Pentru ca Tabu are numar special Facebook, incepind de astazi, timp de o luna, povestesc intimplari mai putin stiute despre persoane pe care le-am cunoscut via Facebook or Twitter.
Un fel de The other side of “VIP” Internet.
Primul pe lista: Bobby Voicu.
L-am cunoscut pe Bobby prin noiembrie anul trecut cind l–am anuntat ca vreau sa scriu despre proiectul lui de reasezare in circuitul turistic a cetatilor din Romania.
Citeva luni mai tirziu ne-am dus amindoi pina la Ibida, linga Tulcea, locul unde se afla prima cetate pe care vrea s-o “cosmetizeze”. A fost o excursie in care am povestit incredibil de multe… si de personale:).
Inainte de excursia asta Bobby era pt mine, banuiesc ca si pentru multi dintre cei de pe net, persoana care – printre glume – isi arata ferm autoritatea.
Pe deal la Ibida.
Cind am fost la Ibida, in februarie, era un frig de crapau pietrele.
Eu eram imbracata – nu rideti – intr-un pulovaras gri si o vesta lunga de blana. Bobby avea hanorac, geaca, un fes si era blindat cu toate cele.
La prima oprire, Bobby s-a uitat lung la mine si-a intrebat: Nu ti-e frig?
Am evitat elegant raspunsul.
La cetate batea vintul atit de tare, incit nu auzeam ce povestea arheoloaga care ne insotea. La un moment dat, Bobby, cu ochii lui albastri deja fulgerind, mi-a zis: “Nu vrei fesul meu?”.
Mi-era un frig de nu mai stiam de mine, dar imi purtam pletele-n vint– fusesem cu o zi inainte la coafor – si nu stiam cum sa-i explic ce gindeam:
“Cum sa-mi pun un fes fara oglinda?!”
L-am refuzat politicos. Din nou. Si l-am vzt cum se incrunta f tare.
Cind ma ajuta sa cobor de pe dealul plin de zapada (alunecam, desigur, pentru ca eram in cizmele mele ECCO cu talpa moale si fina) mi-a spus printre dinti, fara sa ne auda doamna arheolog :“Fi-ti-ar fitele de Dorobanti sa-ti fie!”.
A fost primul semn ca Bobby chiar spune ce gindeste. Si, de atunci incolo, mereu a fost asa.
Pina la sfirsitul acelei zile ii dadusem o porecla – “Short cut”. In timp ce povesteam lucruri, lui ii fugea mintea extrem de repede catre o solutie, o rezolvare instant sau vreo oportunitate de extindere.
Tot in ziua aia dupa povesti in care am dat fiecare din casa – de la copilarie si pina dincolo de adolescenta – am obtinut o promisiune: “eu ii scriu biografia, cind va fi el milionar celebru”. ( fetelor, daca dati bani grei, va spun povesti suuuper misto:) )
Dupa care el a descoperit ca ma pricep la radio (a fost singurul meu moment de glorie in 12 ore de drum; singurul moment in care i-am captat pe bune atentia- erau interesante smekeriile de programare/ format radio), iar eu am prins curaj sa-l “exploatez”.
Consilierea
In ultimele luni am profitat copios de cunostintele lui despre internet, iar o parte din modificarile site-ului Tabu i se datoreaza. Cind m-a invatat cum e cu google analytics cred ca i-am scos peri albi dar, cu autoritatea pe care i-o stiam dinainte, m-a certat tare cind a parut ca nu i-am explicat si Sinzianei – content managerul tabu.ro – ce ma invatase (pe cuvint ca-i explicasem!).
Acum conversatiile noastre pe teme de consiliere sunt o continua negociere. Sau un meci de ping pong.
“Te rog frumos, te uiti putin pe proiectul X in care vreau sa ma implic?”, il intreb eu cel mai adesea.
El cere la schimb cine stie ce traznaie (promovare pt proiecte lui, adesea), eu cer la schimb inca ceva, el mai adauga ceva la cerere… si tot asa.
Cu el am vorbit pentru prima data de numarul special Facebook, el m-a explicat cum s-a schimbat gindirea tinerilor care au trait numai in epoca internetului, tot el mi-a dat sa citesc lucruri complicate de SEO (n-am terminat nici acum cartea aia, ups!) si tot el m-a trimis catre jocuri online girlish ca sa inteleg pe unde ar trebui sa duc tabu.ro, daca vreau sa fie pentru un public tinar.
Si, dincolo de toate astea, a venit la Optimism 2010 cind aveam de povestit lucruri grele si personale. A fost in sala; unul dintre cei citiva prieteni in care mi-am sprijinit privirea cind gindeam “Hopa! Nu mai stiu ce tre sa zic mai departe”.
Asa ca acum stiu ca dincolo de autoritatea aia bossy e si altceva, foarte friendly si, contrar tuturor aparentelor, e o doza de timiditate.
Ok, ma opresc aici; daca descriu mai mult o sa se incrunte.
Bobby e unul dintre prietenii pe care mi i-a adus internetul si pe care-l necajesc des. Ca in aceste zile cind sunt suparata pe el pentru ca nu poate sa vina la petrecerea Facebook Tabu.
*
Miine descriu un alt VIP Internet.
