Stiti senzatia cind mintea vrea ceva si corpul spune NU?

Sentimentul neputintei, furia pe propria persoana si propriile limite, umilinta in fata propriilor frustrari?

Le-am trait pe toate in a treia mea lectie de inot.

Dupa a doua lectie in care mi s-a parut ca am progresat teribil, la a treia m-am asezat frumos inapoi in propriile limite si neputinte; am inghitit apa cit pentru toti cei care se aflau pe Titanic (si acum, la mai bine de 10 ore de la lectie, imi vine sa vomit, ma doare capul si mi se pare ca stau linga o sticla cu clor), am realizat ca mintea mea nu stie sa-i spuna corpului cum sa faca miscari intr-un ritm stabilit, iar tehnicile de respiratie sunt un fel de lucrare stiintifica gata sa cistige Nobelul.

M-am simtit atit de neputincioasa in interiorul propriului meu corp, incit am venit acasa si am tras o portie sanatoasa de plins.

Astazi trebuie sa-mi fac mult curaj sa o iau de la capat; stiu ca daca nu ma duc la lectie, m-am infrint singura.

Mai am 4 ore pina la o noua intilnire cu piscina de la Body Art Wellness Spa– Rin Grand Hotel. Ma motiveaza gindul ca ma vad acolo cu oameni tres simpa (printesa urbana, vali, alex si auras).

P.S. i-as ridica o statuie lui domn profesor, Laurentiu Ticala, pentru rabdarea lui:)

Later edit: din motive care nu tin de mine, lectia nr 4 va fi miine. astazi pauza:)