Category : diverse

Ultimele saptamani marcate de alegeri au fost pentru foarte multa lume extrem de stresante, iar asta a aratat si o alta fata a lucrurilor pe care ar trebui, pe termen lung, sa o luam in calcul.

Iata traficul pe luna mai pentru urban.ro (pentru comparatie, un site mare de stiri face o audienta de 10k views pentru o informatie doar daca e un scandal, disputa politica, iar o stire culturala intr un site generalist inseamna cateva sute de vizualizari )

In perioade de stres (inclusiv crize sociale, economice sau pandemii), oamenii cauta mai mult continut cultural si de divertisment ca forma de evadare psihologica, reglare emotionala si conectare sociala indirecta.

Am simtit asta pe pielea mea din doua perspective: traficul de la urban.ro a crescut (la fel ca in pandemie cand au fost zeci de mii de oameni care citeau stiri despre expoitii si muzee) si oamenii, obisnuiti cu mine sa pun in spatiu public multe informatii culturale, ma certau cand voiam sa iau atitudine legat de unele situatii politice– pe pagina mea de facebook – cerandu-mi inapoi stiri culturale. (evident fac ce vreau, si mi se pare important sa am atitudine civica, dar faotul ca oamenii in reprosau nu directia mea de exprimare politica, ci faptul ca – in conditiile in care oricum sunt supra saturati de politica – eu nu pun informatiile culturale.

(de asta spun, fara nicio urma de ironie, ci doar ca o constatare tehnica, odata ce incepe Insula Iubirii la tv, s-au dus meetingurile auristilor, pentru ca vor avea alte preocupari… sa ne aducem aminte ca influencerii cu care s-a promovat panglicarul nebun georgescu erau dintre participantii la Insula Iubirii)

Textul de mai jos, tehnic si aproape academic, e adresat mai ales publicitarilor, responsabililor de branduri si publisherilor. Daca ati suferit in aceasta perioada si v-a fost frica pentru viitorul nostrum ca natiune, dar si pentru viitorul afacerilor dvs, investiti in evenimentele si stirile culturale.

Nu doar ca educa, dar sunt si o bresa emotionala puternica in societate, iar interesul crescut pentru informatii culturale in perioade de criza ar trebui sa va dea de gandit si sa ii sprijinim pe cei care aleg sa faca asta ca o meserie.

Eu fac asta de cand am inceput aceasta meserie, sa bata spre 25 de ani, dar la vremea aceea nu confortul emotional al oamenilor era targetul meu. Pentru mine a fost intotdeauna important sa pun in spatiu public informatii care sa-i imbogateasca intelectual pe oameni, sa invete ceva care sa le faca viata mai frumoasa, sa le deschida lumea spre mai bine.

Cu anii mi-am dat seama ca ne ducem tot mai mult spre superficial si, in loc sa critic (care nu ar fi ajutat la nimic), mai bine construiesc ceva util educational cultural. Am avut timp sa cercetez despre teoria mea ca vestile bune le fac bine oamenilor, si sunt o ancora pentru un drum bun si correct, cu etica in viata si vreau sa va arat si dvs acum cateva informatii, utile in vremea dezinformarilor si stirilor false.

(si o informatie paralela cu subiectul: continui sa scriu texte de forma lunga, in locul unui video, pentru ca stiu ca ajuta la dezvoltarea functiilor intelectuale si ca doar continut video e o greseala majora pentru directia noastra de dezvoltare)

Iata cateva exemple si directii sustinute de cercetare care arata ca in vremuri de stress social, o ancora poate sa fie in stirile culturale.

Un studiu publicat in Journal of Communication arata ca, in perioade de stres, oamenii folosesc media (inclusiv filme, seriale, muzica) ca o forma de coping sau de gestionare a emotiilor. (Sursa: Nabi, R. L., & Krcmar, M. (2004). Conceptualizing Media Enjoyment as Attitude: Implications for Mass Media Effects Research. Journal of Communication.)

Studiile din perioada pandemiei COVID-19 (2020–2021) arata o crestere semnificativa a consumului de filme si seriale (Netflix, HBO etc.), tururi virtuale de muzee, concerte online si alte forme de arta digitala. Un raport UNESCO si unul de la Oxford Internet Institute confirma ca oamenii au apelat la cultura si divertisment pentru reducerea anxietatii si mentinerea sanatatii mintale. ( UNESCO (2021) – Culture in Crisis: Policy guide for a resilient creative sector.)

Conform teoriei Teoria “Uses and Gratifications” din psihologia media, oamenii aleg activ ce tip de media consuma, iar in perioade stresante tind sa aleaga continut care: ofera distragere, induce stari pozitive (comedii, muzica relaxanta), ajuta la validarea trairilor emotionale.

Alte cercetari arata ca vizionarea de comedii sau implicarea in activitati culturale (lectura, vizionare de piese de teatru) poate reduce nivelul de cortizol si imbunatati starea de bine psihologica.

Mai jos gasiti cateva carti academice si populare care trateaza tema relatiei dintre stres, criza si consumul de cultura si divertisment. Acestea abordeaza subiectul din perspective diverse: psihologie, media studies, sociologie si neurostiinte.

Cartea “Entertainment-Education and Social Change” de Arvind Singhal si Everett M. Rogers este o lucrare esentiala in domeniul comunicarii si schimbarii sociale, care exploreaza cum divertismentul poate educa si influenta comportamente sociale, mai ales in contexte de criza, stres sau transformare sociala.

Dinghal si Rogers vocbesc despre  Conceptul de “Entertainment-Education” (E-E) care este o strategie de comunicare care combina divertismentul cu mesaje educationale.

Exemplu: un serial de televiziune cu o poveste captivanta care integreaza mesaje despre sanatate, drepturile femeii sau prevenirea violentei. Si avem si la noi asemenea directii, am vazut in serialele produse de Ruxandra Ion pentru Antena 1.

 Cum functioneaza E-E in contexte de stres sau criza. Divertismentul reduce rezistenta psihologica la schimbare: oamenii accepta mai usor mesaje importante cand sunt prezentate intr-un format placut, relaxant. In perioade de stres sau incertitudine, E-E ofera:refugiu emotional, modele de comportament pozitiv, speranta si rezilienta

Tot in aceasta carte gasiti  teoria personajului-model (Character Modeling)

Personajele din povesti functioneaza ca modele de invatare sociala si e simplu de inteles cand impartim personajele in trei tipuri pozitiv – urmat ca model, negativ – arata ce nu trebuie facut, de tranzitie – invata din greseli si se transforma. Publicul, chiar si subconstient, se identifica cu aceste personaje si poate adopta comportamente similare in viata reala.

Baietii astia destepti mai spun ca mesajele E-E trebuie sa fie cultural relevante pentru publicul tinta si nu functioneaza „copy-paste” intre culturi; povestile trebuie adaptate la normele si valorile locale.

E-E creeaza discutii sociale („parasocial talk”) – oamenii discuta personajele ca si cum ar fi persoane reale, ajuta la normalizarea unor subiecte tabu (viol, sanatate mintala, HIV etc.), imbunatateste autoeficacitatea – spectatorii incep sa creada ca si ei pot actiona.

Iata si alte doua titluri care abordeaza aceasta tema

“Flow: The Psychology of Optimal Experience” – Mihaly Csikszentmihalyi.

Cartea tradusa si la noi cauta raspunsuri la intrebarea  de ce cautam activitati (inclusiv culturale si de divertisment) care ne absorb complet atentia si explica cum activitatile creative sau captivante ne ajuta sa scapam de anxietate si stres.

 “Media and the Well-Being of Children and Adolescents” – Amy B. Jordan & Daniel Romer (Eds.)

Abordeaza  efectele media (inclusiv divertismentul) asupra sanatatii mentale in perioade dificile si are cateva studiii despre consumul de continut media in contexte stresante.

Ieri s-a intamplat un eveniment desore care se va vorbi mult in scolile de jurnalism: jurnalistii unei televiziuni au fost pusi la colt de un candidat la prezindentiale, sub pretextul unei negocieri pentru o debatere electorala.

Jurnalistii au fost filmati fara sa stie (camerele erau pe o masa in lateral, dar nu a stiut/intrebat nimeni daca inregistreaza), candidatul a facut public un colaj in care sa para el o autoritate si sa-i domine, certe, agreseze verbal pe jurnalisti.

O mizerie lipsita de etica si o smecherie de golan ca sa mute discutia publica pe un scandal , in detrimentul neparticiparii sale la dezbatere si in detrimentul discutarii acuzatiilor pe care i le aduc toti ambasadorii americani care au fost in Romania (ei arata cum incalca regulile diplomatice si cum e departe de a-si onora tara, cititi scrisoarea ambasadorilor aici).

Stim ca domnul Simion nu mai vrea dezbateri pentru ca, in precedentele dezbateri, si-a aratat incapacitatea profesionala pentru functia pe care vrea sa o ocupe. Nu va recunoaste asta niciodata, dar va crea ambuscade si va arunca cu pietre ca sa mute conversatia publica pe orice altceva.

Mai are 5 zile si inca 3 dezbateri la care ar trebui sa fie prezent… si va inventa cate o tumba la fiecare, fiind plin de lasitate.

Dincolo de mizeria caracterului lui George Simion care are pretentii dictatoriale asupa continutului editorial al televiziunilor si crede ca poate decide ce si cand vorbeste in spatiul public un redactor/ reporter (ca pe vremea lui Ceausescu), am sa folosesc acest context media pentru a pune in spatiu public informatii despre mecanismele din spatele acestei meserii si cum arata negocierile pentru dezbaterile prezidentiale, din marturiile unor mar jurnalisti sau directori de campanii electorale, marturii publicate in cartile de memorii.

(daca sunteti pentru prima data aici, e bine sa stiti ca anual fac cateva zeci de  interviuri internationale cu unii dintre cei mai cunoscuti oameni la nivel global si fac aceasta meserie de mai bine de 20 de ani. Gasiti detalii despre munca mea aici)

**

Negocierea pentru un interviu la televiziune – mai ales in context politic – este un subiect sensibil din punct de vedere etic, pentru ca se afla la granita dintre dreptul la controlul propriei imagini, si respectarea principiilor jurnalismului liber si corect.

In culisele unei dezbateri electorale, echipele candidatilor negociaza adesea: formatul (timpul de raspuns, minutele de introducere/concluzie etc.), ordinea interventiilor, prezenta publicului sau lipsa lui, moderatori agreati, temele principale sau evitarea anumitor subiecte, numarul de camere, unghiuri de filmare, distanta dintre candidati.

In dezbaterile prezidentiale americane, Commission on Presidential Debates negociaza cu echipele candidatilor.

Istoria contemporana (cartile de memorii sau articolele politice) consemneaza multe  marturii despre  campaniile lui Donald Trump, in special cele din 2016 si 2020, care au fost pline de negocieri tensionate, controverse si scurgeri de informatii despre ce a cerut echipa lui inainte de dezbateri.

In 2016, echipa lui Trump a negociat intens formatul si a incercat sa blocheze anumiti moderatori, considerandu-i „partinitori” (ex: Anderson Cooper de la CNN). In 2020, Trump a refuzat participarea la a doua dezbatere cand comisia a decis sa fie organizata virtual (din cauza infectarii sale cu COVID). A spus ca nu vrea sa fie „mutat cand vor ei”.

Conform unor surse citate de presa, echipa Trump a cerut camere si unghiuri de filmare care sa nu-l dezavantajeze (ex: cadre cat mai drepte, nu laterale, si sa nu fie pus intr-o lumina slaba). De asemenea, au cerut podiumuri egale ca inaltime, dupa ce s-a discutat despre faptul ca Hillary Clinton era mai scunda si ar putea fi avantajata de unghiurile de filmare.

In 2016, in a doua dezbatere, Trump a adus trei femei care l-au acuzat pe Bill Clinton de abuz sexual si le-a plasat in sala la vedere, ca atac indirect la Hillary. Aceasta a fost o miscare negociata si regizata de echipa lui Trump, menit sa distraga atentia de la scandalul “Access Hollywood”, aparut cu cateva zile inainte.

(Washington Post a publicat o inregistrare video din arhiva emisiunii Access Hollywood (NBC), in care Trump este surprins intr-un autobuz, vorbind cu gazda Billy Bush. Trump se lauda ca, fiind celebru, poate face orice cu femeile, inclusiv sa le „apuce de organele genitale” fara consimtamant.)

Exista marturii despre aceste negocieri in cartea „Let Me Finish” – carte de memorii a lui Chris Christie (fost consilier al lui Trump), in cartea „Peril” de Bob Woodward si Robert Costa – detalii despre campania din 2020, dar si in memoriile lui Roger Ailes, fostul sef FOX si consilier al  lui Trump. Ailes e cel dupa care s-a facut filmul Bombshell (cu agresiunile sexuale) si The loudest voice (tot despre agresiuni sexuale si comportaentul lui abuziv la tv, inclusive santaje pentru ca era prieten cu Trump. In film Russel Crow il interpreteaa pe Ailes. am mai scris despre el aici)

Desi noi nu avem o comisie de etica care sa analizeze munca si jurnalistilor aplicat pe campaniile electorale, acestia nu ar trebui sa accepte conditii care limiteaza libertatea intrebarilor, sau avantajeaza evident un invitat. Negocierea formatului este acceptabila, dar nu si a continutului editorial (intrebari, subiecte interzise etc).

La nivel international exista  coduri etice celebre.

Society of Professional Journalists (SPJ) – SUA este un cod ade etica care recomanda „Evitati sa acceptati conditii care compromit independenta jurnalistica.”

BBC Editorial Guidelines care spune ca „Interviurile trebuie sa reflecte interesele publicului, nu doar ale intervievatului. Orice negociere trebuie sa respecte impartialitatea.”

Negocierea formatului unui interviu (durata, cadru, limbaj, decor) este etic acceptabila. Insa negocierea continutului editorial (intrebari, teme interzise, aprobare inainte de difuzare) este considerata neetica, mai ales in jurnalismul politic.

Din punct de vedere etic, nu este corect sa inregistrezi sau sa faci publica o negociere fara acordul celeilalte parti, cu exceptia unor situatii in care exista un interes public major sau se incearca acoperirea unui abuz / manipulare.

Si pentru ca Simion i-a acuzat pe jurnalist de lipsa impartialitatii e bine sa stiti ca sunt multi jurnalisti in lume care si0au exprimat public opiniile politice nefiind cenzurati de companiile pentru care lucreaza.

La tema de astazi, debaterile politice, unul dintre cel emai celebre cauri este cel al celebrului  Chris Wallace (Fox News) – la Trump vs. Biden in 2020, desi era de la Fox (conservator), a fost perceput ca fiind mai critic cu Trump in dezbatere. Wallace a spus public, anterior, ca „nu sustine niciun partid”, dar si-a exprimat opinii despre comportamentul lui Trump (ex: „a facut dezbaterile imposibil de gestionat”).

Exista marturii si documente despre negocierile pentru dezbaterile electorale din multe campanii… cel mai des le intalnim in cartile de memorii ale americanilor (sau acolo am fost eu interesata sa citesc).

Iata detalii despre prima debatere ever transmisa la tv in America, dezbaterile din 1960 (Kennedy vs. Nixon), in acea campanie au avut loc 4 dezbateri in toamna lui 1960, Kennedy era senator de Massachusetts, Nixon era vicepresedinte in functie.

Nixon a fost initial reticent in a accepta dezbaterile, pentru ca avea un avantaj de notorietate ca vicepresedinte si credea ca o dezbatere l-ar putea „ridica” pe Kennedy la acelasi nivel perceput.

Negocierile au implicat in special echipele de campanie si producatorii de televiziune (mai ales CBS pentru prima dezbatere).

Kennedy a insistat sa fie dezbateri televizate, intr-un cadru formal, cu egalitate totala de timp si format, si fara audienta in studio – cerere acceptata.

Echipa lui Nixon a negociat pentru o pozitie neutra a camerei de filmat, dar Nixon a refuzat machiajul profesional la prima dezbatere – ceea ce i-a afectat imaginea si a devenit legenda in istoria media.

Negocierile tehnice: luminile, temperaturile, inaltimea pupitrelor, modul de adresare, microfoanele – toate au fost discutate.

Puteti citi mai multe despre aceasta debatere istorica in Memoriile lui Pierre Salinger, purtatorul de cuvant al lui Kennedy dar si din seria de interviuri cu Fred Friendly (CBS), producator al primei dezbateri, care includ detalii despre aranjamentele tehnice si negocieri.

Pe langa informatiile care va ajuta sa aveti context si sa intelegeti care e practica si cutuma internationala in aceste situatii, vreau sa mai spun ca domnul George Simion e din nou un bafarist care incearca sa manipulee opinia publica.

El nu are niciun drept asupra continutului editorial al niciunei televiziuni, ziar sau site, refuzul lui de a participa la debateri e doar lasitate si frica: nu face fata dezbaterilor de idei, nu e pregatit pentru job-ul la care aplica.

Ma bucur ca oamenii au inceput sa se prinda ca minte grav in multe situatii doar ca sa fie in atentia presei (mai stiti ca acum 2 zile ne-a zis ca vrea Monarhie?!; ma rog le-a zis franceilor intr-un publicatie micuta, pentru ca isi imagina el ca as ava da bine la francezi si cu siguranta va fi preluat in Romania, deci va mai avea putina publicitate. Altfel, le-a promis detinutilor din penitenciare ca va da o amnistie ca sa exista un moment eros a o luam cu totii de la capat.

Cred ca George Simion e un pericol real pentru Romania si sper sa fiti constienti de asta.

Am observant ca in vremuri grele emotional  oamenii se indreapta catre ceva care sa le bucure inima, isi cauta confort in arta…si in calitate.

Pentru mine urban.ro e un barometru bun al starii oamenilor. Nu suntem o publicatie mare dar, de exemplu, in pandemie zeci de mii de oameni citeau stiri despre muzee, cautau sa asculte recomandari de la artisti.

Sigur ca atunci am gandit continutul ca o poarta cattre calatorii din fata calculatorului, pentru ca asta era o nevoie care trebuia acoperita si care aducea confort oamenilor.

De la alegerile din decembrie simt acelasi lucru; oamenii cauta un punct de sprijin si de echilibru in informatii, iar la momente puternic emotionale – cum a fost decesul Papei Francisc – se remarca din nou nevoia de a te insoti informational de ceva curat.

(evident vad asta In trafic si in ce anume informatii se citesc peste medie pe urban.ro)

Stiu ca sunt prea putine branduri care investesc in asta , desi investitia e in viitor – in sanatatea mintala si bunastarea emotionala a cumparatorilor lor – , iar autoritatile au alte probleme egoiste pe care le urmaresc (bani, pozitii sociale pentru neamuri etc), si cred ca suntem pe  barba noastra si trebuie sa avem fiecare grija de noi.

(Desi am vazut recent puterea bunatatii spiritului unui om si ce inseamna un lider curat si puternic in cum a reactionat lumea la decesul papei)

Exista numeroase studii si cercetari care arata ca arta — in toate formele ei: literatura, muzica, film, dans, pictura etc. — poate crea confort psihologic, reduce stresul si chiar sprijini sanatatea mintala si fizica. Iata cateva exemple si perspective din cercetare:

Muzica: Studii din neurostiinte au aratat ca ascultarea muzicii poate reduce cortizolul (hormonul stresului) si poate stimula eliberarea de dopamina, care ofera o stare de bine. De exemplu, un studiu publicat in Journal of Music Therapy a aratat ca muzica relaxanta poate reduce semnificativ anxietatea inainte de interventii medicale.

Lectura, in special a fictiunii, poate stimula empatia si intelegerea celorlalti. In acelasi timp, ofera o forma de evadare sanatoasa din realitate. Avem si aici un exemplu – un studiu publicat in Science (2013) a demonstrat ca lectura fictiunii literare imbunatateste Theory of Mind — adica abilitatea de a intelege emotiile si intentiile altora.

Dansul nu doar imbunatateste sanatatea fizica, dar are si efecte profunde asupra starii de bine emotionale. Este asociat cu cresterea increderii in sine, cu exprimarea emotiilor si cu crearea unei conexiuni sociale. Dansul in grup (ex: dansuri populare, tango, salsa) are un efect de coeziune si apartenenta. Exista chiar miscari de dans cum sunt cele ale lui Naharin pentru Gaga care sunt terapeutice si sunt parte din tratamentul celor cu probleme locomotorii. Compania istaeliana Gaga a lui Naharin are foarte multe spectacole de dans, e celebra la nivel global, a fost chiar si in Romania

Daca ne  indreptam catre film ajungem la autoreglarea emotionala. E demonstrat ca vizionarea filmelor cu o puternica incarcatura emotionala poate facilita catharsis-ul (descarcarea emotionala).Filmele pot fi folosite si terapeutic — exista chiar si o forma de terapie numita cinematerapie.

 Art-terapia (pictura, desen, modelaj) este o forma recunoscuta de terapie care ajuta persoanele sa proceseze traume, anxietati sau depresie prin exprimare non-verbala. Utilizata cu succes in spitale, centre de recuperare sau in terapiile pentru copii.

Poate vreti sa cititi o carte pe aceasta tema „Art as Therapy” – Alain de Botton & John Armstrong care se intreaba cum poate arta vizuala sa ne aline, sa ne inspire si sa ne ajute sa facem fata vietii.

 Autorii propun o noua metoda de a privi arta — nu ca pe un obiect estetic, ci ca pe un instrument care trateaza probleme emotionale precum anxietatea, nesiguranta sau pierderea.

Luati in calcul ca sunt medici in Elvetia si Israel care recomanda pacietilor in depresie si care sufera de anxietate sa mearga la muzee. Si mai luati in calcul ca expunerea timpurie la activitati artistice poate imbunatati functiile executive ale copiilor, cum ar fi stabilirea obiectivelor si urmarirea instructiunilor complexe. Aceasta contribuie la o dezvoltare cognitiva si emotionala mai sanatoasa

Scriu astazi, din nou despre acest subiect pentru ca sper ca tot mai multa lume sa inteleaga ca e important ca in spatiul media, in telefoanele oamenilor sa fie si stiri despre arta, carti, filme, dans…ca asta poate reduce frica, poate imbunatati sanatatea mintala, ne poate face oameni mai buni, poate reduce ura si poate incuraja curiozitatea.

Cred ca daca hranim cu bani doar canalele media care au volum si audienta dar speculeaza prostia vom creste prostia si violenta in jurul nostru si ne vom face si noua rau, dar si copiilor nostri. Iar schimbarea vine cu fiecare mica decizie pe care o luam personal sau la job.

Stiti ca faptele bune pe care le faceti va fac si dvs bine?
Nu ma refer neaparat la faptul ca va creste stima de sine si aveti ceva mai mult respect pentru dvs (e si asta inclus intr-o fapta buna), iau in calcul procesele chimice care se intampla in corpul nostru odata cu o fapta buna, procese chimice care ne influenteza fundamental bunastarea.
E demonstrat stiintific ca atunci cand facem o fapta buna, impactul asupra corpului (si asupra mintii) este mai mare decat pare la prima vedere.
Se elibereaza hormoni ai „fericirii”: dopamina – creeaza o stare de placere si satisfactie, serotonina – regleaza starea de spirit, somnul si digestia, oxitocina – cunoscuta ca „hormonul iubirii” sau al conexiunii sociale- sporeste increderea si empatia, endorfinele – reduc durerea si dau o stare de bine.

Faptele bune reduc stresul si tensiunea arteriala, pentru ca stimuleaza sistemul nervos parasimpatic (cel care te relaxeaza). Studiile arata ca oamenii care fac voluntariat regulat au un risc mai scazut de boli de inima.
Nivelul redus de stres si starea psihica pozitiva care vin odata cu “am facut o fapta buna” ajuta sistemul imunitar sa functioneze mai eficient. Se reduce inflamatia cronica din corp, care e asociata cu multe boli. In plus, o stare mentala buna si senzatia ca ai contribuit cu ceva valoros iti linisteste mintea. Nivelurile de cortizol (hormonul stresului) scad, ceea ce iti poate imbunatati somnul.

Scriam zilele trecute ca pentru mine e important sa fiu constienta mereu ca trebuie sa si dau inapoi pentru ceea ce am si sa nu iau cu sentimentul ca “mi se cuvin” lucrurile care mi se intampla.
Sigur, e un echilibru fin intre a fi constient ca muncesti pentru ceea ce ai/obtii si a fi recunoscator pentru ceea ce detii.
Pot sa scriu pagini intregi despre aceste aspecte pentru ca sunt ceva ce ma preocupa constant, sunt parte din igiena mea de viata si ma preocup sa “nu ma fure viata” si sa raman aici pe linia smereniei si a faptelor bune fara emfaza, dar constante.

Zilele trecute imi faceam cumparaturile pentru Pasti si am constientizat ca, platind cu Cardul Galben de la Raiffeisen, odata cu rasfatul meu alimentar am facut si o fapta buna.

Am mai scris si anul trecut despre acest card care mi se pare o mare bucurie in portofelele noastre si un super gest de educatie civica la care participam constant.
Va reamintesc ca pentru fiecare tranzactie la POS sau online facuta de clienti cu Cardul Galben de debit in lei, indiferent de suma, Raiffeisen Bank doneaza in contul Asociatiei Daruieste Viata.

Va invit din inima sa va faceti acest card, deveniti un purtator de fapte bune cu mare impact. De fapt, aveti un prieten fidel prin Raiffeisen care doneaza si, astfel, impreuna, ajutati – si ajutam – ca Daruieste Viata sa continue constructia campusului medical din vecinatatea spitalului inaugurat anul trecut.
E bine sa stiti ca cei care opteaza pentru acest tip de card beneficiaza de Pachetul Zero Simplu

Aveti ZERO costuri la tot ce este inclus in pachet:
 un cont curent si un card de debit in Lei
 aplicatia de mobile banking, Smart Mobile
 plati INSTANT si incasari in Lei pana la 49,999 Lei
 retrageri cash de la bancomantele ORICAREI banci din Romania
cont de economii in Lei
In plus, aveti ZERO costuri la beneficiile suplimentare:
 aplicatia de cashback-uri si discounturi la comercianti, Smart Market
 schimb valutar la curs BNR Lei <-> Euro din Smart Mobile – valabil in intervalul Smart Hour (L-V, 10:00 – 11:00, in limita a max. 1.500 Euro/ zi, echivalent Lei)
 facilitatea de economisire automata la plata cu cardul, Saving Box din Smart Mobile

Va recomand din inima sa va faceti acest card ca parte din educatia noastra civica si sustinerea comunitatii.
Eu sunt donator Daruieste Viata de la inceputul initiativei minunatelor doamne ambitioase, dar sunt parte si din comunitatea Raiffeisen Bank Romania de foarte multi ani. Si mi se pare ca am facut alegeri corecte, cand oamenii in care cred si de care ma alatur se intalnesc in proiecte.
Raiffeisen Bank a sustinut Daruieste Viata cu o contributie de 1 milion de euro in 2024, cand a lansat in premiera in Romania si Cardul Galben Care Face Bine, si cum spuneam mai sus banca doneaza in continuare cu fiecare tranzactie a clientilor cu acest card simpatic si vesel.

Ca sa ma intorc la cercetarile cu care am inceput acest articol, va mai spun ca oamenii sunt „programati” pentru conexiune. Iar faptele bune intaresc legaturile sociale si dau un sens vietii. Acest sentiment are efecte directe asupra sanatatii mentale si fizice.
Zilele trecute am aflat ca acum in spitalul nou e o statie radio unde un bun prieten (cu care am lucrat niste ani) este DJ-ul statiei locale din spital si ii invata pe copii lucruri simpatice, schimbandu-le pentru cateva ore energia, dandu-le ceva bucurie.
Iar vestea asta mi-a adus mult confort si bucurie pentru ca e frumos cand ne adunam, fara sa stim, mai multi cu aceleasi valori.
Poate luati in calcul sa va faceti si dvs un Card Galben de Bine, sa fim in gasca 😊. Multumesc

Imi pare rau ca a murit Papa Francisc.
Nu sunt cea mai religioasa persoana, dar stiu ca Papa Francisc era un om bun ca structura si avea o intelegere profunda a vietii. Cred ca a fost un lider important nu doar al religiilor ci al lumii, pentru gandirea sa asezata, structurata si constiinta faptului ca trebuie sa faca bine prin fapte si prin atitudine.

Mi-ar placea ca liderii nostri, cei putini pe care ii avem pe bune (nu cei care detin functii vremelnice), sa aiba structura Sa morala.

Uitati cateva exemple de bunatate, curaj si lidership
De-a lungul pontificatului sau (din 2013 pana in prezent) Papa Francisc a luat mai multe decizii care au surprins atat credinciosii, cat si liderii religiosi sau politici. Iata cateva dintre cele mai neasteptate si controversate decizii:

Deschiderea fata de comunitatea LGBTQ+. Papa Francisc a spus inca de la inceputul pontificatului: „Cine sunt eu sa judec?” – referindu-se la homosexualii care cauta sincer pe Dumnezeu.
A sustinut apoi ideea parteneriatelor civile pentru cuplurile de acelasi sex (2020). A incurajat respectul si incluziunea, chiar daca nu a modificat doctrina privind casatoria.
A permis binecuvantarea cuplurilor de acelasi sex (decembrie 2023), preotilor permitandu-li-se sa binecuvanteze cupluri de acelasi sex, fara a se intelege ca aproba un „mariaj religios”. A fost un pas extrem de controversat, dar si considerat curajos de unii.

Numirea de femei in pozitii de conducere in Vatican, cum ar fi subsecretar in Sinodul Episcopilor – o pozitie care implica drept de vot, o premiera absoluta. A militat pentru roluri mai active ale femeilor in Biserica, fara a deschide insa discutia despre preotia feminina.

In 2019, la Sinodul Amazonian, a sustinut ideea hirotonirii barbatilor casatoriti in zonele izolate, din lipsa preotilor – idee care a starnit tensiuni in Biserica.

Chiar de la inceput, Papa Francisc a refuzat Papamobilul blindat, pantofii rosii traditionali, locuirea in Palatul Apostolic – a ales o camera simpla in Casa Sf. Marta
Papa Francisc a creat comisii speciale pentru protejarea minorilor, a excomunicat sau demis episcopi si cardinali acuzati de acoperirea abuzurilor sexuale, adoptat legi interne in Vatican pentru investigarea mai rapida a abuzurilor

Papa Francisc a fost in Romania intre 31 mai si 2 iunie 2019, intr-o vizita istorica, marcand a doua vizita a unui Papa in tara noastra, dupa cea a Sfantului Ioan Paul al II-lea in 1999. Papa Francisc a venit sub motto-ul„Sa mergem impreuna!”
A fost la Bucuresti, la Sumuleu Ciuc la pelerinajul maghiarilor catolici, la Iasi, la Blaj unde s-a intalnit si cu comunitatea rroma cand Papa si-a cerut iertare pentru discriminarea istorica fata de romi.

Scriu asta ca sa va aduceti aminte si sa va inspire curajul si bunatatea acestui om, si sa nu mai fim atat de aprigi in judecati si etichete si nici inversunati pe cei care nu cred/nu fac aceleasi alegeri ca noi.

E Saptamana Patimilor si e un prilej sa facem curatenie si in sufletul nostrum si sa ne resetam pentru ganduri si fapte bune.
In vremuri ca acestea, cand si stirile din jurul meu imi creeaa multa anxietate, ca sa-mi gasesc o liniste si un echilibru fac o lista cu lucrurile bune din viata meau pentru care sunt recunoascatoare si care imi aduc mult confort.
Nu va spun ce trec eu pe lista, mi s-ar parea ca ma laud in unele aspect, dar va arat cateva dintre implicatiile psihologice ale unei liste cu lucruri bune si frumoase din viata noastra. Mai ales ca ne obisnuim cu ele si le luam de-a gata, si odata cu vremea si obisnuita, ajungem sa credem ca ni se cuvin 😊

A pune pe o lista lucrurile pozitive din viata ta poate parea un exercitiu simplu, dar are beneficii psihologice serioase.

Iti schimba focusul mental. Mintea noastra are tendinta sa se concentreze pe ce lipseste sau ce merge prost (care e de fapt un mecanism de supravietuire pentru ca a trebuit tot timpul sa ne gandim la ce e rau si sa anticipam solutiile ca sa avem un parcurs mai usor). O lista cu lucruri pozitive iti „reseteaza” perspectiva si iti aminteste ca nu totul e negru.

Imbunatateste starea de spirit. Recunoasterea lucrurilor bune – oricat de mici – stimuleaza secretia de dopamina si serotonina, „hormonii fericirii”.

Iti antreneaza creierul pentru recunostinta. Ca un muschi, recunostinta se poate antrena. Cu cat faci mai des exercitii de genul acesta, cu atat mai natural iti va veni sa vezi partea buna a lucrurilor. (am mai povestit ca eu, la culcare, ma gandesc la toate intamplarile de peste zi si le multumesc tuturor celor care au fost, intr-un fel, in contact cu mine, apoi ma gandesc pentru ce sun recunoscatoare. Pe mine ma ajuta sa cobor ritmul interior si sa ma pregatesc de somn).

Iti da claritate si motivatie. Cand vezi ce e deja bine in viata ta, capeti incredere sa mergi mai departe. Te ajuta sa-ti dai seama ce merita pastrat, ce te face fericita si unde sa investesti energie.

Reduce anxietatea si stresul. Gandurile negative pot crea spirale de stres. O lista pozitiva te poate ancora in prezent si te ajuta sa iesi din „modul catastrofa”.

Eu sunt o persoana care functioneaza pe structura si, daca va ajuta, sau va pune in ordine gandurile, iata cam cum imi gandesc eu lista cu lucrurile frumoase din viata mea.

Oamenii care inseamna ceva pentru mine, care ma inspira, care ma ajuta, care ma fac sa fiu un om mai bun.

Lucruri marunte care imi plac, ce imi face ziua mai buna, chiar si putin – de la mirosul cafelei dimineata, parfumul cu care ma dau, o lumanarica parfumata, o mancare pe care o pregatesc,

Momente in care m-am simtit vie, care mi-au facut sangele sa trepidee prin corp si inima sa se incalzeasca de bine (aici uneori pun calatoriile in zone exceptionale si intalniri – fie si pt un interviu- cu oameni exceptionali cunoscuti la nivel global).

La final pun si ce imi place la mine, ce am reusit si n-am crezut initial ca e posibil, dar ma gandesc si la oameni care au facut lucruri extraordinare cu vointa lor, impotriva asteptarilor oricui.

Pe mine ma deranjeaza mult barfa. Mi se pare foarte toxic un comportament in care barfesti ce fac altii, si de fiecare data cand am construit branduri media (print sau online) in “caietul de sarcini” a fost scris si respectat ca nu vom acoperi jurnalistic barfe – cine cu cine, unde s-au petrecut vacante, ce cumparaturi s-au facut …si alte subiecte inutile. Mereu spun: are ceva profesional important de comunicat, scriem; nu are, nu ne intereseaza viata privata.
Acum fac literalmente urticarie din cauza nivelului la care a coborat comunicarea publica si, zilele astea, cea politica in contextul electoral… totul e o barfa, nicidecum subiecte profesionale, planuri de dezvoltare. Totul e un limbaj oribil cu zvonuri vulgare… inclusiv de la premier!!!!!!!!
De asta vreau sa va arat “barfa” dintr-o alta perspectiva si decideti dvs ce faceti in vietile dvs private si in conversatiile pe care le aveti.

Termenul de „barfa” ca practica sociala este vechi de cand lumea, dar documentarea sa in istorie depinde de cultura, limba si context.

In Grecia Antica, filozofi ca Platon si Aristotel discutau despre importanta si pericolele vorbirii (logos), inclusiv despre raspandirea zvonurilor si vorbele goale.
In Roma Antica, barfa era o unealta de influenta politica. Suetonius, in „Vietile Cezarilor”, mentioneaza multe zvonuri si anecdote scandaloase – o forma timpurie de barfa scrisa.
Mai tarziu, istoria mentioneaa ca barfa era adesea sanctionata in comunitati mici, mai ales in randul femeilor. In Anglia, de exemplu, exista pedeapsa numita „scold’s bridle” – o masca de fier pusa femeilor considerate certarete sau barfitoare.
Odata cu aparitia tiparului si a gazetelor, barfa a capatat o platforma mai ampla. Jurnalele de secol 18-19, cum ar fi cele din Franta si Anglia, publicau rubrici de cancan despre curtea regala si elitele vremii.
Cuvantul „gossip” in limba engleza apare in sensul actual in jurul secolului 16-17. In limba romana, „barfa” provine probabil din onomatopee si este atestata relativ tarziu, dar practica in sine exista din vremuri imemoriale.

Exista studii si statistici despre ce barfeste lumea cel mai des. Sociologii si psihologii au cercetat acest subiect pentru a intelege functiile sociale ale barfei, iar concluzia generala e ca barfa nu e doar negativa, ci si un mod prin care oamenii creeaza relatii, stabilesc norme sociale si gestioneaza informatii. Bine, in epoca noastra intelegerea profunda a mecanismelor barfei ajuta comunicatorii sa capteze atentia si, de multe ori, sa manipuleze.

Ce barfeste lumea cel mai des (pe baza studiilor psihosociale)?

Viata personala a altora este cel mai frecvent subiect de barfa, indiferent de cultura.
Relatii amoroase (cine cu cine e, divorturi, aventuri). Probleme de familie. Prietenii destramate sau toxice
Comportamentul la locul de munca unde barfa functioneaza adesea ca „moneda sociala” in birou.
Cine a fost promovat sau concediat. Cine nu-si face treaba / e preferat de sef. Zvonuri despre schimbari in firma
Stilul de viata / imaginea personala. Ce si-a cumparat cineva (masini, haine, gadgeturi), cum arata cineva – greutate, operatii estetice etc, postari controversatepe retele sociale.
Surprinzator, dar abia pe locul 4 (in ordinea frecventei), avem barfele despre oameni faimosi / celebritati / influenceri. Viata lor personala (divorturi, scandaluri, schimbari de look). Cine a spus ce, cine a dat unfollow cui. Multi oameni barfeau in trecut in piata satului, azi o fac pe Instagram sau TikTok.
Motivul 5, statistic, de barfa tine de conflicte si tradari. Cine „a zis ceva urat” despre altcineva, cine a tradat increderea cuiva, certuri si neintelegeri.
Asta e o categorie cu care, din pacate, noi ne intalnim acum foarte des in campania electorala, in loc ca discutiile sa fie pe fapte si idei de constructie a unui viitor mai bun.

Un studiu din 2019, publicat in Social Psychological and Personality Science, a aratat ca 65% din conversatiile informale includ elemente de barfa; doar 15-20% din barfe sunt cu adevarat negative; restul sunt neutre sau chiar pozitive. Acelasi studiu arata ca femeile si barbatii barfesc la fel de mult, dar despre lucruri diferite. Femeile- mai mult despre relatii, emotii; Barbatii – mai mult despre statut, competitie.

Barfele au fost o sursa uriasa de inspiratie pentru literatura — de la clasici pana la romanele moderne, multe povesti s-au nascut din zvonuri, scandaluri sau mici „soapte” sociale. Unele barfe chiar au devenit literatura de succes, cu un exemplu care are multa notorietate, dar si parte glam – Truman Capote – (care a ajuns si mini serie tv si a fost analizata in multe alte carti, am scris aici de una dintre ele).

Dar mai sunt carti foarte cunoscute care au la baza zvonuri si barfe ale epocii. Cred ca daca elevilor li s-ar prezenta intregul context al epocii, inclusiv barfele, li s-ar parea mai atractive unele lecturi din programa scolara.
De exemplu, “Madame Bovary” de Gustave Flaubert este un roman inspirat de o poveste reala: o femeie din Franta rurala care ducea o viata dubla si a fost judecata pentru adulter. La vremea respectiva, romanul a starnit un uragan de barfe si scandaluri morale. Flaubert a fost chiar judecat pentru obscenitate — ceea ce a dus la si mai multa faima.
“Anna Karenina” de Lev Tolstoi are o poveste inspirata partial de cazuri reale de femei nobile din Rusia care au fost barfite intens pentru relatiile lor extraconjugale. Tolstoi a transformat barfele despre “femei cazute” in psihologie profunda si tragedie universala.
Romanul “La rascruce de vanturi” de Emily Brontë este inspirat partial de zvonuri despre familii izolate in Yorkshire si povesti de dragoste intunecate auzite de autoare in copilarie. Mult din tensiunea romanului vine din barfa, scandaluri si ura dintre familii.
“The Great Gatsby” de F. Scott Fitzgerald este plin de barfele epocii. Practic, intreaga actiune e alimentata de speculatii sociale si curiozitatea toxica a oamenilor bogati.
Romanul e literalmente construit pe zvonuri despre identitatea lui Gatsby, zventurile din trecut ale lui Daisy si Tom si intrigile mondene din New Yorkul anilor ’20.
Cumva asemanator, Truman Capote si-a construit cariera punand in articole si carti barfele pe care le afla in societate, certandu-se rau cu femeile mondene ale anilor 30 pentru ca le-a expus cele mai grave secrete.
Mai aproape de noi avem categoria literaturii usoare, pentru adolescenti, “Gossip Girl” de Cecily von Ziegesar, literalmente barfa devenita literatura. Seria de romane YA (si ulterior serialul) e construita in jurul unui blog anonim care face publice toate secretele elitei newyorkeze. E un exemplu clar de barfa transformata in produs cultural de succes.
Si pentru un zambet special, un bonus romanesc: “Enigma Otiliei” – George Calinescu, un roman plin de mici barfe sociale despre mosteniri, relatii, intentii ascunse, personajele se analizeaza si comenteaza intre ele exact cum ar face-o niste vecini de bloc sau rude la o masa festiva. Am inceput cu acest exemplu, cand vorbim de literatura romana, pentru ca el – ca si constructie e bazat pe barfele personajelor, din ce barfesc sau invidiaza personajele se construieste actiunea.

De altfel, literatura romana e plina de romane care s-au inspirat, intr-un fel sau altul, din barfe, zvonuri sau scandaluri reale – fie din lumea mondena a vremii, fie din cercuri politice sau chiar din viata scriitorilor insisi.

Uneori barfa a fost scanteia initiala, alteori a fost prelucrata artistic intr-o critica sociala cu subintelesuri.
Tot domnul Camil Petrescu e in fruntea listei cu „Patul lui Procust” care e inspirat partial din zvonuri si povesti reale despre elitele intelectuale ale Bucurestiului interbelic. Personajul doamnei T. e bazat (se pare) pe o femeie reala care a circulat prin cercurile scriitorului – iar romanul a fost considerat „transparent” de cunoscuti.
„Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” – tot Camil Petrescu – se zvonea ca e inspirat din propriile trairi ale autorului si dintr-o poveste de dragoste care l-a marcat. Cititorii contemporani au barfit ca romanul este prea personal si ca Stefan Gheorghidiu = Camil Petrescu. Practic, barfa a fost atat in roman, cat si in jurul romanului.

In literatura noastra mai avem „Ciocoii vechi si noi” de Nicolae Filimon, un roman care a pornit din lumea boierimii si parvenitilor din Bucurestiul secolului XIX, unde barfa era arma sociala. Personajul Dinu Paturica este inspirat din personaje reale – un soi de colaj de arivisti ai vremii, iar unii boieri s-au simtit vizati si l-au exclus pe Filimon din cercurile lor.

In aceeasi categorie e si Craii de Curte Veche de Mateiu Caragiale si cam tot ce a scris Ion Luca Caragiale, cu De-ale Carnavalului, O scrisoare pierduta, cele mai reprezentative pentru barfele epocii. La fel si . „Chirita in provincie” de Vasile Alecsandri, o comedie savuroasa care ironizeaza burghezia parvenita din Moldova. Personajele sunt inspirate din realitate, iar la vremea aparitiei piesa a fost un deliciu monden – lumea incerca sa ghiceasca: „Cine e Chirita in viata reala?”

Daca vreti sa cititi ceva serios despre psihologia barfei – adica de ce barfim, ce functii are, cum influenteaza grupurile si de ce uneori e chiar esentiala in societate, puteti citi “Grooming, Gossip, and the Evolution of Language” – Robin Dunbar, o carte fundamentala din antropologie si psihologie evolutionista (Dunbar zice ca barfa a inlocuit „grooming-ul” social la oameni (adica spalatul reciproc la maimute) ca metoda de a mentine legaturile sociale), dar putem citit si superba carte a dlui H.-R. Patapievici “Omul recent” (are pasaje despre lumea „care se uita la ce face vecinul” – adica barfa ca simptom cultural.)

E un eseu filozofic si cultural despre transformarile omului modern in societatea de consum, cu accente critice asupra culturii occidentale, valorilor contemporane si mentalitatilor romanesti.
Dl Patapievici vorbeste despre barfa ca simptom al unui vid interior si critica omul contemporan care nu mai are idealuri mari, ci se ocupa de „viata altora”. Barfa apare ca un semn al vidului personal: cand nu ai constructie interioara, te hranesti cu zvonuri despre ceilalti. „Privirea romanului se lipeste de altul, ca un parazit de trupul cald al unei alte fiinte.”
Dl Patapievici mai mentioneaza si omul „de bloc” si cultura micii invidii descriind o cultura urbana sufocanta: vecinii stau la geam, spioneaza, barfesc, comenteaza. Dansul spune ca barfa devine o forma de control social, dar si o expresie a fricii fata de diferenta sau succes. (eu imi permit sa completez ca ar putea fi si o consecinta a comunismului si a turnatoriei securistice pentru avantaje personale in sistem cand barfa nu a mai fost „socializare”, ci un instrument de supraveghere reciproca).
Insa domnul Patapievici vorbeste super analitic (si elegant) despre mediocritatea agresiva, pe care eu o simt foarte mult acum in campania electorala, dar si in social media. Aici barfa apare ca forma de agresiune pasiva: oamenii care nu realizeaza nimic devin vigilenti la greselile altora, iar barfa devine un mod de a-i trage in jos pe cei care ies din rand: „Cine se crede ala?”

De ce scriu toate astea?
Cred ca astazi simtim tot mai mult ca barfa e modul in care omul gol pe dinauntru isi umple viata cu viata altora. E semnul ca nu mai avem modele, ci doar comparatii. Iar aplicarea acestor barfe in limbajul politic ma inspamanta pentru ca arata ce politicieni lipsiti de continut avem, ca esenta umana.
In plus, faptul ca noi – cetatenii – ne uitam ca la un spectacol de circ, savurand barfa politica, fara sa o condamnam, arata multe despre nivelul nostru (de educatie, de obisnuinta cu asemenea limbaj etc).

Cum n-am putut dormi, azi noapte am ascultat cartea asta… „Surreal: The Extraordinary Life of Gala Dalí” (n-am putut dormi si am zis sa folosesc util timpul)
Cartea e despre spectaculoasa nevasta a lui Salvator Dali, Gala, cea care era numita Mama Suprarealismului, rusoaica mutata la Paris, care fusese iubita lui Paul Éluard si Max Ernst.
Avea super ambitie si o geniala minte de marketing si vanzari, era super ambitioasa, foarte indrazneata si sfidatoare, si avea gusturi ff bune la tot ce tine de arta si cultura.
Super personaj. Eu nu ma pricep la pictura si expozitii in general, acolo e specialist colegul Eduard, dar imi place sa citesc/ascult despre vietile oamenilor destepti cu conexiuni si la lumea artei.
Cartea s-a lansat pe 1 aprilie in SUA, eu am profitat de creditele de la Audible… si de incapacitatea de a dormi.
Cateva detalii poate totusi nu cititi cartea- nu stiu daca se va traduce la noi, iar doamna Gala chiar a fost un personaj special.

Gala Dalí, pe numele ei real Elena Ivanovna Diakonova (1894–1982), a fost o personalitate enigmatica, manipulatoare, usor aroganta si foarte hotarata, dar si influenta, cunoscuta in special ca muza, sotia si managerul artistului suprarealist Salvador Dalí.
S-a nascut in Kazan, Rusia, si a emigrat in Europa de Vest in tinerete. A fost initial casatorita cu poetul francez Paul Éluard, fsoi a facut acand parte din cercul avangardist al suprarealismului, prieteni pe care ii va exploata mai tarziu ca sa le vanda lucrarile lui Dali sau sa-I invite la vernisaje pentru stiri frumoase de PR.
L-a cunoscut pe Salvador Dalí in 1929, iar cei doi s-au casatorit in 1934. Desi mai in varsta decat artistul, Gala a avut o influenta puternica asupra lui, devenind muza si managerul sau.
Salvador Dalí suferea de anxietati severe si nesiguranta, iar Gala i-a oferit stabilitate si incredere. I-a dat o directie comerciala, transformandu-l in brand si l-a motivat sa fie mai indraznet in promovarea artei sale.

L-a ajutat sa-si construiasca imaginea si succesul international. A fost subiectul multor lucrari ale lui Dalí, cum ar fi Galatea sferelor si Madonna of Port Lligat. A preluat gestionarea finantelor si a contractelor lui Dalí, fiind considerata creierul din spatele succesului sau comercial. Partea frumoasa este ca, pentru anii 30 cand nu li se dadea prea mult credit femeilor, Dali a recunoscut intotdeauna cat de mult l-a ajutat Gala.
A avut o viata extravaganta si a fost adesea criticata pentru relatiile sale extraconjugale si cheltuielile excesive. A murit in 1982 si este ingropata la Castelul Púbol din Spania, unde Dalí i-a construit un mausoleu.

Cartea evidentiaza modul in care Gala a fost mai mult decat o muza pentru Salvador Dalí; ea a fost o colaboratoare activa si o forta motrice in dezvoltarea suprarealismului, dar vorbeste si despre cat de manipulatoare era si cum a folosit relatiile sale pentru a-l ajuta sa castige comenzi importante si sa intre in contact cu colectionari de arta influenti.

M-am uitat la ceremonia Oscarurilor 2025, o productie minunata, o desfasurare impresionanta de forte, ca in fiecare an.
Dar mai mult ca oricare din ultimii ani, mi s-a parut un omagiu pentru excelenta si pentru perfectiunea detaliilor. Poate si pentru ca filmele din acest an au fost niste productii spectaculoase care au necesitat atentie minutioasa in fiecare aspect.
Eu am fost la ceremonia asta, am vazut-o de la fata locului in 2001, am mai povestit ca n-am vrut prima pentru rezultatele de la lansarea Europa FM pentru care muncisem un an din greu, ci am vrut sa ma duc al ceremonia Oscarurilor, sa am o amintire de neuitat.am amintiri incredibile si o bucurie foarte mare ca stiu detalii in nuanta a acestei ceremonii. Sunt emotiile mele si imi aduc si astazi bucurie…

Dar pentru ca stiu foarte bine munca din spatele unor productii cinematografice, si romanesti si straine, pentru ca stiu atentia la detalii si perfectionismul tuturor oamenilor de pe platou, m-am gandit in seara asta ca fiecare dintre noi ar trebui sa ne dam sansa la excelenta; in viata noastra, in munca noastra, in mintea noastra.

Stiu ca astazi avem tot felul de trainer care ne indeamna sa ne traim visurile si sa think big, dar eu cred ca de noi si de puterea noastra interoara depinde succesul nostru. Poate si de putin noroc si sa avem contextul potrivit, dar nu cred ca sunt definitorii, mai importante sunt ambitia, determinarea si dorinta de a ne face treaba cat mai aproape de perfectiune.

Eu sunt fascinate de mindsetul oamenilor care lucreaza in film: au puterea si forta sa faca realitate din lumile pe care si le imagineaza. Pot face orase in desert, pot sa zboare pe avioane sa se arunce in gol… si e foarte multa logistica in spate, si multi oameni care muncesc minutios.
Am avut bucuria sa fiu aproape de oamenii din spatele filmelor straine de la noi: stiu atentia lor la detalii si perfectionismul, si credinta “gasesc o solutie, nu exista nu se poate” cu care literalmente muta muntiia
Mi-ar placea sa ne dam fiecare dintre noi sansa sa traim cu o asemenea intensitate

In contextul tot mai multor stiri despre sanatatea mintala afectata de tehnologie si stress-ul cotidian, incepem sa ne intrebam ce putem face pentru a avea grija de creierul nostru, astfel incat sa evitam atacurile cerebrale, dementa sau alte boli ale creierului.
Si eu sunt una dintre persoanale care se intereseaza constant de cercetarile din domeniu, dar si care simte ca mintea ii e asaltata de informatii si afectata de stress.
Am citit recent ca Centrul McCance pentru sanatatea creierului din cadrul Massachusetts General Hospital a creat impreuna cu Harvard un chestionar de evaluare a sanatatii creierului pe care il putem face fiecare de acasa.
Chestionarul va pune cateva intrebari despre sanatate, dar si una care m-a socat putin “ ai probleme in a gasi un scop in viata?”…. Nu dezbat asta… va lasa aici link la chestionar si va invit sa-l faceti, e important pentru dvs sa stiti cum stati… razultatul maxim este 21 de puncte, de la 15 in sus aveti un scor bun, un creier sanatos.

Rezultatele studiului facut de cei care au stabilit acest chestionar au variat in functie de grupa de varsta, cu scaderi mai dramatice in randul persoanelor mai tinere de 50 de ani, comparativ cu cele de 59 de ani si peste. Dar beneficiile au fost inca evidente pentru persoanele in varsta de 60 de ani: un scor mai mare cu cinci puncte a fost legat de un risc cu 33% mai mic de accident vascular cerebral. Un studiu ulterior a constatat ca scorurile mai mari au fost, de asemenea, asociate cu un risc mai scazut de depresie in timp.

De asemenea, as vrea sa las si cateva lucruri pe care le putem face pentru sanatatea creierului

Alimentatie sanatoasa
Consuma alimente bogate in antioxidanti, omega-3 si vitamine:
Peste gras (somon, sardine, macrou) – bogat in omega-3
Fructe de padure – contin antioxidanti care protejeaza celulele creierului
Nuci si seminte – imbunatatesc memoria si concentrarea
Legume cu frunze verzi (spanac, kale) – pline de vitamine esentiale
Ciocolata neagra – contine flavonoide care ajuta la functia cognitiva

Exercitii fizice regulate
Activitatea fizica imbunatateste circulatia sangelui catre creier si stimuleaza productia de neurotransmitatori esentiali. Mersul pe jos, yoga, inotul sau alergarea pot ajuta la prevenirea declinului cognitiv.
Somn de calitate
Creierul are nevoie de 7-9 ore de somn pe noapte pentru a consolida memoria si a elimina toxinele acumulate peste zi. Evita ecranele inainte de culcare si mentine un program regulat de somn.
Antrenament mental
Stimularea cognitiva ajuta la mentinerea unui creier activ:
Citeste carti, invata lucruri noi
Joaca jocuri de logica (sah, sudoku, puzzle-uri)
Invata o limba straina sau un instrument muzical
Am mai scris aici despre exercitii mentale propuse pentru antrenarea concentrarii sportivilor, dar si persoanelor obisnuite.

Gestionarea stresului

Stresul cronic poate afecta negativ creierul. Tehnici precum meditatia, respiratia profunda si timpul petrecut in natura reduc nivelul de cortizol si imbunatatesc functiile cognitive

Socializare
Relatiile sociale puternice reduc riscul de dementa si depresie. Petrece timp cu prietenii si familia, participa la activitati de grup si mentine o retea sociala activa.
Hidratare si evitarea toxinelor
Creierul are nevoie de apa pentru a functiona optim. Bea suficienta apa zilnic si evita alcoolul si fumatul, care pot afecta memoria si concentrarea.

Vreau de cateva zile sa scriu despite campania influencerilor fara fond (si campania e fara fond/substanta, dar si protagonistii) cu hashtagul “am mintit”, dar am avut multa treaba (cu interviuri frumoase internationale si locale, sa mergeti pe urban.ro ca e simpa! )
In esenta oamenii astia spun ca au mintit cand au zis ca sunt fericiti, dar ce sa vezi au postat pe veselie pentru ca aveau o postare contractuala de pus pe canalele lor sau le-a cerut publicul pentru ca nu mai postasera de multa vreme.

Dragii mei, sa va dau o veste trista: sunt mii de oameni in fiecare zi care merg la munca desi nu au o dispozitie buna, sau au probleme acasa, pentru ca au contract de munca, un contract cu promisiuni sa livreze ceva (e valabil si daca e sa fii actor, contabil, manager, sportiv de mare performanta sau muncitor la uzina). Asta e viata si e parte din responsabilitatea noastra sa facem lucrurile pe care am promis/ne-am asumat ca le vom face.
Problema voastra nu e ca ati mintit asa, ci ca mintiti pentru ca nu aveti ce sa puneti in spatiu public care sa fie atractiv, pentru ca nu aveti o viata si nu faceti ceva adevarat relevant…. Nu aveti o profesie si o directie. Niste poze sunto directive si profesie cand esti model profesionist sau fotograf…
De ce nu se vaita Smiley, Inna, Chirila, Marius Manole, Selly chiar… ca nu au ce sa puna pe canalele lor din social media? Poate pentru ca ei fac cu adevarat ceva, au o profesie, o pasiune, au activitate reala.
Campania asta, initiata de cabotina sefa a social media din Romania, dra Morodan ( care incepuse sa se expuna frumos acum 10 -15 ani si care n-a avut masura pentru ca nu are nici cultura/educatie si-acum e un furt continuu si o minciuna perpetum mobile, toata un filtru si un photoshop si in imagini si in idei), mi-a adus aminte de discutia pe care am purtat-o cu Nick Bilton, domnul care a facut documentarul Fake Famous pe care-l gasiti pe HBO/Max. (aici interviul )

El a luat 3 neica nimeni, doi baieti si o fata, si a inceput sa creeze continut fake cu ei ca sa transmita ca au un trai de lux, apoi le-a platit multe vizualizari si promo-uri, urmarind reactiile. Doara fata dupa un an a devenit cat de cat comerciala, in sensul ca a inceput sa primeasca cadouri de la branduri. Un baiat a renuntat dupa 6 luni, nesuportand sa fie in spatiul public altceva decat e (s-a intors la meseria lui de baza, era designer) si celalalt baiat a mai stat in experiment pana la sfarsit, dar dupa premiera documentarului s-a retras din orice activitate publica pentru ca intrase in depresie.

E greu sa faci fata expunerii si judecatii oamenilor, dar cand vrei sa iti croiesti o cariera din aceasta expunere trebuie sa inveti sa faci fata tuturor situatiilor.

Da, vin si accidente pe drum si va fi greu, nimic de performanta, cu rezultate frumoase, nu se obtine usor… nici in social media. Si e nevoie de disciplina si seriozitate.
Si nu poti sa o tii intr-o minciuna, sa construiesti o cariera din minciuni si sarlatanii, si apoi sa fac campanii de constientizarea a sufletului urmaritorilor care sa sufere ca tu minti si ca nu ai un job care sa fie sanatos mental.
Alegeti o meserie sanatoasa.
Nu mai mintii, du-te la terapie si … pregateste-te pentru viata de dupa social media cu o meserie. Pentru ca nu exista posibilitatea sa traiesti pana la adanci batraneti din celebritatea in online, in chiloti sau fara…

Si viata in anonimat fara o meserie e cumplita, cu depresii si necazuri, cu evadari in substante interzise sau alcool, suplimente pentru celebritatea aparenta castigate.

Uitati-va la mari actori, la mari sportivi, la mari cantareti… ei au o meserie si tot le-a fost greu cand au trecut de valul celebritatii.
Uitati-va la marile modele ale lumii, care au devenit celebre global inainte de social media pentru frumusetea lor – de la Cindy Crawford la Kate Moss; la 50 si un pic de ani sunt departe de lumina reflectoarelor si traiesc din ce au acumulat sau din proiecte care nu mai implica celebritatea.

Pregatiti-va pentru viata de dupa momentul vostru de celebritate online, obtinut cinstit sau prin minciuni: invatati o meserie, mergeti la psiholog. Nimic nu dureaza la nesfarsit si totul e si mai volatil cand constructia e fake.

Campania cu am mintit nu e despre a fi vulnerabil(a), nu e nici macar despre adevar (caci exemplele alese sunt ca sa stoarca lacrimi publicului, sa faca audienta), campania cu am mintit e despre disperare: incep sa dispara celebritatea si contractele – deci si banii, apar disperarea, depresia. Campania “am mintit” e o ultima gura de aer inainte de scufundarea in abis.
Faceti-va un bine si mergeti la psiholog, munca asta in online lasa urme grele in suflet si in minte, apoi pregatiti-va cu o meserie pentru viata fara celebritatea online.

Si, sincer, e o mare problema daca va luati model si credeti in ceva ce face o domnisoara care si-a construit imaginea pe sarlatanie… drumul ala nu e bun, dansa a fost la un pas sa se omoare si sa omoare si pe altii si acum continua tot cu forma fara fond, tot cu idei de ambalat mizeria, pentru ca nu stie sa faca nimic.

Eu sunt o persoana critica, sunt aspra cu mine dar si cu ce care mint, promoveaza forma fara fond, sunt superficiali cu emfaza; in general taxes aspru siatiile acestea.
Dar pentru echilibrul emotiilor mele, mi-am facut o regula personala sa laud in privat si sa semnalez in spatiu public lucrurile care-mi plac.
Si am o obsesie: cei mai multi dintre romani se simt inconfortabil in fara unor complimente si au dificultati in a le primi. Asta nu se intampla de exemplu cand ii dau mesaj cu un compliment unui scriitor strain a carui carte am citit-o, sau unui autor de podcast de peste hotare pe care l-am ascultat.
De asta am inceput sa ma uit mai cu atentie la cum primesc oamenii complimentele si ce spune asta despre ei (am citit si carti pe tema asta, cum altfel)
Am gasit cateva tipare ale comportamentului in fata complimentelor.
In top e modestia culturala – In multe culturi, inclusiv in cea romaneasca, a te lauda sau a accepta complimente fara retinere poate parea aroganta. Suntem educati sa fim modesti, iar asta ne face sa minimizam sau sa refuzam complimentele.

Daca nu credem cu adevarat ca meritam acel compliment, primul instinct este sa-l respingem. In loc sa spunem „Multumesc!”, spunem „Eh, nu e cine stie ce…”, iar asta cred ca arata o sima de sine scazuta,
Uneori, oamenii cred ca un compliment vine cu un interes ascuns sau ca cel care il ofera vrea ceva in schimb, dar de noi – de etica noastra de viata – depinde cat suntem de onesti in vorbele (bune sau rele) pe care le spunem.
Reactia asta de neincredere in fata complimentelor are mai multe laturi; pe de o parte e increderea scazuta, pe de alta este reflexul de a ne vedea defectele in locul calitatilor, iar atunci cand cineva ne lauda, creierul nostru intra in „eroare” si nu stie cum sa proceseze informatia.

Mai avem si situatia ca, pentru unii, complimentele sunt incomode pentru ca atrag atentia asupra lor, iar asta le provoaca anxietate. Unele persoane reactioneaza pe politete si incearca sa mute atentia pe cealalta persoana, iar in momentul in care primeste un compliment raspund cu un compliment inapoi, de parca am fi obligati sa „rasplatim” lauda.
Cum putem invata sa primim complimentele mai bine?
Simplu: zambim si spunem „Multumesc!”, fara sa minimizam, sa negam sau sa contrazicem. Acceptarea complimentelor nu inseamna egoism, ci doar aprecierea sincera a unei remarci frumoase.

Unele tari pun mai mult accent pe dezvoltarea increderii in sine si pe capacitatea de a primi si oferi complimente cu naturalete. Cateva exemple:

In SUA si Canada copiii sunt incurajati inca de mici sa se exprime liber, sa fie increzatori si sa accepte complimente fara retinere. Educatia pune accent pe recunoasterea realizarilor personale, iar laudele sunt oferite frecvent de profesori si parinti. Fraze precum „Good job!” sau „You did great!” sunt extrem de comune.
In tarile nordice (Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda) se promoveaza echilibrul intre modestie si incredere in sine. Copiii sunt invatati sa primeasca laude fara a se simti superiori si fara a le respinge, iar educatia se axeaza pe autoacceptare si aprecierea celorlalti intr-un mod autentic.
In Australia si Noua Zeelanda oamenii sunt directi si relaxati, iar complimentele sunt oferite fara retineri, copiii sunt obisnuiti sa raspunda simplu si pozitiv: „Thanks!” sau „Cheers, mate!”.

Cultura franceza pune accent pe politete si pe exprimarea aprecierii, complimentele sunt considerate un semn de eleganta sociala si sunt primite cu gratie iar copiii invata sa raspunda simplu: „Merci !” fara sa le minimizeze.

Daca vreti sa aprofundati subiectul despre complimente, acceptarea lor si impactul acestora, iata ce carti am gasit eu pe tema.

“The Compliment Quotient” – Monica Strobel. O carte care explica de ce complimentele sunt atat de puternice si cum le putem folosi mai eficient in viata de zi cu zi. Ofera sfaturi despre cum sa le primim cu gratie si sa le oferim autentic.
“The Art of the Compliment” – Christie Matheson. O lectura placuta care exploreaza cum sa faci si sa primesti complimente cu naturalete. Include exemple, exercitii si sfaturi despre cum sa iti imbunatatesti comunicarea pozitiva.
“Thanks!: How the New Science of Gratitude Can Make You Happier” – Robert Emmons. Nu este doar despre complimente, ci despre recunostinta in general. Arata cum acceptarea aprecierii si multumirea sincera ne pot imbunatati viata.

Mi se pare inca o prostie scoasa pe gura de panglicarii sefi cu ideea de a boicota supermarketurile, ca sa…ceva…. ce prostie au ei in cap. Nu merge justificarea ca au preturi mai mari decat la aprozare sau piete, pentru ca nu e real si logic ( producatorul local are cheltuieli mari la volum mult mai mic si deci apar adaosuri), nu merge nici ca saboteaza produsele straine pt ca, ce sa vezi, sunt f f multe produse fabricate in Romania in supermarketuri si ele vin de la fabrici unde sunt zeci de mii de angajati.
Mi-am consumat cateva ore in week end sa caut pe multe site-uri economice ca sa vin cu cifre cat mai exacte pe mai multe categorii.

Stiu ca bula mea de cititori si prieteni nu au in minte sa faca vreun boicot, i-am vazut protestand in social media contra acestei idei, dar… pentru cei pacaliti de domnul panglicar iata un rezumat al lucrurilor benefice aduse in spatiul public de supermarketurile din Romania. (cu siguranta, mi-au scapat unele lucruri)
Si nu, nu ma plateste nimeni sa scriu acest text, dar pe mine – care am un regim alimentar special – aceste supermarketuri ma ajuta mult cu oferta lor.
Si cunosc activitati reale de incluziune si sprijinire a educatiei, initiate de aceste supermarketuri. Am scris despre ele de-a laungul anilor bucurandu-ma ca iau in calcul si aceste persoane care altfel nu ar putea avea o viata independenta.
Informatiile sunt utile si pentru noi, ca sa intelegem impactul multinationalelor din Horeca, alimentatie si bunuri de uz caznic care au fabrici la noi.

Cu angajatii din supermaketuri si cei din fabricile produselor fabricate in RO si vandute in supermarketuri, depasim 800.000 de persoane. Toti au familii pe care le intretin cu munca lor. De ce le-am face rau? Dar sa o luam pe rand pe mai multe categorii.

Mai multe lanturi de supermarketuri din Romania sunt implicate in programe umanitare si initiative de responsabilitate sociala:
• Carrefour: Participa la proiectul “Banca de alimente” al Crucii Rosii si colaboreaza cu Asociatia Ateliere Fara Frontiere in proiectul “Gradina Bio”, care vizeaza reintegrarea profesionala a persoanelor din grupuri vulnerabile.
• Kaufland: A lansat apelul de proiecte “In stare sa ajut”, oferind finantari in valoare de 500.000 de euro pentru ONG-urile care sprijina comunitatile si grupurile vulnerabile. In plus, are ca dinprogramul ACCES (Angajare de Candidati cu Cerinte si Evolutii Speciale) in 2019, dedicat integrarii persoanelor cu dizabilitati in echipa lor. Pana in prezent, peste 450 de persoane au fost angajate prin acest program in diverse locatii din tara.
• Mega Image: A donat 1.160.000 de lei catre Crucea Rosie Romana pentru achizitia a 12 echipamente de ventilatie medicala.
• Profi: A donat 1.000.000 de lei pentru dotarea sectiilor de terapie intensiva din spitale si a contribuit cu 10.000 de euro catre Fundatia United Way Romania pentru ajutorarea persoanelor in varsta izolate.
• Inditex Romania: In colaborare cu Motivation SRL, compania a desfasurat campanii de recrutare pentru persoane cu dizabilitati in orase precum Brasov, Cluj-Napoca, Constanta, Iasi si Timisoara, oferind posturi de lucratori comerciali in magazinele lor.
• METRO Romania: Compania promoveaza incluziunea si are disponibile posturi precum consilier vanzari expert sau agent vanzari HoReCa, deschise si pentru persoanele cu dizabilitati.

In Romania, mai multe lanturi de supermarketuri au linii speciale de produse alimentare romanesti, care pun accent pe traditie, calitate si productia locala.

Iata cateva dintre cele mai cunoscute, unele dintre ele sunt in aceste zile in promotii speciale, intr-o forma eleganta de a atrage atentia ca in supermarketuri sunt promovate produse romanesti, facute in fabrici din tara noastra.

1. Carrefour – „Drag de Romania”. Include produse 100% romanesti, de la lactate si carne pana la vinuri si dulciuri. Colaboreaza cu producatori locali pentru a promova alimentele traditionale.
2. Kaufland – „Tara Mea”. Colaborare cu cooperative si mici producatori romani. Gama include lactate, mezeluri, oua, legume si fructe romanesti.
3. Lidl – „Camara Noastra”. O gama de produse traditionale romanesti, inclusiv preparate din carne, branzeturi, dulceturi, sucuri si vinuri. Se regaseste periodic in cadrul saptamanilor tematice cu specific romanesc.
4. Mega Image – „Gusturi Romanesti”. O linie extinsa de produse romanesti: paine, lactate, carne, produse de panificatie, miere si conserve. Include si preparate traditionale precum carnati de Plescoi sau branza de burduf.
5. Penny – „Hanul Boieresc”. Specializat pe produse romanesti autentice, precum mezeluri, branzeturi, conserve si deserturi traditionale. Include si produse cu retete traditionale, dar adaptate standardelor moderne.
6. Profi – „Raftul Romanesc”. Colaborare cu producatori locali pentru a oferi carne, lactate, conserve, bauturi si produse de panificatie autohtone. Aceste linii speciale sprijina economia locala si mentin vie traditia gastronomica romaneasca.

In Romania, multe branduri internationale de alimente si bauturi au fabrici locale, unde produc atat pentru piata interna, cat si pentru export.

Iata cateva exemple:
Bauturi
• Coca-Cola – Are fabrici la Ploiesti, Timisoara si Poiana Negrii, unde produce Coca-Cola, Fanta, Sprite si sucuri Cappy.
• PepsiCo – Produce sucuri si apa minerala la fabrica din Dragomiresti, judetul Ilfov.
• Heineken – Are patru fabrici de bere (Miercurea Ciuc, Constanta, Craiova si Targu Mures) unde produce Heineken, Ciuc, Neumarkt si alte branduri.
• Ursus Breweries – Produce Ursus, Timisoreana, Peroni si Ciucas in fabricile din Brasov, Buzau si Timisoara.
• Carlsberg – Are fabrica la Buzau, unde produce Tuborg, Holsten si SKOL.
• Nestlé – Detine o fabrica de cafea solubila Nescafé la Timisoara.
Alimente
• Nestlé – Pe langa cafea, produce si cereale Nestlé (Lion, Nesquik, Fitness) la fabrica din Timisoara.
• Danone – Produce iaurturi si lactate in fabrica din Bucuresti.
• Mondelez (fost Kraft Foods) – Are fabrica la Brasov, unde produce ciocolata Poiana si Milka.
• Mars – Produce batoane de ciocolata si alte dulciuri la fabrica din Ilfov.
• Ferrero – Are fabrica la Bucuresti, unde produce Kinder si alte produse Ferrero.
• FrieslandCampina – Producatorul brandului Napolact are fabrici la Cluj-Napoca si Mures.
• Olympus (Grupul Hellenic Dairies) – Produce lactate la fabrica din Brasov.
• Chipita (7Days, Fineti) – Produse de patiserie fabricate in Romania pentru piata locala si export.
Multe dintre aceste companii folosesc ingrediente locale, dar retetele si brandurile sunt internationale.
In Romania, principalele lanturi de supermarketuri angajeaza un numar semnificativ de persoane. n total, primii zece mari retaileri alimentari din Romania angajeaza peste 85.000 de persoane.

Mai multe lanturi de supermarketuri din Romania sunt implicate in programe educationale menite sa sprijine comunitatile locale si sa promoveze obiceiuri sanatoase si sustenabile.

Iata cateva exemple notabile:
Carrefour Romania
• Programul „Gesturi mici pentru practici mari”: In parteneriat cu Asociatia InspirAction, Carrefour a lansat acest program educational care promoveaza economia circulara si energia regenerabila in institutiile de invatamant. Elevii, profesorii si comunitatea locala sunt incurajati sa recicleze recipiente din plastic, sticla si metal in magazinele Carrefour. Unitatile de invatamant cu cele mai multe donatii sunt premiate cu sisteme de panouri fotovoltaice, contribuind astfel la eficienta energetica a scolilor. citeturn0search3
• Proiectul „Gust pentru Sanatate. Ora de obiceiuri sanatoase si mese delicioase”: Acest program, derulat tot in colaborare cu Asociatia InspirAction, isi propune educarea elevilor cu privire la alimentatia sanatoasa si dezvoltarea unor obiceiuri benefice pentru sanatate. Include sesiuni teoretice despre nutritie, precum si activitati practice precum mindfulness, aerobic si gradinarit. citeturn0search6
Lidl Romania
• Sustinerea programelor educationale Teach for Romania: Lidl, alaturi de clientii sai, doneaza 1 leu pentru programele educationale desfasurate de Teach for Romania, contribuind astfel la imbunatatirea calitatii educatiei in scolile din medii defavorizate.

Mai multe supermarketuri colaboreaza cu aplicatii mobile dedicate reducerii risipei alimentare, oferind consumatorilor posibilitatea de a achizitiona produse aproape de data de expirare la preturi reduse:
• Bonapp.eco: Aceasta aplicatie permite utilizatorilor sa cumpere alimente si bauturi cu reduceri de pana la 80%, contribuind astfel la combaterea risipei alimentare.
• Munch: Lansata oficial in Romania, Munch colaboreaza cu restaurante si magazine pentru a oferi consumatorilor produse alimentare la preturi reduse, ajutand astfel la reducerea risipei.

Daca ajung la angajatii din toate fabricile care produc fie produse sub brand romanesc, fie sub brand strain, dar care sunt la noi in tara, cu angajati romani, produse care se vand in supermarketuri mai adaug si aici peste 700.000 de oameni, altii decat cei care sunt angajati direct ai supermarketurilor.
Toti oamenii astia au familii pe care le intretin cu munca lor.
De ce le-am face rau unor romani care muncesc din greu?

M-a rugat un prieten medic care lucreaza in alta tara (una europeana), intr-o clinica de bogati, sa scriu si sa-I rog pe parinti despre cat de periculoasa e noua joaca de pe TikTok cu provocarea paracetamolului.
Prietenul asta al meu a avut astazi 3 pacienti care au inghitit paracetamol si au ajuns la medic destul de tarziu si unul e f f grav si va avea nevoie de transplant hepatic (de asta nu zic nici tara, ca sa nu incalce omul regulile). Mi-a dat si toate detaliile (le gasiti mai jos) si m-a rugat sa scriu pentru parinti ca ei sa vorbeasca frumos cu copiii lor despre pericolul acestei provocari.

Si a specificat “sa le spuna si daca stiu ca ei nu ar face asa ceva, dar daca ei le povestesc altor colegi sunt mai credibili decat daca ar afla de la tv sau de la o autoritate”

Provocarea Paracetamol de pe TikTok este o tendinta periculoasa in care adolescentii si tinerii consuma cantitati mari de paracetamol (acetaminofen) pentru a testa efectele sau pentru a atrage atentia online.
Aceasta “provocare” poate avea consecinte grave, inclusiv insuficienta hepatica, afectare renala, coma si chiar moarte. Problema este ca simptomele intoxicatiei pot aparea tarziu, iar multi nu isi dau seama de pericol pana cand este prea tarziu.
Riscuri majore ale provocarii sunt leziuni hepatice ireversibile – ficatul poate fi distrus in cateva zile, in cazurile severe se poate sa se ajunga la transplant hepatic si chiar la deces (chiar si o doza relativ mica poate fi fatala daca nu este tratata la timp).

De ce este atat de periculos?

Paracetamolul este un medicament comun, dar doza toxica nu este foarte mare. Simptomele intoxicatiei nu sunt evidente imediat, ceea ce duce la intarzierea tratamentului, iar antidotul (N-acetilcisteina) functioneaza doar daca este administrat rapid.

Aceasta provocare nu este doar periculoasa, ci si extrem de iresponsabila. Daca ai auzit pe cineva vorbind despre asta sau incercand-o, cel mai bine este sa ii avertizezi si sa ii indrumi catre ajutor medical sau consiliere.

Paracetamolul are diferite denumiri comerciale in diverse tari. Iata cateva dintre echivalentele sale Tylenol, Panadol, Calpol (pentru copii)

Faze ale intoxicatiei cu paracetamol

1. Faza initiala (0-24 ore)
   o De obicei, simptomele sunt usoare sau absente
   o Greata, varsaturi, transpiratie excesiva
   o Durere abdominala usoara
2. Faza hepatica precoce (24-72 ore)
   o Simptomele initiale pot disparea temporar, ceea ce poate induce in eroare
   o Cresterea enzimelor hepatice (AST, ALT) in sange
   o Durere in partea dreapta a abdomenului (zona ficatului)
   o Urina inchisa la culoare
3. Faza de insuficienta hepatica (72-96 ore)
   o Insuficienta hepatica severa
   o Icter (colorarea galbena a pielii si ochilor)
   o Sangerari, confuzie, posibila coma
   o Insuficienta renala si acidoza metabolica
4. Faza de recuperare (4-7 zile, daca pacientul supravietuieste)
   o In cazurile usoare sau tratate rapid, ficatul poate incepe sa se refaca
   o In cazurile grave, poate fi necesar transplant hepatic
   Doze toxice
   • Doza toxica: peste 7,5-10 g la adulti si peste 150 mg/kg la copii
   • Doza letala: variaza, dar depinde de factori individuali (stare de sanatate, consum de alcool, afectiuni hepatice)
   Tratament
   • Antidot: N-acetilcisteina (NAC) – este eficienta daca este administrata in primele 8-10 ore
   • Spitalizare si monitorizare hepatica
   • In cazurile grave – transplant hepatic

Va rog explicati-le copiilor dvs care sunt efectele unei supradoze de paracetamol ca sa le spuna si altor copii. Provocarea de pe Tik Tok este foarte periculoasa.

Daca un copil sau orice persoana a ingerat o doza periculoasa de paracetamol in Romania, parintii trebuie sa sune IMEDIAT la:

112 – Serviciul de Urgenta (Ambulanta)
021 210 61 83 – Spitalul de Urgenta pentru Copii “Grigore Alexandrescu” (Bucuresti)
021 9695 – Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii “Marie Curie” (Bucuresti)
021 318 36 06 – Institutul National de Sanatate Publica – Toxicologie (informatii despre intoxicatii)

Ce sa faci pana ajunge ajutorul medical?
• NU incerca sa induci voma fara sfatul medicului!
• Daca este constient, ofera-i apa si du-l de urgenta la spital.
• Daca persoana este inconstienta, asaz-o pe o parte si suna imediat la 112.
Timpul este esential! Cu cat se primeste mai repede tratamentul (ideal in primele 8 ore), cu atat sunt mai mari sansele de recuperare.

De cateva zile ma gandesc “ce as putea face eu oricat de mic sa ajut la corectarea drumului pe care mergem in incalzirea globala?”. Sigur ca nu sunt, ca impact, nici cat o picatura intr-un ocean, dar nu e vorba despre asta. E despre pic cu pic se face mai mult si mai mare, e despre educatie.

Nu mi se pare deloc normal ca la sfarsitul lui ianuarie sa avem in Bucuresti 19 grade. Sigur ca e placut azi, pe termen imediat, sa stam la soare pe terasa personala sau a unei carciumi cu o bautura in fata, la soare… dar nu are cum sa fie bine pentru noi toti impreuna pe termen lung.
Am citit mult saptamanile trecute despre focurile acelea cumplite din Los Angeles care au distrus sute de case cu totul, au ars din temelii. Am vazut anul trecut mega inundatiile din Spania si Italia, si la noi la Galati (dar acolo si e un management prost al constructiilor) si nu se poate, dupa mine, sa nu fac si eu ceva in dreptul meu sa corectez lucruri pe care le fac rau pentru mediu si natura.
Da, stiu, fabricile si marile companii strica mult mai mult decat persoanele individuale, dar cum scriam mai sus, conteaza si ce facem fiecare dintre noi.
Si m-am apucat de citit inca o data pe tema.

Orice persoana poate contribui la reducerea schimbarilor climatice prin actiuni zilnice si alegeri constiente. Iata cateva lucruri pe care le poti face si tu:

Reducerea consumului de energie. Foloseste becuri LED si electrocasnice eficiente energetic. Stinge luminile si scoate din priza dispozitivele neutilizate. Alege surse de energie regenerabila, daca ai posibilitatea.

Transport sustenabil. Mergi pe jos, cu bicicleta sau foloseste transportul public. Cand este posibil, alege carpooling sau masini electrice/hibrid. Evita zborurile frecvente sau compenseaza emisiile prin donatii pentru proiecte ecologice.

Alimentatie sustenabila. R edu consumul de carne si lactate, deoarece productia acestora genereaza multe emisii de gaze cu efect de sera. Consuma produse locale si de sezon pentru a reduce eforturile pentru transportul acestora. Evita risipa alimentara prin planificarea meselor si reciclarea resturilor organice.

Reducerea deseurilor si reciclare. Recicleaza corect plasticul, hartia, sticla si metalul. Redu consumul de plastic de unica folosinta si foloseste alternative reutilizabile. Composteaza resturile organice pentru a reduce deseurile menajere.

Informare si educare. Informeaza-te despre schimbarile climatice si impactul acestora. Educa-i pe cei din jur despre importanta protejarii mediului. Foloseste-ti vocea pentru a cere masuri mai stricte impotriva poluarii si defrisarilor.

Eu fac multe lucruri dintre acestea, dar ajuta sa imi mai reamintesc din cand in cand si sa refac un check al lucrurilor pe care nu le respect.

Multe dintre activitatile noastre au un impact negativ asupra mediului, dar unele sunt mult mai daunatoare. Iata cateva dintre cele mai nocive actiuni pentru planeta:

Arderea combustibililor fosili. (stiu candidatul straniu vrea sa redeschidem minele, dar el minte oricum cu orice si are deja comportament tiranic cand il contrazici). Utilizarea petrolului, gazelor naturale si carbunelui pentru transport, energie si industrie este principala sursa de emisii de gaze cu efect de sera. Acest lucru contribuie direct la incalzirea globala si la schimbarile climatice.

Defrisarile massive (am vazut astazi la domn Radu Mihaiu cum parcul pe care voia sa-l faca in sectorul 2 e pus pe hold ca sa se uite proiectul si sa se construiasca ceva acolo… mrrr. L-am intrebat ce putem face noi) Taierea padurilor pentru agricultura, urbanizare sau exploatarea lemnului reduce capacitatea planetei de a absorbi CO₂. Pierderea padurilor afecteaza biodiversitatea si echilibrul climatic.

Agricultura intensiva si productia de carne. Cresterea animalelor (in special bovinele) genereaza metan, un gaz cu efect de sera mult mai puternic decat CO₂. Agricultura intensiva necesita cantitati enorme de apa si contribuie la defrisari si degradarea solului.

Poluarea cu plastic si deseuri . Plasticul nereciclat ajunge in oceane si sol, afectand viata marina si contaminand ecosistemele. Deseurile electronice si chimice polueaza solul si apele subterane.

Supraconsumul si risipa . Cultura „fast fashion” si consumul excesiv duc la productia masiva de bunuri care necesita resurse mari si genereaza deseuri. Risipa alimentara este o problema majora, contribuind la poluare si irosirea resurselor naturale.

Poluarea apei si pescuitul excesiv (am facut anul trecut un interviu cu Cristina Mittermeier, fotograf subacvatic si un mare promotor al protejarii mediuui si am intrebat-o ce pot face eu, oricat de mic ca sa fie mai bine. Mi-a raspuns asa „Daca as alege un singur lucru pe care oamenii il pot face pentru salvarea oceanelor este sa nu mai mancam somon de crescatorie”. Cititi interviul aici )

Deversarea de substante toxice in rauri si oceane distruge ecosistemele acvatice. Pescuitul excesiv si metodele distructive afecteaza echilibrul marin si pun in pericol specii intregi.

Extinderea urbana si distrugerea habitatelor . Constructia necontrolata duce la pierderea habitatelor naturale pentru animale si plante. Cresterea populatiei urbane fara planificare ecologica intensifica poluarea si consumul de resurse.

Eu nu zic sa faceti ce fac eu, adica sa reasez pe hartie ce lucruri mai am de respectat ca sa fie mai bine, dar va mai spun ca in ultimele doua decenii, temperatura medie globala a continuat sa creasca, accentuand tendinta de incalzire observata in secolul trecut. Conform datelor disponibile, pana in anul 2020, temperatura medie globala a crescut cu aproximativ 1,2°C comparativ cu perioada preindustriala. In Romania, cresterea temperaturilor a fost si mai pronuntata. Intre 1958 si 2023, temperatura medie anuala a crescut cu aproximativ 2,11°C, o valoare mai mare decat media globala si europeana. Aceasta tendinta a condus la valuri de caldura mai frecvente si prelungite. De asemenea, in ultimii 40 de ani, Romania a inregistrat o crestere constanta a temperaturii medii anuale cu aproximativ 2°C. Aceste schimbari climatice au avut ca efecte perioade mai scurte de iarna, veri mai calde si o crestere a frecventei fenomenelor meteorologice extreme.

Am scris zilele trecute despre filmele SF produse cu zeci de ani in urma care vorbesc despre tehnologiile care astazi sunt realitate.
Pentru mine, in topul acestor filme e “Minority Report” care a fost vizionar in ceea ce priveste tehnologiile futuriste, iar multe dintre ele sunt acum realitate sau pe cale sa devina reale.
“Minority Report” a fost lansat in anul 2002. Filmul a fost regizat de Steven Spielberg, iar scenariul sau se bazeaza pe nuvela scrisa de Philip K. Dick in 1956. Cu Tom Cruise in rolul principal, a devenit rapid un clasic al genului sci-fi datorita combinatiei de actiune, tehnologie futurista si dileme etice legate de liberul arbitru. Spielberg s-a indepartat mult de nuvela lui K. Dick adaugand foarte multa tehnologie, nuvela lui Philip K. Dick fiind mai minimalista, concentrandu-se pe dilemele morale si filosofice legate de liberul arbitru si determinism. Filmul, in schimb, amplifica aceste teme printr-un decor tehnologic impresionant, transformand lumea futurista intr-un personaj in sine.
Filmul a beneficiat de consultanta mai multor experti in tehnologie pentru a crea un univers credibil, iar unele idei s-au transformat in inovatii care exista astazi. Regizorul a marturisit la lansare ca a lucrat cu cele mai mari companii de tehnologie care i-au povestit in mare ce au in lucru.

Stiu ca pare putin straniu ca scriu despre un film la 23 de ani de la lansarea lui aratand cat e de actual, dar eu imi amintesc des de acest film cand ma intalnesc cu stiri despre tehnologie. (bonus, la sfarsit sunt si doua carti minunate scrise de futurologii care au lucrat la film)

Iata cateva dintre elementele de tehnologie din film care in 2002 pareau SF si astazi sunt la indemana noastra.

Interfetele controlate prin miscare
In film: John Anderton manipuleaza interfete digitale prin miscari ale mainilor, fara a atinge un ecran, folosind manusi speciale.
Azi: Tehnologia motion-tracking folosita in sisteme precum Microsoft Kinect, Leap Motion, sau chiar VR headset-uri moderne permit controlul prin gesturi. Tehnologia folosita in smartphone-uri pentru touchless control (ex. Pixel Motion Sense) reflecta acest concept.

Reclame personalizate
In film: Reclamele se adapteaza la persoana care trece prin fata lor, recunoscand-o dupa scanarea retinei. Publicitatea personalizata nu este abordata in nuvela lui k Dick. Mediul distopic al povestii originale este mai concentrat pe teme sociale decat pe detalii tehnologice.
Azi: Publicitatea online, prin platforme ca Google Ads sau Meta Ads, personalizeaza reclamele in functie de istoricul de cautare sau comportamentul utilizatorului. In spatii publice, exista prototipuri de reclame care utilizeaza AI si camere pentru a adapta continutul pe baza genului, varstei sau emotiilor observate.

Recunoasterea faciala si biometria
In film: Recunoasterea retinei este folosita peste tot – de la identificarea oamenilor pana la accesul in locuri securizate.
Azi: Tehnologii precum recunoasterea faciala (utilizata de guverne, aeroporturi si telefoane mobile) si scanarea irisului (Samsung Galaxy, aeroporturi) sunt deja larg raspandite. Orase precum Londra si Beijing folosesc recunoasterea faciala pentru supraveghere.

Dronele si robotii pentru securitate
In film: Roboti si drone autonome sunt folositi pentru patrularea spatiilor urbane si investigarea infractorilor.
Azi: Dronele autonome sunt folosite de politie si fortele de ordine pentru supraveghere si misiuni de salvare. In plus avem deja anuntati roboti care sunt testati pentru patrulare sau interventii.

Realitatea augmentata (AR)
In film: Ferestrele si panourile afiseaza informatii digitale care interactioneaza cu lumea reala.
Azi: Tehnologii precum HoloLens de la Microsoft, ochelarii de realitate augmentata de la Meta sau proiecte precum Magic Leap permit interactiunea cu informatii digitale intr-un mediu fizic.

Predictii bazate pe date (Pre-Crime)
In film: Sistemul Pre-Crime anticipeaza infractiuni bazandu-se pe predictii si date generate de Precogs.
Azi: Algoritmii de machine learning si AI sunt folositi de politie pentru a anticipa locurile unde ar putea aparea infractiuni (ex. sistemele de “predictive policing” din SUA, Marea Britanie si alte tari). Desi controversate, aceste sisteme folosesc date istorice pentru a analiza tipare criminale.

Autovehicule autonome
In film: Masinile autonome se deplaseaza pe sosele si cladiri, fara implicarea soferului.
Azi: Tesla, Waymo, si alte companii dezvolta masini autonome. In anumite orase (ex. San Francisco), taxiurile fara sofer sunt deja testate pe drumurile publice.

Ziare interactive si ecrane digitale flexibile
In film: Ziarele afiseaza stiri in timp real pe un material electronic flexibil.
Azi: Ecranele flexibile sunt utilizate in dispozitive precum telefoanele pliabile de la Samsung si Huawei. Tehnologii precum e-paper si ecranele OLED avansate au dus la dezvoltarea acestor tipuri de afisaje.

Case inteligente
In film: Locuintele raspund automat la nevoile ocupantilor (lumini, sonorizare, etc.).
Azi: Casele smart cu sisteme precum Alexa, Google Home, sau Apple HomeKit controleaza lumini, temperatura, securitate, si multe altele.

*

Pentru a se ajunge la asemenea idei, specialistii solicitati de Spielberg au participat la un “think tank” tehnologic menit sa prezica inovatiile posibile pentru anul 2054. Numele catorva a fost facut public peste ani 🙂

John Underkoffler (consultant principal pe tehnologie) a fost principalul responsabil pentru proiectarea interfetei gestuale folosite de John Anderton (Tom Cruise) pentru manipularea datelor vizuale.
Aceasta s-a bazat pe cercetarile lui Underkoffler la MIT Media Lab. Dupa film, Underkoffler a dezvoltat aceasta tehnologie in viata reala prin compania sa, Oblong Industries.

Peter Schwartz (Global Business Network) a ajutat la crearea unei viziuni coerente pentru lumea din 2054, avand in vedere avansurile posibile in tehnologii, economie si societate. El a facut predictia utilizarii recunoasterii biometrice, a dronelor, a publicitatii personalizate si a oraselor interconectate.
De altfel Schwartz e autorul uneia dintre cele mai influente carti despre futurologie si planificare strategica.”The Art of the Long View: Planning for the Future in an Uncertain World”
Schwartz exploreaza cum sa gandesti scenarii pentru viitor, ceea ce l-a ajutat in crearea lumii din “Minority Report”.

Douglas Coupland (autor si futurolog) a oferit perspective creative asupra societatii viitorului. El a fost cel care a oferit idei despre impactul tehnologiei asupra vietii de zi cu zi, inclusiv cum interactioneaza oamenii cu publicitatea personalizata si mediul urban.
Si Coupland este autorul unor carti celebre care analizeaza comportamentul uman in fata cu tehnologia.
“Generation X: Tales for an Accelerated Culture” este una dintre cele mai cunoscute lucrari ale sale, care a dat numele generatiei X. Coupland exploreaza teme precum alienarea, consumerismul si efectele tehnologiei asupra societatii.
“Player One: What is to Become of Us” – o poveste despre deconectarea umana si impactul tehnologiei asupra vietii moderne.

Il stiu pe actorul Cristi Popa de multi ani si ma bucur tare ca acum il descopera lumea, la nivelul unei populatii largi, gratie serialului Subteran (care sper sa aiba si sezonul 2). In lumea filmului el e bine cunoscut, a avut un superb rol principal in Monstri, filmul lui Marius Olteanu cu care a mers la multe festivaluri mari, si a jucat in multe productii straine.
In serialul de pe Netflix, Cristi e Sabin Golescu, seful politistilor, alunecos si dubios, profund corupt. Bine, am asteptat vreo 4 episoade sa ma prind daca e bun sau rau pentru ca interpretarea lui, pana la un anume moment, e pe linie…nu stii ce sa crezi. (sper ca nu am facut spoilere si ca ati vazut deja cele 6 episoade din primul sezon).

Vreau sa scriu despre Cristi pentru ca felul lui de a fi, povestea lui de viata si etica lui profesionala, ii poate inspira pe multi actori cand le va fi greu.

Cristi e din generatia de actori care a terminat facultatea la Iasi, cu Emilian Oprea, Mihai Smarandache, Marius Manole… s-au si intalnit in teatru in cateva productii, cea mai marcanta pentru o generatie a fost spectacolul lui Radu Afrim, Adam Geist de la teatrul Maria Filotti din Braila, montant in anii 2000, un spectacol la care liceenii din oras faceau coada la bilete si asteptau ore in sir. Stiu tineri de atunci care au vazut de mai bine de 15 ori aceasta productie. Unora le-a schimbat viata si s-au indreptat catre meserii artistice.

Revenind la Cristi Popa, la vremea acestui spectacol, Afrim a facut o serie de fotografii cu el si Emilian Oprea (omul rau din recentul serial Groapa, de la Pro Tv 😊, actor al TNB in multe spectacole minunate ), iar imaginile le-au ridicat amandorura statutul de tineri super frumosi si sexi.
Acum ceva ani (la premiera Monstri), am facut un interviu cu Cristi si am vorbit relaxati despre “esti un barbat frumos”, ceea ce pe el, in tinerete, la cat e de timid si de introvert (stiu, straniu pentru un actor), parea ca il incurca.
Acum, la maturitate, si tata a doi copii – o fata de 11 ani si un baiat de 20 ani – vorbeste mai relaxat despre faptul ca multa vreme a fost solicitat sa joace anumite roluri pentru ca era frumos si nu prea arata a roman. A facut reclame, a jucat in productii straine, dar a fost chemat si la castinguri unde doar chipul lui era important, chiar si cand in buletin depasise cu mult varsta personajului pe care ar fi trebuit sa-l interpreteze.(a avut curajul sa refuze, cu politetea lui clasica).
Si la inceputul carierei, si acum, spune “sunt de la tara, am crescut alergand pe campuri, n-am avut nimic cosmopolit in mine”, chiar daca e greu sa-l creada lumea😊
*

Il stiu pe Cristi drept unul dintre actorii cu mega bun simt, introvert si timid, care la inceputul carierei vorbea putin si se uita mult in jur ca sa invete de la altii cum se traieste in orasele mari. Si care, cu timiditatea lui sociala, a asteptat mult in meseria aceasta pana cand a primit roluri principale si in teatru, si in film.

In teatru a fost nevoie de un regior strain caruia sa nu i se mai para ca nu are chip de roman (Aleksandar Ivanovski), iar in film de perseverenta unei directoare de castig care a insistat cand regizorul Marius Olteanu a replicat “nu-l vreau la proba, ca e mai frumos decat ce ma astept de la acest personaj”.
A fost la proba, a luat-o… si vedeti filmul Monstri pe Max, care e superb si cu secvente minunate intre Cristi si Serban Pavlu (care e iubitul lui in film).

De cele mai multe ori e nevoie ca regizorii sa aiba curaj si sa treaca dincolo de primul ambalaj cand au in fata actorii si mi se pare minunat ca echipa de castig de la Subteran (Domnica Carciumaru) a avut curajul sa-l propuna in rol negativ, de om alunecos, corupt si rau.
Stiu ca sunt nuante fine, si pentru un spectator obisnuit, pare un moft ca ai un chip care e placut dar nu pare romanesc, dar…

Mi se pare super motivationala rabdarea si perseverenta lui Cristi, pana ce i-au fost acordate si roluri mari in tara noastra. Sigur ca a facut mai multe seriale in Italia, ca a lucrat la multe dintre filmele straine care s-au facut aici (Comrade Detectiv, Around the World in 80days, Le domaine perdu, Die Deutschen, Second in Comand ), ca are agenti straini si o cariera pe care multi actori o admira, dar rabdarea lui si perseverenta de a-si face mereu treaba pana cand va fi observat cu adevarat sunt minunate.

Sa-l vedeti si in teatru, e actor la teatrul din Ploiesti.
L-am intrebat zilele trecute cum a vazut fiul lui ce face in Subteran… “I s-a parut interesant dupa atacul din sectie”…
Si cam de pe acolo stim ca domn Golescu, personajul lui, e corupt 😊
Sper ca in sezonul 2 sa avem parte de multe dintre rautatile domnului Golescu. Altfel, va invit sa cititi aici, interviu cu Cristi de la premiera Monstri cand vorbim si despre cum a fost preocupat sa -si invete copiii sa vorbeasca despre emotiile lor, ceea ce el nu facea in copilarie.
Si despre faptul ca era tocilar la scoala…iar asta nu prea se mai schimba in viata 😊

O lectie pe care ar trebui sa o invete cat mai multa lume dupa necazul manipularii alegerilor de anul trecut, este despre microtargeting si despre cum nisele de public/interese inseamna foarte mult.

La nivel international, companiile de trenduri spun ca in 2025, este vorba despre cultivarea acelor puncte de pasiune ale publicului, indiferent cat de de nisa ar putea fi acestea. Cu ajutorul tehnologiei microtargetarea si conectarea cu altii care impartasesc interese similare va fi din ce in ce mai usoara, iar cand e vorba de publicitate consumatorii se vor cufunda in comunitatile carora le apartin cu adevarat.

Eu am facut intotdeauna un business de nisa, neadresandu-ma niciodata – nici cu blogul, nici cu urban.ro – pentru un public foarte larg, ci mai degraba cu interese precise, culturale si de lifestyle upmarket.
Oricat de straniu ar suna (si va rog sa ma iertati daca suna jignitor) cred ca o audienta foarte mare impune un continut mediocru; doar asa poate fi pe intelesul celor multi.

Dar discutiile despre microtargetingul facut via tiktok de candidatul panglicar, dar si de catre clienti comerciali, m-au facut sa scriu astazi putin despre aceasta tehnica de promovare/manipulare.

Nu vreau sa pun etichete sau sa emit judecati, vreau doar sa expun teorie si studii de caz pe tema microtagetingului care ne va lovi pe fiecare dintre noi din tot mai multe domenii si directii.

Microtargetingul este o tehnica de marketing si comunicare care se bazeaza pe utilizarea datelor demografice, comportamentale si psihografice pentru a personaliza mesajele si a ajunge la publicuri specifice.

Iata cateva campanii destepte despre care se invata la scoala, cand e vorba de microtargeting.

Campania prezidentiala a lui Barack Obama (2008 si 2012)

Echipa de campanie a folosit date avansate de microtargeting pentru a identifica alegatorii indecisi si pentru a adapta mesajele politice specifice fiecarei comunitati.
Au colectat date din retelele sociale, sondaje si alte surse publice. Alegatorii au fost clasificati pe baza comportamentului lor si a preferintelor politice, iar mesajele au fost personalizate pentru a rezona cu nevoile lor specifice. De exemplu, alegatorii preocupati de sanatate au primit mesaje detaliate despre Obamacare, iar cei interesati de economie au fost abordati cu planuri economice.
Drept urmare, campania a reusit sa mobilizeze un numar record de alegatori tineri si minoritati.

Campania Facebook pentru Brexit (2016)

Tabara “Leave” a folosit platformele digitale, in special Facebook, pentru a viza micro-segmente ale populatiei britanice. Mesajele au fost adaptate diferitelor grupuri demografice (de exemplu, pensionari, fermieri, muncitori din industrie). Reclamele includeau teme variate precum suveranitatea nationala, migratia sau investitiile in NHS (Serviciul National de Sanatate).
In acest fel, campania a avut un impact semnificativ asupra votantilor indecisi, contribuind la rezultatul final in favoarea iesirii din Uniunea Europeana.

Intr-o zona mai soft, este Netflix si campania pentru personalizarea recomandarilor Netflix foloseste microtargeting pentru a oferi recomandari personalizate utilizatorilor sai.

Algoritmii analizeaza istoricul vizionarilor si preferintele utilizatorilor pentru a promova seriale si filme adaptate gusturilor lor. De exemplu, utilizatorilor interesati de thrillere psihologice li se promoveaza titluri precum Mindhunter, in timp ce celor interesati de comedii romantice li se ofera sugestii diferite.
Gradul ridicat de personalizare a crescut retentia clientilor si a transformat Netflix intr-un lider al industriei de streaming, iar utilizatorii au uitat usor usor sa caute si alte referinte sau noutati din alte zone pentru ca li se ofera pe loc ceva ce le aduce o satisfactie imediata, deja stiuta.
E daca vreti aceeasi tehnica de la filmele Marvel, unde stii de la inceput ce vei primi – de la naratiune, efecte speciale, gradul de umor si de actiune.

Una dintre campaniile comerciale care a folosit microtargetingul foarte intelligent a fost Campania Coca-Cola „Share a Coke”

Coca-Cola a lansat o campanie globala in care a personalizat sticlele de Coca-Cola cu nume populare din diferite tari. Campania a folosit microtargeting pentru a difuza reclame care vizau grupuri demografice cu cele mai frecvente nume din fiecare regiune. Utilizatorii erau invitati sa caute si sa cumpere sticle personalizate cu numele prietenilor lor.
In acest fel s-a inregistrat o crestere semnificativa a vanzarilor si o interactiune sporita pe retelele sociale.

Microtargetingul poate fi aplicat intr-o varietate de industrii, de la politica la marketing de produse, cu conditia ca datele sa fie folosite etic si strategic pentru a construi o relatie personalizata si relevanta cu publicul tinta. Jocurile tampitele cu ce floare esti dupa data nasterii, cum o sa arati peste 50 de ani (si mulet altele) sunt o forma de a aduna date, iar scandalul Cambridge Analytica ne-a adus si dovezi in acest sens. Odata datele colectate, micritargetarea e floare la Ureche, Cambridge Analytica avea clineti politici inclusive din Romania, au aratat actele din timpul disputelor in tribunale.

Cum stiu ca atunci cand e vorba de multi bani si de putere, etica e – in cel mai fericit caz – la limita, eu am cateva reguli cu care ma apar cum pot de algoritmi si de nisarea propriei gandiri.

1. Nu pun in online multe informatii personale. Nici fotografii, nici date despre familie, ce fac in vacante etc. Tot ce pun tin de ce citesc (e o targetare si aici), o parte din ce mananc si lucrurile despre care scriem pe urban.ro.
2. Incerc sa iau decizii si cu factori care nu tin de online… de exemplu, aleg in librarii (librariile fizice, nu online) carti dupa coperta sau la maxima nimereala ca sa descopar ceva nou.
3. Intreb prieteni mai destepti “ce mai citesti? Zi-mi si mie ceva fain ce ai descoperit”
4. La filme, unde am access la zeci de screenere cu noutati in fiecare zi, obisnuiesc sa-i intreb pe prietenii regizori sau producatori la ce se uita ei. Uneori filmele la care se uita au legatura cu proiectele la care lucreaza si ma duc automat intr-o directie foarte noua pentru mine.
5. Imi notez orice referinta desteapta despre care nu stiu din conversatiile cu prietenii mei. Cateodata ii si intreb, “cum il cheama pe domnul pe care l-ai mentionat?”
6. Citesc reviste in print, nu doar articole online. Pentru ca in print aleg eu ce citesc prima data, nu ce imi scot algoritmii in fata.

Sigur ca pentru toate astea ma bazez pe prietenii mei care – literalmente – sunt mai destepti decat mine. Desigur sunt multe alte directii in care incerc sa ma protejez, dar stiu ca sunt super afectata de algoritmi; caut doar crapatura din zid pe unde sa intre lumina, cum ar zice Leonard Cohen😊
Si nu vreau o viata in care sunt inchistata mental, vreau sa evoluez si sa ma bucur de ce traiesc si descopar cu mintea mea, nu cu algoritmi.

Si n-am Tic Tok 😊 si i-am rugat de mai bine de 5 ani pe colegii mei sa nu promovam nicio initiativa sau vedeta de tiktok pentru ca mi s-a parut foarte foarte dubios inca de la inceput. Am si scris de multe ori de ce mi se pare rau rau rau.