Category : culturale

Cirque-du-Soleil-RomaniaDe astazi Cirque du soleil in Bucuresti

De astazi Cirque du soleil in Bucuresti

de astazi si pina duminica, la romexpo e cirque du soleil si vibe-ul care se simte in oras e unul de bucurie.

nu stiu daca e vorba de un racord pe care-l facem la copilarie, nici daca e atractia catre magie sau admiratia pentru lucrurile care sfideaza gravitatia, dar in ultima saptamina cu toata lumea cu care m-am intilnit am vorbit si despre cirque du soleil.

si gindul pe care l-am avut de fiecare data a fost legat de industria de spectacole si de divertisment: cind nu se vind biletele pentru un spectacol, nu dati vina pe saracia oamenilor- e vorba despre calitatea show-ului.

la cirque du soleil s-au vindut 36.000 de bilete (vindute, nu invitatii, nu protocol etc), intr-o romanie care n-o duce bine financiar.

***

astazi la ora 14.00 merg la repetitiile de la Cirque du Soleil si diseara va spun povestea mea despre de ce cred ca Cirque du Soleil e unic si isi pastreaza magia chiar si cind intelegi mecanismele interioare.

altfel, ca un motiv de mindrie autohtona, avem doi romani care au lucrat pentru Cirque du Soleil: Adrian Berinde si Ada Milea.

Despre experientele lor acolo, miine:)

***
later edit: in mod exceptional, pentru ca dorinta publicului e foarte mare de a vedea acest spectacol, au fost scoase la vinzare si “biletele tehnice” (rezervele adminstrative), adica mai sunt citeva locuri de vinzare pentru fiecare spectacol. le gasiti de pe eventim.ro si in reteaua eventim (germanos, carturesti, humanitas ).

***

pina diseara, o melodie al carei videoclip vorbeste despre lumea circului – nu doar despre magia lui, ci si despre sacrificiile de dincolo de cortina.

5935
richard calmes photodans.

dans.

fotograf american, richard calmes

There are many reasons why I photograph dancers. At the root is the challenge. The challenge to me AND the challenge to the dancer. Each image I shoot in the studio or “out there” is the result of collaboration. A while back a professional dancer at a prestigious dance company commented after looking at an image on my laptop “I did not know I was that good” I knew at that moment that my work had made a positive difference in her life.

That scenario has grown and repeated itself many times until now I consciously push dancers beyond where they think they can go. Not to the point of risking injury but artistically and athletically beyond their self imposed limits. In this process I push myself as well. They are always pleased with the results!

Another reason I photograph dancers is to show the world what 15 to 20 years of daily training can do. When you watch a ballet dancer on stage you have a certain level of appreciation. But because the dancer moves continuously from pose to pose and from pose to jump, you never see the details. I freeze those beautiful moments so that the world can appreciate the details: the lines of the body, the position of the foot, or the beautiful smile that masks an incredible effort or even pain. All of these skills have been developed and honed in class after class over many years.

detalii despre richard calmes aici

1639
radu-beligan-misterul sebastianDl Beligan

Dl Beligan

“Cum am insistat sa aflu cine e autorul acestei piese minunate si stiau ca n-o sa scape de intrebarile mele, mi-au spus ca e un profesor de la Braila, timid, care nu-si doreste sa fie in atentia publicului. Victor Mincu. Evident, m-am suit in tren si m-am dus la Braila, am parcurs toate scolile, cautindu-l pe acest profesor misterios. Pentru ca nu l-am gasit, m-am intors si mai curios la teatru.”

l-am auzit pe Dl Beligan povestind aseara despre curiozitatea sa legata de cine ar fi putut fi autorul piesei Steaua fara nume. (Mihail Sebastian, fiind evreu, era interzis in 1942 cind a scris aceasta piesa, asa ca a folosit un pseudonim pentru a putea fi acceptata de Teatrul Alhambra – actualul Teatru de Opereta)

citeva clipe mai tirziu, Dl Beligan, povestind despre repetitiile spectacolului Steaua fara nume, s-a “incurcat” la pronuntia unui cuvint. se intimpla oricui, inclusiv actorilor, dar domnia sa poticnindu-se in “repre”…”reprez” s-a incruntat, fata i s-a congestionat, si-a dus usor miinile catre piept – a lupta.

ca spectator, nu stiai daca e lupta mintii sale tinere cu trupul/vocea care urmeaza anii din buletin (pentru ca vorbeste mai lent decit in anii trecuti) sau era doar o bilbiiala banala.

a facut apoi o pauza de o secunda si-a spus impecabil: “reprezentatii”.

si-n pauza aceea, in secunda aceea, am putut simti o parte din ambitia uriasa a Dl Beligan.

***

curiozitatea care l-a facut sa se duca multi kilometri cu trenul in cautarea profesorului care scrisese o piesa pe care urma sa o joace si ambitia cu care s-a adunat pentru a rosti cuvintul “reprezentatii”, mi-au parut a fi cheile longevitatii Dlui Beligan.

sa poti sa ramii mereu alert si viu, curios, dar si sa ai ambitia sa-ti impingi limitele (trupului) sunt lucruri pe care le citim in cartile motivationale, dar – credeti-ma – sunt extrem de impresionante cind le vezi la doi pasi de tine, la un domn de 93 de ani.

aceste doua momente din piesa de aseara au facut cit un interviu lung cu domnul Beligan, la care rivneam de multa vreme.

la sfirsit, la aplauze, la a treia tura de intoarcere din culise, cind a ajuns la mijlocul scenei, Dl Beligan si-a dus mina dreapta la buze ca sa trimita un sarut publicului. si gestul acela – cu degetele contorsionate de batrinete si mina tremurinda care urca incet catre buze – mi-a adus lacrimi in ochi.

***
il puteti vedeti pe dl Radu Beligan povestind despre prietenia cu Mihail Sebastian in Misterul Sebastian, la teatrul Odeon alaturi de Marius Manole, Rodica Mandache si Raluca Aprodu.

2156
The-Life-of-Fishviata pestilor – de vazut

viata pestilor – de vazut

am vazut filmul asta in week end, e in cinematografe.

e un film despre alegerile pe care le facem in viata/ in dragoste.

e foarte fin si foarte bine tinut in mina.

iar frumuselul din rolul principal Santiago Cabrera (pe care-l stiti si din Heroes) a crescut in Romania citiva ani pentru ca tatal lui a fost ambasador aici:)

gasca de la “DESPARTIRE – 10” va va placea filmul asta 🙂

1530
madonnaculise de la show-ul Madonnei la SuperBowl

culise de la show-ul Madonnei la SuperBowl

aseara, in pauza Super Bowl, Madonna a avut un super super show.

dupa ce m-am minunat si emotionat de showul ei, am trecut prin remarca “are 50 de ani!!!!” si-am inceput sa caut detalii din culisele show-ului care a avut un miliard de telespectatori.

repeta la el din decembrie, cu o pauza de o saptamina de Craciun; 2000 de oameni au fost implicati in realizarea show-ului de 10 minute (de la design-ul scenei si decorurilor, al proiectiilor si pina la dansatori)…

daca aveti timp, uitati-va la inregistrarea conferintei de presa de dinaintea show-ului (18 min). dar, dincolo de informatiile standard, uitati-va la Madonna cum riposteaza la unele intrebari, cit e de emotionata ( limbajul trupului), dar si cit de motivata este.

si, da, are 50 de ani!

2373
pisica lui alexechilibru

echilibru

echilibrul poate sa fie ceva inselator.

ca in aceasta fotografie surprinsa intr-o secunda. clipa care te face sa-ti tii respiratia.

foto Balance by Howard Schatz

*
aseara am fost la Pescarusul, in versiunea masteranzilor la actorie, UNATC ’12, si – uitindu-ma la prestatia lor de pe scena – m-am gindit ca pentru ei de abia de acum incolo incepe greul.

nu pentru ca vor trebui sa mearga la castinguri si sa obtina roluri; nici pentru ca meseria lor e una care implica sacrificii mari; nici pentru ca nu avem o industrie mare pentru ei (film, teatru).

le va fi greu pentru ca vor trebui sa gaseasca un echilibru intre “a-si da drumul pe scena” (a trai cu intensitate maxima, a se darui cu totul pentru satisfactia publicului) si a nu “trage la public” – a avea umilinta de a nu se bucura de senzatiile pe care le provoaca in audienta decit la aplauze.

cu balanta asta, care trebuie sa ramina in echilibru, se vor lupta toata viata. iar asta implica multa vointa. si rabdare.

asa mi-am adus aminte de fotografia lui Alex Axon cu pisica lui. e reala fotografia, nu e photoshop -ata:)

2394
6a00d8341c76e453ef016300a8cd3a970d-500wiRyan Gosling la tine acasa, oricind

Ryan Gosling la tine acasa, oricind

Cum faci sa-l ai acasa la tine pe Ryan Gosling oricind?

te abonezi la Time Warner si beneficiezi, la doar o apasare de buton de telecomanda, de aceasta reclama non stop – pe un canal special – drept promovare a postului pentru luna februarie luna indragostitilor.

ma rog trebuie sa mai fii si american pentru asta, dar …

super idee de marketing care arata inca o data gradul de popularitate si de simpatie (ba chiar de generator de fantezii) pe care-l are Gosling. pentru ca nu-mi imaginez ca l-au ales la intimplare.

de unde rezulta ca trebuie sa-mi aleg alt preferat dintre astia tinereii; ca pe Gosling il vrea toata lumea:)

1526
perfect_sense_a_hperfect sense

perfect sense

cind iti pierzi mirosul, gustul, auzul, vederea ca urmare a unei pandemii , crezi ca nu-ti mai ramine nimik?

viata merge mai departe.

perfect sense. – un film despre ce pierdem si ce e cu adevarat important

nu gasesc data de distributie a acestui film in Romania, dar sper sa-l vedeti cit mai curind. o sa o recunoasteti in prima jumatate de ora si pe Anamaria Marinca intr-un rol scurt, dar simpatic si plin de mesaj (un artist de strada), in care-si foloseste multele lectii de vioara din copilarie.

sa-l vedeti, va rog tare

nu, nu e ( inca) un film despre apocalipsa.

2330
theironladyposterArty movie poster

Arty movie poster

nu stiu daca ati remarcat, dar filmele care s-au lansat anul asta au postere foarte foarte arty

iar asta mi-a amintit de un domn care are un proiect in desfasurare, in care reface posterele filmelor celebre… cam asa:

domnul se numeste Victor Hertz si spune asa despre proiectul lui:

This is an ongoing project, that just got started. So, count on lots of additional work in this project, in the future.

What I do, is that I make a quite simple movie poster, including one or a few pictograms, displaying the theme of the film. Either original pictograms combined, or modified ones, to fit with the film. As the title poster says, I try to bring a twist to it, and not get too simple. I can sometimes feel that all these minimalist movie posters get a bit boring, a bit too simple, with just an object from the film and the title underneath it. That is something I try to avoid, so please, let me know if I go there. My e-mail is currently viktorhertz@hotmail.com.

ii puteti vedea tot proiectul aici

1467
street4cum rezolvam gropile de pe drumurile patriei?

cum rezolvam gropile de pe drumurile patriei?

intr-o tara in care avem doua (bucati de) autostrazi (pt ca sunt cit o curea, fiecare)…

intr-o tara in care un km de autostrada nu doar ca e evaluat de 4 ori mai mult ca la vecini, dar se realizeaza in 10 ani cam 10 km (si daca plantam cu polonicul maglavaizul de pe autostrada tot reusim 10 oameni sa tencuim mai mult de atit, muncind 4 ore pe zi, 1 an)…

am gasit solutia acoperiri gropilor din asfalt. era mai simplu decit ne puteam imagina vreodata. solutia ii apartine unei doamne din spania, juliana santacruz herrera, care are un minunat proiect cu… tricotaje.

doamna Herrera a facut un proiect de arta urbana, de infrumusetare a strazilor, dar noi il putem adapta. eu zic sa treceti de acum la tricotat pt ca in curind se va topi zapada si se vor vedea gropile.

spor.

P.S. am auzit ca doamnei Boagiu ii plac salurile, deci o sa treaca usor ideea. tricotati, tricotati, tricotati.

1502
dear 1Dear Photograph

Dear Photograph

am descoperit un site minunat, despre vietile oamenilor obisnuiti, ca un arc peste timp, in acelasi loc, dar in alte vremuri.
e un pic voyeuristic, dar are multa emotie si e foarte inspirational.

poate ca ati vazut deja site-ul pentru ca, am descoperit cercetind putin mai mult, ca Time l-a plasat in topul site-urilor in 2011, dar daca nu-l stiti, bucurati-va si emotionati-va putin

***
Dear Photograph,

30 years ago, I was that little boy who could see the beauty in all things far and wide. Perhaps that is the innocence of childhood…looking at life with clarity and simplicity, always enjoying the view. I hope I never lose sight of that.

-Giuseppe

***

Dear Photograph,

I know you are my ancestors sitting there in front of the house I grew up in and where my family still lives today. Even though we have lived in different times and a generation or more apart, I somehow feel closely connected to you both.

Gitte

****

Dear Photograph,

My Dad loved trains and I will always be his little caboose.

Love, Anna

****
Dear Photograph,

I learned to walk on that bridge and now my son begins his journey.

Ioic

****
puteti vedea alte citeva zeci de amintiri emotionante pe Dear Photograph, un proiect minunat la care va puteti inscrie si voi cu o fotografie (care desigur sa respecte regulile: o fotografie din prezent care contine o fotografie din trecut in racord cu prezentul).
Dear Photograph este proiectul unui tinar care se numeste Taylor Jones (are 22 de ani, a creat blogul anul trecut, are deja un contract pentru o carte).

***
Plimbati-va pe site si dupa ce zimbiti, sunteti nostaligici, plingeti sau va cautati fotografiile vechi ca sa faceti o fotografie noua, daca sunteti in meseria asta cu imagini si cuvinte care spun povesti, respirati adinc si mai uitati-va o data la fotografii si micile lor texte; uitati-va cu rigoare tehnica: s-ar putea sa simtiti ca si mine ca asta e o cale noua – f f simpla – de a spune o poveste emotionanta fara sa soliciti mult atentia spectatorului/cititorului. Cred ca Taylor Jones – cu inocenta si emotia lui – a sadit saminta unui nou limbaj pentru a spune povesti.

1934
henry-millerHenry Miller & Neil Gaiman on Writing

Henry Miller & Neil Gaiman on Writing

Henry Miller

1. Work on one thing at a time until finished.

2. Start no more new books, add no more new material to “Black Spring.”

3. Don’t be nervous. Work calmly, joyously, recklessly on whatever is in hand.

4. Work according to the program and not according to mood. Stop at the appointed time!

5. When you can’t create you can work.

6. Cement a little every day, rather than add new fertilizers.

7. Keep human! See people; go places, drink if you feel like it.

8. Don’t be a draught-horse! Work with pleasure only.

9. Discard the Program when you feel like it–but go back to it the next day. Concentrate. Narrow down. Exclude.

10. Forget the books you want to write. Think only of the book you are writing.

11. Write first and always. Painting, music, friends, cinema, all these come afterwards.

Neil Gaiman

1. Write.

2. Put one word after another. Find the right word, put it down.

3. Finish what you’re writing. Whatever you have to do to finish it, finish it.

4. Put it aside. Read it pretending you’ve never read it before. Show it to friends whose opinion you respect and who like
the kind of thing that this is.

5. Remember: when people tell you something’s wrong or doesn’t work for them, they are almost always right. When they tell you exactly what they think is wrong and how to fix it, they are almost always wrong.

6. Fix it. Remember that, sooner or later, before it ever reaches perfection, you will have to let it go and move on and start to write the next thing. Perfection is like chasing the horizon. Keep moving.

7. Laugh at your own jokes.

8. The main rule of writing is that if you do it with enough assurance and confidence, you’re allowed to do whatever you like. (That may be a rule for life as well as for writing. But it’s definitely true for writing.) So write your story as it needs to be written. Write it ­honestly, and tell it as best you can. I’m not sure that there are any other rules. Not ones that matter.

via Alex Traila

2538
zongaZonga – o amenintare pt radio

Zonga – o amenintare pt radio

m-am jucat putin cu zonga astazi – un player de muzica online cu content 100% legal.

(s-a lansat aseara cu un party surpriza, cu multe teme muzicale; eu am fost gazda de la una dintre temele party-ului (Rat Pack – Frank Sinatra, Sammy Davis, Dean Martin, Johnny Carson; Bobby Voicu, Cristi Manafu, Cristi China si Victor Kapra au avut si ei temele lor muzicale)

zonga e raiul muzicii: reuneste preferintele tale muzicale (colectate elegant din retelele sociale in care activezi), te lasa sa vezi ce asculta alti prieteni si iti permite sa faci playlist-uri.

stiu ca exista si produse internationale similare, dar acesta are si muzica noastra, plus e interconectat cu canalurile de profil locale (trilulilu… pt ca tatal proiectului e crocodilul sef de la trilulilu)

prin zonga poti asculta muzica fara sa o downloadezi, inclusiv pe telefon , chiar cind nu ai net aproape… zice reclama, nu m-am prins inca cum fac astea, dar ma rog eu de baietii destepti ai lui Silviu Sergiu Biris sa ma invete

m-am jucat putin, nu m-am prins inca de toate smekeriile si am nevoie de un training ca sa invat finetzuri, dar…
primul gind a fost ca zonga e killerul radiourilor; pentru ca orice persoana care are un grad de expunere isi poate face propriile playlist-uri, propriile programe muzicale si poate functiona ca un mic radio; iar daca are gusturi bune la muzica va avea multi urmaritori, prin urmare va cistiga si mai multa expunere si se va comporta ca un mini radio.

in conditiile propriilor programe muzicale/playlisturi online (poate pot fi widget-uite si pe bloguri) vor putea aparea inlocuitori de radio, mult mai interactivi, mai selectivi si mai targetati; cu sanse mai mici sa asculti muzici care nu sunt pe gustul tau.

si daca radioul – ca institutie, format, concept – nu va incepe sa livreze ceva mai mult decit muzica – axindu-se pe content nou si creativ, personalitatea DJ-ului, pe ceea ce era acum 100 de ani aka “theatre of mind” – va muri linistit fara sa stie de unde i se trage.

am invitatii pentru testarea zonga. daca vreti, lasati un comentariu.

P.S. este pentru prima data in romania cind pentru un asemenea serviciu exista acordul tuturor caselor de discuri; continutul fiind suta la suta legal.

pictura OrlyTalentata doamna Orly

Talentata doamna Orly

Orly este una dintre cele mai bune prietene ale mele. Ne cunoastem din anul de gratie1995 si ne leaga intamplari care nu se uita usor.

Intr-o vreme in care hobby-urile nu erau ,,la moda’’ in Romania, Orly a inceput sa practice aikido, ajungand in doar doi ani la performante extraordinare.

Cu un job care numai la artele frumoase nu te duce cu gandul, Orly a mea s-a apucat sa picteze si ii iese de minune. Picturile sale sunt undeva in zona Pop Art si din cand in cand se distreaza si cu desene care se incadreaza perfect in camera unui copil.

Pentru ca Orly este foarte modesta si nu ii place deloc sa se laude, o voi face eu. In acest moment se poate lauda cu un desen pentru coperta unui album comandat de un rapper din Franta si cu comenzi pe care le primeste via facebook sau site-ul ei artistic.

In dormitorul meu troneaza deja doua dintre lucrarile ei, iar pe biroul meu, sprijinit de perete, este un desen-reproducere dupa o imagine celebra cu Marlene Dietrich.

Pentru 2012 mi-am propus sa o promovez pe Orly si fac asta in acest moment fara ca ea sa stie ( s-ar putea sa imi aplice o miscare de aikido cand o sa citeasca aceasta poveste )

Puteti sa ii admirati picturile pe acest link: http://www.artbreak.com/orlyyanay/works

Un weekend linistit si pe curand!

***
Noemi Revnic este specialist in comunicare si colaborator Harper’s Bazaar Romania

2961
Keanu_ReevesKeanu Reeves face documentare

Keanu Reeves face documentare

Keanu Reeves a facut un documentar despre impactul digitalului asupra cinematografiei; pentru ca e Keanu Reeves a vorbit cu toti oamenii care i-au trecut prin minte – de la James Cameron la Martin Scosese.

filmul care se numeste Side by Side va fi prezent la festivalul de la Berlin.

Side by Side Official Trailer (2012) from Company Films on Vimeo.

anul acesta la Berlin, in campusul pentru tinerii studenti in ale cinematografiei va tine o conferinta si Juliette Binoche.

asa as prinde o fuga pina la Berlin:)

2564
weboughtazooWe bought a Zoo!

We bought a Zoo!

Am vazut filmul sambata seara cu fetele de la birou. Era exact genul de film pe care trebuie sa-l vezi in gashka, mai ales ca aproape toate avem preocupari comune – strangem pisici de pe strada si le doftoricim, donam la WWF si la Gia, plangem la filme cu animale si nu plecam dintr-o capitala a lumii pana n-am vizitat si gradina zoologica.

Gradina zoologica din film se poate si ea vizita – bazat pe o poveste reala, a unui jurnalist de la Guardian care si-a schimbat viata cumparand o casuta cu o gradina zoologica atasata, “We bought a zoo” vorbeste despre acele parcuri zoologice in care simti incantarea nu numai din faptul ca descoperi specii noi sau urmaresti animale haioase “in actiune”, dar si pentru ca ti-e foarte clar ca toate acele animale sunt iubite, nu numai ingrijite.

Puteti sa aflati mai multe despre gradina zoologica adevarata, din Dartmoor, pe dartmoorzoo.org si, daca ajungeti in Anglia, puteti sa o si vizitati. Sper ca filmul le-a adus o gramada de bani si o gramada de noi vizitatori!

O alta gradina zoologica privata si foarte neobisnuita e cea de la Howletts, in apropierea Londrei. Pe aceasta am vizitat-o si acolo am simtit distinct iubirea despre care va pomeneam. Tin minte si acum cat de tare l-am invidiat pe ingrijitorul servalilor care avea ocazia sa-i ia in brate si sa-i smotoceasca intocmai ca pe niste mitze domesticite in fiecare zi.

Howletts e proprietatea lorzilor Aspinall si a fost crescuta si hranita din pasiunea batranului Lord Aspinall pentru… jocurile de noroc. In ziua de azi jocurile private de poker nu mai au mize asa de substantiale incat sa poata tine in viata un intreg parc zoologic, dar faima animalelor de la Howletts a crescut suficient de mult incat sa nu mai depinda doar de noroc.

Pe Valea Loarei, gasiti parcul zoologic de la Beauval,despre care se spune ca e cel mai mare din Europa. Este superb si coplesitor prin numarul de specii pe care le adaposteste si prin peisajul frantuzesc de vis pe care il completeaza, dar faima lui tine in primul rand de colectia impresionanta de animale… albe. In Beauval vedeti tigri, lei, rinoceri si leoparzi albi si va asigur ca e o priveliste pe care nu poti sa o uiti. Amintirea mea de la Beauval e micuta leoaica alba Elsa, un puiut inmuiat insmantana care avea propria camera de joaca pana sa ajunga la varsta la careputea face fata celorlalti membri ai familiei.

In Viena, Schonbrunn-ul gazduieste o gradina zoologica de-a dreptul opulenta – am strambat din nas la pretul biletului prima data cand am vizitat-o, dar dupa ce am vazut cum sunt cheltuiti banii si cat de atent sunt ingrijite animalele, mi s-a parut ca e prea putin. Vienezii au gasit si modalitati elegante de a atrage si a multumi sponsori – bancile din parc poarta, fiecare, numele unui sponsor al unui animal, iar “echipele” au o logica de marketing imbatabila: Jaguar sponsoriza jaguarii, Generali sponsoriza leii,Coca-Cola avea, evident, grija de ursii polari. Cat poate fi de greu sa se intample asta peste tot?
Nu vreau sa va fac capul calendar, dar tot mai mentionez doua destinatii importante pe coasta de Est a Statelor Unite – una este delfinariul din Miami, unde puteti sa va intalniti cu Flipper cel din vechiul serial TV, iar cealalta este SeaWorld din Orlando, un parc de distractii incare veti avea probleme mari daca va duceti cu copiii, pentru ca adultii sedezlipesc cu greu de el. Acolo va intalniti cu dinastia Shamu, a balenelor ucigase, care fac un show uimitor prin complexitate. Oricat ati fi tentati sa le vedeti de aproape, nu stati in primele randuri la spectacol daca nu vreti sa simtiti pe pielea voastra cat de multa apa poate disloca o balena dintr-o singura lovitura de coada…

***
Sorana Savu este specialist in comunicare, senior partner Premium Communication

1995
nymag-400x300o reclama minunata

o reclama minunata

aceasta nu este o reclama la un film, nici la o emisiune tv, nici la un produs (de curatat, de imbracat, de orice altceva va trece prin minte); aceasta este o reclama la o carte;

sigur, e poate una dintre cele mai bune carti lansate in ultimele luni – Jeffrey Eugenides The marriage plot ( Intriga matrimoniala, tradus la Polirom), dar e o reclama la o carte.

din cauza crizei, in bucuresti sunt zeci de panouri publicitare libere. stiu ca vine campania electorala si companiile de outdoor spera sa faca bani atunci, dar pina la alegeri n-ar fi frumos sa le dea pe gratis editurilor? si caselor distribuitoare de filme?

later edit: sau teatrelor ? (dupa cum mi-a atras atentia Rodica Lazar – pe care o vedeti la Bulandra, dar si in Principii de viata , daca ati vazut filmul)

intr-o vreme in care ne e greu si nu mai stim sa ne bucuram de nimik, un film sau o carte ne-ar putea duce intr-o lume mai buna.

foto din nymag.com

4213
fanaticiiFanaticii lui Vlad Mixich

Fanaticii lui Vlad Mixich

duminica, pe drumul de intoarcere de la Cluj am citit 5 povesti din cele 10 profile de Fanatici. adica jumatate din cartea lui Vlad Mixich.

pe celelalte povesti le stiam deja de pe vremea cind aparusera in Esquire.

cartea e minunata si daca nu stiti profilele scrise de Vlad, neaparat trebuie sa le cititi. acum vreau sa scriu insa despre altceva.

***
cind citesti intr-o carte texte pe care le stii dintr-o revista, ritmul e altul, responsabilitatea ta de cititor si implicarea sunt mai profunde; pentru ca mintea ta e setata de -a lungul a zeci de ani ca in carti gasesti lucrurile adevarate.

cind sunt unul linga altul texte editate de persoane diferite, chiar daca scrise de acelasi jurnalist – care si-a facut singur reporting-ul -, simti diferente de ritm, de asezare a frazelor. in cartea lui Vlad sunt doi editori, Gabi Dobre pentru textele din Esquire si Cristian Pantazi pentru textele care au aparut pe hotnews.ro . mi-au placut mai mult textele editate de Gabi, mi s-au parut cu fraze mai “grele”… si nu, n-are legatura cu scrierea pentru online (Pantazi n-a editat ca pentru online). nu zic ca unul e mai bun si altul mai putin bun, zic ca sunt diferiti, iar pentru oamenii de meserie – pentru responsabilii de pagini de ziar/revista/online care au in grija si editori nu doar jurnalisti – e un exercitiu minunat sa citeasca textele acestea.

***
Vlad e unul dintre jurnalistii care va ramine si care va schimba lumea din jurul lui .

mi-a placut mult profilul lui Mircea Dinescu – cu fiecare paragraf citit regretam ca am refuzat doi ani la rind invitatii la festivalul de film de pe mosia domnului Dinescu.

mi-a placut unghiul de abordare de la profilul lui Dan Puric – pentru prima data (din ce stiu eu), un jurnalist arata ca nu e doar lapte si miere in discursul si comportamentul dlui Puric. Nu stiu daca e 100% doar asa dl Puric, sau e mai mult cum il stiu fanii discursurilor sale motivationale, dar e important ca a avut curajul sa-l arate altfel. (e minunat capitolul de deschidere din satul natal)

dar cel mai mult si mai mult mi-a placut profilul Monicai Macovei; citindu-l aveam in fata o intimplare dintr-un avion catre Bruxelles. doamna Macovei, cu genunchii sprijiniti de scaunul din fata, citind o carte in avion, cu atitudinea si alura unei liceene timide. stiu ca atunci, in avion, ma gindeam “cita fragilitate e in femeia asta de fier”, dar abia dupa ce am citit textul lui Vlad, am gasit si radacinile acestei fragilitati. ba chiar mai mult de atit.

Bravo Vlad. sunt mindra ca te cunosc.

si ca am autograf pe carte:)

2283

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!