe mail un cintecel care e povestea prieteniei lor, dar si a prieteniei lor cu mine – in versuri sunt lucruri pe care le-am spus despre ei:)
ei, ca si mine, cred ca cel mai important lucru e sa stii sa dai mai departe: atentie, iubire, grija pentru ceilalti.
n-am o fotografie cu Ioana si Andrei:) dar, votati-l pe Andrei la 1313:)
1313 – Andrei – asta e mesajul pe care-l spun prietenii mei in fiecare simbata seara, dupa X Factor.
pina acum vreo 4 luni habar nu aveam cine e Andrei si nici nu ne interesa foarte tare, astazi ne incepem duminicile intrebindu-ne: l-ai votat pe Andrei? 🙂
***
l-am vazut prima data la auditiile X Factor, am remarcat talentul lui, charisma amestecata cu inocenta si-am zis ca o sa fie in finala. si pentru ca am vazut ca are emotii, am scris atunci pe blog ca-i rup picioarele daca nu va fi la fel de concentrat si de bun si pe mai departe. (habar nu aveam ca o sa citeasca si ca va insemna foarte mult pentru el incurajarea mea, dar acum stiu ca orice incurajare ii da, la propriu, aripi:) )
pe vremea aia, nu stiam ca ceea ce eu clasificam drept inocenta si vulnerabilitate e de fapt timiditate si muult bun simt, dar asta am descoperit cind l-am intilnit fata in fata la prima gala live.
intre timp aflasem ca una dintre prietenele mele bune, Ioana Blaj, e prietena cu Andrei.
au in comun munca asidua si perseverenta, amindoi au plecat “de jos” si sunt croiti sa nu uite cine i-a ajutat “pe drum”.
pe la Gala 3 am descoperit ca fostele lui colege de facultate sunt unele dintre cele mai simpatice reprezentante ale agentiilor de PR cu care am lucrat.
ba chiar ca in gasca mare de sustinatoare e un suflet urias: Nicoleta Gavrila, unul din oamenii foarte foarte speciali care se ocupa de Festivalul de Teatru de la Alexandria.
asa am inceput sa ma uit la cei care il simpatizeaza pe Andrei:
Florin Grozea de la HI Q a mers la una dintre gale si i-a prezis ca va fi in finala,
Marian Ionescu de la Directia 5 a inceput sa-i dea sfaturi de business pentru cind va cistiga marele premiu,
Mihai Dinu (directorul muzical de la Guerrilla) a anuntat ca e singurul pe care l-ar vota.
si mi-am dat seama ca si ei, ca si mine, s-au adunat in jurul lui pentru ca simt ca in copilul asta nu e doar talent muzical, nu doar emotie, nu doar charisma.
stiti de ce-l votez in fiecare simbata (uneori chiar si duminica:) ) pe Andrei?
pentru ca e singurul dintre toti concurentii X Factor 2011 care poate fi modelul unei generatii care si-a pierdut de multa vreme idolii.
l-am vazut in gale cind prietenii veneau sa-l sustina si sa-l felicite: era mai preocupat sa afle daca nu le-a fost greu sa ajunga la studio (care e in afara bucurestiului), daca le e bine acasa, daca si-au luat examenele. orice intrebare despre el o intorcea cu “dar stiti ce fac ca ma vedeti, voi ce faceti? sunteti bine? aveti nevoie de ceva?”
la ultima gala la care am fost in studio mi-a zis: “nu stiu daca o sa ma pot revansa vreodata in fata celor care m-au sustinut si m-au votat, dar m-am gandit deja cum ‘sa dau mai departe’ “.
era o trimitere la filmul pay it forward, in care un pusti schimba lumea cu o tema de scoala: fiecare om face o fapta buna pentru a da mai departe fapta buna pe care i-a facut-o altcineva.
***
mai sunt 3 show-uri pina la final si astazi Andrei are nevoie de orice vot. daca simtiti ca si mine ca tinara generatie are nevoie de un model de bun simt, de talent, de indemn la fapte bune, votati-l pe Andrei la 1313.
O sa fiti mindri ca ati putut alege drept model pentru fratii, copiii sau nepotii vostri un tinar ca Andrei si o sa faceti chiar voi o fapta buna – ati ajutat la implinirea visului unui copil bun, care a plecat de la a cinta pe strazi in Milano ca sa adune bani de o chitara si a ajuns in atentia a zeci de mii de romani, fara sa se schimbe niciun pic: are acelasi bun simt si aceeasi timiditate amestecata cu inocenta.
Astazi, acum, votati 1313: Andrei. iata-l cintind Home, aseara la X factor
1313 – Andrei; Don’t let him go home 🙂 cu un simplu sms il duci in semifinala X factor.
oamenii simpa de pe internet s-au mobilizat frumos atunci, iar Andreea a primit si bilete de avion si bani pentru calatorie, iar ea – ca o sportiva adevarata – a intors gestul cu victorii pe teren. In cadrul turneului International Masters organizat de Nike Junior Tour, Andreea a reusit sa ajunga pana in semifinale!
in plus a fost remarcata de Nick Bollettieri (domnul care l-a facut celebru pe Agassi) si s-a antrenat cu Gabriel Trifu (fost component al echipei romane de Cupa Davies, acum antrenor in America)
De astazi participa la al doilea concurs in America, Orange Bowl.
***
de ce scriu asta? sper sa zimbiti la fel cum am facut eu cind am primit mailul tatalui Andreei si sa va bucurati ca faptele bune au rezultate. ca timpul, banii si atentia voastra au mers catre niste oameni buni, catre un copil care – iata – face performanta si are un bun simt incredibil sa dea feedback pentru ceea ce a facut cu resursele pe care ni le-a solicitat.
In urma cu citeva saptamini cind ala mic din Iasi, Stefan Atargovitoaei, cistiga un mare premiu de interpretare la o emisiune concurs din Italia, televiziunile sustineau ca tinerii ca el ar trebui sustinuti si ajutati. n-au zis insa ca Stefan e intr-un proiect privat care il sprijina, BCR Sperante, tocmai in cariera lui muzicala. (n-au zis desi stiu sigur ca stiau, am scris si eu via facebook, dar mai ales a scris “tatal lui adoptiv” – arhi – pe blog.
***
Proiectul BCR Sperante e unul dintre preferatele mele – o banca sustine copiii talentati in studierea muzicii si ii aduce fata in fata cu oameni care fac meseria la care ei viseaza tocmai pentru a vedea ca rezultatele mari se obtin cu multa munca, dar ca totul e posibil daca ai incredere in visul tau. In plus le finanteaza participarile la concursuri sau studiile muzicale.
Toti copiii vin din familii cu situatii sociale delicate, locuiesc in conditii dificile, dar sunt niste curajosi si muncitori si stiu ca isi pot depasi conditia cu multa munca si putin ajutor din partea unor oameni buni.
Si anul acesta continua acest proiect BCR Sperante si ii puteti vedea pe copiii din proiect luni intr-o gala festiva la Opera, de la ora 19.00.
Fetita pe care eu am “adoptat-o” anul trecut Diana Petcu a avut si ea succese anul acesta. A participat la concursul international „Il Pucinella D’Oro“ din Italia unde a obtinut premiul al doilea si a cistigat concursul Ghiocelul de Argint de la Birlad.
Iar o alta fetita pe care o urmaresc atent de la gala precedenta, violonista Malina Ciobanu, a cistigat anul acesta o prestigioasa bursa Oistrakh la Viena, unde a studiat cu fiul si nepotul lui David Oistrakh – o experienta incredibila pentru un copil de 11 ani.
Va invit asadar sa veniti luni la Opera sa vedeti copii talentati despre care foarte curind vor vorbi toate televiziunile.
Si desigur sa-mi sustineti fetita, pe Diana. Dar si pe Malina. Si da, stiu, pe Stefan o sa-l aplaudati din inima – el si-a depasit deja limitele – e vedeta proiectului BCR Sperante.
Stiti de ce e frumos sa-i sustinem? Dincolo de increderea pe care le-o dam – iar la virsta lor, increderea in fortele proprii e cea mai mare avere – le aratam ca sunt apreciati acasa, nu doar peste hotare si asta o sa-i faca sa se intoarca pe aici, cind vor fi mari – artistic si ca virsta.
Astazi este ultima zi in care mai puteti da un sms pentru a-l ajuta pe baietelul Tudor Daniel Filip – pe care tot internetul il stie drept BIBI – care are un an si 6 luni si o boala complicata care necesita transplant de maduva
Multi dintre voi stiu deja povestea: parintii si-au scos la vinzare tot ce aveau – pentru unele obiecte nu au gasit inca cumparatori; timp de o saptamina prin fundatia Mereu Aproape toti cei care au dat la 848 au participat cu o donatie.
mai sunt citeva ore in care banii donati via acest numar ajung la el. si e important, fiecare cent conteaza.
nu vreau sa va emotionez explicindu-va procedura medicala complicata prin care trebuie sa treaca BIbi ca sa mearga mai departe frumos prin viata, dar va rog frumos, dati un sms de 2 euro (nu se percepe TVA). e cel mai aproape si mai real de spiritul sarbatorilor: sa ajuti anonim, fara sa ceri nimic in schimb si sa stii ca si ajutorul tau poate schimba o viata
We went there for everything we needed. we went there when thirsty, of course, and when hungry, and when dead tired. We went there when happy, to celebrate, and when sad, to sulk. We went there after weddings and funerals, for something to settle our nerves, and always for a shot of courage just before. We went there when we didn’t know what we needed, hoping someone might tell us. We went there when looking for love, or sex, or trouble, or for someone who had gone missing, because sooner or later everyone turned up there. Most of all we went there when we needed to be found.
(…)
Long before it legally served me, the bar saved me. It restored my faith when I was a boy, tended me as a teenager, and when I was a young man the bar embraced me. While I fear that we’re drawn to what abandons us, and to what seems most likely to abandon us, in the end I believe we’re defined by what embraces us. Naturally I embraced the bar right back, until one night the bar turned me away, and in that final abandonment the bar saved my life.
J.R.Moehringer, The Tender Bar
nu exista om care sa nu fi petrecut citeva ore in fata unui bar, cu ochii-ntru-n barman sau intr-o sala plina de fum. dar cred ca prea putini ar fi putut sa scrie asta.
citesc o minunata autobiografie – The Tender Bar – a lui J R Moehringer , povestea unui pusti care creste fara tata si care gaseste in barul de la coltul strazii mai multe modele masculine. e o carte care atinge cele mai sensibile coarde ale emotiilor masculine si, pentru ca nu e tradusa in romaneste, va rog tare sa o cautati in varianta e book – costa doar 3 dolari – ca sa o cititi. e o experienta minunata.
JR Moehringer este domnul care a scris si autobiografia lui Agassi. Ambele, niste bucurii de carti.
JR Moehringer este cistigatorul unui premiu Pulitzer:)
Cand eram copil le-am spus alor mei ca nu voi manca niciodata ceapa si usturoi. Cand se intampla sa gasesc ceapa in salata ma ridicam de la masa si plecam.
Pe la 12 ani am descoperit aceste gusturi si arome minunate pe care le-am introdus in aproape toate dejunurile mele. Pana la 19 ani le spuneam tuturor ca nu voi fuma niciodata (si iata ca am devenit un happy smoker care nu are de gand sa se lase de acest obicei asa curand). Tot in aceeasi perioada am declarat sus si tare ca nu voi avea niciodata parul blond. Cum primele fire de par alb au aparut pe la 13 ani, am facut cunostinta cu toate nuantele posibile de ciocolatiu, negru si mai ales de roscat. Iar la varsta de 37 de ani am devenit…blonda.
Cand am inteles ce inseamna un compromis, mi-am propus sa il elimin din lexiconul meu dar iata ca in ultimii ani a trebuit sa il reintroduc si sa il si practic. Din ce in ce mai des. Pana la varsta de 30 de ani imi spuneam cu tarie ( si mai si credeam) ca voi fi mereu angajata intr-un singur loc. Apoi au urmat doua locuri noi, in care am lucrat trei, respectiv patru ani. Finalul lui 2008 m-a gasit in postura de freelancer, cu multe colaborari si proiecte.
Mi-am impus sa nu fac afaceri niciodata cu prietenii apropiati si am reusit cumva sa gasesc un compromis, iata:) – doar colaboram. Nu am vazut inca o afacere de succes intre prieteni care sa pastreze nealterata deschiderea si sinceritatea care sunt atat de importante intr-o relatie.
Nu am zis ca nu voi purta niciodata animal print, pentru ca il ador de la varsta de 5 ani si ma bucur nespus ca a reaparut in forta in viata mea din 2007 si pare sa nu plece asha curand.
Nu dau de lectii de viata, dar cumva, scriindu-mi rezolutiile pentru 2012 am descoperit cate lucruri am facut in ultimii 3 ani, negandindu-ma vreodata ca voi ajunge sa trec prin atatea povesti si intamplari. Multe erau din categoria ,,niciodata’’.
Never say never si umpleti-va viata numai cu paragrafe frumoase si oameni minunati.
Pe curand!
Noemi
***
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania
Time a decis ca pentru titlul Person of The Year 2011 si o coperta speciala sa desemneze (din nou) un personaj generic : The Protester.
spun din nou, pentru ca acum citiva ani punea pe coperta o folie de aluminiu in forma unui ecran de computer (care genera un efect de oglinda) si scria Person of the year – YOU, anticipind minunat tendinta viitorului – conexiunile via internet si puterea pe care fiecare persoana o dobindeste astfel.
Cu noua coperta si noul cistigator al titlului Person Of The Year, Time legitimeaza un trend. sigur ca ii celebreaza pe cei care au protestat anul asta in Egipt sau Tunisia sau chiar pe cei de pe Wall Street, dar dincolo de asta este legitimat un curent: singura sansa prin care mai atragi atentia e protestul vehement/violent in strada.
iar trend-ul acesra dus in mass media are deja declinari recunoscute; moderatorii emisiunilor nu mai sunt mediatori, au devenit comentatori, protestatari in raport cu o cauza, favorabili cu alta.
de aici si vehementa lor, uneori chiar violenta lor verbala, pentru ca protestatarii atrag atentia.
opinia->buna sau proasta, obiectiva, partinitoare-> nu conteaza; publicul e atras de comentator, nu de moderator si cum singura constanta intr-o emisiune e gazda ei, cea mai buna sansa pentru mentinerea unei audiente constante e sa transformi gazda intr-un comentator vehement.
e o tendinta in jurnalism; nici macar nu stiu daca e buna sau rea, dar – trebuie sa recunoastem – asa s-a miscat piata in functie de cum s-a modificat comportamentul consumatorilor.
si dupa ce recunoastem si incepem sa intelegem, ar trebui sa gasim solutii inteligente de adaptare.:)
***
altfel decizia Time si justificarea lor pentru alegerea din acest an m-a facut sa ma gindesc ca diferenta dintre jurnalismul nostru si al lor nu doar ca se masoara in ani, ci si ca noi suntem dublu amenintati sa disparem ca produs jurnalistic: tinerii invata (stiu) limba engleza si, cei putini care vor mai dori asta, isi vor lua informatiile de calitate direct de la o sursa globala…
adica Time n-o sa moara, ale noastre vor disparea mai repede.
