Category : diverse

GreatGatsbyPrada+Luhrmann=Gatsby. The Great Gatsby.

Prada+Luhrmann=Gatsby. The Great Gatsby.

text de Mihaela Simina


Mai putin matematic spus, Miuccia Prada a (re)creat, impreuna cu designer-ul de costume Catherine Martin, 40 dintre rochiile purtate in filmul The Great Gatsby (ecranizare dupa romanul cu acelasi titlu al lui F. Scott Fitzgerald), regizat de Baz Luhrmann; rochiile sunt,mai exact, adaptari ale unor creatii anterioare semnate Prada si Miu Miu.

Premiera pentru public a filmului va avea loc pe 10 mai la New York.

Premiera de gala a avut deja loc, miercuri seara, la Lincoln Center şi, fireste, a adunat un numar mare de celebritati. Imagini de la eveniment, puteti vedea aici.

Carey Mulligan a purtat o rochie rosie fara bretele, semnata Lanvin, in timp ce Leonardo DiCaprio a ales un costum Prada. Sau, mai corect spus, i-a fost ales, dupa cum declara el insusi: “I’m not a big fashionista. Somebody just handed me this suit and I put it on.”

Revenind la colaborarea Prada-Martin, avem cateva schite foarte frumoase ale rochiilor:

Avem si o expozitie a creatiilor vestimentare ale celor doua doamne (apropo, in caz ca nu stiati, doamna Martin este sotia lui Baz Luhrmann), inaugurata marti la magazinul Prada din cartierul SoHo, New York. Imagini de la inaugurare, aici.

Si mai avem si povestea rochiilor, care este despre potriviri s!mpa si despre anii ’20 (“roaring twenties” sau “les années folles”), perioada in care se desfasoara actiunea in The Great Gatsby.

Catherine Martin a folosit la o proba costumatii Prada si Miu Miu din colectiile existente fara ca macar designer-ul sa stie. Acestea au surprins atat de bine atmosfera epocii, incat i-a propus Miucciei sa colaboreze la crearea unor modele special pentru film.

Intrebata daca s-a inspirat, in mod constient, din moda anilor ’20 in creatiile sale, Prada a raspuns: “The fact is, I had not. That’s what’s interesting. The point of view can transform things so much. Yes, probably a few [dresses] had that kind of edge, but almost none were meant to be the Twenties when I did them. I was really fascinated by that.”

In ceea ce priveste rochia de petrecere purtata de personajul Daisy Buchanan (Carey Mulligan) in film si care a aparut deja in trailer-ul filmului si in afisele de promovare, Miuccia Prada zice: “It was meant to be about light. For the film, it became about money, because [Luhrmann] wanted to show her as the most beautiful and rich woman on earth.”

Catherine Martin adauga: “The reality is that from 1920, I could find a photo or a fashion illustration that would support almost any choice that we’ve made in the film. But we are not making a documentary. We are trying to express a story in a way in which Fitzgerald’s visceral modernity is able to transgress the plane of the screen.”

In Romania vom putea vedea The Great Gatsby (si, desigur, the great Prada-Martin work) incepand cu 17 mai 2013.

Baz Lurhmann si sotia sa, Chaterine Martin

****

Mihaela Simina

masterand in Relatii Internationale, Facultatea de Istorie, Universitatea Bucuresti; jurnalist

4314
sodelicateSo delicate – un loc s!mpa din mijlocul Bucurestiului

So delicate – un loc s!mpa din mijlocul Bucurestiului

Saptamina trecuta am descoperit un coafor foarte simpa in mijlocul Bucurestiului. Veneam de la o intilnire, urma sa fiu speaker la PR FORUM si seara sa inminez un premiu la Gala Bun De Tipar si incercam sa fiu cit mai eficienta: sa ma coafez repede pe drumul catre casa.

am intrat intr-un coafor de pe strada care e in prelungirea hotelului Hilton, Episcopiei, linga Ateneu, So Delicate si-am descoperit o poveste frumoasa.

***

Bianca, doamna care are coaforul, a lucrat multi ani intr-o banca si a renuntat la tot ca sa o ia pe cont propriu. toata lumea i-a spus ca e greu sa faci afaceri in zona beauty, dar ea merge pe calitate, la preturi mici, facind bani din rulaj (din traficul persoanelor in salon)

asa se face ca desi coaforul ei e in mijlocul bucurestiului , un tuns este  20 ron, iar un abonament la spalat & coafat (4 sedinte) 150 ron. si are toate minunatiile care-s acum in trenduri – manichiura semi permanenta, picturi pe unghii, un super domn kinetoterapeut la masaj.

locul e foarte simpatic si are ceva din partea de burghezie de alta data.

***

tot voiam sa scriu despre ei, mi se pare foarte frumos cum cineva a luat-o de la capat intr-o alta meserie, iesind din teroarea corporatismului, si se lupta sa faca lucrurile corect. fara adaos comercial urias, cu profesionisti. oameni buni.

m-am gindit sa scriu astazi despre ei, ca un dar de Paste. sa vizitati salonul So Delicate, gasiti pe site-ul lor toate preturile si ofertele.

 

1479
performers crewPerformers crew – preferatele mele de la Romanii au talent

Performers crew – preferatele mele de la Romanii au talent

cel mai frumos lucru pe care l-am invatat de la 5 fete cucuiete pe care le stiti din Romanii au Talent sub numele de Performers Crew e despre vointa.

“multa vreme, in sala de antrenament, am facut spagatul sau sfoara cu lacrima in coltul ochilor de durere, dar cu zimbetul pe buze. chiar daca nu ne vedea nimeni, zimbetul trebuia sa fie acolo, e parte din dans.”

***

cind ne uitam la oamenii care danseaza ni se pare ca totul e simplu si frumos, dar dicolo de zimbetele antrenate printre lacrimi, dansatorii se straduiesc sa-si controleze respiratia pina ies de pe scena chiar daca inima le iese prin ochi.

Emanuela MitreaAngie SutruIzabela Patricia si Valentina Hainarosie  fac parte din generatia care a ajuns la dans pentru ca le-au trimis parintii la o activitate extrascolara,: au facut balet clasic sau dansuri de societate si , cind a venit adolescenta peste ele, au inceput sa exprime prin miscare ceea ce mintea clocotea. asa au ajuns la street dance.

exceptia in gasca lor e  Little Aurica – abia ce a facut 18 ani si n-are studiile aprofundate ale celorlalte, dar are ambitie. si talent.

le stiu pe fetele astea frumoase dincolo de aparitiile lor in spectacole (danseaza pentru Lora, CRBL ). le stiu in varianta nemachiate, cu preocupari legate de BAC sau de examenele de la facultate si le mai stiu din povestile prietenei mele Oana Corcarta care le-a pus gratis sala ei de dans la dispozitie ca sa se antreneze.

 

***

Oana e o femeie foarte speciala. in sezonul 1 de X Factor a fost atractia absoluta cind a dansat in spatele unui paravan, pe ecran vazindu-i-se doar umbra trupului perfect. daca te-ai lua dupa trup si dupa meserie, ti-ar fi usor sa o incadrezi pe Oana intr-o zona superficiala.

Oana a facut liceul de coregrafie, iar asta inseamna ani chinuitori de balet clasic. pentru ca venea dintr-o familie care nu avea mari resurse financiare, iar costurile pentru un liceul de coregrafie (costume, accesorii etc) sunt ridicate, Oana a inceput sa munceasca din clasa IX-a. a dansat pentru Surprize Surprize sau pentru Bravo Bravissimo.

s-a lovit de prejudecatile celor de la scoala (sigur nu e fata serioasa daca s-a dus sa danseze la emisiuni), dar si de micile umilinte ale dansatoarelor mai experimentate care o asezau in formatie cit mai in spate ca sa “nu le ia fatza”. a mers mai departe, a terminat liceul de coregrafie, si-a facut scoala ei de dans, a lucrat cu unii dintre cei mai cunoscuti oameni din muzica de la noi, a dansat in doua sezoane de X factor si acum este coregrafa emisiunii Next Star de la Antena 1.

dar pentru ca stie de unde a plecat si stie cit de important e sa ai un sprijin, le ajuta pe fetele de la Performers Crew pro bono.

le-a pus la dispozitie sala ei de dans, mai trece din cind in cind si se uita la coregrafiile lor si, obligatoriu, face exercitii cu ele de balet clasic. ca sa aiba postura corecta, ca sa aiba structura corecta.

***

ultima data cind le-am vazut pe cele 5 fete cucuiete lucrau la coregrafia pentru spectacolul din seara asta. era multa geometrie in ceea ce faceau; isi desenasera pe hirtie amplasamentul fiecareia in scena, vorbeau despre dinamica grupului si despre liniile ascendente si/sau descendente din dans.

astea mici sunt pentru mine cel mai bun exemplu ca nu trebuie sa judecati dansatoarele dupa aparente: sunt incredibil de disciplinate, muncesc ca niste sportivi de performanta (si cite 8 ore in sala de antrenament), sunt niste fete simple, dar cu carte, si-au aceasta pasiune frumoasa pentru dans.

in plus, au si suflet mare: daca vor cistiga Romanii au talent vor sa investeasca banii in scoala de dans pe care o are Oana, ca sa-i invete si pe alti copii sa fie liberi.

***

in seara asta o sa le vedeti la televizor intr-un dans plin de energie si glamour, o sa vi se para ca sunt niste super staruri. pe dinauntru ele vor avea inima cit un purice, dar care va tropai ca un elefant.

si daca va plac, si stiu sigur ca o sa va placa, va rog sa le votati.

 

 

2365
philips proexperimentam curatenia de primavara… voiosie.

experimentam curatenia de primavara… voiosie.

astazi a venit doamna care ma ajuta la curatenie si m-a anuntat ca e ziua pentru curatenia de primavara. rezultatul? am plecat in parc sa scriu:). a mai zis dinsa ceva saptamina trecuta legat de curatenia de primavara, dar mintea mea a refuzat sa perceapa informatia.

***

m-am gindit de multe ori de ce sunt momente in care imi place sa fac curatenie si altele in care fug de acasa.

de exemplu, cind am de scris un text mare si important, primul lucru pe care-l fac este curatenia – mi se pare ca mi se aseaza si mintea la locul ei, in timp ce pun in ordine lucrurile care au plecat prin casa pe un traseu stiut doar de ele.

***

ceea ce ma streseaza cu adevarat la curatenie e covorul meu impletit. e vedeta din toate fotografiile din casa mea pentru ca e suportul de fotografiere ca sa arat diverse daruri pe care le primesc, fara sa se vada mult din casa 🙂

covorul asta e de fapt cosmarul meu. pentru ca intre impletiturile alea se aduna lucruri care sunt o veselie la curatenie.

***

motivul pentru care il fac iar vedeta pe covorul meu este ca sa va anunt ca Philips a lansat in aceste zile, la timp pentru curatenia de primavara, noile aspiratoare PowerPro cu putere extrema de aspirare, fara sac de praf si cu o tehnologie care suna foarte SF si performant.

Pentru început, aerul este aspirat cu o viteză mare graţie fantei de admisie drepte şi netede, apoi orificiul curbat de trecere a aerului accelerează aerul în sus în compartimentul ciclonic. Astfel, datorită mişcării circulare praful este separat de aer şi ai parte de o curăţare optimă şi rapidă a covoarelor, podelelor, dar şi a mobilei.

Această tehnologie, alături de duza AeroSeal şi motorul puternic, permite obţinerea unei performanţe  superioare de aspirare. AeroSeal creează un spaţiu etanş pentru o aspirare optimă şi desparte cu grijă fibrele covorului pentru a elimina rapid murdăria şi praful din profunzimea acestor

Sunt deja in magazine la preturi pornind de la 374 lei pina la 674 lei, deci cred ca tocmai i-am gasit un prieten covorasului meu celebru.

1532
Culori ECCO Minddespre dragostea mea pentru incaltamintea ECCO

despre dragostea mea pentru incaltamintea ECCO

mie imi place incaltamintea comoda. nu gasesc ratiunea pentru care sa ma chinui zilnic asezata in incaltaminte care sa-mi agreseze talpile, gleznele si coloana.

da, inteleg ca la unele tinute e frumos sa porti pantofi eleganti si ca ei dau o postura frumoasa a corpului, dar chiar si asa tot nu pricep ratiunea pentru care sa ma chinui pe supra tocuri, cind in 7-9 cm ar fi mult mai ok.

asta sunt. partea practica din mine e mai puternica decit cea care tine de cochetaria feminina.

de asta iubesc eu incaltamintea ECCO si o iubesc cu mult inainte de a avea privilegiul de a-i cunoaste fix pe oamenii care o fac. (asa sunt eu norocoasa, mi se intimpla des sa-i intilnesc pe cei pe care-i admir)

***

prima mea pereche de incaltaminte ecco au fost niste ghete turnate dintr-una cu talpa si restul, lungi pina la mijlocul gambei, cu siret si cu un format care arata foarte SF. de asta le si luasem, aratau diferit de orice vazusem eu si erau comode.

la citeva luni dupa ce le-am cumparat de la paris, am vazut jumatate de bucuresti cu incaltaminte similara luata de la chinezi si am stiut ca era un model de mare succes daca fusese atit de repede duplicat.

peste niste ani l-am intilnit pe cel care crease acest model de ghete, Ecco Shark se numeau. Ejnar Truelsen e creatorul si, dincolo de magia intilnirii (nu ai in fiecare zi in fata pe cel care a creat incaltamintea pe care o porti si care a revolutionat lumea sportului cu un model de pantofi de alergat) domnul acesta  mi-a schimbat brusc perspectiva de a gindi. aici detaliile primei noastre intilniri.

***

ECCO aniverseaza zilele aste 50 de ani si de-a lungul timpului am descoperit ca in spatele brandului asta e o poveste despre visuri implinite. fondatorul si-a vindut in’ 63 tot ce avea in copenhaga si s-a mutat intr-un satuc ca sa faca pantofi cum stia el ca trebuie facuti,  designerii care lucreaza acum cu ECCO sunt pe jumatate cercetatori stiintifici: Ejnar a creat tehnologia BIOM dupa cercetari cu cele mai mari universitati ale lumii  pentru comportamentul piciorului in alergare pe 30.000 de oameni, iar pantofii de alergat ECCO sunt cei mai vinduti din lume (bine, si cele mai mari branduri de echipament sportiv au venit si-au cumparat de la ECCO inventia lui Ejnar).

tot Ejnar a coordonat o cercetare pe citeva mii de femei si-a stabilit ca tocul cel mai comod este – ia te uita! – 6,5 cm pentru ca organismul sa fie confortabil cu presiunea pe care o suporta calcind doar pe virfurile picioarelor.

in februarie l-am intilnit din nou pe Ejnar si mi-a spus ca lucreaza la un model de pantofi cu toc mai mare dar care sa fie mult mai confortabili decit orice este pe piata. asa ca abia astept, il stiu cit este de pasionat de cercetare si ca nu face nimic la intimplare; s-ar putea sa revolutioneze din nou lumea incaltamintei.

***

la aniversarea de 50 de ani ECCO au fost relansati mocasinii lor faimosi, acum intr-o varianta modernizata cu niste culori super super simpatice. ECCO MIND se numesc si ii puteti gasi si in magazinele de la noi. (eu i-am scos deja la plimbare pe ai mei)

evident sunt super super comozi pentru ca oamenii astia de la ECCO au facut de la inceput un pariu cu ei: sa faca incaltaminte in care sa te simti bine. si de asta ii iubesc eu.

***

la multi ani ECCO!

mi se pare foarte simpatic ca pot sa spun la multi ani unui brand de pantofi care e in primii 3 producatori de incaltaminte din lume si sa am in minte foarte clar oamenii de acolo: de la designeri, la simpaticele de la comunicare.

cum ziceam, sunt cam norocoasa.

ii gasiti aici, daca vreti sa-i cunoasteti:)

Website si magazin online:  http://www.ecco-shoes.ro/

Pinterest: http://pinterest.com/eccoshoes/

Facebook: https://www.facebook.com/ECCORomania

Twitter: https://twitter.com/ECCOshoes

7021
cozunac2coZUnacii prietenei mele, Elena

coZUnacii prietenei mele, Elena

scriu rar despre prietenii mei si despre oamenii cu care lucrez. mi se pare ca nu e etic sa scriu despre ei pentru ca stiu informatii “din casa”. asta e un dezavantaj pentru ei pentru ca nu-i promovez ca pe cei cu care nu am nicio treaba, ba uneori nici nu-i implic in proiectele mele tocmai pentru ca sa nu creada lumea ca e “nepotism”.

de citeva zile tot vreau sa fac o exceptie si sa scriu despre prietena mea Elena Prodan si campaniile ei simpatice.

***

Elena este ceea ce oamenii numesc PR , doar ca ea este doctorand in Relatii Publice. a lucrat multi ani pentru trustul Intact si se afla in spatele comunicarii destepte si coerente pentru citeva vedete din Romania. are un boutique de strategie de PR (EPR) si face niste lucruri foarte simpatice si creative.

cum a fost campania de Paste pentru Chocolat, in parteneriat cu Radio ZU: o editie limitata de coZUnaci – tocmai buni pentru masa de sarbatori. o campanie care e inca in desfasurare si care are si o parte umanitara pe care nici ea, nici Tudor Constantinescu (big boss de la Chocolat) n-o scot in fata si-i iubesc pentru asta: e semn ca o fac din credinta.

coZUnacii au fost lansati in colaborare cu Mihai Morar si Daniel Buzdugan si e pentru prima data cind un cozonac – un produs suta la suta romanesc –  a fost endorsat de vedete autohtone. amindoi simpaticii de la ZU au fost alaturi si in campania umanitara de Paste de la Chocolat, in care am prestat si eu activitati de fapte bune alaturi de preferatii mei Razvan si Dani:)

ce vreau sa spun cu asta: o idee creativa – simpla si eficienta – un joc de cuvinte, a dat nastere la o campanie care s-a realizat cu resurse putine si care a avut acoperire in ziare, pe tv si la radio. pe facebook, dupa ce Mihai Morar a postat despre actiune, Alex Velea, Elena Gheorghe si Daniela Crudu au anuntat ca vor cumpara coZUnaci, ceea ce in termeni tehnici inseamna alt endorsement frumos, obtinut prin puterea ideii, nu prin negocieri de marketing.

si-a facut si o fapta buna.

coZUnacii se mai vind pina inainte de Paste deci puteti sa va cumparati din cele doua restaurante boutique Chocolat – Dorobanti si Centru Vechi.

***

stiti cind m-am hotarit sa scriu despre asta, in ciuda reticentei mele de a-mi promova prietenii? a fost o sincronicitate frumoasa in ziua lansarii coZUnacilor. Cornel Ilie a ajuns din intimplare (chiar super coincidenta, nici eu nu stiam ca era ziua lansarii) in Chocolat si-a fost primul care a cumparat un coZUnac pe care l-a donat catre centrul de batrini unde se duc o parte din incasarile din acest proiect.

cind doi prieteni de-ai mei – care nu au treaba unul cu celalalt – se intilnesc si se ajuta pentru ca asa a fost sa se intimple, e un pic de magie acolo. si mie imi plac lucrurile astea.

*

sunt foarte mindra de prietena mea Elena care face multe lucruri frumoase si imi mai cer o data scuze ca nu scriu mai des de ea.

Love u:)

 

2318
downshiftRemedii pentru oboseala

Remedii pentru oboseala

text de Noemi Revnic

Imi programasem sa scriu astazi despre o multime de evenimente citadine. Dar cum acestea vor fi aici si peste o saptamana, si peste o luna, m-am hotarat brusc, sub impulsul unei stari de oboseala inexplicabile, sa scriu despre ce mi-as dori sa mi se intample in urmatoarele zile.

In primul rand mi-ar placea sa castig la Loto. Apoi mi-ar lua vreo trei luni ca sa impart o parte din bani (am o lunga lista de prieteni, mama, normal, adaposturi de animale, camine de batrani, copii bolnavi). Apoi as investi in cateva proprietati care sa imi aduca o renta lunara si linistita si mi-as lua o lunga vacanta. De vreun an. Un an in care sa calatoresc si sa ma bucur de viata asa cum am facut-o de putine ori pana acum.

Dar cum premiul cel mare la loterie este o fantezie copilareasca, voi aplica Planul B: deschid agenda si vad ca in saptamana cu 1 Mai-7 mai este liniste. Si ma grabesc sa-mi programez un masaj si un tratament cosmetic, cafele cu prieteni cu care ma vad in ultima vreme doar de “tzoc-tzoc” pe la evenimente si nu este normal, o sa dorm foarte mult, voi citi mai mult de 10 pagini pe seara (ca imi pica pletele de oboseala, nu altceva) si voi avea grija sa folosesc telefonul mobil la minimum de capacitate.

O sa-mi plimb cainii mai mult si voi incepe sa scriu o carte despre familia mea.

Viata e frumoasa atunci cand suntem odihniti.

Va doresc o vacanta pascala plina de bucurii si ne revedem aici, peste o saptamana, cu idei de petrecere a timpului liber la inceput de mai.

Pa, pa, pa!

 *
Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.
1328
louis-vuitton-ads-2o1Louis Vuitton, putina istorie

Louis Vuitton, putina istorie

V-ati facut bagajele? Louis Vuitton – „Securely packs the most fragile objects”

Citatul reprezinta cuvintele care puteau fi citite pe sigla primului magazin Louis Vuitton din Paris. In 1854.

Moda si istoria au defilat mereu in sincron. Sincronizarea s-a ivit, adesea, intre oamenii care au facut istorie si cei care au facut istoria modei. Pe langa oameni, au existat, desigur, contexte, momente si locuri potrivite.

Sa privim, de aceasta data, exemplul casei de moda Louis Vuitton (asta si pentru ca, printr-un concurs nefericit de circumstante, ca si in cazul altor brand-uri, uneori, beneficiaza, pe nedrept, si de conotatii semi-peiorative). LV este unul dintre brand-urile cu poveste si istorie, care depasesc neindoielnic frontierele modei.

Ca orice poveste de succes, povestea LV a inceput cu mult curaj si cu o doza de nebunie. Si, in acest caz, cu o calatorie. A lui Louis Vuitton, la varsta de 13 ani, din satucul natal Anchay spre Paris, pe jos (distanta de aproximativ 370 km), intr-o zi din primavara anului 1835.

Dupa doi ani de hoinarit, slujbe de tot felul si nopti dormite pe oriunde putea si apuca, tanarul Louis  s-a stabilit in Paris. Aici, Monsieur Marechal l-a luat ca ucenic la atelierul sau unde facea cutii personalizate pentru impachetat. De mentionat ca in secolul al XIX-lea, aceasta era o meserie foarte respectata si cautata. Nu a trecut mult pana cand Louis Vuitton s-a remarcat ca unul dintre cei mai buni meseriasi in domeniu.

Avea, insa, nevoie de mai mult de atat. Si a primit. Povestea si-a continuat drumul de mana cu istoria. Si ce mana! Mana Imparatului Napolen al III-lea. Mai exact, a sotiei acestuia, contesa spaniola Eugenie de Montijo, care l-a angajat pe Louis Vuitton ca „personal box-maker and packer”. Pe fisa postului noului angajat scria cam asa: „packing the most beautiful things in an exquisite way”. Poarta spre cea mai rafinata clientela din societatea franceza era deschisa.

In 1854, istoria a scris doua capitole frumoase in povestea lui Louis: s-a casatorit cu tanara Clemence-Emilie Parriaux si si-a deschis primul atelier in Paris. Cel care „Securely packs the most fragile objects”, mentionat in titlu.

Peste 4 ani a venit randul lui LV sa scrie un capitol in istoria modei (si in propria poveste). A gandit si confectionat un nou tip de „packing-box”. A folosit, in loc de piele, un tip special de panza, impermeabila, rezistenta in timp, de diferite culori -in special o nuanta pala de gri, numita gri Trianon. Mai mult decat atat (si mai important), forma noilor creatii era dreptunghiulara pentru a se adapta la noile mijloace de transport, cu trenul si cu vaporul cu abur. Acest episod este considerat de multi -in mod legitim, zic- nasterea bagajului modern.

Evolutia valizelor LV de-a lungul timpului aici .

Firul povestii a continuat cu perioade de succes enorm, dar si cu momente mai putin fericite ca in anul 1870, cand Louis Vuitton a fost nevoit sa-si inchida afacerea pentru ca izbucnise razboiul franco-prusac. De data  aceasta, moda s-a impiedicat putin de istorie.

Razboiul s-a incheiat in 1871, povestea LV, evident, nu. Louis Vuitton si-a deschis un nou magazin in Paris, la o noua adresa, 1 Rue Scribe, de unde a (re)pornit la drum, cu aceeasi ambitie si imaginatie a pustiului de 13 ani care a mers pe jos aproape 400 de kilometri. Destinatia: topul celor mai valoroase branduri de lux din lume.

In bagajul oricarei povesti frumoase este impachetata si niste ironie. In valiza LV e celebra monograma a brand-ului, care a fost creata de George Vuitton, fiul lui Louis, tocmai pentru a evita falsificarea produselor create. (astazi LV este unul dintre cele mai contrafacute branduri din lume, iar bugetul companiei rezervat pentru a contracara falsificarea reprezinta jumatate din bugetul pentru comunicare).

„Specializing in packing fashions” -continua mesajul de pe primul magazin LV „…and fashion history”, am putea adauga noi azi.

P.S.: „daca nu stim de unde venim, nici nu stim unde ne indreptam”, zice Ovidiu Buta intr-un interviu care mi-a atras atentia in timp ce scriam acest text.

I couldn’t agree more.

*

Mihaela Simina, masterand in Relatii Internationale, Facultatea de Istorie, Universitatea Bucuresti; jurnalist

 

4387
faceBEAUTY: protectia solara bio

BEAUTY: protectia solara bio

Text de Mihaela Dumitrescu

Pentru ca nu sunt singura care iubeste bronzul….

Ma intreba recent o prietena ce as putea sa-i recomand ca si crema bio de zi care sa includa si partea de protectie solara naturala. Raspunsul a fost – orice crema care sa fie pe baza de unt de shea organic –  dar ma gandeam ca noi, sau o parte din noi, folosim doar vara creme de fata care sa contina si filtre de protectie solara … Ca si recomandare pentru un ten sanatos si care sa nu arate imbatranit prematur  este bine ca tot timpul  tenul sa fie protejat prin folosirea unei creme de zi cu filtre de protectie solara. Si nu doar vara…

Pentru ca ne sta gandul doar la vacante, soare …sa nu uitati sa aveti in kitul vostru de cosmetice si o crema de protectie solara pentru ten cat si pentru corp. Pentru voi dar mai ales pentru cei mici.

Ca si noutate in domeniul bio exista creme de protectie solara pe baza de filtre minerale/pigmenti minerali & ingrediente naturale (unt de shea, ulei de morcov, etc) vs. filtrele sintetice, cu potential alergen, din cosmeticele conventionale.  E interesant modul in care aceastea actioneaza si factul ca sunt eficiente in lupta cu radiatiile solare.

De ce bio?

  • Cremele de plaja cu filtre minerale au actiune completa impotriva razelor UVA,UVB, UVC.

  • Pe langa filtre minerale ele contin si extractele de rodie, catina si uleiul de masline si untul de shea care asigira si o hidratare optima si nutrientii esentiali pe timp de vara.

  • Sunt produse recomandate pentru cei mici precum si pentru persoanele cu tenul alergic.

  • Este bine de stiut ca in cazul filtrelor sintetice acestea transforma razele UV in raze inofensive abia dupa ce acestea au patruns in piele, la nivelul epidermei – eliberand in cadrul procesului radicali liberi periculosi. Adesea, ele absorb doar radiatiile UVB, lasand radiatiile UVA sa penetreze pielea – razele UVA sunt cele mai periculoase, fiind responsabile de imbatranirea celulara si de cancerul de piele. Plus faptul ca au potential alergen.

  • Filtrele minerale sunt saruri minerale de origine 100% naturala care reflecta razele ultraviolete, actionand ca o oglinda. In acest mod, razele soarelui nu penetreaza pielea deloc, asa cum se intampla in cazul filtrelor chimice.

  • Sunt fotostabile si raman la suprafata pielii, actionand fara a-si modifica structura si fara a elibera radicali liberi in organism.

  • Au eficacitate si stabilitate imediat dupa aplicarea cremei.

In concluzie alege ce e mai bun si mai sanatos pentru pielea ta.

…si Sarbatori fericite sa aveti cu mult soare!

 *
Mihaela Dumitrescu este creatoarea shop-ului on line Seebio, cu cea mai mare diversitate de produse cosmetice bio dintre shop-urile romanesti, toate certificate international
2701
geam5 reguli ca sa nu-ti ratezi brandul personal

5 reguli ca sa nu-ti ratezi brandul personal

aceasta este o adaptare (putin scurtata) a prezentarii mele de la PR FORUM unde am vorbit despre Brandingul personal pentru manageri. cum a fost ultima data cind am mai vorbit public despre strategia in brandingul meu personal, m-am gindit sa fac publice si aici regulile de baza. sper sa va ajute si pe voi, pentru ca pe mine m-au ajutat foarte mult. succes.

*

e un moment din spectacolul Saraiman (cu Razvan Mazilu si stand up comediantul Dan Badea) in care Dan povesteste despre lucrurile pe care trebuie sa le faci ca sa fii in rindul lumii. sa te casatoresti, sa faci copii, sa-ti iei casa si masina, sa ai un job care cu care sa te lauzi.

si zice “toti ne spun sa intram in rindul lumii. asa, si dupa aia?!”

dupa regulile societatii eu sunt o ratare: nu am un job stabil, nu am casa mea, nu sunt inca maritata, nici copil nu am facut. am o masina dar nu e a mea – e un audi a 3 sportback parte dintr-un proiect pe care-l fac pentru un an de zile in care spun povesti de pe scaunul din stinga. nu am voie nici ciine sa-mi iau pentru ca plec foarte mult de acasa si ar trebui sa aiba altii grija de el.

Dan Badea in piesa spune: “daca ne asezam toti in rindul lumii, aliniati sa nu fim nici mai in fata, nici mai in spate, n-o sa ajungem niste oameni de rind?”

prima regula pentru un brand personal care sa te ajute sa ai oricind job, indiferent de pozitia pe care ai ocupat-o intr-o companie, este ca la orice produs:

Diferentiaza-te in categoria ta.

e greu sa faci asta pentru propria persoana. eu am inceput sa lucrez la brandul personal in 2000 la sugestia francezului care era consultant pentru lansarea Europa FM (Frank Lanoux) si care m-a pus sa iau o foaie de hirtie si sa -mi imaginez ca sunt angajata cristinei bazavan si ca trebuie sa-i fac comunicarea publica. stiam sa fac asta, faceam pentru orice DJ pe care-l aveam in radio. a fost brusc foarte simplu: ii cresteam notorietatea si ii gaseam o nisa in care sa se exprime ca specialist. (la vremea aia eram brand manager al statiei)

fiecare dintre voi daca face acest exercitiu si se gindeste ce ar comunica daca ar fi angajatul propriei persoane ar avea brusc luminat drumul pe strada.

ce am invatat insa de-a lungul timpului este

Nu comunica functii, ci aptitudini.

functiile vin si pleaca, aptitudinile tale ramin. si ceea ce ai invatat va fi cu tine mereu.

oamenii nu te angajeaza pentru ca ai fost sef la o companie, ci pentru ceea ce ai facut in interiorul acelui proiect. asa ca e mai util in loc sa comunici o insiruire de functii, sa ai grija ca lumea sa stie rezultatele muncii tale si mai ales cum ai ajuns la ele.

partea asta cu aptitudinile e greu de dus daca nu ai exercitiu. in iarna am facut o prezentare despre brandul personal, cu explicatii ample despre strategia mea de 12 ani in brandingul personal si la sfirsit mai multi manageri – middle si top – m-au rugat sa discutam in particular sa-i ajut sa-si seteze drumul/ pozitionarea / cararea pe care sa mearga in brandul personal.

cu o singura exceptie, n-au stiut sa spuna din prima aptitudinile lor: doamnele si domnisoarele spuneau “sunt un om bun, sensibil, imi plac oamenii frumosi si sa ajut lumea” si stiu ca am intrebat-o pe una dintre ele, avind avantajul ca suntem si prietene: daca vrea branding personal ca sa se marite sau sa o ajute in cariera. domnii vorbeau de rezistenta la stress, spiritul de echipa.

desi nu pare, e greu sa-ti setezi aptitudinile, dar tehnica prin care poti sa le arati lumii vine din jurnalismul narativ (sau din cinematografie) si spune “show , don’t tell”: nu-mi spune ca esti inteligent, arata-mi o actiune prin care ai luat decizii corecte si cu rezultate bune si o sa inteleg singura ca esti inteligent.

 cea de-a treia regula care te ajuta sa nu -ti ratezi brandul personal oricit de manager ai fi este

3. iesi din zona de confort.

vorbeam mai devreme de statul in rind cu restul lumii si ca asta nu aduce progres, pentru ca daca nu iese nimeni din rind, nu o ia in fata, e stagnare. e la fel si cu propria persoana: daca ramii tot timpul in linia lucrurilor cu care te simti confortabil, nu progresezi.

de exemplu: mie nu-mi plac aparitiile publice. de niciun fel. nu ma simt confortabil cind ma aflu in fata multor oameni pe care nu-i cunosc si cu toate astea, ceea ce cititi vine dintr-o prezentare publica in fata a citorva zeci de oameni. in ziua respectiva, dupa aceasta prezentare , a trebuit sa merg la biblioteca nationala sa inminez un premiu la gala bun de tipar- gala care desemneaza cele mai bune carti ale anului, eu am facut parte din juriul care a desemnat cartile anului 2012.

pentru mine ziua aceea a fost un efort emotional imens (am slabit aproape 2 kg in acea zi) si singurul lucru care m-a motivat dimineata sa o iau la galop a fost faptul ca o sa treaca tot ceea ce aveam de facut si, a doua zi, urma sa imi petrec timpul la arenele progresul uitindu-ma la turneul de tenis brd nastase tiriac.

cum fac eu ca sa -mi depasesc limita de confort? ma intorc la exercitiul francezului consultant pentru europa fm, si ma gindesc ca angajat al cristinei bazavan “e bine pentru brandul ei sa fie acolo? are competente si o ajuta in business?” daca raspunsul la toate aceste intrebari e da, orice alta motivatie personala – de teama, oboseala, stress – intra in categoria mofturi. si merg mai departe stringind din pumni sau dinti:)

4. regula celor 2 aparitii publice

o parte din brandul personal e notorietatea si pe asta nu poti sa o obtii fara networking. fara sa iesi in lume.

eu de 12 ani functionez dupa regula celor 2 aparitii publice pe saptamina. 2 evenimente la care ies sau situatii (aparitii la tv sau in presa) prin care sa cunosc lumea si oamenii sa ma intilneasca. regula are si o anexa: evenimentele nu se reporteaza pentru saptamina urmatoare, adica daca ai marcat 3 evenimente publice intr-o saptamina nu inseamna ca in saptamina urmatoare poti sa mergi doar la unul.

nu vorbesc de evenimente mondene, nu merg deloc la asemenea evenimente; aparitii publice pot fi aparitii la tv, in presa, conferinte. sigur ca pe astea nu le obtineti din prima saptamina si ca inceputul e in hard way: imbracati frumos si iesit la evenimente la care sa cunosti lume din industria ta sa faci networking.

5. fii un role model.

ultima regula mi-e cea mai draga pentru ca e cea mai grea: nu pentru ca trebuie sa faci lucruri bune pe care trebuie sa le urmeze altii.nu e vorba despre asta.

cei mai multi dintre noi cred ca a fi un role model inseamna sa arati perfectiunea, reusitele, doar ca oamenii nu empatiteaza cu perfectiunea pentru ca ei stiu ca nu sunt perfecti.

perfectiunea e rece. imperfectiunile sunt calde si motivationale.

pentru mine, un manager care e role model stie sa lase garda jos sa spuna lucruri despre cind i-a fost greu ca sa-i motiveze pe ceilalti. sa-i faca pe ceilalti sa simta ca nu exista curaj, daca nu e insotit de frica, altfel ar fi o stare obisnuita de fapte. ca nu exista reusita, fara sa fi fost si un esec inainte.

tehnica de aici e ceea ce eu numesc “geamul” si este exact ce ati intilnit in minutele in care ati citit aceste rinduri: v-am spus din viata mea lucruri care au “dat din casa” lasind orgoliul la o parte, doar ca, desi vi se pare ca ati privit pe geam in casa mea, din ce va apropiati nu vedeti mai bine inauntru, ci propria reflexie pe “sticla”.

pentru ca am ales acele intimplari in care sa va recunoasteti cit mai multi.

bonus track

mai vreau sa va spun ceva pe care l-am invatat in 11 ani de manager pentru diferite companii: cind esti manager (esti liderul unui grup) oamenii pe care-i ai in grija se asteapta ca in situatii de criza, super solicitante emotional, sa gaseasca in tine un sprijin; sa fii acolo sa-i mingii pe cap si sa le dai aripi sa mearga mai departe.

doar ca in situatia aceea de criza si tu esti tot om, cu aceleasi nevoi de motivare externa ca sa poti sa mergi mai departe si e posibil ca pe scara ierarhica sa nu mai fie nimeni mai sus care sa-ti dea un imbold.

ca top manageri trebuie sa va asumati ca in situatii de criza puteti fi singuri emotional. (nu vorbesc de sprijinul familiei, ci de cel de la companie), ca middle management ar trebui sa va aduceti aminte de superior ca si el e om si ca are si el nevoie de incurajari. si-atunci, la brandul dvs personal o sa fie adaugat prin fapte, nu prin vorbe, spiritul de echipa, pe principiul show, don’t tell.

***

“daca o sa fim toti in rindul lumii, nu o sa ajungem niste oameni de rind?” . sa vedeti spectacolul de la Odeon. dupa mine, e o prostie sa vrei sa fii in rindul lumii, nu ajuta la nimic.

6563
george fluieranNea Gicu Fluieran – unul dintre cei doi mecanici de locomotive cu aburi din RO

Nea Gicu Fluieran – unul dintre cei doi mecanici de locomotive cu aburi din RO

Nea Gicu are regulile lui despre respect. Cind “face teren” -adica e pe peron intimpinind calatorii – poarta haina bleumarin cu epoleti arginii si chipiu. Cind sta in cabina,  isi schimba uniforma.

E al doilea om care mai are brevet sa conduca locomotivele cu aburi in Romania. Desi are 58 de ani si este de 6 ani la pensie, face naveta de la Rosiori de Vede pina la Bucuresti ca sa fie sef de locomotiva de fiecare data cind e nevoie.

De fiecare data cind Trenul Regal este scos in public.

***

Cind era mic George Fluieran voia sa se faca aviator.  I-au placut motoarele, dar nu i-a placut cartea. “Am baut calimara cu cerneala”, ride din cabina lui din Trenul Regal.

Cabina e chiar linga locomotiva, arata ca un mic living – cu mocheta rosie si o masa mare patrata in miloc. Doar ferestrele, largi, cu minere duble, care se vad printre draperiile din catifea rosie, iti dau indiciul ca ai fi intr-un tren.Uniforma cu epoletii arginitii e agatata de unul dintre minerele geamului si pluteste deasupra mesei.

Cit trenul e in statie, Nea Gicu fumeaza pe o canapea impreuna cu prietenul si colegul lui, Adrian Ciobanescu, celalalt roman care stie sa conduca o locomotiva cu aburi si care e in activitate.

Asezati unul linga altul par un fel de personaje de comedie: nea Gicu e subtire ca un fir si foarte agil, cu mustata rasfrinta ca-n filmele cu jandarmii lui Funes;  Adrian, desi mult mai tinar, e solid si greoi. De asta si cind pregatesc locomotiva Nea Gicu face unele dintre lucrurile pe care ar fi trebuit sa le faca Adrian.

Intra prin patratul cu laturile de 30 cm ca sa verifice pina sus daca totul e bine in cuva in care vor pune carbunii. E o tehnica pe care si-a rafinat-o de-a lungul anilor: “intri cu picioarele in fata, te prinzi cu mina stinga de partea de sus, te ridici si verifici peste tot”

Vrea sa-l lase pe Adrian in locul lui cind n-o sa mai munceasca pe locomotiva, asa ca l-a trimis la scoala de mecanici. In trei luni va deveni egalul lui.

***

George Fluieran a ajuns vedeta ca mecanic pe locomotiva Trenului Regal: a parut in aproape 20 de filme, are un autograf de la Francis Ford Coppola si e la curent cu muzica rock – trenul lui a aparut in multe dintre videoclipurile rockerilor din tarile vecine.

La prima filmare (era un film italian pe care l-a vazut apoi pe Youtube) a fost surprins cit de mult stau actorii pe o secventa, dar l-a fascinat si ca filmarea nu era cronologica. Acum e obisnuit cu munca de actor si stie inclusiv termenii tehnici: “figuratia speciala” inseamna bani in plus pentru el pentru ca nu doar conduce locomotiva, ci si apare in film.

I-a cunoscut pe Principesa Margareta si pe Principele Radu si-a fost impresionat de naturaletea lor “Ne-au invitat in living, ne-au servit cu un paharel de vin si niste gustari: pe noi, oamenii de la locomotiva si ne-au multumit ca i-am dus la Alba Iulia, la o aniversare”. N-a avut emotii “ce nu sunt si ei oameni, chiar daca sunt Regi?”

Cum l-a cunoscut si pe nepotul industriasului resitean Max Auschnit, cel care a fost actionarul fabricii de locomotive de la Resita in perioada interbelica. Fiul, Steven Auschnit, are 92 de ani si-a fost anul trecut la Resita la aniversarea a 140 de ani de la deschiderea fabricii. Steven n-a vrut sa stea cu oficialii, nu l-a interesat nici presa, nici deputatii. A venit la ei in locomotiva, a cerut voie sa bage carbuni, sa traga semnalul de pornire si, dupa ce toata ceremonia s-a incheiat, n-a plecat cu restul lumii. “A venit sa-si ia la revedere de la baietii lui, cum ne-a zis. Ne-a respectat, iar la citeva luni ne-a trimis din America fotografiile pe care le-a facut cu noi.”

Fiecare a avut fotografia lui, in plicul lui si un mesaj pe spatele ei “O calatorie indepartata care a meritat fiecare secunda”.

***

Sa fii mecanic pe locomotiva trenului cu aburi e o treaba foarte barbateasca. Pentru un drum bagi la lopata si 7 tone de carbuni, n-ai timp sa te odihnesti sau sa respiri. Dar chiar si-asa, in locomotiva lucrurile se intimpla ca intr-o familie: specialitatea casei e friptura la lopata.

“Se spala lopata de praful de carbune, se baga in foc sa se dezinfecteze. Se mai spala o data, se baga din nou in foc. Se pune bucata de carne pe ea, se baga in foc, se perpeleste si se maninca cu pofta.” Sau ouale coapte pe corpul central al locomotivei.

Mecanicii locomotivelor cu aburi participa la concursuri internationale de abilitati. Nea Gicu si Adrian au iesit anul trecut pe locul 2 la un concurs la Budapesta. Printre probe: cum sa mergi cu o cutie de bere asezata pe osia din spatele trenului fara sa o versi pe o distanta de 500 de metri.

“Le-am facut asta si granicerilor cind ne-am intors in tara si au uitat sa ne mai ceara pasapoartele”, ride Nea Gicu.

Pastreaza multe momente in minte din cei 40 de ani de CFR . Ca acela cind o doamna a inchiriat Trenul Regal ca sa-i faca o surpriza sotului ei colectionar de mini locomotive cu aburi. “L-a adus pina in gara Baneasa, i-a zis surprinsa’vai e Trenul Regal aici, hai sa intram sa ne uitam si noi’ si cind a intrat in salon erau toti prietenii lui: la muuuulti ani!. foarte frumos a fost.”

Sau ca in situatiile in care s-au sinucis in fata lui oamenii pe sina de cale ferata. Are 3 asemenea experiente in 40 de ani de mecanic de locomotiva.

“Dupa prima n-am putut sa dorm doua nopti. O si cunosteam pe femeia care se aruncase in fata trenului, ma lua tremuratul numai cind treceam pe linga locul ei de munca”

Apoi a invatat sa-si spuna ca sina de cale ferata nu e un drum, oamenii nu ajung acolo din greseala. A gasit explicatii tehnice pentru fiecare dintre situatii, explicatii care arata ca el nu putea face mai mult. “Un marfar se opreste la 900 de metri dupa ce ai pus frina, un tren de persoane la 800 de metri. Daca e la 2 metri in fata mea sau daca e la 100 de metri, eu nu mai am ce sa fac. Nu mai am.”

Ca mecanic de locomotiva, lucrurile cu care ramii dupa anii de munca sint cele pe care la cauta toti. Respectul. Validarea. Intimplarile care arata iubirea. Si cele in care, asa ca Nea Gicu, te intilnesti cu moartea.

 

5158
calatordragoste de tata

dragoste de tata

aseara, dupa calatoria cu Trenul Regal pina la Sinaia si retur

 

m-am suit in taxiul lui in Piata Victoriei. i-am zis adresa si nici n-a ridicat ochii din aparatul pe care-l tinea in stinga sus, agatzat de coltul capotei. pentru o fractiune de secunda am crezut ca acolo e GPS-ul si m-am incruntat in gind “alt taximetrist care nu stie drumul de la victoriei pina la universitate?”, dupa care am auzit zgomotul pe care-l facea aparatul.

piuitul unui joc. aparatul era un telefon si pe ecranul lui era un maimutzoi care piuia cind primea niste bilutze rosii drept hrana.

soferul avea peste 30 de ani, era imbracat intr-un tricou verde, uni, si jeans. in masina nu era nicio jucarie de plus, nicio cruciulitza. totul era curat si decent.

– va jucati?, am intrebat cind inca mai stateam in statie si nu plecasem, desi eram in masina de citeva secunde bune.

– da, ca plinge asta micu. moare daca nu-l hranesc.

– moare? e un joc din ala in care cresteti un animal virtual?

– da, si-am avut treaba toata ziua, el a mai piuit si n-am avut timp sa-i acord atentie. acum imi arata ca are si temperatura, uite aici termometru, si trebuie sa-i dau o solutie sa se faca bine.

a pornit masina si, la fiecare stop, a continuat sa ii acorde atentie maimutzoiului care arata ca o gilma cu fes, portocalie cu niste ochi mari si rotunzi, negri, in timp ce-mi explica:

– e jocul fiului meu. cum ajung acasa imi ia telefonul si se duce in camera sa aiba grija de el. daca sunt plecat de dimineata cu masina, am nevoie de telefon ca primesc comenzi printr-o aplicatie, dar e si PUK care vrea ceva.

– si-l are de multa vreme?

– de 6 luni. in joc are deja 55 de ani.

– si-l hraniti in fiecare zi?

– da, si de 2-3 ori pe zi. mai trebuie sa te si joci cu el ca uneori ii stingi lumina si nu vrea sa se culce. ce sa fac, e jocul copilului. ar suferi daca ar pati ceva PUK.

***

un tata care invata iubirea virtuala pentru ca-si iubeste mult fiul.

 

2092
logo campanieIn lumea adevaratilor invingatori

In lumea adevaratilor invingatori

ne luam energia din validarile celorlalti: un bravo spus de la un superior ierarhic sau de la un prieten in care avem incredere, o imbratisare in familie, un premiu pentru efortul care e deja cu impact public.

victoriile noastre personale sunt ca la un concurs cu jaloane: daca te incadrezi in standardele de timp si miscare (trebuie sa ai casa, masina , copil, familie in timing corect) si exersam partile tehnice cu religiozitate ca sa terminam competitia decent.

***

mie nu-mi plac invingatorii astia. nu sunt nici buni, nici rai. le respect efortul, dar nu-mi plac. nu (mai) vreau sa fac parte din echipa lor, cu orice risc.

pentru mine, adevaratii invingatori sunt cei care se lupta sa cistige razboaiele cu mintea si trupul lor, oamenii care nu se lasa.

oamenii care traiesc intr-o lume a victoriilor precum Guliver in tara uriasilor. tot ceea ce pare minuscul pentru ceilalti e urias pentru ei, si stiu sa se bucure de ce li se intimpla.

***

imi pare rau sa va anunt dar, chiar daca vi se pare ca va recunoasteti in textul asta, nu e despre voi. foarte putini dintre cei care cititi aceste rinduri stiti cu adevarat ce inseamna bucuria de a da la cos, intr-un meci de baschet, asezat intr-un scaun cu rotile. sau – cum am vazut anul trecut la Jocurile Paralimpice si mi s-a parut cel mai emotionant, suprauman si puternic lucru pe care l-am trait vreodata –  sa bati recorduri de inot viteza cind n-ai nici miini si nici picioare.

(va rog tare sa cititi aici despre cum s-au vazut Paralimpicele , de la fata locului, de la Londra)

unii dintre cei mai adevarati invingatori  sunt copiii aceia minunati care se inscriu in competitiile paralimpice. care merg la concurs stiind ca vor fi validati nu doar in interiorul gastii/ familiei lor ci pentru ca au facut ceva special, in conditiile in care ei simt ca nu pot face lucruri ca toti ceilalti. (da, stiu, “adevarat” n-are grad de comparatie, dar vreau eu sa aiba acum)

***

sunt onorata sa va anunt ca Comitetul National Paralimpic  si Olympus, unul dintre cei mai mari jucatori de pe piata romaneasca de lactate, lanseaza campania naționala “Sustinem adevaratii invingatori”, prin care sportivii cu dizabilitati sunt sprijiniti activ si pe termen lung in lupta pentru victorii, pe drumul lor către Rio de Janeiro, unde vor avea loc Jocurile Paralimpice din 2016.

am fost acolo de la primul moment al colaborarii Olympus cu paralimpicii si sunt foarte bucuroasa ca vor sa-i ajute pe in continuare.

saptamina trecuta au fost  Cupa Danubius  dedicata sportivilor cu dizabilitati locomotorii si Campionatul National de Powerlifting ( la Galati, 18-20 aprilie) dar si Campionatul National de Popice pentru Nevazatori ( la Cinciș, Hunedoara,  20-21 aprilie)

am sa va arat curind fotografii de acolo si am sa va fac cunostinta cu cistigatorii.

si am sa va anunt care sunt competitiile viitoare ca sa mergeti sa-i aplaudati pe copii. sa nu ziceti ca mergeti pentru ei, o sa mergeti de fapt pt voi: pentru ca dupa ce ii vedeti pe copiii aceia cum se bucura de micile lor victorii, dar si ce eforturi uriase fac pentru actiuni pe care voi le considerati naturale, o sa va reasezati scala victoriilor.

si s-ar putea sa nu va mai pese foarte tare de concursul cu jaloane.

1681
lime cafealime & coffee – aromele mele fetish

lime & coffee – aromele mele fetish

imi place foarte mult parfumul fructului de lime, cum imi place si mirosul cafelei.

am invatat chiar sa le combin – in directia cafea si citrice , cu anumite cafele: ethiopia sidamo (pe care o gaseati la starbucks, nu se mai fabrica) in combinatie cu portocala sau mandarina e la un pas de raiul aromelor si gusturilor

daca as fi in stare, as face un parfum din lime si cafea, o anume aroma de cafea.

mai trisez primavara si vara cu picaturi de lime plasate strategic in locul parfumului, dar n-am gasit inca un parfum care sa le combine pe amindoua.

(stiu hermes a scos orange verte un parfum unisex, il am si pe ala, dar …. nu e chiar pe gustul meu)

*

parfumul meu – histoires de parfum 1969 – e si el un amestec de cafea cu fructe (piersica) dar si cu ciocolata si mosc. e un parfum gurmand si foarte senzual. (zic de el pentru ca nu-l gasiti in magazinele obisnuite si nici nu e foarte ieftin, deci n-o sa fie foarte multa lume care sa si-l cumpere:) )

***

zilele astea am descoperit o aroma de cafea care ma bintuie. de asta si scriu acum despre aceste arome. (cind sunt departe de casa si la hotel e o cafea nashpa)

la  aniversarea de 75 de ani a Nescafe (tocmai s-a implinit), compania a lansat un pachet cu cana roshie emblema si un extract de cafea pura. ei bine, aceasta cafea – robusta, foarte bine prajita – miroase dumnezeieste.

nu stiu daca e in magazine acest pachet special – eu l-am primit cadou – dar daca il gasiti, va rog va rog va rog luati-l. miroase cafeaua aia incredibil.

atit de frumos miroase incit pentru prima data m-am gindit sa n-o mai beau, ci sa o folosesc strategic facindu-mi scrub cu ea pe piele, poate ramine pe corpul meu.

***

altfel, pentru ca am fost unul dintre norocosii care au ajuns in viata asta fix in cuibul Nestle, stiu cum a aparut Nescafe-ul: cafeaua instant a fost facuta pe acelasi principiu ca laptele praf si a fost o rugaminte expresa pentru a ajuta cu depozite de cafea – intr-o forma usor de transportat si care sa poata fi depozitata cit mai mult – pentru soldatii americani in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

 

2945
canutesuper s!mpa: hainute pentru canute

super s!mpa: hainute pentru canute

mai simpatic de atit nu se poate
ca sa nu va deranjeze cana fierbinte de ceai, ii faceti o hainutza tricotata.

iata pas cu pas cum se face.
(imi si imaginez canutele din dimineata Craciunului cu hainute alb cu roshu si nasturasi verzi:) )

ideea e de aici.

1736
menage-a-troismenage a trois: Bonnie & Clyde de Mangalia

menage a trois: Bonnie & Clyde de Mangalia

aseara, intr-o circiuma din Mangalia

de cind au intrat am stiut ca e ceva gresit cu ei.

ea, inalta, subtire, imbracata cu jeans albastru inchis si o bluza de trening mov cu dungi negre pe brate si-o inscriptie ADIDAS, cu o fata rotunda care o facea sa para plinuta in ciuda trupului filiform, cu ochii mici si rotunzi, cu ploapele asa de apropiate ca abia se vedeau ochii albastri. nu parea sa aiba mai mult de 18-19 ani.

il tinea de mina pe unul dintre barbati. cit ea de inalt, slab, cu ochelari ingusti si lentile groase, cu un pulovar maro, cu fermoar, tricotat cu modele care aminteau de ski. roshu la fata, alb la par, cam la 40 de ani.

trupul ei spunea ca nu barbatul acesta o intereseaza, ci celalat. la 20 si putin de ani, si el cu o bluza de trening verde, dar jeans roshu si incaltaminte Puma – cu plasa deasupra labei piciorului, unde se leaga sireturile.

s-au asezat la o masa si-au facut semn chelneritei ca vor meniurile. fata a continuat sa-l tina de mina pe barbatul mai in virsta, dar – pe sub masa – piciorul ei sting s-a lipit de cel al tinarului.
prin semne – cu gesturi ample si miriit in loc de orice cuvint- i-a explicat barbatului in virsta ca vrea ceva din geanta lui. el a zimbit si a scos tableta cu o singura mina (cealalta avea degetele impletite cu ale ei), iar fata s-a desprins si-a inceput sa se joace ceva.

“o sa mergem la mama ei, are nevoie de semnatura”, a spus tinarul.
“merg si eu?”, a intrebat celalalt
“sigur, daca vrei poti sa mergi si tu. apoi vizitam imprejurimile. mergem si la constanta.”

vorbeau in engleza – cel batrin cu un accent impecabil britanic, tinarul intr-o engleza aproximativa cu accent rusesc. din cind in cind virstnicul se uita la ce face fata in jocul de pe tableta – “mmmmm”, zicea cu autoritate si dadea din cap a negatie cind ea gresea tactica.

au mai facut o data semn chelneritei ca vor meniurile si cum aceasta nu parea interesata, desi in circiuma nu era prea multa lume, virstnicul s-a ridicat de la masa. cind a iesit din camera mare, pe holul dinspre toaleta, la masa cei doi s-au imbratisat si au inceput sa se sarute. cald, asezat, asumat, cu placere. ca doi oameni care se stiu de multa vreme si se bucura de ei.

i-a intrerupt un sunet de telefon – o manea stridenta – si fata a scos din rucsacul ei un iPhone.

“da, mama, vin la tine, mai am putin si ajung. … da, ma ia matusa Elena in spatiu, dar am nevoie de semnatura ta ca sa pot sa-mi fac buletin de Bucuresti.”

in partea cealalta a telefonului era o serie de ingrijorari din partea mamei, asa ca fata a dat aparatul de-o parte si l-a certat pe baiat care se juca cu tableta

“lasa-mi tableta in pace”
“nu e a ta”
“e ca si cum ar fi a mea”, a ris ea complice… si-a continuat in telefon “da mama, ajungem intr-o ora la tine, mincam ceva si venim.”

englezul s-a intors de la baie, i-a prins din nou degetele in causul palmei, iar ea a continuat sa vorbeasca la telefon, uitindu-se la mina care parea ca nu-i mai apartine.
“mama stii ce ceas frumos am?”

de la incheietura miini drepte se zarea un ceas barbatesc, mecanic, cu curea de piele.

apoi a venit chelnerita, englezului i-au comandat o saramura de peste, ea si-a luat un tiramisu si-o Coca Cola, iar tinarul o Timisoreana.

***
Bonnie & Clyde de Mangalia. raufacatori din dragoste.

2771
Autor Doina LevintzaSa mergem la targ…uri

Sa mergem la targ…uri

text de Noemi Revnic

In acest weekend avem doua targuri simpatice si care sunt deja o traditie printre elegantele care evita uniformele.
Targul AUTOR, sambata si duminica, 20-21 aprilie, la Sala Dalles, cu orar intre 11:00 si 20:00. Anul acesta Doina Levintza este invitata de onoare si curatoare a accesoriilor preferate din cadrul targului, care vor purta eticheta “Recomandat de Doina Levintza”.

Cel de al doilea targ este The ONE Scisors Day, tinut la The Ark, in data de 20 aprilie (sambata), intre orele10:00 si 20:00. Printre participanti (ii enumar pe cei care imi plac mie), va veti intalni cu Aerwear, BCBGmaxazria, Brands & Gangs, BoConcept, Boots, Depot 96, Marionnaud, Melkior, Micrigold, Molecule-F.com (Adelina Ivan, Keszeg Agnes, Bold, Emotii florale, Fe[male], George Neagu, Ludique, Maria Marinescu, Mirela Diaconu, Murmur, Oana Vasiloiu, Raluca Mihalceanu, Sandra Galan), Musette, Nissa, Oxette, Petit’s, PNK Casual, Stefanel, Venera Arapu. Pe restul va lasi sa ii descoperiti singuri.

Un weekend minunat si cumparaturi placute!

Pe curand!

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

1508
Prada_Donna_ADV_SS_2539701aPrada Journal project -Ochii vostri cum filtreaza realitatea?

Prada Journal project -Ochii vostri cum filtreaza realitatea?

Pentru că moda este ceva mai mult decât haine scumpe, genţi frumoase şi pantofi pretenţioşi.

Pentru că, în modă (şi în orice), viziunea, creativitatea şi inteligenţa fac istorie.

Şi pentru că Miuccia Prada ştie asta, casa de modă care îi poartă numele a lansat, împreună cu editura Giangiocomo Feltrinelli Editore, un concurs internaţional de eseuri pentru a descoperi noi minţi talentate.

Conceptul din spatele concursului: “the label’s curiosity to explore innovative languages by means of forms of expression leading to the written word; inspired by the metaphor of prescription glasses – as a tool through which to see and investigate new creative worlds, and enhance the individual interpretation of reality.”

Cei de la Prada adaugă: “By using the metaphor of prescription glasses, Prada enters a world made of written words, rather than spoken, thus launching a challenge to explore and enhance the individual interpretation of reality. Optical eyewear [has] become an opportunity and a tool to investigate diverse creative worlds: a preferred channel and a window on our world, and — why not — on new potential worlds.”

Întrebarea la care trebuie să răspundă participanţii: ”What are the realities that our eyes give back to us? And how are these realities filtered through lenses?”

Lucrările trebuie să cuprindă între 4000 şi 8000 de cuvinte şi pot fi încărcate până pe 18 iunie 2013 pe aceasta pagina . Câştigătorul va fi anunţat pe 31 decembrie 2013, premiul său va fi suma de 5000 de euro, iar eseul său va fi publicat într-un digital book disponibil pe website-ul Prada.

Pentru mai multe detalii puteti merge aici 


Text de Mihaela Simina, jurnalist,  masterand in Relatii Internationale, in cadrul Universitatii Bucuresti

2225
oja naturalaBEAUTY: Tu ce culoare porti astazi pe … unghii?

BEAUTY: Tu ce culoare porti astazi pe … unghii?

As incepe cu un experiment pe care l-am facut si care a durat nu mai mult de 1 luna. Pentru ca sunt adepta unei manichiuri impecabile, facuta acasa sau la salon, ojele erau cele care nu lipseau din trusa de cosmetice. Dar asta pana la un moment dat cand unghiile mi-au devenit casante, fragile, se exfoliau rau si se rupeau foarte repede.

Reactia imediata a fost sa caut sa vad care ar fi cauza (am pus acest lucru si pe o posibila lipsa de calciu dar nu s-a confirmat) si m-am interesat ce se “gaseste” in compozitia unei oje. Si as incepe cu … formaldehide, toluen, camfor si ftalati … ingrediente care determina in timp alergii si iritatii ale pielii si care afecteaza structura unghiei. In acel moment am decis sa nu mai folosesc acest gen de produse dar totul a tinut doar o luna.

Stiu ca tineti la nuantele superbe de oja, lac de unghii, dar pentru a nu trece prin ce am trecut si eu aflati ca exista variante de oje naturale, oje bio  care nu contin acele ingrediente care patrund si afecteaza structura unghiei si in timp apar probleme…Si nu trebuie sa renuntati la nuantele superbe pentru ca ojele bio au de la cele mai calde culori la cele mai indraznete, sunt culori care rezista pe unghii si arata foarte bine.

Cei din Germania, mai exact Benecos, au lansat anul acesta o colectie vibranta de culori dedicate primaverii si verii 2013. Nuante pastel, nuante de roz pana la culori vibrante, puternice. Va invit sa le decoperiti in magazinul online Seebio.ro in categoria Oja Bio  si sa alegeti sa imbinati frumosul cu tot ceea ce e sanatos.

Un week-end frumos sa aveti.

**

Mihaela Dumitrescu este creatoarea shop-ului on line Seebio, cu cea mai mare diversitate de produse cosmetice bio dintre shop-urile romanesti, toate certificate international

1867
360ambasador de brand pentru zorilestore.ro

ambasador de brand pentru zorilestore.ro

se vorbeste tot mai des in conferintele – de la noi si din lume – despre o tendinta de comunicare in social media: ambasadorul de brand.

e normala tendinta asta: cind ai identificat reprezentatul social media care are afinitatea cea mai mare cu publicul pe care-l tintesti, e bine sa poti sa creezi impreuna cu el experiente relevante pentru public.

se intimpla si la noi, chiar si eu ma aflu – impreuna cu Cristi Manafu –  in mijlocul unui asemenea proiect, numit Pe scaunul din stinga, care mixam stilul nostru de viata cu experienta pe care o avem in compania unor branduri diferite de masini ( toate distribuite in Romania de  Porsche Inter Auto Romania – Skoda, Volkswagen, SEAT, Audi, Porsche, Bentley si Lamborghini)

de citeva zile este in online un concurs inedit pentru desemnarea unui ambasador de brand pentru zorilestore.ro.

prin intermediul Bogal Initiative, bloggeri care cred ca se potrivesc cu produsele pe care le comercializeaza zorilestore.ro (echipamente sportive sau de strada pentru persoane care obisnuiesc sa se imbrace casual sport) au fost invitati sa se inscrie intr-o competitie: primesc un produs spre testare, sunt invitati la citeva experiente speciale in tara, scriu un articol si sunt supusi evaluarii unui juriu.

*

din juriul asta fac parte si eu si simt nevoia sa va spun care sunt criteriile dupa care voi evalua (sunt peste 300 de inscrieri):

(ceilalti jurati sunt Manafu – www.manafu.ro, Costin Cocioaba – www.refresh.ro , Alex Negrea – http://alexandrunegrea.ro/ )

– implicarea dincolo de articolul pe care-l scrieti (promovarea in social media, alte solutii creative)

– modul creativ in care aratati ca stilul vostru de viata este potrivit cu produsele pe care le promoveaza zorilestore.ro (forma si continutul articolului de pe blog)

 

e o ocazie minunata de a experimenta cum este sa te pui in pielea agentiei/clientului si sa incerci sa-l promovezi creativ, aplicat pe stilul tau de viata. cind inveti asta, jumatate din business-ul de pro- blogger (adica bloggerul care traieste din banii pe care-i face in online) e rezolvat.

cealalalta jumatate se rezolva cu disciplina si perseverenta. si content bun.

succes.

 

 

 

 

1718

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!