Author : Cristina Bazavan

cake-art-buttercream-frosting-leslie-vigil-2(foto) Prajituri ca niste ghivece cu flori :) –

(foto) Prajituri ca niste ghivece cu flori :) –

Sa o spun de la inceput: prajiturile de mai jos mie mi se par a fi un kitsch atat de popular ca a devenit o moda.

Si la noi au inceput sa apara cofetari care deseneaza tot felul de minuni pe torturi, intrecandu-se in maiestrii mai mult sau mai putin culturale.

Stiu ca e un trend, nu cred ca e frumos, nici sanatos sa mananci untul asta colorat, dar doamna care face prajiturile de mai jos are o tehnica impresionanta. Toate prajiturile sunt inspirate de natura, de ghivece cu flori as spune, cu exceptia inspiratiei din Van Gogh. (saracul Van Gogh, daca ar sti el cat de celebru este astazi si cum munca lui e pe pahare, farfurii, prajituri, rochii … si cat s-a chinuit el cat era in viata)

Autoarea creatiilor de mai jos se numeste Leslie Vigil, e din California, are o cofetarie specializata in prajituri care nu arata a prajituri.

Ceea ce face ea se numeste “cake art” – arta cu prajituri – recunosc, pentru gustul meu e putin cam mult sa fie numite arta, dar puteti vedea mai multe imagini pe pagina ei de Instagram.

 

cake-art-buttercream-frosting-leslie-vigil-23

cake-art-buttercream-frosting-leslie-vigil-1 cake-art-buttercream-frosting-leslie-vigil-2 cake-art-buttercream-frosting-leslie-vigil-3 cake-art-buttercream-frosting-leslie-vigil-4 cake-art-buttercream-frosting-leslie-vigil-5 cake-art-buttercream-frosting-leslie-vigil-7 (1) cake-art-buttercream-frosting-leslie-vigil-7 cake-art-buttercream-frosting-leslie-vigil-8 cake-art-buttercream-frosting-leslie-vigil-10 cake-art-buttercream-frosting-leslie-vigil-11 cake-art-buttercream-frosting-leslie-vigil-12 cake-art-buttercream-frosting-leslie-vigil-13 cake-art-buttercream-frosting-leslie-vigil-16 cake-art-buttercream-frosting-leslie-vigil-17 cake-art-buttercream-frosting-leslie-vigil-18 cake-art-buttercream-frosting-leslie-vigil-20 cake-art-buttercream-frosting-leslie-vigil-21 cake-art-buttercream-frosting-leslie-vigil-22  cake-art-buttercream-frosting-leslie-vigil-24 cake-art-buttercream-frosting-leslie-vigil-25 cake-art-buttercream-frosting-leslie-vigil-26

2509
cristina_bazavan_ottershoes_masterThe Otter Shoes – pantofii care fac fapte bune (campanie umanitara) –

The Otter Shoes – pantofii care fac fapte bune (campanie umanitara) –

Stiti expresia “sa fii in pantofii altcuiva” care in engleza – “in your shoes” – inseamna sa te pui in locul altcuiva, nu sa-i imprumuti pantofii.

Cum ar fi ca un domn sau o doamna sa fie “in your shoes” fara ca tu sa stii cine e… sa fie, la propriu, incaltat(a) cu pantofii tai pe care i-ai daruit fara sa-l cunosti?!

In Romania sunt mii de oameni care nu au avut vreodata o pereche buna de pantofi. Sunt zeci de mii de copii care s-au incaltat de la fratele mai mare sau au plimbat toti singura pereche de pantofi a familiei.

Asta e realitatea, nu ne mai ascundem de ea, dar nici sa ne vaicarim despre cum e tara noastra nu ne ajuta.

Prietenii mei apropiati, dar si multi dintre cei care cititi acest blog, va veti cumpara in vara aceasta sau la inceputul toamnei perechi noi de pantofi pentru ca… vin colectiile noi, ne place sa avem noile aparitii.

Nu spun asta ca sa va simtiti vinovati in raport cu oamenii despre care vorbeam mai sus, spun pentru ca acum – impreuna – putem face o fapta buna la fiecare pereche de pantofi noi.

Cum ar fi ca la comanda ta online de la Otter, curierul sa ridice, gratuit si o pereche de pantofi buni dar pe care tu nu-i mai porti?! Si sa stii ca pantofii sunt luati, igienizati de compania Total Wash si trimisi prin Crucea Rosie intr-o zona defavorizata spre bucuria imensa a unui om care va avea cu ce sa se incalte in toamna asta?

*

Eu nu sunt dintre cei care in copilarie sa fi avut multi pantofi. Sau cizme. N-aveam de unde sa aleg, aveam cate o pereche de incaltari pe sezon, aceeasi poate si 2-3 ani daca nu-mi crescuse piciorul.  Imi aduc insa aminte de primii mei pantofi cu toculet, maro, doar ai mei – nu-i imparteam cu sora mea. I-am purtat 3 ani, clasa VII-a si jumatate de liceu. In amintirea lor, de multe ori cand merg la conferinte si ma expun in spatiu public (ceea ce nu e confortabil pentru mine) imi caut confortul in niste pantofi maro, dintr-o piele foarte subtire, care e ca o imbratisare. Am grija mare de ei, cred ca-mi poarta noroc:)

Astazi imi permit orice pantofi mi-as dori, dar tot tin minte pantofii aceia cu care am mers la scoala 3 ani. Pentru ca nu aveam altii, si trebuia sa am grija de ei.

Ei bine, pentru tinerele care n-au prea multe posibilitati, acum impreuna cu Otter si Crucea Rosie putem face o fapta mai mult decat buna… e o mica magie pentru ca cineva de oriunde din tara o sa se bucure de o pereche de pantofi pe care o donam.

(eu stiu deja ce pantofi voi dona, sper ca persoana care-i primeste sa-I iubeasca la fel de mult ca si mine, o sa le spun povestea zilele viitoare –sunt cumparati din Paris)

cristina_bazavan_ottershoes_master

De ce cred ca e bun exercitiul acestei campanii pentru fiecare dintre noi?

  • Pentru ca ne invata, ca atunci cand eram mici, ca daca ai mai mult e frumos sa imparti cu altii
  • Pentru ca indirect ne conduce spre a ne face curat in incaltamintea de sezon pentru a pregati donatia. (iar orice curatenie e un bun prilej de bilant intern)
  • Pentru ca dai un folos, un sens, unor perechi de pantofi pe care nu-I mai porti.
  • Pentru ca exersezi despre a nu detine totul, a empatiza cu altii si – mai ales – a bucura pe cineva fara niciun interes, fara sa stii macar cine e.

 

Ce trebuie sa faceti?

Cand va cumparati o pereche de incaltaminte de pe otter.ro, aveti posibilitatea de a selecta optiunea de donare. La livrarea comenzii, inmanezi curierului care ti-a adus cumparaturile coletul cu donația pregătită.

Atentie!!!! O fapta buna e o fapta buna pana la capat. Otter ofera oricui posibilitatea de a dona. Chiar si atunci cand nu comandati nimic de pe site, puteti chema gratuit curierul sa ridice donatia, astfel:

  1. Va faceti cont pe otter.ro
  2. Solicitati curierul pentru donatie,
  3. Pregatiti coletul iar curierul vine si il ridica.

Un mic secret – o sa ne recunoastem pe strada cei care am donat… veti vedea, o sa primiti un dar cand donati si o sa ne cunoastem intre noi dupa un indiciu simpatic.

Sunt in aceasta campanie minunata alaturi de Marius Manole. Nici el nu vine dintr-o familei instarita, si el avea resurse limitate pentru incaltaminte in copilarie. Astazi e unul dintre cei mai iubiti actori ai Romaniei, munceste in draci, dar are timp sa fie si generos. Va voi spune curand si povestea pantofilor pe care-i va dona Marius.

O sa va tot revin sa reamintesc ca puteti dona o pereche de incaltaminte toata luna august si puteti face o fapta nepretuita, ca emotie, empatie si generozitate.

Va multumesc din suflet pentru fiecare pereche de pantofi pe care o veti dona.

 

cristina_bazavan_ottershoes_master

10778
panahiLa Anonimul 2018 un film de Jafar Panahi – 3 Faces, aici povestea regizorului care a facut legamant ca prin munca sa se lupte cu regulile absurde impuse sub umbrela islamismului in Iran –

La Anonimul 2018 un film de Jafar Panahi – 3 Faces, aici povestea regizorului care a facut legamant ca prin munca sa se lupte cu regulile absurde impuse sub umbrela islamismului in Iran –

Intr-o vreme in care cautam cu totii motive sa nu ne pierdem determinarea si tenacitatea in lupta cu coruptii, intr-o vreme in care constientizam tot mai mult ca fiecare cetatean conteaza in lupta cu un sistem totalitar, editia 15 a Festivalului International de Film Anonimul  este deschisa de fimul unui regizor care a facut legamant ca prin munca sa se lupte cu regulile absurde impuse sub umbrela islamismului in Iran.

Regizorul se numeste Jafar Panahi, iar filmul pe care-l vedem in deschiderea Anonimul este Tree Faces, povestea unei actrite care pleaca impreuna cu un prieten in cautarea unei fetite pe care a vazut-o intr-un clip, o fetita care vrea sa scape din familia ei ultra conservatoare.

Behnaz+Jafari+3+Faces+Se+Rokh Cele doua actrite din filmul 3 faces, anul acesta la Cannes.

Filmul e prezentat in premiera in Romania la Anonimul, probabil ca-l veti putea vedea in retrospectiva Anonimul de la Bucuresti, din septembrie, dar chiar daca nu veti reusi sa fiti printre cele cateva mii de spectatori din campingul de la Sf Gheorghe sau din salile de la Bucuresti in saptamana retrospectivei, va rog sa cititi mai jos povestea acestui om care isi dedica viata si munca pentru a schimba mentalitati. Cu un pret incredibil de dur, nu are voie sa paraseasca tara, a facut ani de puscarie, a facut greva foamei.

Panahi face filme in care eroii principali sunt, in special, copiii si femeile. Are acasa o fata si un baiat si a povestit cum, odata cu cresterea lor, a inceput sa simta pe pielea lui diferentele de perceptie si restrictiile la care e supusa fetita fata de baiat.

Ca de exemplu, momentul in care a vrut sa-si duca fata la un meci de fotbal si n-au lasat-o sa intre pe stadion. Asa ca Jafar Panahi a facut un film despre un grup de fete deghizate in baieti care intra pe stadion sa se bucure si ele de meci ca oricare alt copil. O parte din poveste a fost trasa chiar in timpul unui meci pentru calificarile Iranului la Cupa Mondiala, filmul se numeste Offside.

Pentru ca stia ca filmul va fi controversat, ca va fi oprit de cezura Iraniana, regizorul a trimis un scenariu fals spre aprobare ca sa nu piarda turneul de fotbal si sa poata obtine autorizatiile necesare pentru filmare. Autoritatile iraniene i-au spus ca ii dau aprobarea daca … isi re editeaza toate filmele anterioare acestuia si scoate secventele critice.

Era in 2006, Panaho avea deja 4 filme realizate The White Balloon – 1995, The Mirror (1997), The Circle (2000), Crimson Gold (2003) si multe probleme cu Ministerul Culturii care ii interzisee sa dea interviuri jurnalistilor americani sau sa-si trimita filmele la festivaluri.

The Circle a fost trimis ilegal de Panahi la Festivalul de film de la Venetia, fara aprobarea autoritatilor iraniene, a castigat foarte multe premii, dar a fost interzis in Iran pentru ca era “defaimator si umilitor”. Ca sa fie sigur ca mai ramane undeva filmul lui in ciuda cenzurii care distrugea orice copie, Panahi a facut multe copii pe ascuns pe care le –a trimis in Iran in multe locuri ramase si acum secrete.

Evident ca atunci cand i-au zis sa-si reediteze filmele ca sa poata filma pe stadion nu a acceptat, dar a continuat sa filmeze in ascuns (punand pe lista de productie pentru aprobari drept regizor un asistent ca sa nu atraga atentia), filmul a ajuns la Festivalul de Film de la Berlin unde a luat Ursul de argint.

A fost interzis in Iran, chiar daca regizorul avea deja aranjata intreaga distributie in cinematografe. Cu doua zile dupa interdictie au inceput sa apara DVD-uri clandestine, iar astazi Offside e considerat cel mai vizionat film in Iran. Exista chiar un grup de fete care lupta pentru drepturile femeilor in Iran care au iesit in strada sa joace fotbal cu tricouri pe care scria “we don’t want to be Offside”. Pelicula a fost preluata in distributie de Sony Pictures, iar studioul american a rugat autoritatile sa ruleze filmul doar o saptamana in cinematografe ca sa fie eligibila pentru Oscaruri. Evident, ministerul culturii a refuzat.

In 2009 au inceput problemele mai serioase cu autoritatile iraniene.

Un blogger Iranian a anuntat ca Panahi a fost arestat in timp ce era la o inmormantare, l-au luat direct dintr-un cimitir din Teheran. 8 ore mai tarziu l-au eliberat si autoritatile au dat un comunicat in care au spus ca a fost arestat din greseala.

In 2010 nu au mai avut cum sa spuna ca e o greseala, l-au arestat impreuna cu toata familia lui si cativa prieteni, l-au dus la puscarie fara sa spuna care sunt motivele. Dupa o luna de arest, a aparut un comunicat ca e in puscarie pentru ca a vrut sa faca un documentar despre Campania electorala a presedintelui Mahmoud Ahmadinejad.

Panahi a intrat in greva foamei, a reusit sa trimita mesaje comunitatii internationale si iranienii l-au eliberat pentru o cautiune de 200.000 de dolari cu interdictia de a mai face filme 20 de ani si de a parasi tara. Zeci de mari actori si regizori ai lumii (printre ei Martin Scorsese, Oliver Stone, Steven Spielberg and Robert Redford) au semnat petitii catre autoritatile iraniene pentru a sustine eliberarea lui. In acelasi an 2010, Juliette Binoche in timp ce ridica un premiu la Cannes a facut un apel cu lacrimile pe obraji pentru autoritatile iraniene (Pahani era in greva foamei de cateva luni).

Evident ca, dupa ce a fost trimis in arest la domiciliu, cu toata condamnarea si interdictia de a face filme 20 de ani, Panahi si-a continuat munca, a facut un documentar filmat in special cu telefonul “This is not a film” despre perioada in care il judecau si problemele pe care le are cu Justitia.

Filmul a ajuns in Franta pe un stick ascuns intr-o prajitura si a fost in selectia Festivalului de film de la Cannes in 2011.

Intre timp a mai facut 3 filme, toate cu bugete minuscule, toate mega premiate, toate despre intamplari in care nu sunt respectate drepturile omului in Iran (cum ar fi ca prin 2011 au interzis cainii ca animale de companie)

Jafar Panahi spune ca nu face filme politice. “Nu-mi plac filmele politice, nu sunt un om politic. Dar ma folosesc de orice oportunitate ca sa comentez problemele sociale. Pentru mine nu este important motivul pentru care s-a intamplat ceva – ca e unul politic sau geografic –pentru mine e important efectul social, reflectarea lui in umanitate. Nu cred ca artistii ar trebui sa aiba opinii politice, cred ca trebuie sa fie mai preus de ele prin munca lor. Politica e limitata de timp, dar daca vorbim despre efectele faptelor in contextual social atunci e mai presus de timp, de spatiu.”

Cum ziceam, la Anonimul, luni seara in deschidere vedem cel mai recent film al lui 3 Faces, in care chiar si joaca. Filmul e povestea unei iranience care vrea sa gaseasca o fetita pe care a vazut-o intr-un clip, fetita care-si doreste sa plece din familia ei super conservatoare.

Festivalul de film Independent Anonimul  se desfasoara la Sf Gheorghe intre 6 si 12 august. O parte din filme vor putea fi vazute si la Bucuresti, intr-o retrospectiva speciala. Dar chiar daca nu ajungeti sa vedeti filmele lui Jafar Panahi sper ca povestea lui sa va inspire sa luptati pentru ceea ce credeti din tot sufletul vostru.

Panahi are astazi 58 de ani, locuieste in Teheran si nu are voie sa paraseasca tara. Sotia si fiica lui au fost anul acesta la Cannes pentru a ridica premiul pentru cel mai bun scenariu pentru 3 Faces, filmul care va fi la Anonimul saptamana viitoare.

Sa va uitati la filmuletul de mai jos, despre cum a fost primit 3 faces la Cannes …e f f emotionant.

3117
adidas-1(inovatie) Outdoor interactiv de la Adidas – o minge de fotbal pentru fiecare echipa care lucreaza impreuna –

(inovatie) Outdoor interactiv de la Adidas – o minge de fotbal pentru fiecare echipa care lucreaza impreuna –

De cele mai multe ori ideile simple sunt cele mai eficiente si spectaculoase.

Ca acest outdoor creat de Adidas India pentru o comunitate pasionata de fotbal, in perioada recentului campionat mondial de fotbal.

Ce au facut cei de la Adidas India? Au creat un outdoor care la prima vedere pare o reclama obisnuita la mingea cu care s-a jucat in campionatul mondial 2018. Doar ca panoul avea si o sfoara groasa care ii incurca putin pe cetatenii care treceau pe langa…

Ca sa pui in functiune mecanismul angrenat de acea sfoara aveai insa nevoie de mai multi oameni, de o echipa. Cand copiii din cartier s-au prins de smecherie, s-au adunat cat mai multi, si-au unit fortele, au miscat mecanismul si … au primit mingi de fotbal sa se joace.

E un outdoor super simpatic care vorbeste despre bucurie, fericire, lucrul in echipa…. Uitati-va la filmuletul de mai jos.

 

Sigur, cu o floare nu se face primavara, nu doar panoul a contat in campania lor, filmul a fost promovat in social media si acolo au aparut rezultatele adevarate – peste 3 milioane de vizualizari

2404
the residence(am citit) The Residence: Inside the Private World of the White House –

(am citit) The Residence: Inside the Private World of the White House –

Am citit zilele acestea o carte care m-a facut sa ma gandesc la lipsa noastra de modele si cum nu stim sa le cultivam pe modele pe care le-am putea pastra pentru generatii.

Cartea se numeste “The Residence: Inside the Private World of the White House, este scrisa de o doamna jurnalista Kate Andersen Brower si in ciuda titlului nu e despre scandaluri, barfe si cancanuri.

Oricare dintre informatii – chiar si cand ele sunt la limita – n-au character de canc can. Doamna Brower a intervievat zeci d eoameni care au lucrat sau mai lucreaza la Casa Alba, de la electricieni, menajere, floristi, majordomo, dar si cateva dintre primele doamne ca sa adune informatii despre viata civila a locatarilor – familia presedintelui – si cum au incercat acestia sa-si pastreze partea civila intr-o perioada a vietii lor in care capul familiei decidea soarta lumii.

Sunt fragmente care vorbesc despre cat de greu le-a fost copiilor presedintilor, mai ales cand erau adolescenti. Toti voiau sa faca petreceri sau sa mearga la petrecerile colegilor de scoala – ceea ce e normal pentru un tanar de 17 ani de exemplu – doar ca primele doamne fara exceptie preferau ca petrecerile copiilor sa fie in resedinta lor private pentru a fi in siguranta, de parte de ochii lumii.

Unul dintre majordomi povesteste cum fetele Bush au obtinut la sfarsitul unui an scolar terminat cu note foarte bune, dreptul de a face o petrecere. Presedintele si sotia au plecat la Camp David, o sala din resedinta privata a fost modificata, eliminindu-i-se mobila, cei de la bucatarie au pregatit gustari, iar fetele s-au ocupat de restul petrecerii.

Familia Bush a cerut ca usile dormitoarelor sa ramana inchise, au pregatit doua dintre camerele de oaspeti si copiii au putut ramane acolo peste noapte, iar dimineata au  avut un brunch pregatit de staff-ul Casei Albe.

*

Una dintre ingrijitoare povesteste care sunt regulile job-ului ei: daca face curat in resedinta si vin presedintele si prima doamna ii intreaba daca poate continua, daca primeste acordul isi continua munca fara sa asculte conversatiile lor. I s-a intamplat insa sa faca curatenie in baie, sa intre prima doamna Reagan in resedinta, pentru o disputa casnica cu presedintele Reagan si sa inchida usa la baie ca sa-si continue disputa in privat. Ingrijitoarea a stat in baie pana cand au plecat atat domnul, cat si doamna Reagan.

*

Tot doamna Nancy Reagan povesteste despre prietenia sotului sau, presedintele Regan cu majordomul. Amandoi aveau o pasiune comuna – pescuitul, iar cand Presedintele Reagan pleca la resedinta sa private, il invita mereu si pe majordom ca sa pescuiasca impreuna.

*

Cartea incepe un momentul emotionant si socant al asasinarii lui Kennedy si cum staff-ul incerca sa o sustina si sa o sprijine  pe Jackie Kennedy.  In ziua inmormantarii, cand Jackie a decis ca va merge pe jos prin multime pe bulevard in spatele sicriului, ea l-a chemat pe majordomul care avea grija de bagajele presedintelui, care ii pregatea intotdeauna lucrurile pentru orice deplasare si i-a daruit una dintre cele doua cravate pe care le avusese in bagaj in ultima lui deplasare.

Si tot la categoria gesturilor discrete, dar emotionante, in perioada scandalului Monica Lewinsky, bucatarul ii lasa discret pe masa doamnei Hillary Clinton prajitura cu ciocolata pe care o iubea cel mai mult, in semn de atentie speciala pentru o perioada grea.

*

the residence  Ce face cartea aceasta?

Umanizeaza presedintii americani, ii arata – fara sa-i barfeaca sau sa-i judece – in momente intime, vulnerabile, frumoase. Ii arata si in certuri domestice, dar si in perioade tensionante la nivel social sau politic.

E o carte prin care iti creste respectul si pentru cei care lucreaza la Casa Alba, dar si pentru cei care au locuit acolo. Vorbeste despre dedicatie, discretie, devotament si, uneori, indeplinirea unor sarcini care pareau imposibile.

E o carte scrisa foarte fin, foarte obiectiv, ca si cum ar fi o conversatie diplomatica si, desi ai acces la informatii intime, nimic nu pare a barfa.

Mi-ar placea foarte mult sa existe asemenea model de jurnalism si la noi. Sa existe o carte despre oamenii si povestile emotionante ale personalului administrativ de la Cotroceni. Am invata multe despre istoria noastra.

Cartea nu este tradusa la noi, a aparut in 2015 si poate fi cumparata de pe Amazon.

2014
ben-churchill-8(spectaculos) Iluzii optice: prajituri care nu sunt ce par a fi –

(spectaculos) Iluzii optice: prajituri care nu sunt ce par a fi –

Ben Churchill e un chef patiser care face niste dulciuri absolut spectaculoase.

Este numit la nivel international un chef iluzionist pentru ca face din deerturile sale iluzii optce, it prezinta o negresa pe post de scrumiera, afce boabe de fasole din pandispan pe care le pune alaturi de dulceata de gutui si pare ca mananci o mancare de fasole:)

Sau deseneaza un tron de fier din ciocolata sau “alimente” stricate din tot felul de trucuri – ca aceasta placinta cu branza in care a pus… menta

ben-churchill-12

Niciunul dintre produsele de mai jos nu este ceea ce pare, dar sa le luam pe rand:

Ciocolata, caramel si crema de vanilie

ben-churchill-13

ciocolata

ben-churchill-15

 

brownie cu sirop de scotch, zahar caramel, mousse de ciocolata

ben-churchill-16

martipan, crema vanilie, ciocolata

ben-churchill-10ben-churchill-11

carrot cake, ciocolata, zahar caramel, inghetata de lavanda

ben churchillben-churchill-9

chec cu lamaie si crema de vanilie

ben-churchill-8

 

parfait de portocala cu pudra de zahar

ben-churchill-7

 

aici scriu exact ce in engleza in cartea lui ca sa nu gresesc!!! Vanilla pannacotta, smokey lapsang gek, meringue power, chocolate.

ben-churchill-5

 

cred ca unul dintre cadourile cele mai potrivite pentru cineva caruia/careia ii place sa pregateasca deserturi e cartea de magie a lui Ben Churchil pe care o gasiti pe amazon aici

ben-churchill-book

 

 

 

3421
chris simion mercurian by catalina flaminzeanu(interviu) Chris Simion Mercurian – despre responsabilitatea unui artist fata de munca lui si fata de societate, dar si a societatii fata de el –

(interviu) Chris Simion Mercurian – despre responsabilitatea unui artist fata de munca lui si fata de societate, dar si a societatii fata de el –

 Am anuntat zilele trecute ca, dupa ce am vazut un sondaj facut de Raiffeisen Bank in ceea ce priveste perceptia responsabilitatii la romani, voi investiga cum e cu cei 34% dintre romani care cred ca artistii sunt responsabili si in viata si in meseria lor, dar si cu restul care spun ca orice meserie din zona artei e ceva fara o fundatie, fara nicio responsabilitate, e o joaca.

Am rugat-o pe Chris Simion – Mercurian sa stam de vorba pe toate directiile responsabilitatii in arta pe care le-am putut intui. Amandoua am fost in proiecte in care Raiffeisen a sustinut arta – de la muzica clasica pana la film sau teatru – si mi s-a parut ca avem o baza comuna in raport cu aceasta companie.

Ce-a rezultat vedeti mai jos intr-o lunga conversatie dintr-o duminica, inaintea unei repetii acasa la Chris pentru spectacolul ”Cu ce va servesc?” in care joaca Rodica Mandache, Maia Morgenstern si Cabiria Morgenstern.

 Meserii responsabile

RESPONSABILITATEA UNUI REGIZOR FATA DE OPERA LUI

In 2010 am ajuns la Parintele Valerian care a fost actor, se numea Dragos Paslaru si intr-una din primele noastre intalniri am vorbit despre teatru si despre alegerile pe care le facem in momentul in care ne hotaram sa montam un text.

Atunci parintele Valerian mi-a spus cam asa “Tu ai in mana toate sufletele care iti intra in sala si ai responsabilitatea sa nu strici omul, sa nu-i induci un mesaj prin care il deconstruiesti in loc sa construiesti…”

In momentul acela am constientizat ce responsabilitate ai ca regizor; eu imi alegeam textele pentru ca imi erau necesare, ma ardeau, erau in acord cu trairile mele, intr-un mod egoist daca vrei.

Si am luat la rand toate spectacolele pe care le creasem; Slava Domnului nu facusem niciunul care sa fi avut vreo energie negativa, vreun mesaj sau pe o constructie negativa…

Din 2010, alegerea e constienta spre pozitivism. Am renuntat la unele texte care mi-ar fi placut altadata foarte mult si care, intr-adevar, daca le-as fi facut spectacol n-ar fi fost bine. Ispitele sunt permanente. Si e bine ca sunt. Asa te testezi si stii pe unde esti.

Dar exista si o responsabilitatea atunci cand alegi actorii pentru un spectacol? O responsabilitate in cum ii “modelezi”, ce invata de la tine, din grupul in care se construieste, responsabilitatea intalnirii?

Nu mi-am pus problema la nivel de grup, de echipa cu care lucrez, ci la nivelul fiecarei relatii pe care o am one to one … Responsabilitatea nu e o parte din meserie, ci din felul meu de a fi.

Nu lucrez cu actori in care nu cred. Am o frica – nu stiu de unde vine – a faptului ca daca iau pe cineva doar pentru ca imi este prieten sau am un folos de pe urma lui, scena se razbuna… Oricat de infantil pare, este crezul meu si nu mi-l incalc. Distributiile le fac onest, nu-mi fur caciula singura, trebuie sa am responsabilitatea omului total, sa stiu ca pot sa merg cu el de mana pana la capat.

Eu vad in distributiile tale, cred ca ti-am mai zis, un mix de business- marketing- teatru.

Nu esti singura care imi spune ca imi fac distributiile ideale care acopera si partea de marketing, dar nu o fac deliberat, o fac pentru ca am nevoie de oamenii aia, nu de altii, in acel moment al vietii lor. Nu pot sa nu iau un actor pe care-l vad intr-un rol doar pentru ca el e vedeta. Iar actorii cu care am lucrat si sunt actori vedeta, sunt in acelasi timp actori cu talent, cu har.

Ca si situatia spectacolului la care lucrez acum, cu Rodica Mandache si Maia Morgenstern. Sunt adorabile, ce sa fac daca le-am vazut in acest text, sa le inlocuiesc doar pentru ca sunt celebre?! In afara de asta nu sunt un regizor cu orgolii. Imi place sa invat cand am de la cine, iar pentru mine intalnirile cu actorii cu experienta sunt scoala si bucurie.

Apropo de acest context, de participarea doamnei Mandache la acest nou spectacol al tau. Crezi ca un regizor are sau ar trebui sa aiba o responsabiliate fata de actorii in varsta?

Eu nu m-am gandit pana acum la acest aspect, cu niciunul dintre actorii din distributiile mele… Nu stiu daca o sa aleg un actor in varsta doar ca sa-l sprijin, dar nu mi s-ar parea ceva gresit sau rusinos atata timp cat prezenta lui / ei in actul artistic e justificata. Mi s-ar parea foarte tare sa faci asta, sa vezi actori in varsta care nu mai sunt distribuiti, sa le gasesti un text care sa li se potriveasca si sa-I sprijine… Hai sa o facem, e o chestie foarte misto. 

DACA ALEGI SA RAMAI IN ROMANIA, NU TE MAI LAMENTA, ACTIONEAZA.

In studiul despre responsabilitate facut de Raiffeisen doar 34 la suta dintre romani cred ca artistii sunt responsabili. Artistii in integralitatea definitiei – pictori, sculptori, actori, regizori. Sunt meserii vazute boeme, cu oameni care nu sunt foarte responsabili nici cu profesia, nici in viata lor.

Serios?!

E foarte tare acest sondaj pentru ca in afara de spectacolele acestea cliseu de care au sau nu au nevoie oamenii – de povesti, de telenovela – sunt foarte multe spectacole in ultimii 10 ani cu impact social, cu teme majore care intereseaza si fac sala full. Din pacate insa teatrul in democratie nu a fost niciodata un instrument de masa… In comunism era.

Da, dar sondajul se refera la tot… si la pictori, si la sculptori…

Pictorii sunt si mai nisati…

Dar il avem pe domnul Caltia, daca nici dansul nu a fost o voce publica…

E, stai. Cand a fost afisul festivalului Undercloud cu o pictura a domnului Caltia, acum 3 ani, si ne laudam si ne mandream cu aceasta colaborare, erau o groaza de oameni care habar nu aveau cine e Stefan Caltia… Dar stii cum vad eu lucrurile? Daca alegi sa ramai in Romania, nu te mai lamenta, actioneaza.  Fa tu cat de putin poti  si daca ajuti sa afle oameni din jurul tau de un domn Caltia, de nu stiu ce spectacol bun, fa-o in loc sa stai si sa te intrebi de ce e perceputa cultura asa si de ce nu afla lumea de existenta unor produse culturale faine.

chris simion mercurian by catalina flaminzeanu

RESPONSABILITATEA SOCIALA – TEATRUL SI INUNDATIILE

Undercloud a fost creat in ideea de a construi pentru industrie sau era o nevoie a ta?

Festivalul a pornit de la responsabilitatea fata de colegii mei de clasa pe care-i admiram foarte mult si care nu aveau structura mea de a se lupta… Erau introvertiti, erau timizi… Am fost 10 oameni in clasa si eu ma simteam cea mai descoperita, ei mi se pareau mult mai talentati… Dar inainte de idee, festivalul a fost o intamplare care ne-a adus confirmarea ca e nevoie de altceva, ca avem nevoie de o platforma de exprimare altfel decat cea de stat, ca ne putem uni, ca se poate face teatru independent.

In 2006 a fost anul cu inundatiile. Era toata Moldova sub apa, am vazut un reportaj la Realitatea TV si m-a emotionat atat de mult incat m-am gandit: eu ce fac pentru oamenii aia, ce responsabilitate am?

Mi-am dat seama ca primul lucru pe care pot sa-l fac e sa joc niste spectacole si cu banii pe care-i strang sa facem ceva… Am vrut sa ajutam intr-o zona in care altii nu ar fi facut-o si am gasit o scoala amarata dintr-un sat din Bacau, din cea vai de mama ei, era malul de o jumatate de metru inauntru si nu aparea pe nicio lista de ajutoare… Satul Preluci, comuna Agas, judetul Bacau… 127 de copii in scoala de 1-8… o clasa de gradinita.

Am luat ca obiectiv sa o refacem. Dar era vara, teatrele erau inchise si eu eram studenta inca, aveam doar doua spectacole, unul la Teatrul Foarte Mic si unul la TNB – Scaunele – examenul meu de licenta.

Le-am luat de la teatre, cu semnatura ca imi asum ca nu stric costumele si decorul si nu mai stiu cum am ajuns pe terasa Motoare – Laptaria lu Enache sa vorbim cu Calin Husar, managerul spatiului. L-am convins din prima, era si in board-ul de la Cotidianul, ne-a ajutat cu tot trustul Catavencu pentru promovare… Proiectul s-a numit “Nopti de teatru pentru zile mai bune” si motto era “D’aya ne pasa”.

In patru zile am strans 1 miliard 700 de milioane. Nu mai stiu ce inseamna suma asta acum, dar atunci a insemnat ca am putut reface scoala. Ne sunau sponsori, ne sunau oameni pur si simplu intruna.

Ne era atat de frica sa punem mana pe bani, sa ne luam aceasta responsabilitate, incat am sunat la firme de securitate si ne-au raspuns cei de la Shelter Security ca ne ajuta: trimiteau o echipa in fiecare seara, care statea langa cutia milei unde oamenii puneau bani. La final numarau banii, a doua zi ii depuneau in contul campaniei.

Asta s-a intamplat in iulie cred… Si apoi cum refacem scoala. N-aveam incredere sa dam la primarie, n-aveam incredere sa dam la popa din sat, asa ca am facut echipe, eu si actorii, in fiecare saptamana…

Am cumparat tot: de la banci la table de scris, am refacut tot, ajutati de voluntari din sat.

Dupa ce am renovat cladirea ne-au ramas niste bani, nu puteam sa-i dam inapoi asa ca am intrebat cati copii sunt – 127, am luat la fiecare masurile si le-am cumparat uniforme, ghiozdane, incaltaminte, rechizite…

A fost prima campanie in care am fost implicata si mi-am dat seama cat de mult inseamna sa te poti folosi de meseria pe care o ai, de un produs care e teatrul, daca ai responsabilitatea interioara a ta…

Pentru ca te gandesti: ce legatura are teatrul cu inundatiile? Uite ca are…

Asa a inceput proiectul cu terasa La Motoare…

Si ai mai fost acolo peste ani?

In anul urmator de Craciun, am mai mers o data, cand le-am mai dus o serie de lucruri, de atunci nu, nici n-am mai trecut prin zona…

Dupa Campania caritabila, i-am povestit lui Calin despre colegii mei, ca nu avem unde sa jucam si el a zis ca va construi un spatiu pentru noi, pe terasa TNB, dar mai intai sa incercam in Laptarie, in sezonul toamna- iarna sa vedem daca vom avea spectatori.

Si vara urmatoare a fost prima editie a festivalului si am tinut-o pana cand s-a inchis Nationalul pentru renovare. Apoi ne-am mutat la MTR 4 ani si cand s-a inchis si acolo pentru consolidare, am ajuns la Arcub – Hanul Gabroveni.

RESPONSABILITATEA SOCIETATII FATA DE ARTISTI

Responsabilitatea celorlalti fata de artisti… O simti?

Nu ma gandesc la asta, imi vad de drumul meu. Cu curaj. Uite, in cei 5 ani de spectacole in Laptarie, am avut prima data curajul sa spun interzis criticilor, daca vor sa vina la spectacol sa-si cumpere bilet.

Eram atat de afectata si atat de revoltata de atitudinea criticilor care negau orice doar ca era cool sa faci asta. Am avut cronici de la oameni care nu venisera sa vada spectacolul si mi-l distrugeau: pentru ca eram considerata o impostoare si o diletanta, desi nu intrasera in sala. Ridicol, dar asa a fost. Cred insa ca pentru toate astea exista plata si rasplata.

Si-ai suferit?

Suferit e mult spus, m-au revoltat si mi s-a parut imoral, gratuit; adica i-am judecat. Nu trebuia sa fac asta, dar mi s-a parut lipsit de etica… Eu spuneam mereu daca poti sa ma distrugi cu argumente, fa-o pentru ca asa invat si eu de la tine. Si te admir daca imi spui pentru ca asta inseamna ca iti pasa de mine si poti sa ma ajuti sa cresc. Dar daca tu nu vii sa intri in contact direct cu ceea ce fac si ma distrugi pur si simplu, doar ca sa iesi in evidenta, suntem in doua barci total diferite. Nu aberez. Am pastrat cronicile ca dovada.

Dar tu care esti bataioasa, ce-ai facut?

M-am dus inclusiv in redactia unuia dintre acesti critici. Cronica lui era intr-un ziar foarte serios la vremea respectiva si conta pentru opinia publica. Prima mea intrebare a fost “Daca ati avea un copil si ar fi in situatia mea, cum v-ati simti? Eu nu v-am vazut intrand la spectacol si am stat la intrare, stiam exact cine a fost in sala.”

Si-a recunoscut ca asa a auzit de la altii, nu si-a cerut scuze dar mi-a dat explicatii despre context, de ce scrisese acel text, care tinea mai degraba de orgoliile unui alt regizor prieten. Iar peste cateva zile a mai scris o cronica, din nou fara sa-mi vada spectacolul, dar intr-o nota mai pozitiva, mai echilibrata. Acelasi om, nu alta semnatura. Despre ce vorbim? Cum sa ai incredere in recomandarile unui astfel de critic care-si pune semnatura pozitiva sau negativ in functie de cate beri bei cu el?

Cred ca totul porneste de la tine, ce responsabilitate ai tu fata de tine, indiferent ca esti jurnalist, regizor… Nu-ti permiti sa iti depasesti o limita a ta … E vorba de constiinta. Spectacolul e spectacol, omul e om. Daca ai ceva cu mine, ai cu mine. Nu cu spectacolul care e bun.

Oamenii de astazi traiesc intr-o experienta atat de epidermica si de superficiala, incat nu constientizeaza ca o actiune pe care aleg sa o faca, cu ura, se poate intoarce asupra lor, ii poate lovi, urat de tot. Pe ei, personal, peste o perioada de timp sau pe cei dragi lor.

Habar nu au, spun “asta e am facut-o, mergem mai departe”, pana nu li se intampla ceva care nici nu stii de unde vine. Eu cred atat de mult in cauza efect si in echilibrul asta pe care il cautam mereu.

 chis simion by catalina flaminzeanu 3

RESPONSABILITATEA FATA CE LASI IN URMA TA

Exista o responsabilitate a selectiei spectacolelor in festival?

Atunci a pornit din responsabilitatea de a ne desfasura cu totii pe aceeasi scena si de a gasi un loc ca sa se exprime cat mai mult cei din generatia mea, dupa care in momentul in care a crescut – organic – si nu mai puteam sa fiu eu singura, se simtea nevoia de echipa. S-a alaturat Adrian Popescu (Radio Guerrilla) cu care fac echipa de la prima editie si este si astazi. In editia a 4 a am inceput sa intreb in stanga in dreapta daca mai e cineva interest de Undercloud ca nu ne mai descurcam. Si l-am intrebat pe Calin Husar, care mi-a recomandat-o pe Carla… (nota mea, Carla Maria Teaha, directorul executiv al festivalului)

Si asa a aparut ea in poveste pentru ca aveam nevoie de un om care sa ma ajute pe partea de promovare, scapam proiectul din mana cu cat devenea mai mare.

Carla l-a adus in poveste pe Tiberiu (sotul meu) care face marketing. Astazi avem multi voluntari si in echipa fixa suntem 2, dar ar fi fain sa putem fi mai multi oameni care lucreaza pentru toata perioada pentru festival, pentru povesti …

In ultimii 4 ani s-a schimbat total responsabilitatea selectiei, mai ales de cand a devenit concurs.

La noi e simplu ce vrem sa promovam:  productiile care au tenta de modernitate, de inovatie, de experiment pe partea de tineri, selectati in concurs. Iar pe partea de actori cu experienta sa-i aduci in spatiu independent pentru a sustine miscarea si spatiul alternativ, care trebuie sa fie sustinuta, trebuie sa creasca.

Acum deja lumea e obisnuita cu ideea ca poti sa joci teatru profesionist si intr-un alt spatiu decat un teatru conventional, dar acum 5-6 ani era o teama, o frica… si la actori, si la spectator de a merge in spatii neconventionale. Teatrul independent a fost vazut mult timp ca ruda saraca a teatrului “mare’, aia care nu au unde sa joace si nu sunt primiti in teatre de stat, fac in independent. De ce oare era trambitata ideea asta? De frica. Teatrul independent e o miscare vie, autentica, necesara. Nu ai cum sa-l elimini din joc. Ca dovada ca nu a reusit nimeni sa il anuleze. Oricat s-a incercat.

RESPONSABILITATEA DE A-TI PURTA  CRUCEA

Eu n-am avut pe nimeni in familie care sa fie in zona artistica. N-aveam pe nimeni care sa vina sa ma puna sa lucrez intr-un teatru, eram femeie, eram tanara. Singurul lucru cu care am plecat de acasa a fost educatia:  fara compromisuri si trebuie sa te lupti pentru visul tau.

Se cam bateau cap in cap.

Si singurul comportament pe care l-am gasit a fost ambitia: daca ma dau afara pe usa, eu sa intru pe geam. Daca eu chiar cred in ceea ce fac, ma defineste si ii ajuta si pe ceilalti, atunci trebuie sa ma lupt sa-mi iasa…

Si perceptia nu era de verticalitate si de pozitiv, era – dimpotriva – de tupeu.  Erau oamenii care imi spuneau, unii in fata, altii pe post de barfa. Ma durea pentru ca eram singura si mica… Curajul era perceput ca tupeu. De fapt singura nu, cu Dumnezeu.

M-au durut vorbele astea, pentru ca stiam ca sunt nedrepte, dar nu m-au oprit in a-mi duce pana la capat visul… Au fost barfe care rezista si acum desi au trecut 20 de ani.

Ca sunt fiica lui Eugen Simion, ca tot ce am facut este pentru ca tata a fost presedintele Academiei. Pe tata l-a chemat Emil. Si cand am reusit sa ma detasez, am inceput sa fac glume si sa spun ca tata a fost intr-adevar presedinte, dar de bloc.

Au fost barfe ca am avut o relatie cu Pascal Bruckner… De ce m-ar aprecia Pascal Bruckner?! Evident pentru ca trebuia sa existe ceva, dar in niciun caz legat direct de meseria mea.

Aceasta nebunie a barfelor a durat: femeie, tanara, bataioasa, ce puteam eu sa fac sa rezist in Bucurestiul acesta dement? Nu aveam alta optiune decat sa-mi vad mai departe de treaba. Si asta a enervat si mai mult… ca nu ma lasam…

Mi-am setat de la inceput ca publicul e cel mai important. Ma doare groaznic cand nu empatizeaza publicul, in rest nu ma intereseaza alte premii, alte recunoasteri. O gala sau o institutie nu au reusit sa ma bucure cu aceeasi intensitate ca o sala plina care aplauda cu intensitate la sfarsitul unui spectacol. Simti aplauzele, e o energie la aplauze pe care nu ti-o poate da nimeni altcineva…

*

Am incheiat conversatia cand au venit doamnele la repetitie. M-am uitat mai bine de o ora la munca lor concentrata si intima pe un text care vorbeste despre alegeri si puterea de a decide pentru tine, cu toate consecintele pe care le aduce orice alegere.

In timpul repetitiei Chris a primit un mesaj de la Adriana Trandafir. Era in Preluci, satul cu inundatiile despre care vorbisem mai devreme. ”Am ajuns in locul acela unde ne-am lasat o parte din suflet acum niste ani” si ii trimitea o fotografie cu scoala.

Nu mai fusesera de 10 ani acolo, cam tot de atatia ani nu mai vorbisera despre Preluci, iar cand doamna Mandache a aflat de coincidenta, ca am povestit cu doar o ora inainte despre inundatii si prima campanie caritabila cu teatru inclus, a remarcat: ”Uneori te si sperii de coincidentele astea”.

chris simion by catalina flaminzeanu 2

Foto Catalina Flaminzeanu

 

16559
shutterstock_95571682Show, don’t tell – sau tehnica de scris care face diferenta intre o compunere si o scriere (semi) profesionista –

Show, don’t tell – sau tehnica de scris care face diferenta intre o compunere si o scriere (semi) profesionista –

De cate ori tin cate un curs de scriere aduc in fata cateva lucruri fara de care, cred, scriem compuneri de clasa IV-a, nu texte (semi)profesioniste.

  1. Structura narativa
  2. Emotia/starea pe care intentionezi sa o transmiti cititorului care isi ocupa timpul cu textul tau
  3. Inalturarea propriei persoane din text daca nu e absolut necesar (eu, eu, eu scris la nesfarsit reprezinta o dovada de atentie, de nesiguranta sau de ego prea mare)
  4. Inalturarea adjectivelor si adverbelor pe care le pui la prima mana, ca textul sa para mai frumos, ca niste funde pe care le legi pompos. Inalturarea acestor elemente se face printr-o tehnica pe nume “show, don’t tell”.

 

Fac mereu exercitii cu cursantii despre cum pot sa spui ca un om era “sarac”/ “bogat”/”vesel”/trist” fara sa scrii cuvantul propriu zis. In primul moment oamenii se uita ciudat la mine si nu inteleg ce vreau sa le spun.

Noi, romanii, mai mult decat altii in ultima vreme, am trait cu “o sa fii uimit cand o sa citesti aici”, adica autorul ti-a spus de la inceput starea si concluzia pe care trebuie sa o ai. Am mai avansat in ale scrierilor, cititorii s-au plictisit si ei de titlurile din aceasta categorie, si incepem sa dezlipim etichetele pe care le puneam din titlu – considerandu-i pe cititori prosti, incapabili sa-si categoriseaza singuri respective informative, sa o aseze intr-un loc emotional dupa propriile repere.

Cand incepi sa le dai exemple, cand ii asezi intr-o situatie pe care ii rogi sa o priveasca ca printr-o camera de filmat si sa descrie ce vad, cand le arati fotografii cu mini grupuri de oameni si ii pui sa faca fisa de personaj pentru fiecare (sa-si imagineze dupa detaliile pe care le vad, ce meserie au, ce varsta, ce stil de viata), incepe sa se faca putina lumina in exercitiul pe care-l au de facut.

Si-apoi, fara exceptie, apar pentru cele 4 cuvinte de mai sus, descrieri de situatii emotionante, profunde, spectaculoase.

*

Pe un site pe care-l citesc ca sa-mi pastrez mintea antrenata in ale scrisului a aparut in aceste zile un articol despre tehnica – Show don’t tell –  pe care vi-l recomand.

6 lucruri pe care le pot face ca sa fii mai eficient in scris, sa-ti duci cititorul cu tine, sa-i arati detaliile unei povesti, fara sa le spui ca un elev de scoala primara.

Iata doua dintre recomadari:

Use the character’s five senses

Take the reader to the scene through the character’s five senses.

Make a list of what the character sees, listen, feels, touch or taste. Then, rewrite the scene using strong verbs (more about this on the next tip)

Avoid adverbs

An adverb is a word that changes the meaning of the verb, adjective or another adverb. Using the previous tip, your verb will annul the need for an adverb.

Adverbs distract the reader of the story, they put you, as a writer, on the scene. It’s you who’s giving meaning to an action. And, in the story, there’s only place for the characters and the reader (you don’t belong there).

About the adverbs, Stephen King, in his book On Writing, a memoir of the craft, states:

With adverbs, the writer usually tells us he or she is afraid he/she isn´t expressing himself/herself clearly.

Take this as an example: “Richard walked, slowly, through the avenue.”

Including the adverb, I’ve interfered with your reading. Instead, I could have shown, like this:

“Richard walked on the avenue, he stopped to smell the flowers, he admired the blue sky, smiled at the squirrels, running up the trees.”

If Richard was in a hurry, he wouldn’t stop to smell the flowers or look at the sky. Being descriptive, I’ve shown how Richard was calm and walking slow.

Besides, I’ve also shown that Richard is a person sensitive to nature. If I wanted to let you know that he was angry, I would show him nagging about the children’s noise.

Showing a scene, we are, also, allowing the reader to built a profile of the character. By himself, without our interference.

When using adverbs (which is not wrong, only they must be used spaced and only if they give true meaning to the sentence), access its combinations with the verbs.

Puteti citi toate cele 6 recomandari aici, pe site-ul The Writing Cooperative.

5371
shutterstock_308103596(opinie) Pe tine ce te urneste in viata? Pentru ce te-ai TREZIT ASTAZI? –

(opinie) Pe tine ce te urneste in viata? Pentru ce te-ai TREZIT ASTAZI? –

Ma trezesc dimineata, uneori e noapte, si pana la o ora in care soarele isi face loc am timp sa ma gandesc la mine, la ce am facut ieri bine, la ce pot face astazi mai bine.

In primele minute cand ma trezesc, mi se pare ca sufletul ajunge inapoi in corp. Sunt usor ametita, stau inca in pat intre vis si realitate, si simt cum incep sa ma readun cu tot ce (ma ) stiu eu ca sunt.

In urmatoarele minute ma gandesc pentru CE ma trezesc ASTAZI? Ce am de facut astazi care sa conteze pentru mine si pentru cei din jur?

Uneori stiu precis pentru ce ma trezesc, pentru ce imi voi fi consumat energia pe care am primit-o peste noapte. Alteori n-am raspuns.

Sunt printre norocosii care nu au probleme financiare, muncesc doar in proiecte pe care le iubesc, ma insotesc doar de oamenii care ma inspira prin bunatatea/perseverenta/efortul lor de a deveni mai buni, am acasa si in casa tot ce-mi trebuie.

Si ma gandesc “pentru ce ma TREZESC astazi?”

E o spaima si o energie aparte pana gasesc o motivatie pentru ce o iau de la capat – cu rost – intr-o noua zi: spaima ca s-ar putea sa fac lucruri fara rost, care sa nu ajute pe nimeni, nici macar pe mine; iar energia vine din concentrarea cu care umbli prin creier si prin suflet in cautarea unui raspuns.

Uneori  merg pe calea “sa fiu atenta la cei din jur (altii decat membrii familiei mele apropiate) si sa-i ajut daca pot, pentru ca din raspunsurile lor imi voi fi invatat si eu lectiile”, dar asta doar dupa ce nu am gasit un raspuns mai bun pentru obiectivul zilei mele.

 Abia apoi  ma intorc la cele lumesti, cateva exercitii sa-mi indrept oasele si muschii, putina meditatie, apoi cafea, la cateva fructe si ma gandesc ce am in program in ziua respectiva – ce intalniri, ce am de scris, ce situatii am de rezolvat.

Si-mi fac listele despre care am scris zilele trecute.

Banuiesc ca pentru cei care muncesc zi de zi la un birou, nu exista timp pentru a te mai gandi “pentru ce ma TREZESC astazi?” . Nici eu nu ma gandeam cand munceam zilnic la revista sau la radiouri; ma trezeam cu gandul ca trebuie sa ajung la ora x in y loc cu o anume treaba.

Nu stiu daca era mai bine ca atunci, sau e mai bine ca acum, dar libertatea iti aduce cu ea o multime de spatii pe care simti ca e bine sa le umpli cu rost.

Oare tu te-ai gandit pentru ce te-ai TREZIT ASTAZI? Chiar sunt curioasa ce te motiveaza sa o iei de la capat intr-o noua zi. 

 

2746
tompetty_enc29(foto) Spectaculoasa casa a regretatului Tom Petty e scoasa la vanzare –

(foto) Spectaculoasa casa a regretatului Tom Petty e scoasa la vanzare –

Una dintre casele gandite si construite de la zero de rockerul Tom Petty a fost scoasa la vanzare

Casa e in California si are o poveste foarte emotionanta dincolo de regretatul ei proprietar. A fost refacuta dupa un incendiu care a avut loc in 1987, incendiu care a distrus tot, mai putin studioul de inregistrari care se afla la subsol, unde erau si toate benzile, discurile cu inregistrarile originale ale tuturor cantecelor lui Petty.

Casa are 6 dormitoare si 10 bai. O spectaculoasa scara interioara in spirala, un semineu imens, sala de sport, spa si o grija speciala de a fi totul incadrat cat mai bine in natura…

Pretul de vanzare al casei lui Petty este de 5 milioane de dolari.

Tom Petty a incetat din viata anul trecut pe 2 octombrie  la 66 de ani. Castigator a trei premii Grammy, prezent in Hall of Fame, Petty a avut o viata tumultuoasa si a fost de cateva ori internat in clinici din cauza problemelor sale cu drogurile.

La moartea sa s-a banuit a fi vorba despre o supra doza, mai ales ca fosta sotie a iesit cu o declaratie in care a povestit despre bolile de care suferea artistul si multele medicamente pe care le lua ca sa faca fata durerilor.

Iata casa lui Tom Petty, asa cum arata ea acum cand e scoasa la vanzare.

(public adesea case ale celebritatilor nu cu scop de barfa. Sper ca, prin expunerea repetata la un anume stil, la mai multe informatii care tin de design, ne cultivam mai bine gusturile si ne autoeducam)

tompetty_enc1 tompetty_enc2 tompetty_enc3 tompetty_enc4 tompetty_enc5 tompetty_enc6 tompetty_enc7 tompetty_enc8 tompetty_enc9 tompetty_enc10 tompetty_enc11 tompetty_enc12 tompetty_enc13 tompetty_enc14 tompetty_enc15 tompetty_enc16 tompetty_enc17 tompetty_enc18 tompetty_enc19 tompetty_enc20 tompetty_enc21 tompetty_enc22 tompetty_enc23 tompetty_enc24 tompetty_enc25 tompetty_enc26 tompetty_enc27 tompetty_enc28 tompetty_enc29 tompetty_enc30 tompetty_enc31 tompetty_enc32 tompetty_enc33

2413

(foto) Insecte si animale spectaculoase create din resturi din natura –

Raku Inoue este un artist unic care recreeaza cu elemente naturale (crengute, Frunze, conuri de brad etc) insecte si animale.

Sculpturile lui naturale, adevarate opere de arta, sunt un mesaj despre ce pierdem pentru ca nu protejam mediul inconjurator.

Pentru el este o alta forma de a vorbi despre refolosire, reconditionare in cel mai ecologic mod posibil, dar si o cale pentru a arata cat de spectaculoasa si fragila e natura.

Mai uitam asta pentru ca… stam prea mult in orase, in fata computerelor.

85419926 floral-composition-natura-insects-raku-inoue-fb flower-insects-art-raku-inoue-9.jpg.860x0_q70_crop-scale raku-2 raku-3 raku-4 raku-5-1 raku-7 raku-9 raku-10 RakuInoueFB

3531
04_Star-Wars(foto) Pentru cinefili: planurile de constructie a 7 camere celebre din filmele anilor 80 –

(foto) Pentru cinefili: planurile de constructie a 7 camere celebre din filmele anilor 80 –

Cum ar fi daca ai putea sa-ti cumperi casa in care sta un personaj de film? Cand ne uitam la filme nu avem niciodata planul intreg al camerei in care se desfasoara o actiune, asa ca o companie specializata in animatii – NeoMam Studio – s-a gandit sa ne distreze putin si sa refaca, dupa modelul jocurilor pe computer, cateva camere din locuinte celebre din filmele aniilor 80.

Daca va apuca pasiunea pentru redecorarea camerei cu o tema cinematografica sau organizati petreceri cu tema – sau, mai nou, escape rooms – planurile acestea v-ar putea fi de folos:)

( primesc periodic via email, de la baietii de la NeoMan Studio noile lor creatii. Am mai scris despre ele aici la Reconstructia in 3 D a 7 dintre cele mai celebre ruine din lume)

1. Ghostbusters, 1984

Etajul 2 al birourilor in care Bill Muray si ceilalti 3 vanatori de fantome si puneau la punct planurile de atac. Daca nu stiti filmul (e normal, unii dintre voi nici nu erau nascuti inca), uitati-va putin la trailer. E super amuzant din perspectiva efectelor speciale si ale evolutiei lor in cinema.

01_Ghostbusters

2. Back to the Future, 1985

Garajul lui The Doc – omul de stiinta nebun – arata cam ca in gif-ul de mai jos. Astazi desigur calatoriile in spatiu sunt sub promovarea dlui Musk, dar vazute acum din perspectiva anilor 85 par foarte amuzante.

02_Back-to-the-Future

3. E.T., 1982

Poate unul dintre cele mai emotionante filme ale anilor 80, care e placut de vazut si acum pentru ca vorbeste despre niste valori si emotii la care aspira foarte multa lume.
Cum arata camera lui Elliot, locul care a fost vizitat de micutul Alien?

Planul acestei camere, refacuta pe computer, poate fi o buna sursa de inspiratie pentru cineva care vrea sa decoreze tematic camera unui adolescent.

03_ET

4. Return of the Jedi, 1983

Pentru fanii Star Wars, urmatoarea reconstituire – interiorul Millenium Falcon – are o mare valoare emotionala. Ma intreb daca sunt multi pasionati sariti din norme pe lumea asta care, odata cu planul detaliat al constructiilor din Star Wars, sa se apuce sa-si construiaca una alta pentru propria viata.

Banuiesc ca sunt multi oameni care il au drept prieten imaginar pe Han Solo. (ma iertati, eu am adormit in cinema la una dintre premierele mondiale Star Wars la care eram invitata… mi-e rusine, am mai povestit, dar… asta e realitatea care reflecta gradul meu de interes pentru Star Wars)

04_Star-Wars

5. Karate Kid, 1984

Gradina domnului Miyagi din Karate Kid e ceva ce mi-as construi si eu acasa, daca as locui la casa si as avea o curte mare. Nici nu pare greu de construit pentru ca e parte din minimalismul japonez si sunt doar instalatii simple de lemn. Nu sunt un fan al filmului dar imi place atmosfera minimalismului japonez si o asemenea aranjare a unei gradini poate – zic, poate – m-ar indemna sa fac mai multa miscare.

6. The Breakfast Club, 1985

Despre filmul acesta spre rusinea mea nu stiu mai nimic, pentru ca date fiind vremurile de pe la noi cand a avut premiera, nu a ajuns si pe ecranele noastre. Sau daca a ajuns, eram prea mica sa mai tin minte pentru ca nu m-a marcat in niciun fel. E vorba despre vata unor liceeni din Illinois.

Baietii au refacut biblioteca despre care se spune ca a fost iconica la vremea aparitiei fimului. Era locul unei copiii erau trimisi cand faceau o boacana, iar in planurile pe computer sunt detalii care pot inspira biblioteci tematice si chiar design-ul unor librarii. (mai viez sa-mi fac o librarie ca in You’ve got mail:) )

06_The-Breakfast-Club

7. Ferris Bueller’s Day Off, 1986

Nici despre fimul acesta nu stiu mare lucru, dar ceea ce vedeti mai jos sunt planurile garajului preteulu cel mai bun al personajului principal. E o idee simpatica pentru decorarea unui loc in care se canta muzica anilor 80, chiar daca noi nu avem referinta cinematografica.

07_Ferris-Buellers-Day-Off

Mai multe detalii despre elementele de design din fiecare desen, precum si referintele de imagini de la care au plecat cu reconstituirea, puteti gasi aici.

2272
cover caritate tenisDe ce cei din lumea tenisului – sportivi si sportive- sunt mai mult implicati in activitati caritabile in Romania? –

De ce cei din lumea tenisului – sportivi si sportive- sunt mai mult implicati in activitati caritabile in Romania? –

Textul de mai jos nu da un raspuns concret la intrebarea din titlu, doar semnaleaza o realitate.

Iata faptele.

In acest moment in Romania, cei mai multi dintre sportivii implicati in actiuni caritabile, sportivii care isi dau din timpul si banii lor pentru a face bine in comunitate, vin din lumea tenisului.

Avem asa.

Horia Tecau este ambasador UNICEF. Saptamana trecuta a fost alaturi de echipa Comunitara pentru copii UNICEF la o familie formata dintr-un tata si 6 copii.

tecau unicef

Când Horia l-a vizitat anul trecut, bărbatul și copiii trăiau într-o singură cameră. Acum au trei camere, o grădină cu legume și curtea plină de animale. Tot ce face Florin este pentru copiii săi. Tot ce vrea este ca ei să fie sănătoși și să continue să meargă la școală. “Copiii ăștia sunt viața mea”, spune el. Tatăl lucrează cu ziua, iar copiii merg la școală. Totul datorită voinței tatălui și a ajutorului din partea lucrătorilor comunitari din proiectul pilot “Servicii Comunitare pentru Copii”.

Horia a profitat de vizită pentru a pregăti și a lua masa împreună cu copiii și tatăl lor, prilej să afle planurile și visele lor, sa-i incurajeze si sa-i motiveze.

Tot Tecau, acum doi ani a donat banii necesari pentru achizitionarea unui incubator pentru o maternitate din Arad care nu avea conditii optime pentru copiii nascuti prematur. Donatia s–a facut intr-un program Salvati Copiii, iar acum trei ani a contribuit financiar pentru achizitionarea unui ventilator pentru maternitatea din Constanta in acelasi program Salvati Copiii.

*

Simona Halep e implicata de cativa ani intr-un program alaturi de Dorna si Salvati copiii dedicat tot strangerii de fonduri pentru dotarea maternitatilor din Romania.

halep Salvati copiii

Separat, are o echipa de hochei de fete pe care o finanteaza integral si o alta de tenis pentru copiii care  vin din familii cu venituri modeste, investitie pe care o face pentru a incuraja dragostea pentru sport a copiilor.

Sorana Carstea a donat si ea zilele trecute banii necesari achizitionarii unui incubator pentru maternitatea din Targoviste, orasul ei natal. A mers acolo, si-a cedat si timpul si imaginea ei pentru a atrage atentia inca o data asupra unei nevoi foarte mari legata de dotarea maternitatilor din Romania (avem cea mai mare rata de moarte infantila din Europa).

sorana-cirstea salvati copiii

Cand vine vorba de donarea timpului si imaginii pentru actiunile Fundatiei McDonald’s de strangere de fonduri pentru dotare cu aparatura medicala a spitalelor de copii si construirea de case –pensiuni pentru parintii care stau cu copiii in spital multa vreme, tot tenismenii sunt cei mai prezenti dintre cei din lumea sportului. Bonus, Ilie Nastase e prezent in fiecare an, uneori insotit si de Nadia Comaneci daca e in tara…

Gheorghe Hagi este un alt mare sportiv care intelege foarte bine importanta motivarii copiilor prin puterea imaginii lui. Am mai povestit ca am fost cu dansul intr-o actiune UNICEF intr.-o zona foarte foarte saraca a Romaniei  si ca a avut nevoie de cateva minute pentru a identifica liderul informal al unei clase cu mare risc de abandon scolar si a-l motiva sa-i uneasca pe toti copiii ca sa vina la scoala, la schimbul unui premiu…

Cu aceste actiuni in minte, intrebarea mea este de ce, dintre tineri, doar cei din tenis – sportivii care se afla zilele acestea in topurile de profil – fac caritate?

M-am interesat daca fotbalistii au fost solicitati pentru asemenea actiuni, gandindu-ma ca poate nu au acces la informatii pentru ca sunt luati cu alte probleme. Ei bine, au fost informati si li s-a solicitat ajutorul. Dar nu au raspuns.

Mi s-a spus ca unii fotbalisti castiga/ au mai multi bani decat castiga unii tenismeni, dar…

Cum ziceam nu am un raspuns de ce unii ajuta si altii nu, dar poate ca parte din succesul pe care-l au acesti tineri care joaca tenis e si caracterul lor frumos care implica generozitate. Cred ca au muncit atat de mult ca sa ajunga unde sunt intr-un sport foarte greu, incat n-au uitat cat de importante au fost momentele in care au fost si ei ajutati.

Ar fi frumos sa ne aducem mai des aminte de asta cand suntem necajiti ca nu castiga meciurile pe care ni le dorim noi sa fie castigate din fata televizorului, de pe canapeaua din living.

 

2875
to do list(personal) Sunt dintre oamenii care fac liste cu ce e de facut. Ce spune asta despre mine? –

(personal) Sunt dintre oamenii care fac liste cu ce e de facut. Ce spune asta despre mine? –

Imi fac liste, intotdeauna scrise de mana, pe agenda sau pe cartonase, cu ceea ce am de facut.

Listele mele zilnice au si o structura anume. Impart pagina in patru dintr-o linie verticala si, la mijlocul ei, una orizontala. Cam ca atunci cand facem analize SWOT.

In stinga sus pun lucrurile administrative pe care le am de facut (“de dus hainele la curatatorie”), in dreapta sus sunt chestiunile pe care le am de scris, de pregatit pentru acest site. In dreapta jos lucrurile pe care le am de facut pentru proiectele de PR la care lucrez. Coloana din stanga jos ramane libera pentru observatii legate de cine stie ce apare peste zi.

De exemplu, astazi in coloana din dreapta sus (blog) am 4 puncte – inclusiv ideea acestui text, iar in cea de sub ea (PR), 9 chestiuni de rezolvat.

M-am gandit mult de ce exista nevoia mea de a-mi face liste si ce spune asta despre mine.

Mi se pare ca sunt atat de atacata de informatii in timpul zilei, oamenii “trag” de mine pentru a-i ajuta cu ale lor, incat am sanse foarte mari sa ma abat de la ce am de facut. Daca nu-mi fac lista zilnica, nu sunt la fel de eficienta cu ceea ce am de facut si ratez dintre lucrurile pe care am promis ca le rezolv.

Sa mai fac o precizare – ma trezesc pe la 5-6 zilnic, muncesc pana in jurul orei 16 daca sunt acasa (adica daca nu am meetings in oras), incercand sa prioritizez ce am pe lista si sa rezolv – daca e posibil – tot ce am trecut pe hartie, si apoi ma intorc la viata mea casnica si sociala care nu prea are nevoie de liste:)

Ieri am decis sa caut ce spun psihologii despre nevoia oamenilor de a-si face liste. Iata observatiile lor, ordonate… intr-o lista :).

  1. Majoritatea isi face liste pentru o multime de motive – ca sa-si aminteasca ce au de cumparat din alimentara, pentru mesajele cheie intr-un discurs, pentru cresterea productivitatiii sau a motivatiei.
  1. Listele sunt rezumate care ne ajuta sa procesam informatia mai usor pentru ca nu ne place sa ratam, sa gresim.

Un studiu arata ca in timp ce sarcinile pe care nu le-am rezolvat ne distrag si ne genereaza un disconfort mental, doar simpla lor asezare ordonata pe prioritati intr-o lista ne scapa de o parte mare de anxietate.

  1. Studiile au aratat ca oamenii lucreaza mai bine daca si-au scris ceea ce au de facut.

Toata lumea se lupta cu a duce la bun sfarsit un task, dar unii dintre noi au probleme si cu a identifica care sunt acele task-uri si ordinea lor pentru a fi cat mai eficienti. Cand facem o lista, creierul nostru face o prima structurare a task-urilor si ne da deja cateva raspunsuri pentru ceea ce avem de facut.

  1. Listele sunt o forma de autovalidare.

Psihologul Dr David Cohen crede ca lupta lui de a ramane organizat este ajutata de listele zilnice, dar nu este in totalitate rezolvata. Cohen spune ca o lista micsoreaza anxietatea despre posibilul haos din jur, iti da o structura si, la sfarsit, sunt o dovada a aceea ce ai indeplinit intr-o zi, o saptamana, intr-un an.

Sunt desigur si oameni care nu iubesc acest gen de structurare a muncii. Justificarea lor este ca le ingradeste creativitatea si ii incurca sa fie flexibili in timpul programului de lucru.

Domnul David Allen care a scris cartea “Getting Things Done: The Art of Stress-Free Productivity”, un fel de guru in time management, crede ca genul de om “free spirit” greseste. El spune ca oricine are programul plin – dar nu si l-a structurat intr-un fel – se va lupta mai mult cu indeplinirea lui si ca intotdeauna e nevoie de un sistem de prioritizare, oricare ar fi el.

Astazi, dupa aceasta sedinta de “terapie” via google pentru a afla ce spune despre mie nevoia de a-mi face liste, m-am mai linistit… nu sunt chiar stranie.

Dar sunt foarte curioasa daca voi va faceti liste cu ceea ce aveti de facut.

 

5022
jessica mulroney 1Cine este stilistul lui Meghan Markle despre care vorbeste toata lumea? –

Cine este stilistul lui Meghan Markle despre care vorbeste toata lumea? –

Unul dintre cele mai mentionate nume in lumea modei in aceste zile este Jessica Mulroney, o doamna stilista din Canada care e prietena cu Meghan Markle si care a facut-o pe noua ducesa sa incalce  traditia regala britanica.

 Odata cu intrarea doamnei Markle in familia regala, aceasta s-a trezit in ipostaza de a fi actrita in spatiul public cu o audienta mult mai mare decat oricare alt rol interpretat in serialele americane. Iar cu asta a venit si responsabilitatea mesajelor pe care Meghan le transmite cu vestimentatia ei, dar si exercitiul in echilibru precar de a-si pastra personalitatea si identitatea intre atat de multe reguli de protocol.

Asa a aparut in viata lui Meghan, Jessica Mulroney – o prietena mai veche care a mai ajutat-o de-a lungul timpului in aparitiile sale publice.

Jessica Mulroney este un stilist specializat in nunti, dar are in portofoliu si colaborari cu sotia primului ministru Canadian Justin Trudeau, Sophie. La vremea primei lor colaborari in Canada a fost ceva rumoare pentru ca Jessica este nora fostului premier canadian, Brian Mulroney, principalul rival politic al tatalui lui Justin Trudeau.

Adica un pic de telenovela politica in care a fost implicata si moda.

Jessica Mulroney e prietena de mai multi ani cu Meghan Markle si a fost cea care a avut in grija o parte din ceremonia nuptiala cu printul Harry, de la aranjamentele florare pana la rochia Givenchy.

Printre altele, copiii ei – doi baieti gemeni si o fetita – au fost printre copiii care au insotit-o pe mireasa la altar.

Acum cand Mulroney continua sa colaboreze cu Meghan pentru aparitiile ei publice, legatura se pastreaza via telefon, iar stilista vine la Londra doar inaintea unui turneu al lui Meghan cand are de pregatit o garderoba mai bogata.

Iata cateva imagini cu Jessica Mulroney, din contul ei de Instagram pe care vi-l recomand pentru ca, din cand in cand, mai ofera si sfaturi, arata trenduri…

Ben_and_Jessica_Mulroney_at_a_Canadian_Film_Centre_Gala_in_2012 jessica mulroney 2 jessica mulroney 3 jessica mulroney 4 jessica mulroney jessica-mulroney-meghan markle 1 jessica-mulroney-meghan markle meg-jess

3954
bazavan galmeanuSolidaritatea si bunatatea – cele mai inalte forme ale frumusetii.

Solidaritatea si bunatatea – cele mai inalte forme ale frumusetii.

 E un text lung. E despre judecatile si prejudecatile noastre legate de alte femei.

E despre tine. Si tu ai fost judecata. Si, nu te sfii sa recunosti, si tu judeci. Zilnic.

Am putea schimba fiecare dintre noi asta. Citeste! 

Am citit in urma cu cateva saptamani cea mai recenta dintre cartile de memorii ale lui Hillary Clinton, cartea care se refera la intregul parcurs de candidat pentru presedintia Statelor Unite, What Happened.

Cele mai socante fragmente n-au fost cele despre confruntarile politice, ci cele despre momentele in care a fost judecata pentru ca e femeie in spatiu public.

In carte, pentru prima data Hillary Clinton vorbeste despre bullying-ul la care a fost supusa in scoala pentru ca purta ochelari si nu era printre cele mai dragute fete. Vorbeste despre cum, pe perioada sarcinii cu fiica ei, Chelsea – care s-a nascut in 1980 –, in care multe femei au judecat-o pentru cum arata.

Vorbeste despre cum, cu aceste lectii dure invatate, in perioada campaniei electorale a avut un intreg “glam squad” care s-a ocupat de ea in fiecare zi.

“Nu m-am obisnuit niciodata cu cat de mult efort trebuie sa depuna o femeie ca sa iasa in spatiul public si sa se supuna judecatilor. Am calculat ca pe toata durata campaniei mele electorale am petrecut 600 de ore ca sa mi se aranjeze parul si sa fiu machiata. 25 de zile!”, zice doamna Clinton in memoriile ei.

Mai sunt fragmente in care povesteste cum ii erau judecate hainele pe care le purta la diverse intalniri, cat de mult si-ar fi dorit ea sa poarte pantaloni ca sa fie relaxata si cum revistele mondene scriau ca e prea masculina, rece si deloc moderna… doar pentru ca prefera pantalonii si tocurile foarte mici in zilele lungi de campanie prin diferite orase.

Si remarca, usor ironic, ca foarte multe dintre critici n-au venit de la contracandidatii politici, ci de la alte femei prin publicatiile glossy, asta in contextul in care fiecare dintre aceste publicatii militeaza pentru egalitatea de sanse, pentru drepturile femeilor de a detine functii de conducere.

Catre finalul acestui capitol foarte personal, Hillary Clinton pune o problema cu care ne confruntam toate: “Cat de autentica sunt in spatiu public?” in contextul in care societatea se asteapta sa fii impecabila, frumoasa, dar nu foarte foarte frumoasa, hotarata, cu incredere de sine si pregatita profesional cel putin cat cel mai bine pregatit barbat, ca sa nu se intrebe lumea “ce cauta femeia asta aici?!”

Hillary recunoaste ca a purtat o masca in spatiu public in toti acesti ani, ca s-a dus acasa si a plans de cate ori a fost jignita foarte tare (dar n-a putut spune asta in public pentru ca ar fi fost considerata slaba, instabila, desi era ceva ce orice alta femeie ar fi facut), ca acasa sta imbracata in pantaloni de yoga si adora sa se joace cu nepotii, adica nimic din ceea ce ar fi vazut lumea in ea ca o femeie conducator.

*

Femeile sunt cele mai aspru judecate de… alte femei.

Se intampla femeilor care acced la functii publice sau celor pe care le stie foarte putina lume.

Ne place sau nu sa recunoastem, analizam si criticam “by default” alte femei. Ni se pare ca o facem nevinovat de cele mai multe ori, ca suntem “realiste”, facem doar “mici observatii”, dar de fapt, avem din constructia mentala exersata in ani de zile, un radar care scaneaza si evalueaza diferite aspecte ale unei femei care se afla in fata noastra.

Nu va aparati ca nu faceti asta. E demonstrat stiintific si… pe acest comportament feminin se bazeaza intreaga industrie a publicatiilor glossy. De asta sunt femei pe coperta revistelor pentru femei – pentru ca toata lumea stie ca – sub forma curiozitatii – o multime de alte femei vor analiza fiecare fotografie a pictorialului cu vedeta de pe coperta ca sa o “evalueze”. De asta sunt cititoare (in medie cam 30% si ale revistelor pentru barbati care au femei pe coperta).

*

Prin martie Gerovital avea in online si la tv un spot despre judecatile la care e supusa o femeie frumoasa – ca e vazuta automat superficiala, ca n-ar putea avea o functie de conducere sau o meserie foarte tehnica.

https://www.youtube.com/watch?v=JBdXwQ7W5dM&list=PLq4ts3PRB7BHN9PnMJ1ZMv7RYB-zcmfs6

Spotul a facut ceva valuri in comunitatea mea din online. Au fost doamne carora li s-a parut o aroganta marturisirea unei domnisoare care a fost judecata pentru ca e prea frumoasa.

La vremea respectiva am comentat in dezbaterea in cauza pentru ca mi se parea ca existenta acelei conversatii demonstra tocmai prejudecatile despre care se vorbea in spot.

Le-am povestit doamnelor si domnisoarelor care se aflau in conversatia “coltoasa” ca eu mi-am sfatuit o prietena foarte foarte frumoasa care urma sa vorbeasca unor liceeni despre prejudecatile legate de a fi foarte frumos.

Prietena aceasta a mea, Sonia Argint Ionescu (o stiti de la tvr, mai ales din transmisiunile pentru Eurovision) este mega desteapta: vorbeste multe limbi straine, a facut scoala foarte multa, citeste mult, e o persoana foarte educata, e preocupata active de sport si sanatate face si la tv emisiuni pe acesta tema), e mama a doi copii minunati si are un sot cu care face o echipa in toate. Dar arata ca un model, blonda – ochi albastri minunati – picioare lungi – trup de balerina si stiu femei care ii minimizeaza orice efort – si daca ati stii cat munceste – prin expresia “e frumoasa, de aia e la tv, de aia are o familie asa frumoasa, de aia are succes.”

Ii spun si ei mereu “Daca noi doua ne suim pe o scena si vorbim despre ceva legat de femei, feminism si feminitate, cine crezi ca e mai credibila? Tu care intimidezi prin cat esti de frumoasa sau eu care sunt ca media femeilor si am o fata de soricel de biblioteca?!”

Aceasta este o alta fata a judecatilor femeilor asupra altor femei.

*

De asta mi se pare foarte potrivit si puternic manifestul pe care l-a propus Farmec prin Campania Gerovital – Unirea la feminin (in anul centenarului, in anul in care am vorbit pe bune despre a sustine alte femei prin Campania #metoo.

Pentru ca, in acest manifest, solidaritatea feminina si bunatatea sunt declarate cele mai inalte forme ale frumusetii.

Nu cred ca exista femeie – incredibil de frumoasa, banala sau urata (dupa standardele unora) –  care sa nu fi suferit macar o data ca a fost evaluata si judecata de alta femeie. Dar tot asa, nu cred ca exita femeie care sa nu-si fi castigat respectul si dragostea tuturor daca a schimbat lumea din jurul ei cu faptele sale bune, cu generozitatea si empatia sa.

Iar impreuna, femeile care schimba in lumea din jurul lor cu bunatatea lor, impreuna pot misca muntii, pot salva vieti, pot face dechide minti, pot da incredere altor femei sa faca pasul spre ce viseaza mai tare.

Campania Unirea la feminin reprezinta materializarea indemnului brandului Gerovital catre romance de a fi unite in și pentru frumusete; cumparand produse Gerovital, consumatoarele dau sansa la ingrijire personala si unei alte femei, pentru care, poate, accesul la acest tip de produse fie nu reprezinta o prioritate, fie este o provocare financiara.

Pana in acest moment al campaniei, au fost intreprinse trei actiuni de donatii, de pe urma carora au beneficiat 240 de romance, din cinci localitati – Câmpia Turzii, Turda, Filiași, Craiova și Iași.

Prima acțiune de donare din cadrul campaniei a avut loc în luna aprilie. Evenimentul a avut loc la Palatul Cultural “Ionel Floașiu” din Câmpia Turzii, iar beneficiarele donațiilor au fost femeile de la Centrul “Carine”, Centrul pentru Adulți Câmpia Turzii, Centrul pentru asistență și îngrijire la domiciliu Câmpia Turzii, Centrul de zi și Centrul de îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice Turda, beneficiari ai SPLAS Câmpia Turzii.

Cea de-a doua acțiune a avut loc în luna iunie, în județul Dolj, în orașul Filiasi. Aici, beneficarele campaniei au fost femeile de la Centrul de Servicii de Asistență Maternală Craiova și de la Complexul de servicii specializate tip rezidențial copii “1Mai” I și II.

Cea mai recentaa actiune a avut loc pe 23 iunie, la Iasi, donatiile fiind alocate persoanelor din Centru Rezidential pentru Mame si Copii Aflati in Dificultate, al Fundatiei Hecuba, organizație non-guvernamentala, care ofera suport familiilor monoparentale, mamelor singure si copiilor.

 Campania e in desfaurare pana la 1 decembrie 2018; toate persoanele care cumpara produse din gama Gerovital participa direct la manifestul #UnireaLaFeminin, parte din valoarea produselor fiind ‘transformata’ in seturi de produse de ingrijire personala destinate femeilor.

 

P.S. dupa ce ai citit acest text lung, te rog mai uita-te la marturiile femeilor din cadrul campaniei aici , dar si la povestile celor care au fost ajutate, apoi vezi cum poti ajuta si tu. Cum le privesti acum pe doamnele care-si spun povestile?! Multumesc.

Campanie CSR - Unirea la feminin

10242
best-friendsDa mai departe – VIA, prima aplicatie mobila destinata tinerilor adulti afectati de cancer –

Da mai departe – VIA, prima aplicatie mobila destinata tinerilor adulti afectati de cancer –

Zilele trecute s-a lansat o aplicatie foarte speciala – VIA, prima aplicatie mobila destinata tinerilor adulti afectati de cancer.

Am descarcat-o si am vrut sa vad cum functioneaza. M-am oprit repede pentru ca ma intrebau ce tratament urmez, dar si alte lucruri foarte specifice care tin de o afectiune pe care nu am avut-o.

Dar faptul ca pe mine m-a triat de la inscriere, mi-a adus dovada ca aplicatia e gandita cum trebuie pentru ca e facuta ca tinerii care s–au confrutat cu cancerul sau se lupta chiar acum cu aceasta afectiune sa vorbeasca fara jena intre ei despre lucruri care sunt tabu in restul societatii. In plus, cred ca fiind mai relaxati in interiorul acestei aplicatii si sub umbrela virtuala, acesti tineri pot crea prietenii fara teama de a fi respinsi.

Izolarea este cunoscută ca fiind problema numărul unu cu care se confruntă tinerii adulți atunci când au de înfruntat un diagnostic precum cancerul. Asociaţia Little People România a observat cu ce probleme se confruntă aceşti tineri adulţi care sunt diagnosticaţi cu cancer şi au venit în ajutor lor cu aplicaţia mobilă VIA unde sunt tineri cu aceleaşi probleme ca ei.

VIA este prima aplicaţie mobilă concepută pentru a crea conexiuni umane între tinerii adulţi care se luptă cu diferite forme de cancer, dar şi pentru a-i ajuta să înfrunte singurătatea.

 

Daca aveti prin apropiere un tanar care s-a intalnit cu o forma de cancer, dati-i informatia despre existenta acestei aplicatii.

 

  • Aplicația este disponibilă tuturor tinerilor adulți afectați de cancer, din toate centrele de tratament din țară;
  • Este disponibilă pe telefoane mobile cu sisteme de operare iOS și Android și poate fi descărcată gratuit din iTunes sau GooglePlay;

Pentru cineva bolnav care trece prin tratamente grele orice sprijin moral si emotional inseamna imens, pentru ca durerea o sustine si suporta doar pacientul. Asa ca uneori, discretia si suportul emotional sustinut inseamna totul.

Si putem ajuta fiecare dintre noi, cu putin. Cum ar fi un share la aceasta informatie. Aplicatia VIA chiar poate fi un cocoon de confort emotional pentru cei aflati in tratament.

Statisticile arata ca 1 din 4 oameni sunt afectati de aceasta boala si ca nu exista familii – fie ele si extinse – care sa nu se fi intalnit cu o forma de cancer. Asa ca te rog, da vestea mai departe.

Altfel, plecaciunile mele si multumiri din inima celor de la Lidl care au decis sa se implice si sa-i ajute pe cei de la Asociatia Little People in realizarea aceste aplicatii. Au facut-o cu discretie, desi nu e zona lor de activitate si nu ar avea beneficii directe. Dar stiu eu ca sunt acolo niste oameni cu suflet mare si cu intelegerea bucuriei de viata, asa ca ii salut pentru gestul lor.

6262
980xMartha Graham – spectacolul de la Bucuresti in Intalnirile JTI si cateva fotografii de arhiva –

Martha Graham – spectacolul de la Bucuresti in Intalnirile JTI si cateva fotografii de arhiva –

In toamna, pe 19 septembrie, avem la Bucuresti, gratie programului Intalnirile JTI, compania de dans Martha Graham.

Pentru lumea dansului, dar si pentru teatru si pentru moda, Martha Graham a fost nu doar o inspiratie ci si temelia pentru intreaga constructie pe care o avem acum.

Și-a fondat propria companie în 1926, la New York, a avut propria viziune asupra dansului, bazat pe căutarea esenței umane, iar tehnica Graham se predă și astăzi în școlile de coregrafie. De-a lungul unei cariere de aproape 70 de ani, a conceput peste 180 de lucrări, colaborând și lucrând cu Mikhail Baryshnikov, Rudolf Nureyev, Maya Plisetskaya sau Kirk Douglas, Liza Minnelli și Madonna. Compania „Martha Graham” duce mai departe stilul inovativ, inconfundabil și îndrăzneț al unei artiste care a revoluționat dansul contemporan și continuă să fie o sursă de inspirație neprețuită pentru noi și noi generații de coregrafi și dansatori.

Exista si acum scoala Martha Graham pentru adulti, adolescenti si pre adolescenti si admiterea este una dintre cele mai dure dintre toate scolile de dans pentru ca trebuie sa ai si cunostinte de balet clasic, dar si de dans contemporan.

martha graham dance compani jti tnb

La Bucuresti Martha Graham Company vine cu cinci lucrari, toate inspirate de esenta spiritului Marthei Graham, chiar si cand nu sunt suta la suta lucrarile ei. In ceea ce vom vedea in septembrie la Teatrul National sunt show-uri care pastreaza coregrafia ei din anii 40, dar si lucrari noi care ii duc mostenirea mai departe.

Ca Woodland, o creatie a coregrafului si cineastului Pontus Lidberg, despre al carui drum in lumea Marthei Graham puteti vedea mai multe in filmuletul de mai jos.

Woodland for Martha Graham Dance Company from Pontus Lidberg on Vimeo.

Daca sunteti studenti la coregrafie, la balet, daca va intereseaza arta vizuala si dansul ar trebui sa faceti tot ce tine de voi sa vedeti productia pe care JTI o aduce la Bucuresti. Stiu din experienta anilor trecuti ca totul e gandit de catre producatorul local al acestui program, Fundația Art Production, si ca o forma de educatie pentru tinerii din industrie, care au acces gratuit la repetitiile din ziua show-ului sau din ziua de dinainte de reprezentatie.

Asa ca pe 17-18 septembrie, interesati-va la TNB cand sunt repetitiile si vorbiti cu echipa Fundatiei ART PRODUCTION cum puteti fi spectatori la antrenamentul dansatorilor. Poate ca nu va puteti permite un bilet la spectacol, dar daca sunteti dansatori nu exista nicio scuza sa nu vedeti si sa simtiti putin din munca acestor dansatori.

*
E un loc bun sa spun ca Intalnirile JTI au ajuns la editia nr 19!!! In anii astia prin acest program gandit si construit strategic, cu cap, bucurestenii si-au facut o cultura a dansului… si am vazut pe scena Teatrului National nume ale dansului pe care nu le-am fi putut vedea altfel vreodata. Alvin Ailey American Dance Theater, Sylvie Guillem și Russell Maliphant, Akram Khan Company, Mats Ek, Ana Laguna, Susanne Linke și Dominique Mercy, Noism…

Ministerul Culturii n-ar fi putut face aceasta educatie niciodata pentru ca intotdeauna va avea alte prioritati pentru buget in locul unui spectacol de dans. Dar proiectul JTI este o platforma de educatie si de dezvoltarea bunului gust pentru mii de oameni pasionati de dans.

Pentru ca am privilegiul sa-i cunosc pe cei care gandesc acest program – Gilda Lazar din partea JTI, Valerian Mares din partea Fundatiei Art Production si Silvia Ghiata, consilier artistic – cred ca Intalnirile JTI n-ar fi devenit in acesti ani una dintre oazele de bun simt si rafinament din Romania fara participarea lor, pentru ca au asigurat nu doar constanta programului, ci si o linie foarte inalta a selectiei spectacolelor din program.

Ne vedem pe 19 septembrie la TNB.
Biletele se găsesc în rețelele EVENTIM, ENTERTIX, MYSTAGE și la agenția de bilete a Teatrului Național București.

*
Ca sa simtiti, dincolo de orice intelegere ce inseamna Martha Graham pentru cultura mondiala, va las mai jos cateva fotografii de arhiva fata in fata cu creatii ale designerilor de moda inspirati de incredibila ei personalitate.

980x

martha-graham-1

martha-graham-2

martha-graham-4

martha-graham-6

martha-graham-7

martha-graham-8

2361
Blue-HoleImagini spectaculoase din Patagonia –

Imagini spectaculoase din Patagonia –

Un fotograf polonez pe nume Karol Nienartowicz a surprins internetul zilele acestea cu marturiile lui dintr-o excurie in Patagonia.

Timp de 3 saptamani a fotografiat peisajele diverse din Patagonia, intr-un proiect care are peste 15.000 de fotografii si video-uri.

Recunosc ca nu stiam unde e Patagonia pe harta (langa Argentina si Chile, cu doua iesiri la oceane – Atlantic si Pacific), dar peisajele zici ca sunt de pe alta planeta. In toata tara sunt doar 2 milioane de locuitori!!!

Pana ajungeti (ajungem) pe acolo, iata cateva imagini super spectaculoase.

Blue-Hole Iceberg Lake Mountains Patagonia Sunset-2

4663
lifeball-1Senzationale reproduceri cu manechine ale picturilor lui Klimt  –

Senzationale reproduceri cu manechine ale picturilor lui Klimt –

In cautarile mele  de proiecte fotografice speciale am descoperit-o pe doamna Inge Prader din Austria.

inge prader

Este fotograf specializat in moda, cu ceva influente feministe. Aici puteti vedea munca sa, dar inainte de orice uitati-va la aceste reproduceri cu manechine ale operelor lui Klimt.

Lucrarile au fost facute in urma cu cativa ani pentru un proiect caritabil, tablourile cu fotografiile ei au fost scoase la licitatie la o gala la care se strangeau banii pentru cei infectati cu HIV.

Uitati-va cu atentie la detaliile din aceste fotografii si imaginati-va cat de multa munca a fost pentru realizarea lor, in real, cu oameni, cu decor real…

 

gustav-klimt-paintings-2 gustav-klimt-paintings-4 Inge-Prader-Klimt-detail inge-prader-life-ball-gustav-klimt-paintings-01 inge-prader-life-ball-gustav-klimt-paintings-003 inge-prader-life-ball-gustav-klimt-paintings-05 inge-prader-life-ball-gustav-klimt-paintings-06 inge-prader-life-ball-gustav-klimt-paintings-09 inge-prader-life-ball-gustav-klimt-paintings-10 inge-prader-life-ball-gustav-klimt-paintings-14 klimt-hygeia lifeball-1 lifeball-2 lifeball-3 lifeball-4 lifeball-5 lifeball-6 lifeball-7 lifeball-8 lifeball-9 lifeball-10

3038