Author : Cristina Bazavan

Vom mai iubi la batrinete?

Vom mai iubi la batrinete? In sensul cel mai direct al iubirii: fluturasi in stomac, tremur de emotie la gindul revederii, dorul etc etc…

Dupa 40 – 50 – 60 de ani, ba chiar dupa 70 de ani, voi mai pastra in noi prospetimea de a ne bucura in orice clipa de suspance-ul seductiei, de tensiunea energiilor sexuale dintre doi potentiali parteneri?

Sau, pentru ca stim foarte bine cum e dansul asta, nu vom mai pune tensiune/energie/spirit suficient(a) in pasii si gesturile noastre.
Sau, pentru ca am “furat-o” de multe ori, ne vom resemna, aparindu-ne de orice ne iese in cale.

*
Din ce inaintam in virsta, simtim ca in mintea noastra am ramas ca la 20 de ani, chiar daca trupul nostru incepe sa raspunda cu intirzieri de milisecunde la solicitarile gindurilor noastre.

Dar stim ca milisecundele astea se vor face secunde cindva, apoi minute; cindva vor deveni ore, zile, ani…
Si, banuim, ca distanta intre gind si fapta va ajunge cindva asa de mare incit nu va mai fi dusa la bun sfirsit. “la c(ar)e bun?!”

*
Sunt fascinata de gindul posibilitatii unei indragosteli profunde, unice, la o virsta la care instinctul – reflexul format in ani – ne-ar tine departe de aruncatul in gol cu capul inainte.

Si cum sa fie iubirea asta ca sa nu para trista? Sau, mai exact, ca sa nu fie trista.

*
Mi-am adus aminte de gindul asta al iubirii la o virsta la care presupui ca nu se mai iubeste, citind Batrini indragostiti de Alasdair Gray (o carte care urmeaza sa apara la Ed. Polirom).
Pe aceeasi tema, Jurnalul unui batrin amant, Marcel Mathiot(Ed Humanitas)

1869

De Pasti – Doamne Doamne nu da cu parul, dar…

mi-am promis ca in primele doua zile ale acestei vacante de Pasti ( noi avem liber de vineri pina luni, inclusiv) voi sta in hamac la soare, nu voi rosti niciun cuvint, nu voi deschide calculatorul, nu voi raspunde la telefon si voi lenevi ca o pisica alintata.

Zis si facut. Am impachetat bagajele pentru plecat la loc linistit cu soare si hamac si, pe ultima suta de metri, am facut o escala la Egoist Wellness pentru o ora de masaj si inca una de gimnastica medicala. Sa mai rezolvam un pic din tensiunea dintre omoplati obtinuta din multele ore de stat pe scaun la computer.

*
Si-am intrat pe miinile Ralucai. Pe cuvint ca avea niste miini f fine si f delicate si mi-a plct f mult la masaj chiar daca imi apasa pe niste puncte care pareau ca-s pietricele printre omoplatii mei, asa se auzeau cum plezneau.

Toate bune si frumoase, numai ca la 5 ore dupa gimnastica mea, nu ma mai puteam misca deloc.
Tricoul parea ca lasa o tona pe umerii mei, hamacul era precum cutitele fachirilor.

*

Prima noapte a fost un cosmar. Am dormit in pozitie aproape verticala, intre multe perne care – obligatoriu!!! – nu aveau voie sa-mi atinga omoplatii.

Dimineata totul a devenit o cursa cu obstacole. Ma durea (ma mai doare inca) fiecare muschiulet care are o cit de mica legatura/conexiune cu spatele.

Spalatul pe dinti? – mai greu decit decatlonul la olimpiada.

Imbracatul? – 1000 de metri garduri cu tzepi. (stiu, nu s-a inventat proba asta, dar o cunosc eu pe pielea mea. Habar nu aveti citi muschi se pun in folosinta cind se incheie un sutien!)

Mincatul? – maraton curat ( supa la cana, ca sa nu fac un traseu prea lung – dus intors – cu lingura )

Legatul sireturilor? – “Ce vrei ca sa ma legi? Dau orice! Hai te rog. Te rog foarte mult”

Acum cind miscarea degetelor nu mai pare ca-mi zdruncina ceva din creieras, ma gindesc ca aceasta suferinta in vacanta de Pasti e un semn de la Doamne Doamne pentru cine stie ce nefacuta am facut 🙂

*
Aaa, o parte din pietricelele dintre omoplati au plecat de acolo, dar pe bune daca nu as fi putut dezvolta o relatie de prietenie cu ele… puteau sa fie si ele mai prietenoase si mai politicoase la plecare.

Vestea nashpa e ca tre ma mai duc la Raluca, sa mai executam o tura de masaj si gimnastica medicala 🙁

P.S. Scriu asta din hamac. nu mai e soare si e racoare, dar… mai am o zi de vacanta.

2188

elena mihaila – internship la tabu – sapt 7

stiu, lipseste o saptamina din jurnalul elenei. este saptamina de dupa predarea numarului de aprilie, saptamina in care eu am avut o mini vacanta… cum ea sta om la om pe tot terenul cu mine, a fost libera.

saptamina care tocmai s-a incheiat a fost una scurta… din “cauza” de vacanta de Paste. dar de marti, muncim cu drag. miercuri facem coverul de mai si stiu ca ei ii plac momentele astea.

Duminică 11 pm – am realizat că după o săptămână chiar mi s-a făcut dor de agitaţie, telefoane, printuri, editări peste editări şi tot ce implică redacţia Tabu.

Luni 11 am – cu emoţie mi-am urmat rutina de sfârşit de lună şi m-am dus la standul de ziare să cer numărul de aprilie. Nimic nu se compară cu bucuria de a întreba dacă numărul curent a apărut şi cu zâmbetul calm al vânzătoarei care se bucură sincer de noi clienţi.

Ajunsă la redacţie am observat că au apărut două afişe ce indrumă lumea spre Tabu. (dacă erau şi acum o lună se pierdeau poveştile mele) Am desfăcut revista imediat şi, după ce am citit intro-ul, m-am repezit cu poftă la interviurile de suflet de la dosar, ca după să mă bucur de ce era scris la cover story.

Ţrrr…gata. Revenind cu gândul la treabă am aflat subiectele numărului de mai, care este unul tres fashionable, începând cu ideea mai boemă de cover. Apoi am văzut flat-ul revistei şi am discutat despre fiecare subiect în parte, dar în special despre dosar, care o să dezvăluie poveşti din sfera “frumosului” unor femei.

După update-urile de rigoare, mi-am primit sarcina migăloasă a săptămânii, la care nu pot spune că nu m-am distrat. Era totuşi normal că urma să mă folosesc de tehnologie, lăsându-se cu ‘am nevoie de o pauză’ după prima oră de stat cu ochii în calculator. Can I get a “Friday I’m in love” to go?

Pe sfârşit închei cu o veste drăguţă pe care am primit-o, aceea că luna mai este şi una aniversară. Tabu se face mare şi trece clasa a II-a, la cei 8 anişori ai săi. La cât mai mulţi ani de acum încolo!

Elena Mihaila, 4 aprilie 2010
restul jurnalului de intern la tabu il puteti citi aici

P.S. va rog sa cititi dosarul de aprilie din Tabu. e si munca Elenei acolo.

1453

stire: “elena udrea divorteaza” – ajutor pt colegii jurnalisti

stirile despre divortul (posibil, speculativ etc) al elenei udrea sunt ilustrate pe net cu fotografii dintr-un pictorial tabu, din februarie 2008. (la link gasiti si un interviu care la vremea respectiva a facut multe valuri)

pentru buna informare a colegilor mei jurnalisti iata creditele acelui pictorial (adica oamenii care au muncit pentru realizarea acelor fotografii). ma gindesc ca e un prim pas sa invatati sa citati sursa

pictorial: Adriana Tudorache
fotografii: Cosmin Gogu
machiaj: Doinel Ungureanu
coafura: Adrian Perjovschi
productie: Cristian A. Petrescu

iata si fotografiile ca sa le recunoasteti cind vi le ofera vreun editor foto drept new entry-uri.[gallery]

2265
sandra-480-300x199grupa mare a presei: istoria a doua coperti la fel

grupa mare a presei: istoria a doua coperti la fel

people si us weekly au iesit pe piata cu aceeasi coperta cu Sandra Bullock.

motiv pentru blogul de media de la New York Times sa intre in culisele realizarii copertelor pentru revistele people

iata fragmentele mele preferate, de citit printre rinduri 🙂 (declaratiile ii apartin directorului de fotografii US Weekly, Brittain Stone

“The requests for covers we get are, ‘Let’s get her sad, but pretty.’ Or, ‘We need her looking strong and confident, but a little damaged,'” Mr. Stone said. “You have these incredibly subjective things you have to look for — you’re trying to convey these moods you’re planting on top of these celebrities.”

“The more aggressive approach for People would have been, essentially, to buy out all those sets, buy out the junkets,” Mr. Stone said, “but at that point they would have been spending upwards of, maybe, six figures for something like that.”

1225

Erykah Badu Window Seat – naked:)

pentru ca tot pregatim un mega concurs /eveniment ( a inceput un teasing in care va intrebam daca aveti curajul sa va expuneti pielea in public), iata un minunat clip cu Erykah Badu care isi da jos hainele… cu mesaj.

are 3 copii acasa, niste multi ani in dotare si s-a dezbracat intr-un videoclip.

mi se pare f f cool.

abia la sfirsitul videoclipului intelegeti de ce s-a dezbracat la locul unde a fost omorit Kennedy… dar merita sa va uitati pina acolo:)

Erykah Badu – Window Seat (Official Video) She Gets Butt Naked In The Video!

1412

Hugh Jackman in reclama Lipton Ice Tea

ca sa mai spunem cu toatele uitindu-ne la Hugh Jackman inca o data “ahhhhhhh”.
desigur insotit de “ce buuuuuun actor e!”

*
si sa stiti domnilor ca gindim “bun=complet=talentat”

2837

Draga Marius Manole…

Dupa cum stii te-am vzt in seara asta in Oscar si Tanti Roz. A fost un pic cam lunga piesa, dar…

In primele 10 minute imi venea sa ma urc pe scena si sa bag mina in parul tau, cu gestul ala timpit pe care-l fac adultii ca sa-si arate dragostea pentru copii: ciufulindu-le bretonul.

Mai tirziu, imi venea sa ma urc iara pe scena si sa-ti spun ca daca e nevoie te apar eu de fantome, te iau la mine acasa.

Si, si mai tirziu, cind stiam ca vine sfirsitul mi-am spus mie: “Las ca vin aplauzele si se termina totul. N-are cum sa moara ca o sa iesim noi la bere… si o sa ne distram …”
Ca acu’ vreo 2 ani cind interpretai cu Afrim intr-o circiuma rolurile voastre din Luna Verde…

Am plecat pe jos catre casa si-am oftat tare si des. M-am gindit ce as fi facut eu cu textul asta. In toate variantele din mintea mea, tu erai Oscar si Dna Pellea era Tanti Roz.

Aaa, si m-am mai gindit ca n-am mai scris de multa vreme de tine la revista. Mi-am promis ca o sa recuperez.

Da’, ma rog, vorbim la telefon pentru asta:))

*
Marius Manole joaca la Teatrul Bulandra rolul copilului Oscar in virsta de 10 ani, in piesa Oscar si Tanti Roz (dupa cartea omonima a lui Eric Emmanuel Schmitt pe care va rog din suflet sa o cititi, a aparut la Humanistas)

ricky martin gay… milioane de fane ofteaza, plus managerul:)

nu stiu ce l-a facut pe ricky martin sa declare tocmai acum ca e gay.
imi imaginez ca a fost o disputa intreaga cu managementul lui pentru ca e o informatie care n-ar fi trebuit sa iasa la suprafata. ataca numarul de fane din dotare, ataca business-ul.

dar cum am scris de f multe ori despre comunitatea gay si pentru ca stiu cit de important e pentru ei cind unul de-al lor – figura publica – isi recunoaste identitatea sexuala, pun mai jos un fragment din declaratia lui ricky martin, postata pe blogul sau.

*
acum un an, cind faceam un interviu cu unul din membrii importanti ai comunitatii gay, Tudor Kovaks, m-a socat un detaliu. pentru ca ei nu pot sa-si manifeste iubirea in public prin gesturi marunte (luatul de mina, o mingiiere pe strada, un zimbet cu subinteles intr-un context care sa insemne ceva pt ei), relatiile dintre gay sunt precum caramizile fara mortar, intr-un echilibru precar.
construiesc pe emotii, dar le lipsesc legaturile dintre ele.

*

If someone asked me today, “Ricky, what are you afraid of?” I would answer “the blood that runs through the streets of countries at war…child slavery, terrorism…the cynicism of some people in positions of power, the misinterpretation of faith.” But fear of my truth? Not at all! On the contrary, It fills me with strength and courage. This is just what I need especially now that I am the father of two beautiful boys that are so full of light and who with their outlook teach me new things every day. To keep living as I did up until today would be to indirectly diminish the glow that my kids where born with. Enough is enough. This has to change. This was not supposed to happen 5 or 10 years ago, it is supposed to happen now. Today is my day, this is my time, and this is my moment.

These years in silence and reflection made me stronger and reminded me that acceptance has to come from within and that this kind of truth gives me the power to conquer emotions I didn’t even know existed.

What will happen from now on? It doesn’t matter. I can only focus on what’s happening to me in this moment. The word “happiness” takes on a new meaning for me as of today. It has been a very intense process. Every word that I write in this letter is born out of love, acceptance, detachment and real contentment. Writing this is a solid step towards my inner peace and vital part of my evolution.

I am proud to say that I am a fortunate homosexual man. I am very blessed to be who I am.

2315

Castigatori Premiile Gopo 2010. favoritii mei in top:)

acum ca a cistigat Politist Adjectiv toate premiile mari la Gopo si-a luat si Vlad Ivanov premiu, pot sa dorm linistita:)

*
iata cistigatorii:

Cel mai bun film: “Politist, adjectiv”
Cea mai buna regie: Corneliu Porumboiu pentru filmul “Politist, adjectiv”
Cel mai bun actor intr-un rol principal: Dragos Bucur pentru rolul din “Politist, adjectiv”
Cea mai buna actrita in rol principal: Hilda Peter pentru rolul din filmul “Katalina Varga”
Cel mai bun scenariu: Corneliu Porumboiu pentru filmul “Politist, adjectiv”
Premiul publicului: Filmul “Amintiri din Epoca de Aur”
Premiul pentru intreaga cariera: Draga Olteanu Matei
Premiul pentru “Tanara speranta”: Andreea Bosneag pentru rolul din filmul “Cea mai fericita fata din lume”
Cel mai bun scurt-metraj: “Nunta lui Oli”
Cel mai bun actor in rol secundar: Vlad Ivanov pentru rolul din filmul “Politist, adjectiv”
Cea mai buna actrita in rol secundar: Luminita Gheorghiu pentru rolul din filmul “Francesca”
Cel mai bun montaj: Ludo Troch – CONCERTUL
Cel mai bun sunet: Dana Bunescu, Cristinel Sirli – Amintiri din Epoca de Aur
Cea mai buna scenografie: Cristian Niculescu – filmul Concertul
Cel mai bun machiaj si cea mai buna coafura: Michelle Constantinides, Dana Busoiu, Catherine Crassac, Adelina Popa- fimul Concertul
Cel mai bun film documentar: Lumea vazuta de Ion B.

ce am votat eu gasiti aici. (am stat bine, sunt majoritara:) )

2001
philip-roth-533interviuri false cu Philip Roth si John Grisham

interviuri false cu Philip Roth si John Grisham

o jurnalista italiana l-a intervievat recent pe Philip Roth despre noua sa care tradusa in italiana.
dupa ce au vorbit despre sex si cind de dura e relatarea iubirii trecute de o anumita virsta in cartea lui roth, jurnalista l-a intrebat despre opiniile sale critice la adresa lui obama, citind un interviu pe care-l acordase unui italian.

roth a negat ca ar fi acordat interviul si a inceput sa faca research pe net despre domnul care sustinea ca l-ar fi intervievat. a mai descoperit via facebook si un interviu cu grisham, cu aceleasi declaratii turbate si a mers mai departe pe firul cercetarii.

si-a rugat agentul de presa sa vorbeasca cu agentul lui grisham. dupa cum banuia, nici grisham nu acordase niciun interviu jurnalistului italian.

acum scandalul e in floare, revistele care au publicat interviurile au facut mea culpa, le-au scos de pe net si au publicat scuze intervievatilor.
domnul jurnalist e insa de negasit…

in caz ca vreti sa-l cautati se numeste Tommaso Debenedetti.

*
l-am iubit pe Roth pentru incrincenarea cu care a vrut sa-si faca singur dreptate. povestea pe larg in NEW YORKER

mi-ar placea, de dragul meseriei asteia, sa existe oameni care sa faca asta si in romania.

am si eu citeva banuieli asupra unor interviuri facute din condeiul imaginatiei cu cine stie ce vedeta locala sau nu…

1720

tandrete

stiu ca ma repet si ca nu are legatura cu vremea de afara, dar…vine primavara.
e in aer.

mike, pisoiul minune, vedeta intr-un tabu acum citeva luni, si-a gasit o iubita. kitty.

mike a ala tarcatul, sa fim intelesi.
daca isi largeste familia, ma inscriu pe lista pentru un pui.
chiar daca stiu ca nu mai am voie la niciun pet pentru ca… i-am chinuit pe toti cei pe care i-am avut in dotare:P

2009

Premiile Gopo 2010 – ce am votat.

ca in fiecare an, am prestat si acum pentru premiile Gopo cu votul meu. subiectiv desigur. ca toate voturile/verdictele cind e vorba de o forma de arta, oricare ar fi ea.

cum regulamentul imi permite sa fac publice alegerile mele, iata-le:

FILM – POLIŢIST, ADJECTIV

REGIZOR – CORNELIU PORUMBOIU
POLIŢIST, ADJECTIV

SCENARIU – CORNELIU PORUMBOIU
POLIŢIST, ADJECTIV

ACTOR PRINCIPAL – FLORIN PIERSIC JR.
-
CĂLĂTORIA LUI GRUBER

ACTRIŢĂ PRINCIPAL – HILDA PÉTER
-
KATALIN VARGA

ACTOR SECUNDAR – VLAD IVANOV
-
POLIŢIST, ADJECTIV

ACTRIŢĂ SECUNDAR – TANIA POPA
-
AMINTIRI DIN EPOCA DE AUR

CEL MAI BUN DOCUMENTAR – Lumea vazuta de Ion B

TINARA SPERANTA – Diana Cavallioti

muzica, make-up, scenografie, montaj – Concertul
costume – Calatoria lui Gruber

miine e Gala de decernare a premiilor si vom afla cistigatorii Gopo 2010.

*

desigur, eu inca nu m-am hotarit cu ce ma imbrac:)

2064

plimbare de primavara

la 2 pasi de primavara.
o sa apara curind fluturasii. prin copaci sau prin stomac. si va fi vreme de plimbare.

We walked every morning. We did not always walk together because we liked different routes but we would keep other’s route in mind and intersect before we left the park.

citatul asta imi pare cea mai frumoasa descriere a unei relatii. ii apartine lui Joan Didion si face referire la sotul ei, John Gregory Dunne. apare in cartea The year of magical thinking (cartea nu a fost tradusa la noi)

la plimbare, deci:)

1567

I love your smile

am lenevit toata ziua. am stat in pat si mi-am imaginat lucruri dintr-o lume perfecta.
apoi am mincat fistic. mai incolo piersici si, spre seara, pepene galben.

cam pe atunci mi s-a facut dor de Amelie Poulain. si-am revazut filmul.

dupa care Adriana mi-a trimis via facebook clipul asta.

a venit primavara:)

1806

Steaua lui Dennis Hopper

ieri pe Walk of Fame a aparut o stea cu numele lui Dennis Hopper.
actorul, acum in virsta de 73 de ani, bolnav de cancer la prostata in faza terminala, si-a privit steaua dintr-un scaun cu rotile.

pe cind vorbeau invitatii despre cariera lui spectaculoasa (peste 100 de filme), un autobuz cu turisti a trecut pe linga bulevard. ghidul autobuzului a strigat la microfon “Te iubim Dennis”.

*
mor de dragul momentului asta, aparut ca de niciunde. un om asa frumos ca hopper are nevoie, in momente din astea foarte grele, de bucurii pure. neregizate.

si un pic de patriotism local: hopper e un foarte mare fan al bucurestiului, cind a fost aici la filmari l-a fotografiat din toate unghiurile si a scos o carte care se numeste Bucharest Nights

1327

Tabu de aprilie, Iulia Vintur – Avatar

iata de ce cred ca Tabu de aprilie e cea mai buna editie de revista de cind lucrez aici (btw, in aprilie se fac 5 ani)

*
tabu de aprilie e editie eco (al patrulea an consecutiv), iese din nou in format lat ca un album de arta.

cover story-ul este cu Iulia Vintur transformata in Neytiri, personajul feminin principal din Avatar.

doar ca revista nu are o singura coperta, ci DOUA!
cind intorci revista, cealalta coperta ti-o arata pe Diana Dumitrescu lookalike Marilyn Monroe in The Seven Year Itch.

in plus, pentru fanii Mad Men avem un pictorial fashion vintage f f special: Publicitarii romani in Mad Men (Diana Flutur, Manuela Necula, Veronica Savanciuc, Andrei Bortun, Teddy Dumirescu, Radu Florescu)


(aici Radu Florescu, Veronica Savanciuc si Manuela Necula, restul in revista:) )

despre story-urile minunate si exclusivitatile din revista intr-un blog viitor.
acum doar aceste 10 transformari care stiu sigur ca vor fi memorabile si un bonus track: revista are cadou o bentitza foarte chic, unul din must have-urile sezonului.

sa va vad pe la chioscuri, zic:)

3162

De ce-l votez pe Dragos Bucurenci la Dansez pentru tine

later edit: Ha! ce ma bucur ca a trecut mai departe. si ca au votat si prietenii mei. la cit de strins a fost rezultatul, orice vot a contat.

*
Ok, il votez pe Dragos Bucurenci la Dansez pentru tine, desi n-am votat niciodata pe nimeni si m-am uitat din 2 in 3 la emisiune pina la aceasta editie.

Iata de ce il votez pe Dragos Bucurenci.

1. Nu are legatura cu intilnirea magica de anul trecut de la ziua mea pe care i-o datorez 100%.
2. N-are legatura nici cu faptul ca de 4 ani incoace cind vine editia eco, tabu de aprilie, ne auzim (cel putin) la telefon ca sa imi mai dea vreo idée
3. N-are legatura nici cu faptul ca – e ciudata viata, stiu – am descoperit acum vreo 5 ani ca suntem un fel de rude prin alianta (unchiul meu e nashul lui)

Il votez pentru ceva mult mai delicat si mai nuantat.

Il stiu pe Dragos de 5 ani, l-am vazut in multe contexte ca sa stiu ca este mega perfectionist, freak control, cu o teama teribila de a nu fi ridicol.

Stiu ca are un stilist care se ocupa de hainele lui tocmai pt a fi mereu intr-un brief atent stabilit, intr-o imagine pe care sa stie ca o controleaza.

Stiu ca-si pregateste cu atentie orice aparitie publica.

Stiu ca a facut cursuri de dezoltare personala (are si licenta pentru a preda niste cursuri din astea sofisticate) pentru a sti cum sa comunice mai bine cu ceilalti. Dar si asta e o forma de control.

Mai stiu ca are si o dorinta foarte mare de expunere si ca o controleaza si pe asta foarte atent (mai bine acum, mai cu scapari acum citiva ani, dar si asta e un semn al perfectionismului lui)

Asa ca, participarea lui la emisiunea Dansez pentru tine mi se pare o bariera aproape imposibila pe care si-a impus sa o treaca: sa se lase in voia sortii si sa riste sa greseasca in ochii a milioane de oameni.
Pentru unul ca el, e un adevarat cosmar numai gindul ca ar putea gresi. Singur, fara spectatori.
Va dati seama ce presiune e in capul lui cind stie ca are milioane de ochi care-l privesc?!

Il votez pentru ca stiu ca daca trece de duelul asta, o sa depaseasca un pic de bariera aceasta a autocotrolului obsedant. O sa invete sa se relaxeze pe ringul de dans si o sa inceapa sa se distreze cu ceea ce face.

Si e o victorie mare. Pe care, uneori, o doresc si pentru mine.

Daca va recunoasteti cumva in povestea asta, ati putea trimite si voi un sms cu textul “Dragos” la 1276.

P.S. Nu, Dragos nu stie ca am scris asta. Descopera si el, ca toata lumea, direct pe blog textul. Mi-l si imaginez un pic panicat “vaaaai, scrie cineva despre cum sunt eu de fapt?!”
Haidi bafta!

2458

eu cind vreau sa fluier, fluier – opinii de la vizionarea Tabu

am rugat citiva dintre invitatii la vizionarea Tabu a filmului Eu cind vreau sa fluier, fluier sa scrie 5 rinduri despre film.

acum trei dintre distinsele domnisoare

Florin Șerban, Cătălin Mitulescu și Daniel Mitulescu au reușit să facă un film de nota 10. Iubesc filmele europene. După ce-am văzut „Eu dacă vreau să fluier, fluier” încep să cred și în cinematografia din România. Dintre filmele românești mult lăudate în ultimii ani, „Eu dacă vreau să fluier, fluier” a fost primul care mi-a întrecut așteptările. E unul dintre acele puține filme pentru care trebuie să mergi la cinematograf.

Despre George Piștereanu pot să spun doar că m-a cucerit. Mi se pare uimitor că un actor atât de tânăr poate să joace atât de bine într-un rol deloc ușor.
Tara Duveanu

*
Cand stii ce vrei, nu mai conteaza la ce renunti ca sa iti atingi scopul. Am gasit un Terminator mioritic, unul care in loc de “I’ll be back” iti spune la fel de puternic :” Cand vine chelnerita mai cere-mi si mie o cafea”. Cand vedeti “Eu cand veau sa fluier, fluier”, ganditi-va la viata voastra mult prea ocupata. V-ati da demisia doar ca sa aveti timp maine sa va plimbati prin parc cu o fata cu buze frumoase?
Magda Mihaila

*
„Eu cand vreau sa fluier, fluier”- povestea Celuilalt

Disclaimer: Vizionare posibil marcata de scepticismul a la maniera “iar a mai primit un film romanesc premiu pentru exotism”. In primul rand al salii, recomandare din „The Dreamers” pentru cat mai multe detalii, am vazut „Eu cand vreau sa fluier, fluier” in detaliile mele.

Pe scurt: Silviu mai are doua saptamani si se elibereaza din inchisoare. Silviu are un frate mai mic. Mama lor a fost in Italia, acum s-a intors si vrea sa il ia pe fratele mai mic cu ea. In penitenciar vine in practica un grup de studenti de la sociologie printre care si Ana, fata cu buze frumoase. Silviu se indragosteste de Ana. Silviu nu vrea ca fratele mai mic sa plece in Italia.

Detaliul meu nr.1 : Cercetatorul domina subiectul dar nu se simte. Ana e studenta la Sociologie in practica. Am fost si eu. Silviul e „Celalalt”, un detinut, alta specie de oameni… Ana e din lumea oamenilor care stabilesc cine e „Celalalt” . Ana e sigura pe ea, cerceteaza si pune intrebari. Silviu raspunde: da sau nu. Silviu pune intrebarile; Ana raspunde da sau nu.

Detaliul meu nr. 2: In interviuri, de cele mai multe ori abia dupa ce inchizi reportofonul incepe adevaratul interviu. Silviu pune intrebari, Ana raspunde monosilabic. Silviu simte reticenta. Silviu inchide reportofonul si ii spune Anei „nu se mai inregistreaza”, apoi Silviu se aproprie gradual de Ana pana cand Ana il poate privi in ochi.
„Eu cand vreau sa fluier, fluier” e un posibil castigator in fata criticilor occidentali pentru exotism, pentru „Tutti frutti” facut faimos de Tony Gatlif in „Gadjo Dilo” si cantat de un detinut aici . Pentru mine au castigat detaliile mele. Chiar si miza pe exotism tot din sociologie vine… Pentru mine „Eu cand vreau sa fluier, fluier” e povestea Celuilalt.

Miruna Codeanu

3193