Category : diverse

Hillary-Clintonoamenii nu-s de fier

oamenii nu-s de fier

in octombrie anul trecut, Time avea un cover story despre Hillary Clinton din care intelegeai programul ei infernal ( in aceeasi zi parcurgea ambele coaste ale americii si avea intilniri de care depindeau milioane de oameni, iar intre ele stabilea detalii care fac ordine in zonele de conflict ale lumii).

era cumplit programul ei.

imi aduc aminte ca am remarcat asta si cind i-am citit biografia, scrisa de unul dintre jurnalistii care au dezvaluit cazul Watergate, Carl Bernstein…

***

azi la stiri am aflat ca Hillary Clinton e in spital pentru ca are un cheag vascular care ii pune in pericol viata. a lesinat in urma cu citeva saptamini si, peste doar citeva zile, a anuntat ca se retrage din functia de secretar de stat pentru ca vrea sa se relaxeze si sa aiba viata privata.

***

era o fotografie in Time anul trecut care mi s-a parut geniala. intr-un avion militar, Hillary Clinton la masa cu un teanc de hirtii in fata , cu telefonul dind un sms, iar in spatele ei o armata de oameni care forfoteau cu diverse treburi.

vorbea despre organizarea ei, despre disciplina si despre ritmul cumplit in care traia.

***

si uite asa, dintr-o stire care e aproape banala  descopar inca o data ca oamenii nu-s de fier. si ca orice efort major, orice lucru care  pare imposibil de realizat de muritorii de rind isi ia pretul lui din corpul si mintea celui care l-a dovedit.

2250
boxing_glovesbox si vorbe de tinut minte

box si vorbe de tinut minte

 

It’s good to know how to read, but it’s dangerous to know how to read and not how to interpret what you’re reading.

cine credeti ca a zis asta?

mike tyson .

si daca va minunati, uite inca doua vorbe memorabile spuse de el…

As long as we persevere and endure, we can get anything we want.

I don’t react to a tragic happening any more. I took so many bad things as a kid and some people think I don’t care about anything. It’s just too hard for me to get emotional. I can’t cry no more.

 

***

si doua de la tatal tuturor in box, Muhammad Ali

At home I am a nice guy: but I don’t want the world to know. Humble people, I’ve found, don’t get very far.

My way of joking is to tell the truth. That’s the funniest joke in the world.

 

cum am mai spus, ma documentez pentru un articol, de aici interesul meu pt lumea boxului. in locul printeselor si povestilor siropoase de la tv din perioada asta, citesc lucruri despre marii campioni din box. mult mai interesant:)

2187
fricafight the fear

fight the fear

ne petrecem o multime de timp ca sa invatam sa ne invingem fricile.

 

frica de X lucru/om/fapta e, la inceput, in mintea noastra un obstacol greu de trecut. ne motivam (sau ne motiveaza altii), invatam (sau ne invata altii) si progresam zilnic cite putin in pregatirea pentru competitia in care trebuie sa ne confruntam (pentru ca, nu e cale de scapare, ne vom confrunta in cele din urma); ca un antrenament de sportiv. cu perseverenta.

 

cind ajungem fata in fata cu EA, ca intr-un ring, incepe lupta: da si ea, dam si noi.  ne lovim, ne ranim, dar daca suntem bine pregatiti (daca ne-am motivat si antrenat suficient) o invingem.

 

adrenalina pe care o emite corpul nostru la stress-ul de a ne fi aflat fata in fata cu frica, plus bucuria victoriei, dau un cocktail periculos.

unii oameni devin dependenti de senzatia asta. sunt dintre cei care-si duc corpul si mintea dincolo de ce credem noi ca e omenesc.

altii pierd lupta usor, le e greu sa tina in echilibru balanta pe care se afla si frica si curajul. si se intorc la antrenamente ca sa fie mai bine pregatiti la urmatoarea confruntare.

dar mai sunt si dintre cei care , dupa multe exercitii, cu o rigoare matematica uluitoare aseaza balanta intr-un echilibru perfect. dupa legi pe care nici nu stiu sa le explice au invatat sa puna in talerele balantei cantitati egale de efort, perseverenta, motivatie ca sa compenseze frica.

oamenii astia misca lumea.

***

citesc despre box, despre adrenalina performance-ului live (muzical, teatral, public speaking  etc), de aici aceste ginduri.

“fight the fear” suna mai bine in engleza decit in romana: sa invingi frica:)

2200
braince ar trebuie sa stie artistii despre anxietate :)

ce ar trebuie sa stie artistii despre anxietate :)

fac research pentru un articol si am ajuns la aceste lucruri, care-s utile de stiut nu doar pentru artisti timizi (n-am vazut artist mare care sa nu aiba emotii chiar si dupa ani buni de meserie), ci si pentru noi, muritorii de rind, care intram in panica din prea mult ego/ mindrie 🙂

adrenalina, anxietate si performance-ul live

Unfortunately human pride can be so strong that fear of public humiliation or disgrace often produces the same degree of emotional panic as meeting a tiger. The general name given for this kind of physical state is arousal. Long-term arousal can affect our physical health. It is called stress and is one of the most studied areas of psychology because it affects so many different people in so very different ways. Long-term stress suppresses the body’s immune system, makes us very jumpy and alert to potential threats. It also interferes with judgement so that we are less likely to make sensible, rational decisions or to appraise what is going on realistically. So what is anxiety or performance anxiety? How do we cope with it as performers and how can we help avoid anxiety? These are questions I will endeavour to answer in the course of this essay.

(…)

what is performance Anxiety? There are three qualities that a successful performer must have: a) a technical control of their instrument, b) good taste in using this technique musically and artistically and c) the courage to do this in front of an audience. There are few activities that can produce tension and anxiety as quickly and as thoroughly as performing in public.

Most performers have experienced performance anxiety in some form and to various degrees. This fear may be experienced while preparing for a performance, for days or even weeks before hand, and not just while performing. It can be experienced in the present (stage fright) as apprehension (fear of what could happen) and arousal (anticipation). Performance anxiety is no different from general anxiety. Feelings of fear and apprehension are accompanied by increased and prolonged physiological arousal. Severe anxiety is where the arousal is too high for optimal performance. This arousal may be normal and temporary, or abnormal and long lasting and symptoms can be cognitive, behavioural and physiological.

(…)
Cognitive symptoms of anxiety include fear of making mistakes and feelings of inadequacy and worrying about things happening. Behavioural symptoms are not being able to do things, which normally happen naturally.

de aici.

***

altfel, vorba poetului “privitor ca la teatru/ tu in lume sa te-nchipui/ joace unul si pe patru/ tu mereu ghici-vei chipu-i” 🙂

1731
tudor-turcu-x factorultimele 15 ore cu finalistii X Factor

ultimele 15 ore cu finalistii X Factor

duminica 23 decembrie, trei tineri s-au trezit cu gindul ca asta e cea mai importanta zi din viata lor. la miezul noptii unul dintre ei va cistiga mai multi bani decit cistiga unii intr-o viata.

e 10 dimineata si in casa in care au locuit concurentii X Factor Romania sezonul 2 e agitatie. Toti concurentii care au intrat in galele live au momentul lor in ultimul show si sunt prezenti la convocarea pentru repetitia zilei ca-n prima zi, ca si cum n-ar fi fost nicio eliminare.

Ioana Anuta (18 ani) sta in living alaturi de Natalia Salagean (25 de ani); prima o are alaturi pe Flavia (NordX), cea de-a doua pe Tudor Todut. Si Flavia si Tudor au parasit galele in urma cu citeva saptamini, asa ca momentele de asteptare de pe canapea au incarcaturi diferite: fetele finaliste cauta o alinare care sa le distraga atentia de la ce va urma, iar Flavia si Tudor vor sa se reimpregneze de energia casei care le-a lipsit cit au fost “afara”.

Celalalt finalist, Tudor Turcu (30 ani) e pe terasa, fumeaza alaturi de fetele de la RED.
Vine dupa o noapte in care a avut de infruntat o defectiune de la instalatia de caldura din camera lui si-a luat radiatoarele din sala de repetitii, dar e mai sanatos si mai sigur pe el ca inaintea oricarei alte gale (cind, fata in fata cu asteptarea verdictului, spunea ca ii este rau).

In microbuzul care-i duce la Castel Films unde urmeaza repetitia generala, cei trei se aseaza separat: Natalia cu Todut, in fata, pe scaunele din spatele soferului; Turcu la mijloc, linga Raduly, iar Ioana pe utimul rind, avind-o alaturi pe Flavia.

Le leaga multe: sunt in clasa a XII-a si se vor lupta in saptaminile urmatoare sa recupereze ce-au pierdut la scoala, amindoua vor sa faca actorie si vor veni la Bucuresti (Ioana de la Slatina, Flavia de la Satu Mare). Acum povestesc despre majorate aminate, despre lectii si, daca n-ai remarca imbracamintea Ioanei (pantofi cu toc, colanti cu tinte, bluza fara mineci, dar cu decolteu generos, plus geaca de piele cu tinte) in contrast cu zapada de afara, ai spune ca sunt doua liceence obisnuite. Ioana vrea insa ca pentru ultimele repetitii sa fie o aparitie sexy, asa ca s-a imbracat cum a crezut ea ca e mai bine. Seara, in gala, va fi imbracata de stilisti (echipa lui Catalin Enache).

Pe drum, Tudor Turcu vorbeste la telefon cu prietenii si rudele care vor fi acasa la el, la Medias, pentru transmisii live in timpul galei. Pe unii ii invita in clubul unde urmeaza sa cinte de Revelion, altora le da indicatii despre cum va fi show-ul.
“Nu, mai, acum mi-e bine, suntem pe drum catre studio. Atunci inainte ma apuca”, ii spune unui var care-l intreba daca ii mai e rau. Si cum varul intelege repede ca e in masina si cu alti concurenti, ii transmite salutari lui Todut cu care ar vrea sa bea o bere in Cluj.

Se fac aranjamentele viitoarei intilniri, in timp ce Todut ii imortalizeaza pe fiecare intr-un film realizat cu telefonul, intrebindu-i “ o sa va fie dor de mine?”

Natalia, linga el, e cea mai tacuta.

***

La 13.00 au terminat deja incalzirea vocala cu Crina Mardare; a fost special pentru cei trei finalisti, dar au stat si ceilalti in cabina concurentilor – unii au cintat, incalzindu-si vocea, altii nu. Un semn al disciplinei viitorilor artisti.

In studio au inceput sa vina juratii si prezentatorii. Ca de obicei, Cheloo e primul. Imbracat cu pantaloni lungi de culoare deschisa peste care are niste pantaloni negri trei sferturi, un tricoul negru cu trei capete de mort si o inscriptie cu alb – “Mortii ma-tii” -, plus o geaca neagra, groasa de iarna, are un look muult mai cool decit costumul negru pe care l-au obligat producatorii sa-l poarte in seara galei.

Razvan Simion e urmatorul. Poarta un fes cu un ciucure urias si pare ca e scos dintr-unul din rolurile pe care le interpreteaza de Craciun in Neata. Urmeaza Delia care are de cintat in show (va face un duet cu Tudor Turcu si-au repetat separat inainte), imbracata in negru si ea cu un fes de piticot in cap. Doar Bittman e in haine cu care ar merge pe strada fara sa fie remarcat; vine zimbitor, se saluta cu toti tehnicienii si se aseaza la masa juratilor pentru repetitia generala. Ultimul ajunge Dani Otil, dar asta nu e o problema pentru ca Razvan poate incepe repetitia fara el.

In gradene, cei trei finalisti s-au impartit in tabere: Natalia si Ioana stau una linga alta in primul rind, iar Ioana se sprijina, la propriu, din cind in cind, pe umarul Nataliei; Tudor Turcu e trei rinduri mai sus, singur, ascultind la casti muzica rock, cu volumul la maximum.

Elena Gheorghe (care va cinta cu Natalia) si Andrei Leonte, cistigatorul primului sezon X Factor (care va cinta cu Ioana) au venit si ei si stau cuminti in gradene.

– Baaai, ca n-ai dat si tu o bere pina acum, ride Razvan cind il vede pe Andrei Leonte.

– Pai daca nu-mi raspunzi la telefon?, se apara Andrei.

– Bine, nu mi-am luat nici banii pe pariul de anul trecut cind am zis ca o sa cistigi tu. Dar lasa ca l-am pierdut pe asta de anul asta, continua rizind Razvan.

– Si cine ai zis ca o sa cistige anul asta?, intervine ironic Nadir.

– Oooo, desigur, dumneavoastra, nimeni altul decit Nadir, vine replica prompta a lui Razvan.

***

E ora 16.00 si concurentii se impart intre a merge la cantina pentru prinz sau a se machia, coafa si pregati pentru gala.

Programul Ioanei, Nataliei si al lui Tudor e diferit de al celorlalti: au de facut un live pentru Observator, au de schimbat mai multe coafuri si costume. Merg mai intii la fitting (probeaza costumele din spectacol, se fac ultimele retusuri), apoi la masa. Toata echipa tehnica stie ca ei trebuie sa fie gata cu mai bine de o ora inainte de spectacol.

Dupa masa, in cabina concurentilor, Natalia repeta pentru ultima oara un colind din spectacol, avind-o pe Crina Mardare alaturi care-i ajusteaza modulatiile. Desi nu vorbeste despre asta, toata atitudinea Nataliei iti arata determinarea cu care-si joaca orice sansa pe care o mai are in concurs. Vine dupa o editie in care a fost la duel si, teoretic, nu e printre favoritii finalei mari: pentru locul 1 si 2.

Ioana face galagie pe holuri si spune ca tot ce vrea de la acest ultim show e sa se distreze; si-a atins obiectivul, a fost prezenta in fata telespectatorilor timp de 7 saptamini, in fiecare dintre galele live, a cistigat notorietatea pe care si-o dorea.

Tudor e zimbitor-increzator la coafor.

***

La 20.25 cind incepe show-ul nu mai au timp sa se gindesca la nimic altceva decit cintat, imbracat, refacut machiaj, schimbat coafura. Sunt intr-o alergare continua pentru ca in aparitiile lor sta intregul spectacol. In rarele momente de pauza (in momentele in care pe scena se afla invitatii speciali), fiecare sta cu sustinatorii lui: Tudor alaturi de baietii de la Station 4, Ioana cu Flavia si gasca NordX, Natalia cu Todut, Ioan Man si sora lui.

Putin dupa ora 22.30 primul vis se spulbera: Natalia iese din concurs si stie ca cei 200.000 de euro nu vor fi ai ei. Ramin Ioana si Turcu. Fiecare cinta o noua colinda si-l priveste pe celalalt de la marginea scenei in timp ce e in concurs. Apoi zimbitori – si cu juratii alaturi – isi asteapta verdictul.

La 0.20 numele cistigatorului X factor sezonul 2 e anuntat: Tudor Turcu.
Tudor pleaca in dreapta scenei, in partea opusa mentorului lui, se apleaca in genunchi si isi prinde capul ii miini. Vin ceilalti concurenti din culise care-l felicita si-l imbratiseaza.

In stinga scenei, Cheloo e felicitat de Bittman, Delia si o parte din concurenti. Turcu continua sa se bucure la mare distanta de el. Primeste cecul cu cei 200.000 de euro si, la mai bine de 10 minute de la anuntarea victoriei sale, isi aduce aminte sa-i stringa mina si sa-i multumeasca celui despre care spunea in declaratii ca ii e ca un frate sau ca tatal pe care nu l-a avut.
Cheloo ii stringe mina barbateste, il felicita si-l incurajeaza inca o data.

Cistigatorul X factor Sezonul 2 incheie show-ul cintind pentru ultima oara, concurentii fac o hora in jurul lui, printre confetii si stropi de sampanie.

In lateralul scenei, departe de camerele de luat vederi, Cheloo ii imbratiseaza pe Razvan si Dani si le multumeste pentru colaborare. Mai devreme trecuse pe la membrii tehnici al echipei si le daruise cite un CD cu albumul de care se simte atit de apropiat incit si-a cumparat tot returul de la GSP, publicatia cu care l-a lansat: CELCAREURASTE.

***

Aproape de ora 1.00, la mai bine de un sfert de ora de la iesirea din direct, cistigatorul Tudor Turcu inca acorda interviuri, da autografe. Ioana si Natalia sunt felicitate de sustinatorii lor din sala, baietii de la Station 4 sunt vinati de pustoaice, Raduly e mai vesel si mai sociabil ca niciodata (are deja concerte la Sfintu Gheorghe), la fel si Tudor Todut (care in ultima saptamina din an cinta in fiecare seara in alt club), Laurentiu din trupa 2B e nostalgic, fetele de la RED sunt – ca de obicei – galagioase, Iulia e discreta printre ei, Man si Udila beau sampanie.

Acestea sunt ultimele lor momente pe scena X factor; citeva zile vor mai trai cu amintirea adrenalinei pe care le-a adus-o un show live saptaminal, apoi vor realiza ca, de fapt, cistigator a 200.000 de euro sau nu, nu s-a schimbat nimic pe “dinauntrul” lor si in viata lor. In esenta ei.

Vor realiza ca nu-i mai recunoaste nimeni pe strada,vor trece prin depresii, vor da vina pentru nereusitele lor pe sistem, pe tara, pe soarta, pe orice altceva decit pe ei.

Si abia atunci, daca vor dori sa faca pe bune cariera in muzica, vor trebui sa-si aduca aminte lucrurile pe care le-au vazut la mentorii lor: disciplina/militaria si determinarea lui Cheloo (care l-au adus unde este fara sa aiba niciun sprijin in industrie), deschiderea, volubilitatea si curiozitatea activa a Deliei (care o fac sa incerce sa invete ceva nou tot timpul – de la dansurile baletului pina la limbajul rapperilor), eleganta si diplomatia lui Bittman (care poate spune cele mai dure lucruri, zimbindu-ti politicos).

Deocamdata concurentii X Factor simt inca adrenalina prin vene.

P.S. Sunt gata sa pun pariu ca dintre toti cei care au fost in acest sezon de X factor, doar despre maxim doua nume vom mai auzi peste citiva ani; si printre ele nu e numele cistigatorului.
N-are legatura cu talentul, ci cu aluatul din care sunt facuti.

2876
urareit’s about presence, not presents

it’s about presence, not presents

In loc de urari cu sarbatori bla bla…

 

americanii au o vorba “iti about presence, not presents” ; va doresc sarbatori (si un an intreg) in care sa va aduceti aminte de vorba asta.

sa fiti onesti cu voi insiva. sa faceti doar lucrurile in care credeti. si sa SIMTITI.

am mai spus-o, de la minutul 6.50 in clipul asta, se simte omul, ala care nu e doar in astisti, ci si in noi:)

P.S. la anul, ati putea cauta sa cititi textul lui sarah kane , purificare, e acolo replica asta “daca nu simti, n-are niciun rost” 🙂 )

2754
peronice am facut in 2012

ce am facut in 2012

2012 a fost un an in care am alergat mult, la propriu. iata un scurt bilant

ianuarie am inceput anul la new york, unde l-am cunoscut pe Steve McCurry, fotograful cunoscut pentru “fata Afgana” si-am facut un interviu cu el; m-am bucurat ca a cistigat Andrei Leonte primul X Factor din RO (ce nebunie a fost prin gasca mea cu asta); am facut parte din juriul care a stabilit cel mai bun reporter european al anului si am votat pentru most dateable bloggers.

 

In februarie, m-am si intilnit cu cel pe care l-am votat, Andi Moisescu, pentru ca am prezentat impreuna ceremonia care-i premia pe cistigatori. am fost, la invitatia lui Vlad Petreanu, sa le povestesc unor pusti simpatici de liceu cum, daca vrei cu adevarat sa reusesti – in blogging sau altceva – trebuie sa muncesti sustinut. Apoi am lansat Zonga – o aplicatie de muzici care e o amenintare serioasa pentru radiouri, am fost in culisele Cirque du Soleil si-am provocat oamenii din internet sa-si arate obiectele care le aduc confortul. (colectia impresionanta aici)

in martie am fost la NexT si-am facut cursuri de scenaristica (aici prima mea secventa scrisa pentru un scenariu:) ), l-am reintilnit pe Radu Mihaileanu si am vazut bucuria lui de film, Izvorul femeilor si-am dat o fuga la Barcelona la invitatia Nokia cu 4 fete simpatice ( Miruna Siminel, Cristina Chipurici si Denisa Birgau)

 

in aprilie am fost in culisele de la Te cunosc de undeva si-am descoperit-o pe doamna Gigi, unul dintre cele mai spectaculoase personaje din istoria televiziunii noastre. am vorbit la Women on web, am ajuns pina la Ibiza la lansarea uneia dintre cele mai dragalase masini: Twizy ; am obtinut acces in spatele tejghelei la McDonald’s si-am stat trei zile printre cei care lucreaza acolo ; am intrat in campania internationala Live Inspire Intessa San Paolo (pe care peste o luna si putin am si cistigat-o); am fost la repetitii Vama si am asistat cind compuneau un cintecel pentru noul album, 2012. erau cit pe ce sa-l porecleasca, in faza de lucru, “bazavan”; am dat o fuga pina la Milano la lansarea noului Ford Kuga si la tirgul de design

in mai am vorbit la 11even- la cluj – despre curaj si oamenii care m-au inspirat in viata, am fost in cea mai tare (si mai premiata, la nivel international) aventura : Siemens Race. am iesit pe locul 3 cu colega Cristina Chipurici, dar ne-am distrat f f tare cu toata gasca. cind m-am intors am incheiat colaborarea cu Ca-n filme (Digi 24) , am fost pe coperta revistei Biz intr-un proiect multimedia, prima coperta care beneficia de tehnologia Aurasma.

in iunie am participat la un proiect genial, Collaborationi Peroni si-am fost martora (ca nu pot zice ca am creat alaturi de ea) cum Ana Wagner a creat o super decoratiune pentru o cina minunata, l-am convins pe Mihai Bendeac sa se arate lumii asa cum nu-l stie, fara glume, fara risete, concentrat pe tehnica meseriei lui. (un interviu de care sunt mindra), am iesit in strada pentru ICR, am vazut-o la doi pasi de mine pe Geraldine Chaplin la TIFF, am tinut un seminar despre branding personal pentru actorii tineri la TIFF si m-am reintilnit cu Irina Pacurariu, pentru un mic interviu.

 

in iulie, am plecat la Severin intr-un team building cu Bloggeri si-am descoperit o rezervatie de broaste testoate detinatoare de cip-uri:); i-am intilnit pe tinerii care au initiati miscarea NEAM SATURAT si-am facut un reportaj despre ei, am fost la primele auditii X Factor, sezon 2. am povestit la lansarea unei noi carti a lui Eric Emmanuel Schmitt despre de ce cred eu ca are succes acest scriitor; am vazut-o de aproape pe Jessie J si mi-a placut f mult, desi nu ma asteptam la asta:)

 

in august v-am facut cunostinta printr-un interviu cu una dintre campioanele speciale ale Romaniei la Jocurile Paralimpice, am trait minunata experienta Tara lui Andrei (mi-ar fi placut sa am si eu asa ceva cind eram copil), am fost pentru nici nu mai stiu a cita oara la Anonimul, am dat un premiu unei regizoare in al carei talent cred si-am petrecut cu oameni frumosi (aici secvente din Anonimul meu 2012) si-am fost la Stockholm unde am vazut-o la doi pasi de mine pe Demi Moore (cum e, dincolo de cuvinte, aici)

 

septembrie a fost luna in care, la Roma, am intilnit unul dintre oamenii pe care eu ii apreciez cel mai mult pentru talentul lor artistic, Akram Khan si-am ascultat o poveste despre ingerii nostri pazitori, plina de intelesuri, am facut parte dintr-une xperiment care seamana cu Big Brother – ApartIKEA, am fost la Londra la Jocurile Paralimpice si m-a socat diferenta dintre forta pe care o aveau sportivii in arena competitionala si neputinta din afara ei, l-am cunoscut pe Eduard Novak, campionul roman la Jocurile Paralimpice, si i-am dat un premiu din partea Samsung, am vorbit la Social Media Summit Timisoara despre ambasadorul de brand,m-am alaturat  campaniei Kaspersky: Safeguarding me care a incearcat sa atraga atentia – inca o data – ca e important sa ne protejam computerele cu softuri anti virus specializate si-am tinut un seminar pentru simpaticele cistigatoare ale bursei Scolii de Beauty Blogging by L’Oreal si-am ajutat la promovarea unul film al carui personaj principal, Tom Sawyer, l-am iubit in copilarie. tot in septembrie am reinceput sa vorbesc zilnic la radio, la Europa FM.

 

in octombrie, am facut un interviu cu dl Victor Rebengiuc si cu fiica sa din filmul In deriva, Crina Semciuc, am facut un interviu cu una dintre cele mai mari soprane ale lumii, Virginia Zeani, un alt interviu cu Genny Tartakovski – regizorul unor serii de desene animate care au schimbat industria sa , am inminat premiul pentru Best Female Artist la Media Music Awards (chiar de ziua mea)

 

in noiembrie, am intilnit-o – si am facut un interviu – cu Lynne Tolley , nepoata lui Jack Daniel (domnul cu whiskey-ul , da) si m-a marcat mult povestea ei, am fost la lectii de box (nu mi-as fi imaginat niciodata ca voi ajunge intr-o sala de box:) ) , am scris pentru  antologia lui Eugen Istodor “101 carti romanesti de citit intr-o viata”, am lansat o carte amuzanta la Gaudeamus (a lui Dan Radoiu, nu a mea:) ): Cum sa cuceresti pe mail, messenger sau Facebook, am scris despre Brandul Casei Regale pentru Revista Biz, am vorbit despre etica in Social Media la SMS Cluj si despre marketingul cultural la Zilele Biz, am fost la Paris si-am vazut un concert privat No Doubt, am participat la un proiect social foarte drag mie: donatii de echipamente Xerox catre asociatiile care au nevoie;

 

e decembrie si mai muncesc in spatiul public pina duminica 23 , inclusiv,  cind merg la finala X Factor. din septembrie am tot mers la X Factor. luna asta am participat la un frumos proiect Piraeus in care am promovat evenimente culturale pe pagina lor de Facebook, am pus bazele unor activitati de CSR care , sper, ca vor schimba ceva in viata unor actori/muzicieni/dansatori incepind de anul viitor, m-am alaturat echipei de comunicare a Festivalului International de teatru de la Sibiu (puteti da un like paginii noastre de FB🙂 ), am vorbit despre brandul personal la Social Media Snow Camp. si mi-am facut mie o bucurie vinzind cozonaci la Chocolat, alaturi de Razvan si Dani, plus Cristina Stanciulescu.

cam asta e, va multumesc ca ati trecut pe aici anul asta.

sa ne vedem cu bine si la anul.

 

 

 

 

3078
Andre Agassiobiceiuri

obiceiuri

de fiecare data cind termin un text lung pentru care am lucrat zile, mi se pare ca sunt nu doar mai desteapta, ci si mai slaba. in acest sens, acum ca am terminat un nou text maninc macarons.

 

apoi, ca sa-mi scot din cap detaliile personajului despre care am scris, incep sa vad compulsiv filme sau sa citesc carti.

ma reapuc de citit una dintre cele mai frumoase carti pe care le-am citit anul acesta _ Open – Andre Agassi; categoric cel mai bun capitol dintr-o carte citit in ultimii ani. super structura, super emotie, super detalii

 

uite un fragment:)

“The afternoon shower is for encouraging myself, coaching myself. Tennis is the sport in which you talk to yourself. No athletes talk to themselves like tennis players. Pitchers, golfers, goalkeepers, they mutter to themselves, of course, but tennis players talk to themselves–and answer“.

(…)

“Tennis is so damned lonely. Only boxers can understand the loneliness of tennis players–and yet boxers have their corner men and managers. Even a boxer’s opponent provides a kind of companionship, someone he can grapple with and grunt at. In tennis you stand face-to-face with the enemy, trade blows with him, but never touch him or talk to him, or anyone else. The rules forbid a tennis player from even talking to his coach while on court. People sometimes mention the track-and-field runner as a comparably lonely figure, but I have to laugh. At least the runner can feel and smell his opponents. They’re inches away. In tennis you’re on an island. Of all the games men and women play, tennis is the closest to solitary confinement, which inevitably leads to self-talk and for me the self-talk starts here in the afternoon shower”.

1997
cadouviata se schimba. te schimba

viata se schimba. te schimba

mai devreme ma aflam intr-un taxi care se strecura cu greu printre masini. ninge si asta complica mult traficul din bucuresti. aveam linga mine o cutie al carei carton era ca de dalmatian si era inconjurata cu o funda mare, albastra.

– mergem sa facem o fapta buna., am incercat sa ma scuz la taximetrist.
– da? pe frigul asta?
– ducem cadoul asta la niste oameni buni care le vor distribui la copiii care n-au. dar asa e, e mai greu sa-l ducem decit sa-l cumparam, cu vremea asta.
– sunt multi copii care n-au. dar ar fi trebuit sa-l duceti dvs personal, poate nu-l dau.
– il dau, ii stiu. sunt prieteni cu mine, sunt oameni buni. oameni care au plecat de jos si n-au uitat asta.
– asa e frumos, sa nu uiti.

ajungem pe grivitei, iese in strada Loredana de la Blogal Initiative, preia cadoul pentru proiectul ShoeBox sub privirile taximetristului care deschisese fereastra.

– baiat, 10 – 12 ani, scrie pe cutie, cum mi-ai zis.
– perfect.

ma intorc la taxi, plecam catre Universitate.

– ati facut o fapta buna., zice domnul taximetrist.
– am facut-o amindoi, ca m-ati ajutat sa ajungem pina aici pe viscolul asta.

zimbeste.

– nu stiti pentru cine e cadoul, nu?
– nu. au zis ca le lipsesc cadourile pentru baieti, asa ca am luat pentru un baiat.
– si el nu stie de la cine o sa primeasca, nu?
– nu. asta e spiritul craciunului, sa primesti daruri cu ceva magie in ele.

la intersectia cu Victoriei, intr-un ambuteiaj, taximetristul se intoarce catre mine.

– stiti care sunt cele mai frumoase cadouri? alea pe care nu ti le poti cumpara singur.

Zimbeste si stiu sigur ca in minte are imaginea unor cadouri pe care nu le-a primit niciodata.

– asa fac si eu cadouri, cu lucruri pe care nu si le pot cumpara cei carora le sunt destinate.
– asa mi-ar fi placut si mie in copilarie., adauga timid.
– si mie.

m-a lasat linga Sala Dalles pentru ca voiam sa cumpar niste carti. cind am iesit din librarie ningea si mai tare.

mergeam catre pasajul de la metrou si ma gindeam ca, acum 23 de ani pe vremea asta Craciunul insemna pentru mine mirosul de portocala. (nu-mi imaginam ca se pot gasi portocale si in alta perioada a anului). ca in zilele in care au urmat – cu tot ceea ce numim astazi Revolutie – Piata Universitatii mi s-a parut un loc indepartat, cu puteri nebanuite.

astazi vad Piata Universitatii zilnic cind ies din casa. a disparut magia si stiu ca puterile vocilor celor care se mai aduna din cind in cind acolo sunt, de multe ori (am vazut chiar eu), cumparate cu o felie de pizza.

astazi primesc cadouri prin curier de la oameni pe care nu i-am intilnit niciodata, dar care ma apreciaza pentru cine stie ce lucru am facut cindva – impreuna cu compania lor, sau nu.

dar, din fericire pentru mine, la fiecare zapada mare imi mai aduc aminte pulovarul de lina groasa, roshu cu un mare romb alb pe piept, tricotat de mine, un fel de moartea pasiunii pentru orice ar insemna feminitate, care mi-a fost haina de iarna pret de doi ani, in liceu.

cind am luat-o prin pasaj, sa ajung acasa, aveam un gind: viata se schimba. si te schimba.

2709
udilaputin despre Dragos Udila (X Factor)

putin despre Dragos Udila (X Factor)

aseara a fost prima data cind am votat in sezonul asta de X Factor; l-am votat pe Udila pentru ca imi doream sa nu plece din concurs. a fost si prima data cind am facut un indemn la vot pentru un concurent catre comunitatea mea din online.

dar daca ar fi ramas in competitie, n-as fi scris acum despre el.

spre deosebire de anul trecut cind n-am avut atit de mult acces la culisele competitiei, anul acesta am petrecut mult timp cu concurentii, am putut sa-i observ pe fiecare dincolo de imaginea din scena si asta, paradoxal, ma opreste sa mai ma joc cu audienta mea pentru promovarea unuia sau altuia.

pentru ca ei trebuie judecati pentru ceea ce prezinta in scena si in emisiune (interviurile pe care le acorda, atitudinea pe care o au in fata camerei de luat vederi etc), nu pentru cum cred eu ca sunt acasa, in baza unor observatii ale comportamentului lor cind nu se stiu priviti/ analizati.

dupa ce se va fi terminat X Factor, voi scrie pe larg despre fiecare dintre ei:)

***

alaturi de Tudor Todut, Dragos Udila e unul dintre cei mai sinceri concurenti din casa X Factor.

(Todut e insa mult mai educat, mai rafinat, dar despre el am scris aici.)

Udila e un golanas fara prea multa carte, dar cu ceva autentic in el; iti spune in fata ce nu-i convine, e greu de tinut in friu pentru ca are mari probleme cu orice forma de autoritate (se razvrateste daca nu recunoaste suprematia celui care exercita forma de autoritate asupra lui).

dar are o forma sinceritate dublata de scoala vietii, in lipsa altei educatii. e vorba de instictul la oameni pe care ti-l da experienta de viata.

*

in felul lui, Udila i-a evaluat rapid pe toti cei din casa si si-a aratat suportul discret pentru cei care aveau nevoie. l-am vazut intr-o zi cind ii facea semn surorii lui Man sa nu mai vina cu fratele ei afara la fumat, ca sa fie ca intre baieti- o atitudine de casta barbateasca, dar si fara mila, fata de colegul lui de competitie pe care-l trata egal chiar daca avea deficiente de vedere.

m-a intrebat intr-una dintre zilele in care eram la repetitiile lor, ce am observat in ziua aia, despre ce o sa scriu.

“nu pot sa-ti spun. daca-ti spun , iti atrag atentia asupra comportamentului tau si incepi , din instinct, sa te corectezi. nu mai esti tu. deci denaturez ce s-ar intimpla aici in mod normal”

s-a uitat crucis la mine si-a replicat:

“bine. hai. spune.” si-avea in voce un “nu-mi-pasa-ce -prostii -crezi -tu- acolo”, incit mi-am dat seama ca orice i-as fi spus, el tot nu si-ar fi modificat comportamentul pentru ca nu-si punea problema sa si-l modifice. asta era, asa defila in public. (nu i-am spus insa nimic din ce urma sa scriu:) )

Udila are toate datele sa fie un artist autentic.

seamana putin cu Cheloo, din perspectiva franchetii si a raportului cu autoritatea, dar Cheloo e muuuult mai educat, mai sharp si mai cultivat decit vrea el arate lumii ( o sa mi-o fur pentru asta, banuiesc:) ).

cind Udila va pune mina pe carti, va vedea multe filme, va studia muzica, vom mai auzi de el. chiar are ceva care-l poate duce departe: autenticitatea pe care niciunul dintre ceilalti concurenti nu o are.

deocamdata astea sunt regulile jocului, n-a fost votat suficient si a plecat acasa.

daca n-ar fi iesit acum, oricum nu cred ca ar fi cistigat concursul: n-are charisma si, pentru ca e timid, nu priveste niciodata spectatorii in ochi. nu se uita in camera, asa ca nu-i vrajeste, nu le obtine usor voturile.

uitati-va la inregistrari:)

*

later edit. pentru ca vad unde merg comentariile de pe Facebook, as vrea sa mai adaug ca nu cred ca a fost sabotat de producatori. s-a sabotat singur, pentru ca n-a stiut sa se adapteze situatiei; n-are social skills.

jurnalismtalent vs perseverenta/munca

talent vs perseverenta/munca

astazi, la Biz Snow Camp, am vazut ridicari din sprincene cind, in timul prezentarii despre branding personal, am spus ca nu cred ca exista talent si ca eu cred in munca siin  perseverenta.

stiu ca oamenilor le e mai usor sa-si imagineze ca altii reusesc pentru ca sunt talentati. ca au avut noroc in viata… ca soarta le-a dat ce le-o fi dat…

poate ca oamenii respectivi au abilitati din nastere care sa le dea posibilitatea sa se exprime mai usor intr-o zona (sport, muzica, pictura, dans), dar cei care au doar talent NU REUSESC.

reusesc oamenii care muncesc in draci, se ridica dupa fiecare cazatura/ lovitura si-o iau de la capat stringind din dinti.

*

nu cred ca exista talent, exista citiva – extrem de putini oameni – care au har pentru meseria  pe care si-au ales-o, dar chiar si ei muncesc incredibil de mult ca sa reuseasca.

nu va imaginati ca Angela Gheorghiu se bazeaza pe mobilitatea pe care, de la nastere, o au corzile ei vocale – Angela Gheorghiu repeta ore in sir, singura, pina ajunge la cea mai buna forma pe care o poate lua sunetul folosindu-se de muschii corzilor ei vocale.

nu va imaginati ca lui Marlon Brando i-a fost usor (dupa fiecare rol se oprea la psihiatru), nu va ginditi ca Usain Bold sau Gabi Szabo au batut recorduri pentru ca doar au avut abilitati naturale pentru alergat: de fapt, au muncit in draci.

 

*

mi se pare ca ne amagim cind spunem ca alalalt e mai talentat si de asta a reusit.

cum zicea alex negrea astazi in timpul prezentarii mele: oamenii cred ca au luat din tava la botez lucruri care sa le defineasca viitorul.

bullshit! daca nu muncim, daca nu incercam sa ne perfectionam zilnic, daca nu ne dam cu capul de toti peretii si ne luptam sa revenim in linia de start in cea mai buna forma, daca nu perseveram, nu avem cum sa reusim.

 

intre un om care are aptitudini native pentru sport/muzica/scris etc dar nu face nimic ca sa se perfectioneze si altul care e mediocru, dar munceste in draci pentru perfectionarea lui, cel din urma va reusi.

ginditi-va la picatura chinezeasca: apa care curge usor cu aceeasi ritmicitate, la nesfirsit. picaturi care pot gauri piatra.

***

asa ca daca nu reusiti, nu dati vina pe ceilalti ca-s mai talentati. fiti onesti, n-ati muncit suficient cu voi si pentru voi.

 

simpa-logocind va ginditi la mine…

cind va ginditi la mine…

am nevoie de ajutorul vostru; pregatesc o prezentare despre branding personal pentru Snow Media Camp si am nevoie de doua raspunsuri de la cei care citesc acest blog.

 

cind va ginditi la mine , din punct de vedere profesional 😉 , care sunt primele 3 cuvinte care va vin in minte?

cind va ginditi la blogul meu care sunt primele 3 cuvinte cu care-l descrieti?

 

va multumesc frumos pentru raspunsuri.

 

irina markovitz si anamaria morodanHarta targurilor din Bucuresti, 13, 15-16 decembrie 2012

Harta targurilor din Bucuresti, 13, 15-16 decembrie 2012

text de Noemi Revnic

Aceasta este poate cea mai aglomerata perioada din an: febra cadourilor de Craciun, a petrecerilor, asezonata cu aromele vacantei.
Incepand de astazi, targurile de Craciun se tin lant in Bucuresti si am pregatit pentru voi o harta a locurilor in care puteti gasi cadouri special si tematice.

Sa incepem cu o fapta buna: darling site-ul Molecule F si designerii sai se desfasoara astazi in cadrul unui pop-up store, “Shopaholic for a good cause”, initiat de Fundatia BBDO Group Romania – Graffiti Social Work. In spatiul creativ de la BBDO veti avea ocazia sa cumparati creatii ale designerilor romani iar o parte din incasari vor fi donate unor proiecte sociale.

In weekend avem o noua editie “Marche de Noel”, in 15 si 16 decembrie la The Ark (strada Uranus numarul150). Prajituri de la Omnivore’s Dilema si de la “Amarui de Ciocolata”, haine si accesorii de la Carla Szabo, Lady Magpie, The Awesome Project, Andreia G. Popescu, Alis Lalu, Alina Carp, Moogu, Ostra Berdo, atelier 44, Maria Filipescu, Ioana Enache, Noha Nicolescu, Expression, Romana Topescu. Fe[Male] by Mirela Fraser, Berenike hats, Lo Spaccio, Demoiselle&Oana Big, Ciprian Vrabie. Decoratiuni de la Ana Wagner, Anca Fetcu, Raluca Arnautu, “Luna de pe cer”, Irina Neacsu, Lightsquare si Agnes Kezseg. Nu ratati “Preview & Prototype Sales” al brandului romanesc Patzaikin si o intalnire cu talentatul Olah Gyarfas. Un bilet de acces la targ costa 10 lei si mai trebuie sa stiti ca intervalul de acces la targ este 10:00-20:00. Aici gasiti toate detaliile.

Apoi continuati (dar atentie, se intampla doar sambata, 15 decembrie), in Centrul Vechi, la evenimentul “The Christmas Room 11”, intre 12:00 – 20:00, la Rembrandt Hotel (Smardan 11), de la 12:00 si pana la 20:00. Veti putea cumpara piese din colectia Poeme a Corinei Vladescu, la preturi foarte bune, asezonate cu fotografiile lui Cornel Lazia din seriile “Inner Landscape”, “Backstaged” si “KMatics”. Aici puteti admira piese din colectia Corinei Vladescu: www.poeme.corinavladescu.com.
Si mai trebuie sa stiti ca va fi amenajat acolo si un ministudio in care veti putea imbraca creatiile Corinei iar Lazia va va fotografia in ipostaze de model chic. Primii 5 clienti vor primi cadou o esarfa unicat Corina Vladescu si o fotografie Cornel Lazia Kmatics, iar ora 19 va fi proclamata Happy Hour (discounturi pentru toate produsele disponibile).

Dupa aceasta experienta, mai mergeti putin pe jos pana la scoala DallesGo (Ion Otetelesanu 2, etaj 2, langa Teatrul Mic), unde simpaticele si talentatele Irina Markovits si Ana Maria Morodan va asteapta cu “Shop my Wardrobe”, un eveniment pentru fashioniste inteligente.

Urmeaza apoi doua targuri aflate la distante apropiate: “Iconic Christmas” din spatiul eclectic Iconic Food Wine & Design, in 15 (de la 11:00-19:00) si 16 decembrie (11:00 – 17:00). In data de 15 va veti delecta cu piese tematice de Craciun interpretate de tineri muzicieni, bursieri ai Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei. In fiecare zi de targ veti putea cumpara dulciuri de la Neuhaus si Venchi; dulceturi fine de la Les Saveurs d’Yveline; macarons-urile de la Macarons Madame Lucie; vinuri de la Domeniul Coroanei Segarcea; delicatese de la Valette; gadgets de la Bang & Olufsen si Brion Vega; portelanurile superbe de la Rosenthal My House, bijoux semnate Sonia Argint si Giulia Nahmany si alte multe surprize de sezon.

Apoi veti merge pe stradutele linistite pana la Concept-Store-ul The Place din Calea Dorobantilor 102-110 , unde se va desfasura, tot in 15 si 16 decembrie, un targ de Craciun cu creatii 100% romanesti. Vor participa designerii romani de la Molecule-F, alaturi de fotografii romani Cosmin Bumbut, Cornel Lazia, Alex Galmeanu, Oltin Dogaru, Cristian Radu si Stefan Cosma si Malvensky Charms. Accesul la “The Christmas Fair from The Place” este liber si se desfasoara astfel: sambata, 15 decembrie, intre 10:00 – 18:00 si duminica, 16 decembrie, intre 12:00 – 17:00.

Asa cum ati observat, va fi un weekend plin. Va doresc sa gasiti cele mai frumaose cadouri si sa va distrati pe masura.
Un weekend perfect !

*

Noemi Revnic este specialist in comunicare, colaborator Harper’s Bazaar Romania. O puteti citi si pe blogul ei, Placerile lui Noe.

2103
absolut votcasunt posesoarea unei sticle unice in lume de Absolut Vodka

sunt posesoarea unei sticle unice in lume de Absolut Vodka

 tot timpul i-am invidiat pe cei care au lucrat pentru brand-ul Absolut pentru ca au avut cele mai tari campanii, cele mai creative, mai iesite din limitele normalului.

 

cea mai recenta idee e despre unicitate. au produs 4 milioane de sticle diferite intre ele, dar parte din aceeasi editie limitata, Absolut Unique.

35 de culori diferite si 51 de modele. niciuna din cele 4 milioane de sticle nu seamana cu alta, fiecare poarta un numar de identificare.

e un proiect pentru care au modificat toata linia de productie din fabrica din Stockholm, parte din nebunia editiilor speciale Absolut din fiecare an.

*

eu sunt fericita posesoare a sticlei cu numarul 408 141 si am privilegiul de a face cadou o alta sticla unei persoane pe care eu o aleg. un fel de leapsa in online cu sticle Absolut  unice in lume.

am asteptat sa scriu astazi, desi am primit sticla de saptamina trecuta (n-am baut-o inca:) ), dar am asteptat ca sa am un motiv bun si frumos cui ii fac cadou o asemenea raritate.

cum miine este ziua lui Chinezu, implineste niste 15 primaveri, m-am gindit ca ar fi frumos sa primeasca el o asemenea sticla. stiu ca echipa Absolut se va ocupa de toate detaliile, asa ca sunt linistita ca ma rezolvat totul dintr-o postare pe blog. 🙂

3926
globalizareglobalizare

globalizare

maninc mincare tailandeza, beau rom cubanez cu coca cola, scriu la un story despre rafinamentul frantuzesc si ascult o melodie a unei trupe poloneze cu o tema a lui Chopin.

tocmai mi-am dat seama ca traiesc un moment benetton:)

aaaa, am inchis de multa vreme televizorul. prefer sa traiesc in lumea mea, decit in a lor.

1320
Osanda (1)10 Rules for Being Human

10 Rules for Being Human

in semnatura mailului meu, sub contacte, se afla urmatoarele cuvinte “trying to be a human being, not a human doing” si e o poveste lunga legata de ele, dar nu am de gind sa o spun prea curind. 🙂

dar, pentru ca toata lumea vede acele cuvinte in corespondenta noastra, am primit in aceasta dimineata un mail cu ceea ce e mai jos.

am zimbit. ceea ce va doresc si voua.

fotografia nu era in mail, dar … e din filmul Osinda, in cadrul e Amza Pellea.

***

➊ You will receive a body. ➤ You may like it or hate it, but it’s yours to keep for the entire period.

➋ You will learn lessons. ➤ You are enrolled in a full-time informal school called, “life.”

➌ There are no mistakes, only lessons. ➤ Growth is a process of trial, error, and experimentation. The “failed” experiments are as much a part of the process as the experiments that ultimately “work.”

➍ Lessons are repeated until they are learned. ➤ A lesson will be presented to you in various forms until you have learned it. When you have learned it, you can go on to the next lesson.

➎ Learning lessons does not end. ➤ There’s no part of life that doesn’t contain its lessons. If you’re alive, that means there are still lessons to be learned.

➏ “There” is no better a place than “here.” ➤ When your “there” has become a “here”, you will simply obtain another “there” that will again look better than “here.”

➐ Other people are merely mirrors of you. ➤ You cannot love or hate something about another person unless it reflects to you something you love or hate about yourself.

➑ What you make of your life is up to you. ➤ You have all the tools and resources you need. What you do with them is up to you. The choice is yours.

➒ Your answers lie within you. ➤ The answers to life’s questions lie within you. All you need to do is look, listen, and trust.

➓ You will forget all this.

1827
xfactor ramasiX Factor – intre famiile concurentilor

X Factor – intre famiile concurentilor

aseara intr-una din pauzele publicitare din gala X Factor, Dan Pandrea m-a intrebat cine cred ca intra la duel.

mai avea Iulia de cintat, dar ea are o voce minunata si o vad in finala ( o vad de fapt o mare artista daca va invata sa-si arate vulerabilitatile, fragilitatea; oamenii se sperie de cei perfecti si empatizeaza cu cei vulnerabili).

i-am raspuns lui Dan cu singe rece: “Tudor Todut si, de dragul show-ului, as vrea un duel intre Red si Nordix. oricum unul dintre grupuri iese in seara asta sigur, asa ca daca sunt amindoua la duel avem si suspence.”

*

imi place Todut (am mai scris despre asta)- dintre cei din casa, era si este unul dintre cei mai curati la suflet, un om bun in esenta lui; are o voce minunata, dar e prea tinar si n-a trait inca suficient de mult ca sa poata transmite ceea ce spun versurile cintecelor.

fetele de la Red sunt si ele cu mult bun simt (Elena – cu efortul ei de a slabi si cu lupta ei de a infrunta opinia publica pentru ca nu sunt in standardele 90-60-90 – e preferata mea); la fel aia micii de la Nordix (care au venit, asa cum au si spus, sa invete; Flavia de acum 2 saptamini spunea ca nu o sa-i para rau daca iese pentru ca ea a invatat mult din aceasta experienta si stie ca a cistigat ceva), dar e un show de televiziune si toti o sa iasa rind pe rind.

iar eu, simtindu-ma un mic Dumnezeu, cind am fost intrebata, m-am jucat cu destinele lor.

e bine insa ca sunt mii de voturi, nu doar parerea unui singur om:)

***

toata aroganta mea a disparut pina la finalul perioadei de votare. a fost un moment in spectacol in care au aparut toate familiile concurentilor pe scena si apoi rudele au venit in sala. in spatele meu s-au asezat parintii si fratii Flaviei (are o sora super super dragalasa), in dreapta pe treptele de linga gradena in care stateam, parintii lui Tudor din Nordix. iar in rindul I in raza mea vizuala, in gradena paralela, fratele lui Todut cu parintii.

cit s-au anuntat cei salvati, am auzit cele mai multe oftaturi pe minut. simteam cum se roaga parintii din jurul meu. fratele lui Todut, un pusti de maximum 12 ani, stringea pumnii si-avea falcile inclestate. sora Flaviei isi impleticise degetele (ca atunci cind juri sa spui adevarul) si le stringea asa de tare incit erau vinetii.

brusc nu mi-am mai dorit sa plece nimeni. mi-a parut rau pentru aroganta mea de a face asa de usor presupuneri asupra vietilor unor copii.

***

cind au ramas trei concurenti pe scena (Udila, Nordix si Todut), tatal lui Tudor Todut a facut semnul de ok, un degetul mare ridicat in sus, catre fiul lui. “te sustin orice ar fi”, spus simplu, barbateste.

ala micu a inceput sa plinga si-a plins in hohote si cind a fost eliminat Todut, si toata pauza publicitara de dupa. se ineca de plins. plingea cu fiecare bucatica din corpul lui.

era acolo dragostea pentru frate mai presus de orice dorinta de cistig. iar mama incerca din greu sa-l linisteasca.

cind au ramas pe scena Udila si Nordix, mama celuilalt Tudor (calutul blond si naravas din Nordix) a exclamat “n-au nicio sansa cu Udila” si-a recunoscut cu maxima eleganta ca isi facusera planul ca atunci cind ies Nordix, ei sa voteze cu Udila. evident nu si-au imaginat ca lucrurile se vor aseza asa incit sa fie chiar in aceasta formula la duel.

restul e istorie pe care ati vazut-o la tv.

***
din gala de aseara, pastrez trei imagini/ senzatii:

rusinea mea ca m-am jucat – chiar si cu gindul – cu destinele unor copii.

lacrimile in siroaie ale fratelui lui Tudor Todut si cum, cind in sfirsit s-a linistit, a aplaudat fiecare dintre duelisti, tinind ritmul melodiilor lor (un fel de show must go on, intr-o versiune a inocentei unui copil)

si o secventa pe care n-ati vazut-o, desi s-a petrecut pe scena. era o pauza publicitara.

cind au terminat de cintat Parazitii, Chello s-a asezat in stinga scenei linga concurentii lui pentru ca urmau sa fie anuntate rezultatele voturilor. publicul era inca in picioare, fremata dupa prestatia lor. (sala a fost cea mai animata dintre toate prestatiile pe care le-am vazut la X Factor si-a fost o energie foarte buna)

Chello simtea reactia salii si isi exprima bucuria fara vorbe: sarea pe calciie ca un copil, cu pumnii strinsi pe linga corp si ridea cu ochii. un minut mai tirziu, cind adrenalina s-a mai dus, iar regizorul de platou incepea numaratoarea inversa pentru intrarea in live, Cheloo era inapoi “in personaj” cu fata aspra si exclama: “primul care o sa fie eliminat am sa fiu eu.”

***

recunosc ca m-am gindit ca e neincrederea lui in replica aia, e forma de autoaparare pentru orice remarca ar fi fost sa vina, dar la fel de onest recunosc ca – pentru ca tocmai ce primisem o lectie de la parintii celor de pe scena – mi-am spus imediat: “cine sunt eu sa judec asta?”

asa ca e mai bine sa descriu si sa va las pe fiecare sa intelegeti dupa cum simtiti.

2974
mentaoamenii-s ca florile

oamenii-s ca florile

oamenii-s ca florile… si nu ma refer la frumusetea lor.

*
am o gradina aromatica – busuioc, ardei iuti, menta, cimbru etc – care traieste dupa legile ei. mama Anei Onisei mi-a pregatit-o si aranjat-o si dupa o saptamina de la sosirea acasa, menta s-a uscat cu totul. o vreme am lasat crengutele lungi de menta sa atirne din ghivecul de la geam, dupa care resemnata, le-am taiat.

m-am gindit ca nu s-a prins radacina si, asta e, au murit. am sa caut alte plante si am sa le pun.

de citeva zile insa intre butucii de la radacina uscata au inceput sa apara muguri semn ca menta mea prinde din nou viata.

astazi dimineata cind am inspectat cit a mai crescut mi-am dat seama ca daca n-as fi tuns uscaturile probabil ca n-ar mai fi rasarit nimic in loc, pentru ca n-ar fi avut lumina.

***
asa ca m-am gindit ca si oamenii sunt ca florile: cind inlatura uscaturile si fac loc pentru lumina, incep sa infloreasca. sa fie oameni.

ceea ce imi doresc si mie, si voua:)

stiu ca am mai scris cindva despre cum florile sunt ca iubirile (le uzi ce le uzi si cum ai uitat sa le ingrijesti, hopaaa, mor) si imi dau seama ca gradinaritul (am 4 ghivece toate, sa fiu precisa; au murit aproape toate din articolul ala cu iubirile:)) ) inspira la filosofie:)

3081
1.despre cum ii conducem pe altii

despre cum ii conducem pe altii

din cind in cind, citesc carti de psihologie aplicata. ma ajuta la interviuri pentru ca pot ghici mai mult din personajul pe care-l am in fata dincolo de cuvintele pe care le rosteste.

tocmai am citit asta.

Anxietatea poate fi folosita ca o arma cu care sa conduci o alta persoana. Daca un copil sau un adult sufera de anxietate, putem ghici ca exista o alta persoana care il sprijina.

Era odata un cuplu care insista ca gindeste liber.Astfel de oameni cred ca fiecare poate face orice vrea in casnicie, atit timp cit fiecare ii spune celuilalt ce se intimpla. Drept urmare sotul a avut citeva aventuri si i-a spus sotiei totul despre ele. Ea parea perfect multumita. Dar mai tirziu a inceput sa sufere de anxietate. Nu mai voia sa iasa din casa. Trebuia ca sotul ei sa o insoteasca mereu.

Putem vedea aici cum si-a folosit fobia sau anxietatea ca sa modifice acest aspect al relatiei lor.

Alfred Adler.

*

data viitoare cind sunteti anxiosi ginditi-va, onesti doar voi cu voi, ce ceva va deranjeaza de fapt.

stiu e luni, dar asa de mult mi-a plact fragmentul asta citit cind am deschis cartea la nimereala, mai ales ca se potriveste cu discutii pe care le-am avut ieri despre cum se schimba comportamentul oamenilor cind ii scoti din zona de confort, incit n-am rezistat sa nu-l public.

macar sa pun o foto frumoasa sa ma mai scot putin:)

2156
shame-michael-fassbenderdependenta de sex

dependenta de sex

am vazut Shame zilele trecute, un film care este despre dependenta de sex; am scris despre asta aici.
astazi, in rutina duminicala de a citi presa straina, mi-a atras atentia un titlu: Sex Addiction – The truth about a modern phenomenon.

daca nu aveti timp sa cititi intregul articol, iata citeva fragmente care spun multe.

***
No one understands what the rise in sex addiction is entirely about but internet porn, Ms Hall says, has got to be part of it. “Porn is like the gateway drug. Just as with cannabis and cocaine, many people will use the gateway drug and never become addicted; but others most definitely will. And unlike drugs or alcohol, users don’t even realise they’re dealing with something that might prove to be addictive.”

The easy availability of porn gives people in high-stress jobs a way of dealing with their pressurised lifestyle. “We’re seeing more soldiers who’ve done tours in Afghanistan and have used internet porn as a means of escape,” Ms Hall says. “And as with alcohol, using porn to soothe the pressures of life isn’t bad in itself – unless and until it becomes addictive, and is the only way you can escape from your problems.”

In researching her book, Ms Hall surveyed 350 people who described themselves as addicted to sex, 25 per cent of whom were women. “The proportion of women addicts surprised me,” she says. “And what surprised me even more was the number who are using porn: 90 per cent of the men I surveyed, and 74 per cent of the women, said they were heavy porn-users. We have this idea that women are into relationship sex while men are more visually stimulated, so this seemed to fly in the face of that.”

(…)

For sex addicts, the nature of their addiction gives them additional problems. “If I was an alcoholic or a drug addict, people would be sympathetic and would want to help,” David says. “But with sex addiction it’s completely different; people moralise it, they can’t possibly deal with it. I couldn’t possibly tell anyone I know about my addiction, so it’s a very lonely thing to deal with – and of course as for all addicts, the first step to overcoming it is admitting it’s going on.

***

Comentariile obscene nu vor fi aprobate. Nu va osteniti sa le scrieti 🙂

1753

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!