Category : diverse

In vremuri in care ne preocupa – cu agende mai mult sau mai putin ascunse- soarta celor aflati in penitenciare, Ivan Patzaichin se uneste cu Tibi Useriu si, prin asociatiile din care fac parte Ivan Patzaichin – Mila 23, respectiv Tasuleasa Social, atrag atentia comunitatii si autoritatilor ca o parte din solutii ar putea fi gasite in alta parte… in integrarea in natura, in ceea ce se numeste ecologie umana.

La incheierea unuia dintre cele mai indraznete proiecte din penitenciarele romanesti dedicat reintegrarii sociale, “Stabilirea unui mecanism ecologic de reintegrare sociala a detinutilor” de la penitenciarul Chilia Veche ( derulat de Administrația Nationala a Penitenciarelor in parteneriat cu Asociatia “Ivan Patzaichin – Mila 23” și Asociația ,,Romano ButiQ”, sub indrumarea Serviciilor Penitenciare din Regiunea de Sud – Norvegia) cei doi sportivi anunta ca isi doresc multiplicarea modelului de la Chilia si sunt gata sa se implice activ, daca autoritatile isi vor dori si ele acest lucru.

Ce s-a intamplat la Penintenciarul Chilia Veche?

Mai bine de 2 ani, detinutii aflati in ultima perioada de detentie, au lucrat in aer liber specializandu-e in meserii ecologice: dulgherie, construcție de case, impletirea rachitei si a papurei, olarit si agricultura. Pe perioada de invatare, detinuții au construit, cu metode tradiționale si materiale moderne, case specifice zonei Deltei Dunarii, in care au fost gazduite atelierele de formare pentru meseriile ecologice. A fost inițiat astfel un demers de ecoreintegrare.

Proiectul pilot a beneficiat de finantare si asistenta din partea statului norvegian, pionier in implementarea conceptului de “inchisoare ecologica” si detinator al recordului de cea mai redusa rata de recidiva din Europa. Inchisoarea Bastoy, model și partener pentru acest proiect, are o rata de recidiva de doar 16% (fata de rata medie din Europa si Romania, de aprox. 50%).

La Chilia s-a observat nu doar o mai usoara adaptare a detinutilor eliberati ci si cresterea sanselor de angajare si interare in societate pentru ca au invatat meserii care le-au permis angajarea post eliberare.

De ce se implica ultramaratonistul Tibi Useriu in proiect?

 Cunoscut in Romania mai ales calitatilor sale sportive (castigator al uneia dintre cele mai dificile curse de alergare din lume – Arctic 6633), Tibi Useriu a facut 10 ani de penitenciar in Germania, ca urmare a activitatii sale infractionale din tinerete.

Sportivul recunoaste ca a reusit sa se reintegreze in societate dupa luni de chin, in care nu-si gasea locul si ca l-a ajutat foarte mult natura si faptul ca a putut sa alerge si sa munceasca in natura. (S-a intamplat la Tasuleasa Social, una dintre cele mai mari scoli de voluntariat din Romania, aplasata pe un deal, intre munti, langa Bistrita, scoala creata de fratele sau, Alin Useriu).

Tibi este cea mai buna dovada ca este viabila teoria pe care au incercat sa o puna in practica la Penitenciarul Chilia Veche, iar sportivul doreste sa-si uneasca fortele cu Ivan Patzaichin pentru a dezvolta acest proiect pilot in alte cateva penitenciare (ei propun 5 penitenciare).

Ce se intampla mai departe?

Ivan Patzaichin si Tibi Useriu au trimis directiei penitenciarelor si, sper eu si Parlamentului Romaniei, un memoriu in care arata beneficiile acestui proiect pilot de la Chilia Veche.

Vor continua sa caute solutii – mai ales financiare – pentru multiplicarea experimentului Chilia Veche, cu expertiza si experienta fiecaruia, dar si cu sprijinul asociatiilor din care fac parte.

Sa speram ca autoritatile vor sesiza potentialul acestui proiect si il vor sprijini.

Eu sper ca intr-o vreme in care ne uitam la penitenciare si detinuti mai degraba din perspectiva mondena (cati bani au – de dat – cei care au mai fost arestati si de ce vor sa fie gratiati) sau din perspectiva igienica (ce faianta sa aiba si cum sa le marim spatiul de aer respirabil), sa existe niste minti luminate care sa faca un pas in spate si se uite la solutiile care vin dinspre interior, solutii care le dau detinutilor posibilitatea de a se integra in societate.

Poate ca nu vor ajunge toti campioni de talia lui Tibi Useriu (l-am vazut astazi pe Ivan Patzaichin cu cata admiratie si respect se uita la Tibi – sigur, respectul era reciproc, dar am sa scriu separat despre asta), dar daca vor putea fi reintegrati mai multi in socitate cu siguranta ne vom simti mai bine cu totii.

Patrick Mouratoglou e cunoscut drept antrenorul care a reusit sa o readuca pe Serena Williams in varful clasamentului mondial.

Da, Serena a trecut si prin momente in care a avut moralul cazut, a fost accidentata si n-a mai gasit in ea resursele care s-o aduca cu toate fortele in teren.

Zilele astea a aparut la Editura Publica, colectia Victoria Books, autobiografia lui Mouratoglou, aproape la sincron cu vestea ca Serena e insarcinata si nu mai participa in competitii pana in primavara anului viitor. Din perspectiva aceasta va fi foarte interesant ce va face antrenorul ei pentru ca, la cat este el de ambitios, nu va avea rabdare sa stea in pauza atat de mult timp.

*

Cartea, dincolo de retetele pe care spera sa le obtina antrenorii de tenis (si care sunt f putine, dar destructureaza frumos filosofia lui de munca), exceleaza prin traducere si notele de subsol.

Felicitari domnului Valentin Protopopescu pentru traducere si minunatele note de subsol care plaseaza in context competitiile si viata sociala la care face referire Mouratoglou in carte.

*

Mouratoglou se prezinta ca un baiat de bani gata (tatal a fost unul dintre marii investitori in energia ecologica sustenabila)  care din timiditate si neputinta de a se lupta cu rigorile familiei a ajuns sa faca multe lucruri urate – batai, droguri, alcool, femei.

A facut business desi si-ar fi dorit sa faca tenis si, peste ani, a luat-o de la zero ca sa-si urmeze visul- sa fie antrenor de tenis (desigur cu ajutorul financiar al tatalui). Un antrenor fara scoala, doar cu pasiune pentru aceasta meserie si cu un amestec de determinare si rigoare matematica (statistica) care sa-l faca sa inteleaga dincolo de gesturi semnificatia faptelor elevilor sai.

*

Cartea a aparut in Franta in 2015 la putin timp dupa divortul (al doilea ) lui Mouratoglou despre care s-a spus ca ar fi avut o idila cu eleva sa, Serena Williams. (Maria Sharapova a fost foarte rautacioasa prin 2013 intr-o conferinta de presa cand a atacat-o pe Serena Williams pentru ca e intr-o relatie cu un barbat insurat). In carte nu gasim nimic din toate astea, iar sentimentul meu este ca aceasta autobiografie a aparut mai ales din considerente de PR. Sa spele din imaginea sifonata si sa mute atentia intr-o alta directie.

*

Dar dincolo de asta, sunt cateva lectii minunate in carte despre cum sa ajuti pe cineva cand ii esti mentor/ antrenor/ profesor/ coach indiferent de domeniul in care il insotesti pe elevul tau pe drumul catre succes.

Despre cum sa-i creezi oportunitatile ca elevul tau sa poata reactiona cel mai bine pentru el la situatiile in care e pus, despre cum sa le muti atentia oamenilor ca sa nu mai puna atat de multa presiune pe ei.

Iata aici un fragment din carte

Puteti cumpara cartea de aici. Cred ca e o carte care ii va motiva pe multi in drumul lor spre victorii personale. Nu doar prin puterea lui Mouratoglou (care a facut orice sacrificiu posibil ca sa-si vada visul implinit), ci si pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, toti ajungem sa ii ajutam pe altii pe drumul lor prin viata – fie ca e vorba de copiii nostri, fie ca sunt prietenii.