Category : culturale

confesiunile-unei-dependente-de-arta_1_fullsizeBrancusi vazut de una dintre femeile pe care le-a iubit foarte mult: Peggy Guggenheim –

Brancusi vazut de una dintre femeile pe care le-a iubit foarte mult: Peggy Guggenheim –

De ziua Frantei, m-am gandit sa public un fragment din biografia lui Peggy Guggenheim, una dintre cele mai importante “patroane” de arta din anii 30-50 ai secolului trecut, fragment dedicat lui Constantin Brancusi – romanul pe jumatate francez:)

Inainte de a citi fragmentul de mai jos as vrea sa va recomand cu foarte mare incredere biografia lui Peggy Guggenheim – Confesiunile unei dependente de arta, chiar daca nu aveti preocupari in zona artei moderne pe care americanca a promovat-o toata viata.

Sa o cititi pentru sinceritatea, relaxarea si asumarea unei femei care a trait printre artisti toata viata ei, a avut banii sa-i finanteze si sa le schimbe fundamental vietile si carierele. E o carte foarte sincera, scrisa cu foarte mult umor… o care despre o aristocratie asumata si traita intens inca din primele clipe de viata. (Sunt delicioase fragmentele in care-si descrie unchii – si ei foarte bogati, cum era si tatal sau – cu defectele lor duse pana la nebunie, o face cu mult umor si cu o ironie foarte foarte fina. Un limbaj care a disparut cu totul astazi la noi si pe care l-am gasit, de exemplu, in jurnalul printesei Martha Bibescu)

Peggy Guggenheim – Confesiunile unei dependente de arta a aparut la editura Pandora la inceputul acestui an si se gaseste in toate librariile. Va fi o incantare pentru doamne, un acces fara barfe dar cu ironii la o lume a aristocratiei care patrona arta intre cele doua razboaie mondiale.

Citind cartea mi-am dorit sa revad unul dintre muzeele Guggenheim din lume (sunt printre norocosii care au vazut si colectia de la New York, dar si pe cea de la Venetia) si probabil ca o sa-mi iau curand un city break spre Venetia.

Daca ajungeti la Venetia si nu vreti sa vizitati galeria Guggenheim pentru ca vi se pare prea complicat (e si un Brancusi acolo, dar si un Pollock),  incercati varianta mai soft- Restaurantul si hotelul All’Angelo (foarte aproape de piata San Marco, unde mancau marii pictori ai vremii alaturi de Peggy si care pastreaza pe pereti picturile acestora in original.) Il gasiti aici http://www.allangelo.it/

 

Brancusi, descris de Peggy Guggenheim (despre care se spune ca a fost una din marile iubiri ale maestrului) fragment din cartea Confesiunile unei dependente de arta,   

De ani de zile voiam sa cumpar un bronz de-ale lui Brancusi dar nu imi permisesem. Acum parea ca a sosit momentul pentru aceasta mare achizitie. Am petrecut luni de zile apropiindu-ma tot mai mult de Brancusi, inainte ca aceasta vanzare sa se produca efectiv. Il cunosteam de 17 ani dar nici nu visasem sa ajung in asemenea complicatii cu el. Era foarte dificil sa discuti despre pret cu Brancusi, iar daca aveai cumva curajul sa faci asta, trebuia sa te astepti sa-ti ceara o suma monstruoasa. Eram constienta de asta si speram ca marea noastra prietenie sa usureze lucrurile. Dar, in ciuda acestor lucruri, am ajuns sa ne certam groaznic cand el mi-a cerut patru mii de dolari pentru “Pasarea in spatiu”.

Atelierul lui Brancusi se gasea intr-o fundatura. Era un spatiu imens, plin cu sculpturile lui enorme, si arata ca un cimitir, numai ca sculpturile erau mult prea mari ca sa stea pe morminte.

Langa aceasta incapere mare era una mica, cea in care lucra efectiv. Peretii erau acoperiti cu toate instrumentele imaginabile necesare muncii lui. In mijloc se afla un cuptor in care isi incalzea instrumentele si topea bronzul. In acelasi cuptor gatea si mese delicioase, arzandu-le intentionat doar ca sa se prefaca apoi ca fusese o greseala.

Manca la o tejghea si servea bauturi minunate, preparate cu grija. Intre aceasta incapere mica si cea mare, care in timpul iernii devenea de nefolosit din pricina ca era teribil de friguroasa, exista o mica firida in care Brancusi punea muzica orientala la un gramofon facut chiar de el. La etaj se gasea dormitorul lui, ceva foarte modest. Intreaga locuinta, inclusiv dormitorul, era acoperita de pulbere alba de la sculpturi.

Brancusi era un barbat micut si extraordinar, cu barba si ochii intunecati si patrunzatori. Pe jumatate taran istet, pe jumatate zeu. Te simteai foarte fericita alaturi de el, dar din pacate a devenit prea posesiv cu mine si voia sa-i dedic tot timpul. Imi spunea Peghita si mi-a zis ca-i placea sa faca lungi calatorii in care inainte luase cu el si fete frumoase. Acum voia sa ma duca pe mine, dar eu nu am vrut.

Ii placea, de asemenea, sa mearga in hoteluri foarte elegante din Franta si sa soseasca imbracat ca un taran, iar apoi sa comande cele mai scumpe lucruri posibile. Fusese in India, ca sa-l viziteze pe Maharajahul din Indore, in a carui gradina amplasase trei “Pasari in spatiu”, una in marmura alba, alta in marmura neagra si alta in bronz. Se intorsese de asemenea si in Romania, tara lui, unde guvernul ii ceruse a construiasca monumente publice. Era foarte mandru de asta.

(…)

Brancusi isi slefuia toate sculpturile de mana. Cred ca de asta erau atat de frumoase. Aceasta “Pasare in spatiu” avea sa-i dea de lucru timp de mai multe saptamani. La momentul la care a terminat-o, nemtii erau langa Paris, iar eu m-am dus si am adus-o cu mica mea masina, ca sa o impachetez si sa o expediez la timp. Pe fata lui Brancusi curgeau lacrimile. Am fost sincer miscata. N-am aflat niciodata de ce era atat de tulburat, dar am presupus ca era din cauza ca se despartea de pasarea lui preferata.

460
unicef_foto610x342Tu cand ai discriminat ultima data? Nu ocoli raspunsul, sigur ai facut-o –

Tu cand ai discriminat ultima data? Nu ocoli raspunsul, sigur ai facut-o –

Vorbim tot mai des despre discriminare, incercand sa le luam apararea comunitatilor defavorizate unde avem prieteni si intelegem nuantele problemelor prin care trec.

Dar cand suntem intr-o situatie de criza, limita, in mintea noastra incolteste ceva ce a fost adanc inradacinat si incepem sa mergem prin sabloane care discrimineaza.

Vi se pare ca nu e asa? Imaginati-va ca mergeti seara pe o strada nu foarte luminata si un domn de etnie rroma vine din fata. Nu vi se activeaza nimic in minte? (va rog nu-mi raspundeti cu argumente despre… dar cate se intampla de fapt in viata; eu scriu despre cum functioneaza mintea noastra fara sa aiba niciun motiv sa discrimineze, altul decat inradacinarea unor idei)

Oricat am fi de educati, daca suntem onesti cu noi, stim ca suntem tentati zinic sa discriminam: sa nu le dam sanse egale celor depre care credem ca nu merita (pentru ca nu au aceeasi educatie, credinta, familie etc decat noi).

Cred ca lupta anti discriminare ar trebui sa se poarte in fiecare zi in fiecare dintre noi, in mod constient, activ. Doar asa vor fi schimbari in societate.

UNICEF a realizat 3 filme de scurt metraj inspirate de situatii reale in care copiii sunt discriminati (chiar si prin ricoseu, prin parinti) in Romania. La doua dintre ele am plans. Mi se pare cumplit filmul cu scoala, pe care-l las mai jos imediat, si stiu ca e foarte real.

E cumplit pentru copii, pentru tanara invatatoare, pentru parintii copiilor. Filmul dureaza 6 minute si o sa va puna f f tare pe ganduri.

Evident ca UNICEF nu s-a oprit doar la a face aceste filmulete ci a dezvoltat un program prin care, pentru a asigura accesul neingradit al copiilor la servicii de sanatate, educatie si protectie, a format 180 de profesionisti de la nivel judetean si local. De asemenea, a dezvoltat un ghid de lucru care ofera informatii despre formele de discriminare si cum pot fi adresate si prevenite de catre lucratorii comunitari. Cele trei filme vin ca o completare a acestui ghid si demonstreaza, prin natura cazurilor selectate, ca oricine poate fi discriminat si poate discrimina la randul sau, chiar daca este condus de cele mai bune intentii, si ca primele victime ale discriminarii sunt copiii. Acest pachet de training va fi disponibil la nivel national pentru toti profesionistii.

Iata si celelalte doua filme din proiect.

Motivul pentru care scriu astazi despre acest proiect (dincolo de faptul ca m-au impresionat foarte foarte tare fimele) este ca sa te rog sa dai mai departe oricare dintre cele 3 filmulete. Daca constientizeaza cat mai multa lume ca fiecare dintre noi greseste, schimbarea incepe mai usor, pentru ca pleaca din interiorul nostru.

Sigur ca UNICEF lucreaza institutional si incearca sa faca educatie si sa influenteze niste constiinte de adulti care iau decizii si lucreaza cu copii in fiecare zi, dar fiecare dintre noi poate face sa fie bine in jurul lui.

Stiu ca voi care cititi acest blog sunteti persoane educate, cititi multe carti, vedeti filme de arta, sunteti pasionati de teatru sau de dans… dar sa nu va suparati, va intreb cu toata sinceritatea pentru ca stiu – din dreptul meu – ca fiecare greseste: Tu cand ai discriminat ultima data?!

Stiu ca ni se intampla tuturor, de asta te rog tare sa alegi unul dintre filme si sa-l dai mai departe prietenilor tai din social media. Multumesc mult.

704
hunterJohn Hunter – Profesorul care ii invata pe copii umanitatea vine la Bucuresti

John Hunter – Profesorul care ii invata pe copii umanitatea vine la Bucuresti

In minutele urmatoare, nu mai mult de 7, veti citi o poveste despre un om care a fost atat de onest cu meseria lui, care a vrut sa faca lucrurile cat a putut el de bine si… a revolutionat invatamantul.

John Hunter este creatorul unui joc – World Peace Game –  care ii invata pe copiii de 9-10 ani, in locul lectiior despre geografie, economie si stiinte sociale, cum sa salveze lumea. Iar copiii pe parcursul unui semestru rezolva unele dintre cele mai importante probleme ale omenirii cu empatie, intelegere si bun simt… copii de 9-10 ani.

John Hunter a creat World Game in 1978 cand era profesor la o  scoala generala fara bugete mari si nu avea prea multe manuale dar si nici copii foarte interesati de scoala. Isi dorea ca elevii lui sa vina de drag la scoala, sa fie implicati in lectii si sa invete lucruri care sa le fie utile in viata, sa le dezvolte empatia, umanitatea si intelegerea pentru problemele celorlalti.

Totul a plecat de la o tabla de joc – un fel de monopoly – prin care John Hunter a incercat sa le explice copiilor ce se intampla in Africa. Le-a asezat contextul social si cu figurine care aratau cladiri, arme, soldati, bani le-a prezentat problemele continentului si i-a rugat sa le rezolve.

Astazi – la aproape 40 de ani de la primul joc World Peace Game – copiii primesc o instalatie pe 4 etaje cu soldati, case, arme, terenuri si o carticica cu problemele cu care se confrunta planeta si trebuie sa rezolve jocul…

Lectia se numeste World Peace Game pentru ca jocul e castigat daca toate problemele sunt rezolvate iar pe pamant e pace.

Undeva in cele cateva saptamani in care copiii rezolva probleme de resurse, de teritorii, de gazduire de refugiati, de dezvoltare economica, se produce o transformare. De la munca individuala se ajunge la lucrul in echipa, de la a detine se trece la a darui, de la a cuceri se ajunge la a imparti.

Copiii, cu sinceritatea lor, se iau foarte in serios in rezolvarea unor probleme complicate de strategie economica (reduse la informatii de baza de catre profesorul Hunter, in manualul pe care-l primesc la inceput)   si incep sa citeasca suplimentar despre matematica, istorie, sociologie.

Practic gandesc tot timpul cum sa rezolve problemele omenirii, chiar si dincolo de orele de clasa.

*

Ce face Hunter cu jocul asta? E ca un mic magician…

In aproape 40 de ani de joc doar de 2 ori copiii nu au putut rezolva toate problemele, dar cand s-a dovedit ca solutiile lor au fost f agresiv- razboinic- violente, Hunter si-a aratat magia.

Intr—un an copiii au fost foarte razboinici si au omorat multi soldati. Profesorul i-a rugat pe fiecare elev din echipa care isi pierduse armata sa-si aleaga un soldatel figurina, iar pe colegii care castigasera razboiul i-a rugat sa le scrie cate o scrisoare parintilor soldateilor morti. A doua zi la lectie, au venit parintii copiilor care detineau soldatel si au citit scrisorile in lacrimile tuturor. A fost o puternica lectie despre umanitate si despre empatie.

Elevii care joaca World Peace Game isi amintesc la multi ani distanta despre transformarile pe care le-au simtit pe parcursul semestrului. Pentru ca lectia nu mai este doar despre a asimila niste informatii, devine despre a le integra in lumea ta, despre a le sintetiza si a le exploata intr-un context real care are un impact direct.

In plus lectia e foarte interactiva, profesorul intervine f f rar, doar copiii cauta solutii la problemele din joc.

*

World Peace Game e astazi celebru in toata lumea ca si profesorul care l-a inventat John Hunter. Copiii lui au mers la Pentagon si au vorbit cu generali specializati in strategii militare explicandu-le acestora de ce ei au rezolvat o situatie intr-un anume fel si nu pe calea razboiului.

Despre Hunter s-a facut si un film documentar, iar profesorul vrea acum sa lase mostenire lumii intregi metoda lui de predare a stiintelor.

In septembrie se va afla la Bucuresti la invitatia Verita School si o clasa de copii va incerca sa rezolve jocul. In fiecare seara profesorii care vor sa invete si sa-si dezvolte abilitatile pedagogice, vor analiza cu profesorul Hunter solutiile propuse de copii in raport cu personalitatea lor si vor intra in culisele magiei acestui joc.

In plus, profesorul Hunter va sustine o conferinta publica pe 26 septembrie despre educatie, parenting si cum poti sa le dezvolti copiilor capacitatea de a invata cu drag intr-o vreme in care sunt asaltati de informatii. Despre cum sa ii ajuti pe copii sa isi atinga intregul potential intelectual si emotional.

*

Daca esti lider al unui grup / antreprenori/ top management ar fi bine sa mergi la conferinta lui Hunter pentru ca, prin lectiile pe care le-a invatat de la copii, o sa-ti explice cat de simple sunt de fapt solutiile la problemele tale.

Daca esti parinte si vrei sa inveti despre educatie si despre cum sa pregatesti mintea copilului tau pentru a sintetiza informatia si pentru a o asimila fara sa-i strice personalitatea si umanitatea, atunci cred ca si tu trebuie sa mergi la conferinta lui Hunter.

Daca esti profesor si crezi ca metoda ta e depasita, suferi ca elevii se plictisesc la ore si vrei sa se bucure de scoala, ai doua optiuni in raport cu profesorul Hunter:

  • Sa te inscrii sa vezi cum se joaca world peace game si sa participi la analize in feicare seara (ai nevoie de o dovata ca esti profesor), detalii aici…
  • Sa mergi ca noi toti ceilalti la conferinta publica a lui John Hunter din 26 septembrie.

John Hunter e un profesor de la o scoala saraca din America, pe dreapta, de fapt in Richmond si a ajuns faimos in toata lumea pentru felul in care i-a schimbat in bine pentru toata viata pe copiii care au fost la lectiile lui. Este el insusi o frumoasa lectie de viata.

Detalii despre conferinta si cum poti sa te inscrii ca profesor la lectiile lui John Hunter pot gasi aici

hunter

 

1221
catalin stefanescu georgiana enePe urmele celor mai buni – o poveste minunata despre mentorat cu Catalin Stefanescu

Pe urmele celor mai buni – o poveste minunata despre mentorat cu Catalin Stefanescu

Toti oamenii MARI pe care i-am intalnit ca jurnalist sunt generosi. Sunt impacati cu ei si cu ce pot ei sa aduca in spatiul public si in societate, si nu se tem ca altii ar putea “fura” de la ei.

In randurile de mai jos, e o poveste despre generozitate… cu nume mari.

*

Ultima data cand l-am intalnit pe Catalin Stefanescu s-a intamplat cam asa: eu stateam de vorba cu o tanara simpatica, Georgiana Ene, in biroul unei agentii de publicitate, el a venit cu treaba, ne-am imbratisat si a spus cu vocea lui calda si molcoma catre fata “tu nu existi, nu te-am vazut”.

Ar parea o nepolitete, iar pentru un om cum e Catalin acest lucru e imposibil, numai ca gestul lui marca onestitatea. Cei doi urmau sa se intalneasca intr-o conversatie interviu, iar Catalin voia ca totul sa fie autentic, sa nu faca niciunul dintre ei “actorie” la momentul intalnirii pe camera.

Georgiana este una dintre cei patru castigatori ale unei campanii foarte frumoase lansate de Mercedes- Benz  – Pe urmele celor mai buni – prima campanie de brand nationala, o campanie care include si primul show online realizat de Mercedes-Benz avandu-i protagonist pe ambasadorii sai locali. Catalin, alaturi de Andreea Esca, Camelia Potec si Andi Moisescu sunt protagonistii show-ului si sunt pregatiti sa le ofere sprijin si mentorat romanilor care vor sa-si duca la indeplinire visurile.

*

Pentru cei care nu-l stiu pe Catalin Stefanescu dincolo de interviurile lui minunate sau de spectacolele de teatru pe care le regizeaza, pe texte scrise de el, as vrea sa descriu o intamplare.

In urma cu cativa ani, am ajuns mai devreme decat ora de incepere la un eveniment la care Catalin Stefanescu era gazda. L-am gasit retras dupa o usa transformata in paravan, recitind insemnarile din desfasurator, rostind ca “pe scena” prezentarile invitatilor pe care urma sa le introduca publicului cateva minute mai tarziu. Era foarte foarte multa concentrare pe chipul lui, nu era deloc prezent zambetul cu care-l vezi pe scena sau la televizor, era ca un sportiv inaintea startului, care se pregateste de competitie.

I-am si povestit peste o vreme despre uimirea mea legata de concetrarea lui in acele momente de repetitie, a zambit si-a spus simplu: “trebuie sa ne pregatim pentru ceea ce facem”.

Cu rigoarea, statornicia si discretia sa, Catalin Stefanescu e partener cu Mercedes-Benz Romania de noua ani, iar proiectul “Pe urmele celor mai buni” ii vine manusa. A ales-o pe Georgiana Ene sa o mentoreze in indeplinirea unui vis mare – sa scrie o carte despre promovarea teatrelor din Romania, o carte care pleaca de la masteratul  pe care l-a facut.

*

Georgiana lucreaza ca  Project Manager pentru o firma internatioanla, la sucursala din Bucuresti, dar pasiunea ei pentru teatru e dincolo de job sau de orice beneficiu. E una dintre acele persoane care fac lucrurile pe care le iubesc de dragul de a pune ceva frumos in spatiul public si, mai ales, pentru a ajuta.

Asa s–a intamplat cu echipa Unteatru, pe care Georgiana a ajutat-o in partea de comunicare – word of mouth – inca de cand era foarte foarte la inceput. I-a vazut cum au crescut  si odata cu ei, a crescut si ea. Spera ca intr-o zi, echipa Unteatru  sa aiba comunitati de spectatori cat mai diverse, iar Zilele Unteatru sa devina un festival international.

Intre munca ei de unde isi plateste facturile si cea din care se incarca emotional, Georgiana isi face timp sa scrie cronici de teatru si interviuri pentru ziarul Metropolis si sa mearga la festivalurile de profil din tara ca sa relateze pe blogul ei despre spectacolele care i-au placut. Nu vrea sa scrie despre ce e rau, pentru ca teatrul – crede ea – are nevoie de multa sustinere, nu e nevoie sa-l daramam cand nu ne place ceva.

A ajuns sa scrie primele cronici de teatru dupa ce a participat la un concurs la Cristian China Birta pe blogul lui. Chinezu, cum i se spune lui Cristian, a remarcat-o si a invitat-o sa scrie la el pe blog o cronica a unui spectacol la care era invitat. Asta i-a dat aripi si a prins curaj sa-si exprime sincer opiniile despre spectacolele pe care le vedea. Asa a remarcat-o Doru Mares, un important critic de teatru, care a invitat-o in festivaluri ca blogger acreditat.

Acum s-a inscris la competitia Mercedes-Benz – “Pe urmele celor mai buni” – pentru ca-l admira pe Catalin Stefanescu si stie ca are multe de invatat de la el. Si-a dorit atat de mult sa castige incat a completat aplicatia imediat cum a aparut pe Facebook, si-a aflat mai tarziu ca a fost prima care s-a inscris in tot concursul.

*

Catalin a ales-o dintr-o lista scurta. I-a remarcat ambitia, determinarea, a fost impresionat de anii pe care i-a investit Georgiana in a invata despre lumea administrativa a teatrului.

A mai ales-o si pentru ca ea reprezinta o situatie pe care el incearca sa o combata din lumea teatrului romanesc. “Noi suntem o lume destul de conservatoare, indiferent de teritoriu. In lumea teatrala, cu tot dragul fata de lumea asta, nu incetez sa spun ca exista destul de mult provincialism si destul de mult instinct de conservare. Suntem o lume cumva inchisa. In general, filologul, muzicianul, filosoful patrund daca e vorba despre vreun patruns in lumea asta (desi eu nu inteleg despre ce e vorba in acest patruns), dar pentru “ceilalti” e mult mai greu. Dar lumea teatrului are nevoie de oameni noi, din punct de vedere etic, igienic. E foarte multa nevoie de lume “venita din afara”, e nevoie de eroare, de exagerare pentru ca acesta genereaza un sistem viu… si teatrul are nevoia asta”, spune Catalin, care a mers pe drumul lui in teatru.

Dincolo de prieteniile de lunga durata cu “oameni din lumea teatrului”, cand a inceput sa scrie piese de teatru, sa dramatizeze texte, a stiut care e piesa de puzzle pe care vrea sa o completeze in imaginea cu toate spectacolele de pe “piata”: un spectacol la care publicul sa lucreze, nu in sensul participarii fizice, ci al gandirii, al experientei emotionale si intelectuale.

Nu e interesat sa faca parte dintr-un sistem, din lumea teatrului asa cum o vad veteranii, nu cauta validari si incadrari in clasamente, face dramaturgie si regie cu bucurie pur si simplu. Din perspectiva asta, o intelege foarte bine pe Georgiana si pasiunea ei non-profit pentru teatru.

*

Acum pasiunile lor se intalnesc gratie campaniei Mercedes-Benz. Catalin o va mentora pe Georgiana dupa regulile lui care implica si etica: “In intalnirea asta nu poate sa fie nimic de complezenta, nu fac nimic din ceea ce se cheama trafic de influenta, dar daca pot sa incurajez pe cineva sa-si duca la buna implinire un vis, asta ma face fericit.”

Intalnirile de mentorat ale lui Catalin si Georgiana vor fi filmate si va rezulta un serial unic in online, un serial despre cum se modeleaza unul pe altul doi oameni cu aceeasi pasiune. Veti putea vedea aceste episoade de consiliere pe site-ul campanei Mercedes-Benz, www.peurmelecelormaibuni.ro.

Aici puteti vedea primul episod cu Georgiana si Catalin, vor mai fi si altele ca sa intelegem cum o ajuta, pe bune, la realizarea visului ei.

*

Pe principiul pay it forward, reprezentantii Mercedes-Benz m-au invitat sa lansez aici pe blog o provocare similara. Cu toata sinceritatea si realismul pe care-l am in dotare stiu ca nu am amploarea profesionala si umana a ambasadorilor Mercedes-Benz Romania (Andreea Esca, Camelia Potec, Catalin Stefanescu si Andi Moisescu), dar daca exista cineva care crede ca l-as putea ajuta cu ceva in dezvoltarea sa profesionala, il rog frumos sa lase un comentariu si sa-mi spuna pe scurt povestea sa.

La initiativa Mercedes-Benz ne vom intalni, vom povesti… ne vom plimba si cu frumoasa masina si sper ca la sfarstul intalnirii noastre sa va fi ajutat macar cu o miime de milimetru sa mergeti mai departe in a va indeplini visul. Va multumesc.

 

162
expo strasbourg crihanaExpozitia “Strasbourg – o impresie satirica” de Florian Doru Crihana prezentata la Consiliul Europei

Expozitia “Strasbourg – o impresie satirica” de Florian Doru Crihana prezentata la Consiliul Europei

text de Eliza Manolescu

Artistul roman Florian Doru Crihana prezinta timp de o luna in cladirea Consiliului Europei din Strasboug expozitia sa dedicata acestui oras, realizata cu doi ani in urma.

Expozitia cuprinde 32 de imagini pe teme istorice. Unele sunt satirice, altele sunt ironice asa cum de fiecare data, Crihana isi structureaza seriile.

Prezenta sa in Consiliul Europei a fost posibila datorita carierei sale internationale si in urma recomandarilor facute de Reprezentanta Romaniei la Consiliu. Un rol important l-a avut reprezentanta artistului pe Germania de sud si in Franta, jurnalista Iolanda Badilita – curatoarea expozitiei.

Consiliul Europei directioneaza din 1949 istoria continentului. Toti cei care lucreaza astazi acolo au posibilitatea de a vedea lucrarile unui artist care face intoarceri in timp cu fata spre viitor.

Dieter Burkamp scria cu ani in urma: “Crihana face in lucrarile sale profetii, ele se adeveresc dupa un timp. Asa ca, cine se preocupa de viitorul Europei ar trebui sa desluseasca misterele din operele galateanului.”

Pharmacie du Cerf Crihana Orangerie Crihana Les poussins d’Europe Crihana L’orgue Kern et Ponts Couverts Crihana florian doru crihana strasbourg

Le bec de la cathedrale crihana

crihana vernisaj consiliu europei

1098
Ohad-Naharin- foto Dragos-Dumitru webSIBIU 2017: Cum a inventat Ohad Naharin un limbaj in dans care l-a recuperat din paralizie si a transformat balerinii in dansatori incredibili-

SIBIU 2017: Cum a inventat Ohad Naharin un limbaj in dans care l-a recuperat din paralizie si a transformat balerinii in dansatori incredibili-

La editia 2017 a festivalului de teatru de la Sibiu unul dintre invitatii speciali a fost Ohad Naharin, geniul creativ  din spatele uneia dintre cele mai mari companii de dans din lume, Batsheva Dance Company (Israel).

Programul gandit in jurul lui Ohad (un workshop, doua reprezentatii ale unuia dintre spectacolele sale manifest, Naharin”s Virus, o conferinta si proiectia filmului Mr Gaga care vorbeste despre viata sa) a fost o celebrare bine gandita a acestei vizite extrem de importante pentru ceea ce inseamna festivalul, dar si Naharin la nivelul mondial al dansului.

Vedeta mai mare (din punctul de vedere al notorietatii, nu neaparat al talentului), Mikhail Baryshnikov spunea despre trupa lui Naharin ca ”n-a mai vazut niciodata o asemenea combinatie de frumutete, energie si tehnica.” (e un citat care apare chiar pe genericul filmului despre viata lui Ohad, Mr Gaga).

Chiar si prezenta simultana a acestor doi mari dansatori la Sibiu a fost un privilegiu pentru spectatori si o incredibila carte de vizita pentru festival.

*

Folosesc insa acest prilej pentru a va spune povestea acestui om care a inceput sa danseze la 22 de ani, a fost acceptat la marile scoli de dans din lume, a inventat un limbaj nou in dans – Gaga – si crede , ba chiar are si exemple, ca dansul poate sa vindece.

A descoperit regulile de la baza limbajului lui cand, dupa un spectacol la care parea s-a accidentat la un picior, a ramas paralizat. A fost operat la coloana vertebrala si, cand a inceput recuperarea, a devenit constient de fortele pe care corpul lui trebuie sa le opuna fortei gravitatiei ca sa genereze miscarea.

Si, ca o metafora frumoasa, baza stabilirii exacte a fiecarei forte de opunere e prin ”let it go”, prin relaxarea totala a muschilor si mintii pentru a stabili mai intai viteza de cadere si a intelege cum o poti contracara, folosind-o.

Astazi, la mai bine de 20 de ani de la primele constientizari ale noului limbaj, descoperirea lui e folosita in recuperarea oamenilor cu dizabilitati motrice, dar si de catre dansatori amatori sau profesionisti. Aceleasi principii au fost folosite de Naharin in recuperarea tatalui sau dupa ce acesta a suferit doua atacuri cerebrale.

*

Naharin spune ca intre un alergator olimpic si un om care nu a facut niciodata sport sunt mai multe asemanari decat deosebiri: amandoi pot sa alerge, doar ca sportivul o face mai repede si mai sustinut. La fel e si cu dansul, si cu sariturile… Gaga Mouvement e despre a descoperi si elibera tensiunile din corp pentru a face miscari relaxate si fluide. Tensiuni care vin din propriile blocaje emotionale sau limitari fizice. Gaga mouvement da o sansa fiecaruia de a se exprima prin dans, eliberat de orice judecata si constrangere.

De altfel, in salile de repetitii – sau workshopuri pentru amatori – nu exista oglinzi.

Naharin spune ca ”daca am fi fost pe pamant ca sa ne putem privi tot timpul, am fi avut ochi in degete” si ca ”lumea nu trebuie judecata si privita printr-o oglinda, ci simtita cu tot ce avem, inclusiv privirea”. 

*

”The more you let go of everything in your body all at once, the softness of your flesh will protect you.”

Odah Naharin a trait in Kibutz in saracie, alaturi de sora si fratele sau, dar si de mama dansatoare si tatal actor, specializat in terapii prin psihodrama. Cand era mic a cantat si dansat pentru soldatii care se luptau in Palestina si, mai tarziu, a pus in spectacolele sale durerea pe care o simte legat de acest conflict politic.

A ajuns sa danseze (la 22 ani!, dupa ce terminase stagiul militar) pentru ca mama lui s-a dus la Batsheva – cea mai mare companie de dans din Israel – si le-a spus ca fiul ei e foarte talentat, asa ca ii roaga sa-l primeasca la o auditie. Era talentant, avea un corp ca al unui soldat bine antrenat, dar si o muzicalitate speciala. L-au primit imediat, au inceput sa-l scoleasca iar cand celebra dansatoare americana Martha Graham a venit in Tel Aviv si l-a vazut cat e de spectaculos, l-a luat in spectacolul ei.

De aici n-a mai fost decat un pas sa fie convins sa mearga la New York ca sa dea admitere la School of American Ballet dar si la Julliard si sa fie acceptat in clase in care dansau mari balerini ai vremii. Mai tarziu a recunoscut ca nu avea deloc educatia clasica, dar ca se uita la colegii lui si… ii imita. Asa ii ieseau dansurile.

A dat de greu cand l-a remarcat si Maurice Bejart care l-a invitat in compania lui. Naharin spune astazi ca nu intelege cum nu a innebunit in cele 12 saptamani de munca pentru ca nu ii ieseau miscarile pe care i le cerea Bejart.

S-a indragostit de prim balerina de la Alvin Ailey Company, Mari Kajiwara, care a renuntat la cariera ei spectaculoasa si s–a mutat cu Naharin in Israel unde el a primit directia artistica de la Batsheva. Mari a dansat sub coregrafiile lui, i-a fost alaturi cand – la inceputul directoratului la Batsheva – n-avea mai mult de 10 spectatori in sala, dar si cand spectacolul conceput de el pentru ziua nationala a Israelului in 1996 a fost cenzurat din considerente religioase (un cantec israelian pentru copii fusese transformat in manifest, iar dansatorii erau in lenjerie intima). Sute de mii se oameni au iesit in strada atunci sa-l sustina.

Mira a murit in 2001, la 50 de ani, de cancer, iar Naharin a pus durerea lui intr-un spectacol care se numeste Last Work si a declarat:

”To mourn a big loss and to dance—they don’t contradict each other. It’s like they live in the same space. I really believe in the power of dance to heal.”

mari kajiwara ohad (Mira si Ohad)

Astazi Ohad Naharin are 65 ani, e tatal unei fetite de 7 ani si continua sa danseze cu o mobilitate care ii intimideaza pe dansatorii sai, chiar daca il vad la lucru doar la repetitii.

Are  un centru care antreneaza persoane care nu au nicio legatura cu dansul si traineri care fac terapie prin Gaga in toata lumea, iar de la momentul sosirii sale in Israel (anii 90) a creat peste 40 de spectacole exclusiv pentru Batsheva Dance Company.

Acolo a format un sistem in doua etape pentru a fi acceptat in trupa  – juniorii care petrec 3-4 ani invatand Gaga Mouvement (Batsheva Ensemble- 14 dansatori si 4 stagiari) si veteranii Batsheva Dance company (18 dansatori). Anual compania Batsheva – cu ambele trupe – are peste 230 de spectacole in toata lumea, iar la auditiile pentru Batsheva Ensemble participa 3-400 de dansatori in fiecare an).

La Sibiu a fost prezenta Batsheva Ensemble cu un spectacol creat de Naharin in 2001, Naharin s Virus.

*

Tot la  Sibiu, Ohad Naharin a primit o stea pe Aleea Celebritatilor (drumul care uneste cele doua teatre mari din Sibiu – Radu Stanca si Sala Thalia, prin cetate, o frumoasa metafora despre calatoriile vedetelor mari prin FITS), asa ca vizita lui va ramane cumva in mintea localnicilor si iubitorilor de dans din Romania.

La conferinta pe care a sustinut-o in Sibiu Ohad Naharin a spus ca tot ceea ce a invatat mai bun pentru el in acesti ani a fost ”iubirea”.

ohad naharin fiica

Cand oamenii descopera ca a darui iubire e mult mai puternic si aduce o mai mare rasplata emotionala decat sa stai si sa astepti sa fii iubit, viata lor devine mult mai frumoasa. Eu nu vreau sa fiu iubit. Vreau sa fiu inteles. Si sa iubesc si sa daruiesc eu.  Ohad Naharin, Sibiu 2017

Puteti citi despre tehnicile Gaga si limbajul inventat de Ohad Naharin, precum si cum arata lectiile de initiere, aici.

Sper din tot sufletul ca unui din trainerii lui Naharin sa tina candva un asemenea seminar si la Bucuresti.

P.S. Am avut privilegiul ca la Sibiu sa locuiesc in acelasi hotel cu Ohad Naharin si sa ma intalnesc cateva zile cu domnia sa la micul dejun. L-am privit de la distanta cu mersul drept si hainele soldatesti de care nu se desparte niciodata, i-am auzit glumele cu dansatorii care voiau sa viziteze diverse locuri prin imprejurimi, iar dupa doua dimineti am schimbat zambete familiare. M-am gandit tot timpul ca e un om atat de introvertit incat nu merita agresat cu dorinta mea de a vorbi cu dansul.

*

M-am aflat la Sibiu la invitatia Raiffeisen Bank, partener si sustinator al FITS de 9 ani, dar si un sustinator al teatrului romanesc, cu participari consistente la dezvoltarea Teatrului Act, TIFF, Festivalul de teatru Undercloud.

Bazavan 

 

510
fits 2017#credeminteatru – Trei lucruri pe care le-am invatat de la FITS in acesti ani

#credeminteatru – Trei lucruri pe care le-am invatat de la FITS in acesti ani

Prima mea amintire despre festivalul de teatru de la Sibiu e de la 3 ani de la aparitia festivalului – pe vremea aia era local, dar tot cu domnul Chiriac la conducere.

Am amintirea exacta a domnului Chiriac aflat in biroul meu de la Europa FM incercand sa ma convinga sa ne parteneriem media cu festivalul – imi spunea ca o sa fie unul dintre cele mai mari festivaluri din Europa, ca o sa vina unii dintre cei mai mari actori ai lumii, ca va fi ceva cum n-am mai vazut – si eu ma gandeam: ”Doamne, cine e nebunul asta de la mine din birou?!”

Culmea e ca tot ce a spus atunci a devenit realitate, iar pentru mine domnul Chiriac este ce mai bun exemplu de nebun frumos cu o ambitie incredibila si o inteligenta uimitoare care nu se lasa pana nu face lucrurile sa se intample asa cum si le-a imaginat el.

E cel mai bun exemplu ca, daca iti doresti cu adevarat ceva si lupti in draci pentru visul tau, ti se indeplineste. (Domnia sa vorbeste de succese si se incarca din ele, dar nu mentioneaza niciodata greutatile incredibile, oboseala dincolo de limita si… alte sarificii )

*

Pe vremea aia, la inceputul anilor 2000, nu-mi placea teatrul.  Ratasem momentul Andrei Serban de la Teatrul National, deci nu apucasem sa simt teatru pe bune, asa ca toate intalnirile mele post revolutionare erau cu un amestesc de urlet experimental si text care rabdase in sertar sa iasa la vedere atat de mult incat ii simteai frustrarea printre cuvinte.

Nu-mi placea, deci, teatrul.

A fost nevoie sa-i descopar pe Radu Afrim si Andrei Serban, sa am privilegiul imens al unor lungi conversatii cu dansii, sa plang cu suspine la piesele lor, sa ma uit la bucataria din culise (la propriu, la Sibiu, la repetitiile lui Andrei Serban am mancat in bucataria teatrului) ca sa invat sa ma uit la teatru dincolo de text.

Ca sa invat sa ma uit la ce parte din sufletul actorului e oglindita de regizor prin poveste, la cum actorul lucreaza cu el ca sa –mi arate mie, spectatorul, emotia fina care pare autentica si sa ma convinga sa stau acolo, in povestea lui, mult timp si dupa ce textul s-a incheiat.

Abia apoi am inceput sa am curajul sa scriu despre teatru. M-a incurajat Andrei Serban, m-a indrumat si in ce ar fi bine sa citesc si m-a responsabilizat pentru sinceritatea mea. Ne-am certat de cateva ori bune in viata asta pe viziunile noastre diferite asupra unor lucruri, dar fara domnia sa, fara Radu Afrim – si fara Razvan Penescu (care mi-a oferit spatiul Liternet-ului) – n-as fie scris despre teatru niciodata.

Astazi ma uit la tinerii bloggeri care vin la FITS si ma gandesc ca, in lipsa unor intalniri asemeni celor pe care am avut marele privilegiu sa mi se intample, le-ar trebui un training de cateva ore odata cu primirea acreditarii. Un training despre structura unei cronici, despre cum ceea ce vezi e parte dintr-un context pe care ar fi bine sa-l cunosti (sau sa incerci sa-l descoperi prin cercetarea dincolo de wikipedia) si despre cum… parerea ta conteaza prea putin in puzzle-ul mare (adica nu esti dumnezeu, stai linistit si nu pune etichete; fii responsabil cu adjectivele pe care le insiri ca pe niste panglici in jurul unui cadou.)

*

Ieri, dupa amiaza tarziu, aproape de apusul soarelui, eram in Piata Mica si se auzea foarte tare Ludovico Einaudi – Fly (scrisa pentru coloana sonora de la minunatul film Intouchables)

Muzica era divina, vedeam oamenii cum zambesc si m-am indreptat catre locul unde era un spectacol de strada… doi acrobati cu bicicletele faceau tumbe spre amuzamentul copiilor intr-o poveste despre Rivalitatea Strazii. In public zambea de la distanta domnul Purcarete.

rivalitate_adibulboaca_15iunie_web-3862

 

(foto Adi Bulboaca)

M-am gandit ca spectacolele de strada nu sunt doar pentru cei care nu intra des in salile de teatru si spre bucuria copiilor, ci ele dau idei pentru creatorii de spectacole indoor.

Se intampla asta inca de la prima samanta de teatru, inca de la serbarile populare pe pajisti noroioase sau la balciurile din satele sarace. Intotdeauna vor fi artisti care ii vor inspira pe cei care se afla cu o treapta mai sus decat ei (ca productie, ca gand, educatie), dar pentru asta e nevoie de smerenie.

Asa ca ieri m-am gandit ca doar cei mari – cu adevarat mari in gand si spirit – au rabdarea si relaxarea sa se uite inapoi, acolo unde e sinceritate neambalata, unde e o esenta,  pentru a se inspira.

(cumva e mai usor de inteles cu ceea ce se intampla in moda – trendurile marilor branduri vin din cercetari ale strazii in zonele cele mai creative)

*

P.S. e in FITS anul acesta o expozitie cu cateva fotografii facute de regizorul Siviu Purcarete. E minunat sa-l simti dincolo de  mesajele pe care le transmite cu ajutorul unui text celebru si al unor actori care-si pun si ei personalitatea intre vorbe. Mi-e rusine sa postez aici fotografii facute la imaginile expuse pentru ca le stric atmosfera, dar pot sa va spun ca la unul dintre cadre m-am apropiat sa-l ating sa vad daca nu e colaj, atat era de surprinzatoare imaginea.

***

Ma aflu la Sibiu la invitatia speciala Raiffeissen Bank care este partener FITS de 9 ani si unul dintre cei mai generosi sponsori in a omagia si celebra personalitatile care sosesc in Sibiu si sunt premiate pe Aleea Celebritatilor.

Bazavan

509
tiff gala 2017TIFF 2017, despre prietenie si ce face sa mearga lucrurile inspre mai bine

TIFF 2017, despre prietenie si ce face sa mearga lucrurile inspre mai bine

Merg la TIFF si la FITS de foarte multi ani. In ultimii 4 ani am mers aproape mereu in aceeasi gasca, dar oricum ar fi fost, domn Manafu a fost in echipa si am facut impreuna lucruri frumoase.

Miza noastra e sa aratam celor de acasa putin din atmosfera, sa oferim povesti care sa contina elemente memorabile cu efect de trimitere catre sala de cinema sau de teatru.

Sau cu efectul dorintei de a veni si tu la TIFF/FITS in anul urmator.

Anul asta, dupa premiera filmului Breaking News m-am gandit ca tot ceea ce tine unite industriile acestea doua este prietenia.

Prietenia care ii face pe actori regizori si producatori sa munceasca aproape pe gratis doar ca sa-si duca la indeplinire visul de a-si vedea filmele gata

*

Eram la finalul filmului Breaking News, vedeam distributia care urca pe scena de pe scaunele de langa mine si ma gandeam ca pe ei toti ii leaga o prietenie stransa.

Andi Vasluianu, eroul din film, e prieten de multi ani cu Oana Rasuceanu – scenarista alaturi de Ana Agopian, dar si cu Iulia Rugina regizoarea filmului. Era si Tudor Giurgiu acolo, si el prieten cu Vasluianu (a fost protagonist si intr-un film de-al lui – Despre oameni si melci), dar si cu Oana Rasuceanu care a muncit multi ani ca PR al TIFF.

In sala printre cateva sute de spectatori eram noi , o gasca de prieteni bloggeri care ii asteptam pe eroii de pe scena ca sa ne facem o fotografie impreuna ca sa-I ajutam la promovarea filmului care vine din septembrie pe ecrane.

Si in minutele alea cand ii ascultam pe protagonisti multumind emotionati celor care i-au ajutat si sprijinit ca sa poata sa-si faca filmul, mi-am adus aminte iar cat de mult inseamna astazi in Romania participarea privata – sponsorizarile de la “multinationalele” hulite de cei care nu vor sa vada ca dezvoltarea Romaniei e datorata mult strainilor sositi printre noi care ne-au profesionalizat in multe domenii.

Un simplu exemplu pe care-l cunosc bine: Raiffeisen in 20 de ani de prezenta in Romania a participat la programe culturale si sociale cu peste 13 milioane de euro. Zilele filmului Romanesc de la TIFF se desfasoara cu participarea exceptionala a Raiffeisen, iar  multe dintre spectacolele de la Teatru ACT cu Oana Pellea sau Marcel Iures au ajuns la Festivalul de Teatru de la Sibiu sau in turnee in toata tara, tot gratie Raiffeisen.

13 milioane de euro investiti in cultura de catre un brand privat, cu profesionalismul unui brand privat, urmarind rezultate eficiente (calitatea asocierii, un numar mare de spectator, dar si o constructive solida pe termen lung), adica nu mici lovituri ca la finantarile de la stat.

tiff prieteni breaking news

Cand am vazut fotografia pe care o facusem impreuna – echipa de la Breaking News si noi, gasca de bloggeri, acreditati special pentru zilele filmului romanesc de catre Raiffeisen, mi –a parut a fi un exemplu despre doua lumi care sunt unite pentru ca au aceleasi afinitati, aceleasi valori si gusturi. Si culmea, au fost unite de catre … un sponsor care a indentificat afinitatile comune.

Nu degeaba anul asta am spus ca avem #poftadefilmebune.

*

Acum cativa ani Oana Rasuceanu, Ana Agopian si Iulia Rugina m-au primit la cursul lor de scenaristica pentru scurt metraj de la Control N ca sa invat cateva tehnici care imi erau de ajutor  in ceea ce scriu eu. Vineri, la premiera filmului lor Breaking News le-am rugat sa-mi dea cateva pagini din scenariu sa vad cum au lucrat, Ana mi-a raspuns “ce misto! Dar vezi ca am avut 17 drafturi”

Pe Andi Vasluianu il stiu dincolo de ce vedeti dvs in filme sau la televizor, il stiu drept un actor foarte generos si frumos asezat pe dinauntru care e gata oricand sa-si ajute mai tinerii colegi, explicandu-le propriile frici ca sa le dea lor curaj.

Despre Cristi Manafu sau Ana Onisei care  apar in fotografia de mai sus, as putea scrie romane, pentru ca ne cunoatem de mai bine de 10 ani si am lucrat de multe ori impreuna. Ne-am ajutat unii pe altii lucrand.

(v-as povesti putin si despre prietenia dintre Manafu si Gabi Nedelea – care e si el in poza, in fata, jos, dar ca sa nu fiu foarte indiscreta am sa spun doar ca eu ii numesc “fratii Petreus”)

Cristi Sutu si Radu Băzăvan sunt si ei in gasca TIFF de 2 ani, dar pe mine – personal – ma leaga de ei multe alte proiecte facute impreuna… Plus o legatura de rudenie intre mine si Radu, dat fiind numele noastre asemanatoare (doar el are diactritice in numele de familie, eu nu!)

Credeti-ma ca aceasta combinatie, cu toti la un loc e exploziva… si radem f f f f f f mult.

Ce vreau sa spun cu aceasta postare?

Participarile cu fonduri private in asemenea evenimente culturale fac sa se miste lucrurile mai bine. Statul roman nu ar putea sustine nici un festival precum TIFF, nici pe unul precum FITS, iar impactul acestor festivaluri in dezvoltarea industriilor din care fac parte, dar si in educarea unor generatii, este imens.

Ca sa nu mai vorbesc de sprijinul moral, dincolo de cel financiar, pentru ca niste actori imensi sa poata sa continue sa faca proiecte in spatiul public.

 *

TIFF 2017 s-a incheiat exact in linia despre care scriu mai sus: au fost premiate proiecte care n-ar fi putut fi facute niciodata fara finantare privata – las mai jos intreaga lista de premii ca sa puteti cauta filmele cand vin la Bucuresti zilele viitoare, dar mentionez aici un singur premiu pentru documentar oferit catre doi jurnalisti/ fotograf freelanceri:

Premiul Zilele Filmului Românesc pentru Debut, în valoare de 1.000 de euro, oferit de Raiffeisen Bank – The Last Kalderash / Ultimul căldărar, r. Cosmin Bumbuț, Elena Stancu

*

Ne revedem cu cronici despre teatru, actori si proiecte frumoase in doar cateva zile, cand ajung la Sibiu, la Festivalul international de teatru.

Sa aveti #poftadefilmebune  si sa le si intalniti!

*

PREMIILE CELEI DE-A 16-A EDIȚII TIFF

Trofeul Transilvania, în valoare de 15.000 de euro, oferit de Staropramen – Familia mea fericită/ My Happy Family, regizat de Nana Ekvtimishvili și Simon Gross

Premiul pentru Cea mai bună regie, în valoare de 5.000 de euro – Guðmundur Arnar Guðmundsson, pentru filmul Piatră pe inimă/ Heartstone

Premiul Special al Juriului, în valoare de 1.500 de euro, oferit de HBO – Tărâmul binecuvântat/ God’s Own Country, regizat de Francis Lee

Premiul pentru Cea mai bună interpretare, în valoare de 1.500 de euro, oferit de Conceptual Lab – Ia Shugliashvili din Familia mea fericită/ My Happy Family

Mențiunea Specială a Juriului – Gloria/ Glory, regia Kristina Grozeva și Petar Valchanov

Premiul FIPRESCI, oferit de juriul Federației Internaționale a Criticilor de Film unui film din secțiunea Alt.Rom.Com – Dezîndrăgostire/ Afterlov, regizat de Stergios Paschos

Premiul Publicului, oferit de MasterCard – Piatră pe inimă/ Heartstone

Premiul Publicului Cinepub, pentru filmul cel mai popular din secțiunea Zilelor Filmului Romanesc, în valoare de 1500 Euro, oferit de Cinepub – Planeta Petrila, regia Andrei Dăscălescu

Premiul pentru întreaga carieră – Alain Delon

Premiul de Excelență, oferit de Mercedes-Benz – Tora Vasilescu

Premiul pentru întreaga carieră – Violeta Andrei

Premiul Zilele Filmului Românesc pentru secțiunea Lungmetraj, în valoare de 6.000 de euro (servicii de post-producție), oferit de Cinelabs România  – Inimi cicatrizate, în regia lui Radu Jude

Premiul Zilele Filmului Românesc pentru Debut, în valoare de 1.000 de euro, oferit de Raiffeisen Bank – The Last Kalderash / Ultimul căldărar, r. Cosmin Bumbuț, Elena Stancu

Premiul Zilele Filmului Românesc pentru secțiunea Scurtmetraj, în valoare de 1.500 de euro, oferit de Jameson și servicii echipament cameră & electrică & grip, oferit de R3 Film Rental, în valoare de 4.000 Euro – Scris/Nescris/ Written/Unwritten, regizat de Adrian Silișteanu

Mențiunea specială a juriului pentru scurtmetraj în Zilele Filmului Românesc – Offstage, regia Andrei Huțuleac 

Premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj din secțiunea Umbre, în valoare de 500 de euro, oferit de Shorts TV – Panta/ Curve, în regia lui Tim Egan

Mențiuni speciale în secțiunea Umbre-scurtmetraj: Eu sunt ieșirea/ I Am The Doorway, în regia lui Robin Kasparik, și În spatele tău/ Behind, de Ángel Gómez Hernández

 

1617
Laura Coroianu_2192-photo credit Cristian Vasile webPovestea Awake – sau cum entuziasmul unor tineri a facut sa existe un festival unic langa orasul lor

Povestea Awake – sau cum entuziasmul unor tineri a facut sa existe un festival unic langa orasul lor

Anul acesta a aparut un nou festival pe harta distractiilor cool in aer liber, Awake, un festival creat de Emagic, compania care a fost si mama pentru B’ESTFEST.

Cei mai multi il stiu insa drept festivalul pentru care vine in Romania  Rag’n’Bone Man, revelatia muzicala a anului.

Zilele trecute am aflat de la Laura Coroianu, CEO Emagic, povestea din spatele acestui festival nou nascut.

Laura Coroianu_2181-photo credit Cristian Vasile web  “Dupa 7 editii de B’ESTFEST, discutand cu foarte multi dintre cei care au un stil de viata activ, am ajuns la concluzia ca bucuresteanului, cel putin, ii place sa evadeze din orasul lui. De aceea sunt si cozile alea infernale spre Valea Prahovei sau spre mare.  Ideea de city break si weekend get away e foarte impamantenita in sudul tarii, asa ca ne-am gandit sa o folosim.

Am stabilit ca daca vrem sa mai facem un festival trebuie sa indeplinim doua conditii.

  1. Sa fie in afara Bucurestiului, mai departe pentru ca oamenii care vin din Bucuresti sa evadeze in alt spatiu
  2. Sa fie cea mai frumoasa locatie pe care o gasim. Un loc nou cu o poveste frumoasa, cu o vibratie extraordinara,” isi aminteste Laura Coroianu.

Pentru ca planetele se aliniaza frumos, cam in aceeasi perioada a evaluarilor post B’ESTFEST, in vara lui 2013, un tanar sudent din Targu Mures, care o cunostea pe Laura prin parintii lui, a inceput sa faca presing om la om pe tot terenul ca sa-i convinga pe cei de la Emagic ca ei, tinerii, au nevoie de un festival.

Era momentul in care se inchisese si Festivalul Peninsula, iar Electric Castle abia facea primii pasi, iar el si prietenii lui isi doreau tare mult sa faca un festival in judetul lor.

De aici incolo e o poveste despre perseverenta si despre cum iti indeplinesti visul daca tu crezi foarte tare in el si depui toate eforturile in dezvoltarea lui.

 Tanarul student a facut echipa cu prietenii lui si i-au vorbit Laurei atat de frumos despre judetul Mures, despre oamenii din zona, despre tinerii care vor sa se distreze frumos, incat ea le-a spus: „daca gasiti un loc frumos, cu poveste care sa se incadreze standardelor noastre, luam in calcul sa facem un festival in Judetul Mures.”

Au inlaturat imediat posibilitatea de a face o noua versiune Peninsula, asa ca au inceput sa bata judetul pas cu pas, sa fotografieze locuri si castele, sa caute povestile din spatele cladirilor. Dupa un an de scouting inedit, in care au trimis multe fotografii catre Emagic, au facut chiar excursii la Bucuresti ca sa-i convinga ca Tg Mures e magic, intr-o zi au trimis imagini cu Castelul Teleki.

Nu erau spectaculoase fotografiile pentru ca erau facute cu un telefon modest, dar chiar si asa se vedea ca locul – care e amplasat la 17 km de Tg Mures – are ceva special.

Putin mai tarziu Laura si colegii ei de la Emagic au aflat si povestea uluitoare…

Domeniul Teleki_AWAKE (3) web

In acest castel s-a nascut in 1739, Samuel Teleki cel care avea sa devina fondatorul primei biblioteci publice din Transilvania si Comanditarul Palatului Teleki din Dumbravioara.

O generatie mai tarziu in 1789, fiul lui Samuel Teleki transforma parcul palatului din Gornesti – odata cu reconstructia cladirii  – intr-o gradina franceza, unica in zona unde se practicau amenajari baroce, cu modele inspirate din costumele populare maghiare.

20 ani mai tarziu, parcul din domeniul Gornesti primeste influente britanice, iar in gradina sunt saditi arbori rari in Romania.

In 1849 trupele rusesti care ii sprijineau pe habsburgi in inabusirea revolutiei au distrus pentru prima oara castelul: tablouri rupte, carti arse – iar pielea copertilor lor folosita pentru seile cailor. Un secol mai tarziu, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, tot rusii au devastat castelul si au distrus biblioteca. Se estimeaza ca avea peste 60.000 de exemplare si o colectie impresionanta de ilustrate din toata lumea. O mica parte din aceasta colectie se afla la Biblioteca din Tg Mures.

Domeniul Teleki_AWAKE (4) web

Dupa o vizita la Castelul Teleki si dupa ce a simtit puterea acestui loc cu gradinile sale uriase, cu copaci care se afla in patrimoniul national, Laura si sotul ei, Guido Janssens, parteneri in Emagic, le-au dat pustilor vestea pe care si-o doreau de multa vreme. Se face un festival la ei acasa.

Domeniul Teleki_AWAKE (11) web

Awake se numeste si e un festival boutique care face un melange intre arte – nu va fi doar muzica artistilor care sunt acum prezenti in topuri (Rag’n’Bone Man,Tom Odell, Modestep, Dirtyphonics, Aeroplane, Mazde), ci si un concurs international de instalatii de arta, concurs care le va oferi castigatoriilor sansa unei expozitii unice, in uriasul parc din jurul castelului.

Designul intregului festival – care va fi centrat in jurul unui cub cu carti (inpirat de povestea faimoasei biblioteci Teleki)  – va fi coordonat de Attila Kim, unul dintre cei mai talentati arhitecti romani, autorul conceptului pentru Pavilionul Romaniei la Bienala de la Venetia 2015. El  va face echipa cu Roberta si Doru Boeriu si Raluca Rugina.

In memoria bibliotecii Teleki, in cea mai frumoasa parte din parc, unde este un lac dar si unii dintre cei mai spectaculosi arbori din zona, va fi The Forest Library.

Domeniul Teleki_AWAKE (4) web

Daca va intrebati cum il cheama pe cel mai hotarat dintre tinerii care au luptat timp de 4 ani pentru un festival in judetul lor, e bine sa stiti ca el este Horia Grigoras. Intre timp a terminat facultatea de istorie, este membru in mai multe asociatii civice si… este Local Festival Manager la Awake. Va veti intalni cu el in septembrie la Castelul Teleki.

Horia Grigoras web

Echipa Emagic are insa un nou obiectiv: sa stranga bani – odata cu promovarea nationala si internationala a festivalului Awake – ca sa ajute la reconstructia minunatului castel Teleki.

Laura Coroianu recunoaste ca nu s-ar fi ajuns la Festivalul Awake daca echipa de la Bucuresti nu s-ar fi hranit din energia acestor tineri minunati, daca n-ar fi vazut entuziasmul lor molipsitor. Dar cumva si pentru ea e o intoarcere la radacini pentru ca bunicii erau din judetul Mures si are cateva amintiri despre frumusetile din zona, din povestile lor.  In plus, arhitectul Attila Kim – coordonatorul echipei de design – este si el originar din Targu Mures.

Festivalul Awake are loc pe 1-3 septembrie, la Castelul Teleki, la 17 km de Tg Mures

Pe langa The Forest Library, locul unde va fi o biblioteca in aer liber, pe domeniul din Gornesti vor mai fi amplasate:

Serenity Meadow – zona de “wellbeing” pentru cursuri de yoga si pillates

The Brewery – locul unde poti degusta cele mai interesante tipuri de bere artizanala

The AWAKE Platform – o platforma sociala destinata initiativelor creative, cu workshop-uri, conferinte inspirationale.

Pe durata festivalului va fi si un teatru de strada in colaborare cu Facultatea de actorie de la Targu Mures.

Abonamentele se gasesc in continuare la pret de early-bird, respectiv 151 de lei (fara camping), sau 175 de lei (camping inclus) si pot fi achizitionate online, de pe Eventim.ro, sau din reteaua magazinelor partenere. In perioada 1 iunie – 31 august, abonamentele vor costa 181 de lei, respectiv 205 lei (inclusiv camping).

Domeniul Teleki_AWAKE (7)  web

credit foto: Cristian Vasile, Mihai Raducanu, Andrei Zaițiu si Csaba Friss.

awake_poster_preview_final_low res

katy perryKaty Perry si o directie vizuala intuita acum 2 ani:)

Katy Perry si o directie vizuala intuita acum 2 ani:)

Cand eram la inceput in meserie obisnuiam sa ma enervez foarte tare cand propuneam ceva care stiam ca e corect, pe un trend, sau inaintea vremurilor si nu era acceptat.

Stiam pentru ca citeam si ma preocupam/documentam mult inainte de orice propunere pe care o faceam.

Dupa niste ani, nu stiu daca e bine sau rau, am ajuns sa-mi spun

nu e business-ul meu, oamenii care m-au angajat isi construiesc business-ul cum vor ei.

business-ul e la acest nivel prin munca si priceperea lor, deci nu mai pune la suflet si doar propune si sustine ce crezi, iar daca nu-i convingi pot sa fie multe cauze – o directie de business la care nu ai acces ca informatii, sau nepriceperea lor in a intelege ce spui, sau orice altceva.

Nu ma mai enervez de multa vreme deci, dar imi place sa remarc cand se intampla sa anticipez trenduri sau directii creative. Cand mi se confirma, adesea la nivel international, directiile pe care le-am propus ma simt bine, stiu ca documentarea constanta si riguroasa functioneaza: pentru ca stii cu ce oameni sa lucrezi si ce sa alegi.

Asa s-a intamplat recent odata cu lansarea noului single Katty Perry – Cherry pie  Bon Appetit.

El are o directie vizuala pe care o propusesem impreuna cu Dimitri Caceaune si David Gal in urma cu 2 ani pentru matinalul de la radio 21.

N-a trecut atunci, dar le mai multumesc o data baietilor pentru creativitatea si talentul lor, pentru cat au muncit si imi face placere sa arat aici doua dintre vizualuri.

Vizualul lui Katy Perry lansat in urma cu cateva zile

katy perry

vizualurile propuse pentru Radio 21, de David Gal si Dimitri Caceaune in 2015

david gal dimitri caceaune pt radio 21 david gal dimitri caceaune radio 21 - 2015

1675
Ion-Caramitru-presedintele-UNITERGala UNITER, altfel – “Are un agent la Londra. Cum am si eu.”

Gala UNITER, altfel – “Are un agent la Londra. Cum am si eu.”

~ Are un agent la Londra. Cum am si eu. Avem, de fapt, acelasi agent~, a zis domnul Ion Caramitru in a 4 -a ora de gala UNITER cand o prezenta pe Anamaria Marinca.

Pana atunci vorbise cam doua ore, caci era prezentator al Galei (cum este de cand exista aceasta Gala UNITER), ii intrerupsese pe premiantii de pe scena grabindu-i la momentele lor de multumire, cantase – ceva lautaresc manelistic amestecat cu Astor Piazzolla – si i se dedicase un monolog “ironic”.

 

Numai ca propozitiile astea ~ Are un agent la Londra. Cum am si eu. Avem, de fapt, acelasi agent~ au spus despre dansul cat toata ceremonia. Si-a fost cel mai trist lucru din toata gala UNITER 2017.

Nu erau relevante in economia show-ului. Nu erau informatii care sa aduca nimic in plus pentru spectator. Anamaria Marina urma sa faca o laudatio pentru scoala de teatru de la Iasi unde a fost eleva, scoala care era premiata in gala.

Aveam pe scena un actor foarte foarte talentat. Cu roluri importante in teatru. Cu putere in “industrie” nu doar prin UNITER, ci si la directiunea Teatrului National din Bucuresti. Un om care a experimentat puterea (a fost ministru al Culturii) si succesul in multe forme in cei 75 de ani de viata.

Era pe scena un om pe care anii nu l-au domolit pe dinauntru si, in adrenalina unui show live – cu multa improvizatie – mai gaseste un moment si inca unul ca sa se “aseze” pe el egalul – daca nu deasupra-  tuturor.

*

Gala UNITER, o productie a unui ONG – pentru ca asta e Uniter-ul – care face legile si da niste repere in teatrul romanesc, se schimba de la an la an. In ultimele editii, multe productii independente au fost nominalizate si premiate, primind validarea unor specialisti care, din pacate, isi micsoreaza randurile biologic. Acum 10-15 ani nici macar nu s-ar fi gandit cineva la asta.

UNITER-ul – o initiativa privata a domnului Caramitru si a colaboratorilor sai – a schimbat multe in teatrul romanesc, uneori le-a dat aripi teatrelor, alteori – punandu-le frana – le-a ambitionat.

*

Dar vorbele acestea ale domnului Caramitru ~ Are un agent la Londra. Cum am si eu. Avem, de fapt, acelasi agent~ m-au facut sa ma gandesc cu tristete la nemultumirile si neimplinirile din sufletul lui Ion Caramitru.

Un om impacat cu ego-ul sau n-ar fi simtit nevoia unei asemenea completari care, cum spuneam, nu era relevanta pentru show. N-a fost facut comentariul nici macar in gluma, ca sa aiba o nuanta.

Stiu ca am jumatate din varsta dlui Caramitru si ca probabil n-am vazut in toata viata mea spectacole de teatru cate a jucat domnia sa (desi sunt un spectator consecvent), mai stiu ca poate fi considerata o aroganta observatia despre replica cu agentul.

Dar  este doar despre tristetea si frustrarea unui actor mare.

*

Aproape de finalul Galei, primarul Timisoarei i-a oferit domnului Caramitru o diploma de excelenta din partea orasului.

Felicitari tuturor premiantilor, cu o suplimentara imbratisare virtuala  pentru Ana Ularu si Andrei Hutuleac pentru munca lor sustinuta si premiul meritat din plin.

 

1006
marius manole olesea nespeac gigi caciuleanu protv#uitecinedanseaza Dansul tradeaza cel mai repede educatia –

#uitecinedanseaza Dansul tradeaza cel mai repede educatia –

E ceva in trupul omului – in energia lui – care se aduna odata cu experientele de viata si cu cat ele sunt mai rafinate cu atat expresiile corpului, ale mainilor spun mai repede detalii despre educatia sa.

Uneori e suficient sa vedem pe cineva cum merge pe strada si, fara sa-l cunoastem, fara sa conteze hainele de pe el, fara sa rosteasca niciun cuvant, doar din felul in care-si poarta lupta verticala cu gravitatia, din pasii pe care-i face, sa simtim daca e educat sau nu.

De asta, dintre toate artele, dansul tradeaza cel mai repede educatia.

De asta, dansul lui Marius Manole de la #uitecinedanseaza a facut valuri pe net la un public pe care emisiunea nu l-a targetat deloc prin disputele intre dive sau discutiile lejere cu tenta sexuala intre jurati: artisti plastici, scenografi, actori, dansatori.

A fost acolo o combinatie magica: un coregraf dansator care are in esenta lui autenticitatea – ideea de a merge pe un drum al lui, ”câș” , fara sa-i pese de ce crede lumea – , un actor care, atunci cand are incredere in omul care-l manuieste, se lasa slefuit pana la a fi transformat integral, si o dansatoare cu o mare pasiune pentru ceea ce face – cu siguranta intelegand in nuante fine autenticitatea coregrafului si geniul lui, dar si charisma si energia magica partenerului.

Dansul rezultat e un viral simpatic pe net, cumva mai castigator – in extras ”facsimil” din emisiune – decat audientele show-ului in integralitatea lui pentru ca vorbeste, fara sa rosteasca niciun cuvant, despre educatia celor implicati. Simti ca oamenii au substanta in spatele energiei imprimata de fiecare miscare.

N-are legatura cu faptul ca au dansat reinterpretand o poezie, n-are legatura nici cu frazele din dans care au avut ritmul dat versurilor prin recitare. E dincolo de orice gandire, e pe simtire. Ca atunci cand simti ca un om e educat dupa cum merge pe strada.

M-am gandit mult astazi la reactia generata de acest dans si de ce, de exemplu, un dans mai spectaculos si mai sexual in exprimare nu a avut la fel de mult succes. Au fost multe din categoria asta in acest prim sezon de Uite cine danseaza.

Cu siguranta n-au fost toate autentice (despre unul am scris de unde a fost copiat, mai stiu cel putin doua copiate, dar nu la fel de flagrant) si, poate, n-a fost combinatia magica de educatie, miscare, spectaculozitate si originalitate, combinatie care sa treaca dincolo de orice.

Dar daca tot s-a intamplat un moment de asemenea magie, care e rar in emisiunile noastre tv, ar fi frumos sa profitam de el pentru putina educatie.

Poate producatorii emisiunii se gandesc ca la finala sa aduca alte cateva momente de dans create de domnul Caciuleanu care se mai joaca pe scenele de la noi si ar putea uimi lumea care nu ajunge des in sala la un spectacol de dans.

Cred ca oamenii dintr-un oras mic, oricare, ar fi uimiti sa vada cum Napasta lui Caragiale poate fi spusa prin 3 minute de dans, sau cum cetateanul turmentat face un dans cat un fragment din Sonata Lunii a lui Beethoven vorbind despre nesiguranta, fragilitate, incapatanare, asteptare fara sa spuna nimic, dar care sa-i tina pe spectatori cu respiratia taiata. (ambele secvente sunt din spectacolul D’ale noastre in regia si coregrafia lui Gigi Caciuleanu, care se joaca la TNB pe 11 mai, puteti sa va cumparati bilete de aici).

Cum mai cred ca oamenii ar fi profund emotionati de Beatles adusi intr-o formula surpriza intr-un context in care pe fiecare dintre noi ne macina avalansa de informatii (false sau nu) si fuga tampita dupa lucruri fara esenta.  Se intampla in Imagine all the people, un spectacol montat la Opera din Iasi.

Cum mai cred ca i-ar uimi exercitiile de echilibru in momente de maxima nebunie – ca-n viata – pe niste jumatati de cercuri ca de butoaie – se intampla in  Folia, Shakespeare & Co.

Si i-ar pune pe ganduri cat de mult ne-am pervertit limbajul si cat de superficiali am devenit, in epoca emoticoanelor – se intampla in Emojiplay la Teatrul Excelsior din Bucuresti.

Asa ca astazi m-am gandit mult la momentul la care nu credeam ca se va intampla in aceasta emisiune: un dans 100% autentic, creat cu adevarat de la zero pe personalitatatea dansatorilor pentru acest show, care sa fie inteles de toti prin simtire, nu prin gandire.

Si cred ca, daca ar avea putin curaj, producatorii emisiunii ar putea face mai elegant mersul catorva oameni de pe strada.

*

Pentru educatia dvs, urmariti cu incredere spectacolele de dans si de teatru, in salile de spectacole, chiar daca nu ajung la televizor. :)

 

2138
prin_desert_spre_libertateEunsun KIM – Prin desert spre libertate (carte) –

Eunsun KIM – Prin desert spre libertate (carte) –

Am citit zilele acestea o autobiografie a unei fete de 20 de ani care a fugit din Coreea de Nord la 11 ani si a avut nevoie de un drum de 9! ani ca sa traiasca o viata libera in Coreea de Sud.

Am citit-o fix zilele astea cand Coreea De Nord a facut o parada uriasa in care si-a prezentat armele nucleare, cand Turcia a ales (sau n-a avut incotro, i s-a ales de catre presedinte) o dictatura.

Am citit-o zilele astea cand e cu vacanta si multa mancare pe masa, iar din primele pagini intelegi cat de mare era foametea in Coreea de Nord in anii 90. Fetita care e personajul principal, dupa ce nu mananca nimic 6 zile, isi scrie testamentul fiind sigura ca o sa moara de foame, cum se intamplase cu tatal si bunicul ei.

*

Povestea din carte e socanta: fata fuge cu mama si sora ei in China, iarna cand raul care desparte cele doua tari e inghetat; ajunge sa fie vanduta sclava unui taran caruia ii munceste pamantul, reuseste sa fuga de acolo, trece prin Mongolia in Coreea de Sud unde e tinuta intr-un lagar ca sa invete… capitalismul.

Toate pe durata a 9 ani de chinuri incredibile.

E o secventa in carte in care descrie aglomeratia din trenurile din Coreea de Nord si cum calatorii isi fac nevoile in cutii de fier, pe locul unde stau, pastrand cutiile langa ei, pentru ca e atat de aglomerat incat daca se ridica nu mai au unde sa stea.

Sau cum, pe vremea foametei de la mijlocul anilor 90, copiii fura orice de prin paduri si mananca radacini si ierburi nestiute.

Mai este o secventa in care povesteste cum copiii, la 8-9 ani, erau scosi de la ore ca sa mearga sa vada … executiile (omorarea celor care au fost impotriva regimului) ca sa invete disciplina si supunerea fata de system.

In Coreea de Nord nu se vorbeste despre asta nici acum. In istoria lor nu exista acest moment chiar daca au murit aproape 1 milion de oameni de foame.

Ca si atunci, si acum, ei tin pe perete acasa portretul conducatorului iubit. Acum e nepotul lui Kim Il Sung, cel care conducea glorios tara spre foamete si saracie.

Si atunci erau parade uriase cum a fost cea de acum 2 zile.

*

Pentru cei care au peste 35 de ani, fiecare capitol din carte e, dincolo de socul intamplarilor, un nou impuls sa se intrebe: asa am fi ajuns si noi?

Sau, si mai grav, asa putem sa reajungem si noi?

In Turcia e dictatura, in Rusia e dictatura, Ungaria nu se simte prea bine, iar noi avem promisiuni comunist-populiste care pudreaza saracia multora, dar si autoritatea dictatoriala a celor care au ajuns la putere.

Fetita asta, Eunsun Kim care are deja 30 de ani, a reusit impreuna cu mama ei care a muncit mult ca sa o ajute, sa termine facultatea, sa aiba o bursa in Statele Unite si acum lucreaza ca ambasador intr-un ONG care si-a propus sa arate lumii ororile din Coreea de Nord ca sa existe o presiune internationala pentru a se mai rezolva ceva acolo, oricat de putin.

Va recomand sa cititi cartea pentru determinarea acestei copile care, dupa ce s-a vazut libera, n-a incetat sa lupte pentru tara ei, pentru oamenii pe care-i stie. Un gest pe care noi putem sa-l facem pentru ai nostri nu doar mergand la vot, ci implicandu-ne in actiunile societatii civile.

Eunsun Kim spera ca intr-o zi sa poata sa mearga sa revada mormantul tatalui ei.

Cartea Eunsun Kim – Prin Desert spre Libertate – fuga mea din Coreea de Nord – a aparut la editura Corint , in colectia Corint Istorie si o puteti gasi aici.

P.S. Catre sfarstul cartii povesteste cum au invitat-o la Londra pentru a vorbi despre ororile prin care a trecut pentru o emisiune norvegiana. Invitat, alaturi de ea, era Sting (despre care nu stia absolut nimic pentru ca in Coreea de Nord nu fusese difuzat niciodata).

Iata acea emisiune.

1767
27 pasiAgassi, Noica, Fassbender si cei 27 de pasi ai lui Tibi Useriu –

Agassi, Noica, Fassbender si cei 27 de pasi ai lui Tibi Useriu –

Am citit ieri cartea ultra maratonistului Tibi Useriu – 27 de pasi – si, dincolo de povestea uluitoare, m-a socat, emotionat, marcat profilul de barbat care reiese printre randuri.

Titlul vine de la numarul de pasi cu care Tibi Useriu cuprindea intreaga curte din inchisoarea in care a fost scos la plimbare o ora pe zi timp de 9 ani si 8 luni.

”27 de pasi” este o carte despre libertate dar nu pentru ca vorbeste despre un om care a stat aproape 10 ani intr-o puscarie de maxima securitate, ci pentru ca acel om a invatat sa-si simta corpul separat de suflet, sa-si simta mintea/gandul separat de inima/instinct si sa lucreze cu ele inspre evolutia lui.

Este o carte despre libertatea pe care o obtii in spatiile care par inguste (mintea, corpul tau) dar care sunt, de fapt, nemarginite.

Astazi Tibi Useriu e un model pentru multi tineri pentru forta cu care a luat-o de la capat, pentru puterea si vointa de a-si da restart intr-o noua viata. Dar e in carte un capitol pe care sper sa-l citeasca toti psihologii si administratorii din penitenciarele din RO, un capitol in care povesteste cele 6 luni de iad din libertatea de dupa eliberare cand ar fi facut orice ca sa se intoarca la puscarie, intre cei patru pereti perfect albi.

Si mai sper ca marturisirile lui Tibi sa ajunga si in penitenciarele din Romania pentru ca si acolo va schimba mult in viata si intelegerea libertatii a celor care sunt inchisi.

***

Cunosc locurile de pe langa Bistrita despre care vorbeste Tibi in carte, am fost de cateva ori acolo, ba chiar il cunosc si pe fratele lui – Alin – pe care am avut bucuria si onoarea sa-l intervievez cand era la inceputul constructiei miscarii care se numeste Tasuleasa Social, una dintre cele mai mari scoli de voluntariat si mentorat din Romania.

Stiam o parte din povestea copilariei lor plina de abuzuri si violente, descrisa barbateste de Alin, in putine cuvinte, in discutiile noastre din afara inregistrarilor pentru interviu. Stiam chiar si ca Tibi era, la un moment dat, in puscarie in Germania pentru ca fratele lui nu ascundea intamplarea, dar nici nu a pus niciun fel de presiune sau vina cand a mentionat asta la una dintre intrebarile mele.

Cand citesti cartea insa, si vezi cat de mult a coborat garda Tibi ca sa povesteasca ce i s-a intamplat in copilarie si in primii ani ai tineretii, incepi sa simti multele nuante de gri dintre binele si raul pe care il face sau il primeste un copil sarac care s-a nascut intre munti.

***

Cartea mi-a adus aminte de biografia lui Agassi, la care si face o trimitere, dar nu pentru partea de sport (Useriu – 42 ani – este un atlet care a castigat unele dintre cele mai grele curse de maraton / ultramaraton din lume), ci pentru partea de singuratate din sport, partea in care se lupta cu mintea si trupul lui in conversatii contradictorii in timpul curselor, pentru partea in care iti arata cum si-a dezvoltat vointa si determinarea.

Intr-un fel foarte foarte ciudat, mi-a mai adus aminte de o carte pe care am citit-o prin adolescenta – Jurnalul lui Constantin Noica – si de o propozitie care ma urmareste de atunci ”libertatea este neatarnarea de oameni si lucruri”. Pentru ca Tibi Useriu a invatat si isi traieste libertatea exact asa cum o descria Noica.

Si mi-a mai adus aminte de un film, Shame – cu Michael Fassbender si Carey Mulligan in rolurile a doi frati ale caror copilarii  dificile se resfrang la maturitate intr-o dependenta (sexuala, la el) si o tulburare emotionala de personalitate (la ea).

Useriu seamana putin la infatisare cu Fassbender si poate si de aceea m-am gandit la acest film.

E o secventa catre finalul filmului in care personajul lui Fassbender iese din spitalul in care se afla la recuperare sora care incercase sa se sinucida, si incepe sa planga in ploaie. E atat de multa forta, vulnerabilitate, sensibilitate si singuratate in secventa aia, si atat de mult adevar incat cred ca toate premiile de actorie pe care le-a castigat Fassbender pentru acest rol s-au asezat in acele 2 minute.

Si Tibi Useriu plange prin ploaie si iti povesteste in carte cum plangea in ploaie in timpul curselor lui de ultra maraton.

Ma rog, si cititorii plang acasa. Mult.

***

Am vrut sa citesc mai intai cartea si abia apoi sa vad orice inregistrare, interviu video cu Tibi Useriu, stiind ca – prin natura meseriei – am sa vad prin ”imagini” lucruri care mi-ar fi dat un portret al lui din perspectiva mea, si nu versiunea pe care vrea el sa o arate lumii, asa cum se intampla intr-o naratiune controlata, asezata frumos pe hartie, editata de cateva ori. ( felicitari prietenului lui Tibi care l-a ajutat la carte pentru structura si pentru solutiile tehnice de a pastra si masculinitatea, barbatia dar si emotia intr-o stare cat mai pura).

Dupa ce am citit cartea, m-am uitat la interviul pe care l-a facut Andreea Esca pentru Europa FM cu Tibi Useriu. Si, dincolo de povestile pe care Andreea le-a aflat in plus, dincolo de zambetul si vorba linistita ale lui Tibi, am sa tin minte multa vreme gestul de mangaiere pe care –l face cu degetul mare pe manerul scaunului de cate ori e intrebat ”in rafala” lucruri din copilarie. E foarte vizibil in prima si in ultima parte a interviului, cand emotiile pentru el erau mai mari.  ( puteti vedea aici tot interviul)

E in gestul acela asa de multa nevoie de tandrete si de afectiune cat nu poate fi ascunsa de zeci de maratoane sau mii de kilometri alergati.

Sa cititi cartea, nu pentru senzationalul ei, ci pentru a intelege si simti cat de multe poti sa faci cu mintea ta in conditii extreme. Si cat de multe pierdem in viata pentru ca nu suntem pusi/ sau nu ne punem in situatii care sa ne dezvolte vointa, care sa ne invete sa constientizam separarea spiritului de trup.

Si, mai ales, pentru ca nu avem puterea sa stam o vreme singuri ca sa ne cunoastem.

*

Imi place mult o secventa din carte in care Useriu se pregateste pentru primii sai 213 km de alergare- o cursa din Pasul Tihuta pana la Cluj, cu final pe Arena centrala. Intr-o dimineata, inainte de antrenament, aude la radio o stire despre el si despre cum gestul lui va fi in beneficiul copiilor bolnavi care beneficiaza de dializa si realizeaza, inca o data, ca nu are cum sa abandoneze. Mintea lui nu concepe sa-i dezamageasca pe copiii aceia.

E o frumoasa lectie despre cum libertatea in sensul lui Noica (neatarnarea de oameni sau lucruri) poate fi inteleasa deplin doar in compania altora.  Pentru ca emotiile sunt mai puternice si mai frumoase daca sunt impartite, cu iubire, cu cei din jur.

 

 

 

 

4870
datelii locuinta frida kahlo“Casa Azul”, universul intim al artistei mexicane Frida Kahlo

“Casa Azul”, universul intim al artistei mexicane Frida Kahlo

Culori vibrante, multa lumina naturala, numeroase tipuri de plante si detalii artizanale, acestea sunt doar cateva elemente definitorii pentru muzeul Frida Kahlo, locatie cunoscuta sub numele de “Casa Azul” (Casa Albastra), ascunsa bine in centrul cartierului Coyoacan din capitala Mexicului.

Daca ajungi in Ciudad de Mexico, viziteaza casa artistei Frida Kahlo, ce a devenit muzeu in 1958, conform dorintelor sale si ale sotului ei, Diego Rivera, dorinte exprimate inainte de a muri. In prezent, acesta este unul dintre muzeele cele mai cunoscute si vizitate din capitala mexicana.

Casa Albastra este un refugiu intim, plin de personalitate, un loc pe care Frida l-a aranjat cu generozitate, in care vei gasi obiecte personale, vopsele tempera, lucrari de arta, tot universul artistei latinoamericane, recunoscuta la nivel mondial. Fatada si accentele puternice albastre te transpun in alta lume, una plina de viata, energie si creativitate. In aceasta casa poti admira si cateva lucrari importante realizate de Frida: Viva la Vida (1954), Portretul tatalui meu Wilhem Kahlo (1952).

Fotografii de Bethlehem Imaz

casa frida kahlo detalii muzeu frida kahlo tempera frida kahlo detalii datelii locuinta frida kahlo

863
furt uite cine danseaza alison vs maricaun furt la #UiteCineDanseaza

un furt la #UiteCineDanseaza

Update – intr-o lume in care distantele nu mai exista gratie internetului, a fost doar o chestiune de ore pana autorul coregrafiei copiate sa afle.

S-a intamplat asa: blogul meu e citit de oameni apropiati lumii dansului, in comunitatea mea de pe facebook sunt multi oameni conectati la lumea dansului la nivel international. Cineva a vazut filmul si i l-a trimis.

Probabil ca rezolvarea incidentului se va face cu discretie departe de ochii publicului, dar intamplarea e un bun caz de studiat in conferintele despre comunicare si internet.

Nu m-am gandit nicio clipa ca textul /filmul va ajunge la Travis Wall, am scris sambata la suparare pentru ca remarcasem furtul. Dar parcursul vestii (in 30 de ore a ajuns la cel despre care scriam si locuieste in partea cealalta a globului) e o dovada  ca nu mai poti sa crezi ca lucrurile pot merge oricum, ca esti departe de aia de la care te ”inspiri” si nu o sa stie nimeni.

(mai jos povestea initiala)

Editia din 27 martie Uite cine danseaza a prezentat un mic furt.

Este vorba despre dansul lui Liviu Teodorescu ”coregrafiat” de Marica Derdene.

Nu ma astept ca Florin Calinescu, Cabral, Mihaela Radulescu sau Andreea Marin sa stie ca e un dans furat, cum as putea sa le gasesc scuze si lui Mihai Petre si Gigi Caciuleanu ca nu stiau ca a fost un dans copiat pentru ca sunt multe productii de gen.

Dar ma asteptam ca producatorii emisiunii sa fi stiut ca acest dans este furat pentru ca este unul super super premiat in versiunea dansata de Allison si Robert, coregrafiata de Travis Wall.

Ca sa nu existe discutii, formatul emisiunii spune ca fiecare dintre coregrafi trebuie sa CREEZE un dans pentru fiecare editie. Nu sa-l fure:)

versiunea din america

versiunea din romania

 

Scriu abia acum pentru ca astazi am reusit sa vad emisiunea. Si mai scriu tocmai pentru ca mi se pare foarte foarte romanesc sa furi de la altii chiar si cand e vorba despre o poveste atat de dramatica.

Domnul Gigi Caciuleanu stie pasiunea mea pentru dans si stie ca aceasta remarca vine din dorinta de a fi respectata munca fiecarui dansator si coregraf. (De altfel puteti citi aici o bucurie de interviu cu domnul Gigi Caciuleanu pe care l-am facut in urma cu aproape 9 ani, iar acest link va va duce catre o serie de cronici ale spectacolelor domniei sale pe care le-am vazut, spectacole de o profunzime, o emotie si o teatralitate aparte. Pe care vi le recomand din inima.)

Liviu Teodorescu e un baiat foarte talentat, nu e vina lui, nu el trebuie sa aiba cultura si background-ul de dans (desi e foarte posibil sa i se fi aratat miscarile din clipul original), dar e incorect fata de munca unuia dintre cei mai talentati si premiati coregrafi de dans contemporan ai momentului, Travis Wall (care si-a pus in aceasta coregrafie povestea mamei lui).

E o problema a coregrafei lui Liviu Teodorescu si a producatorilor emisiunii.

O problema mare, de etica, zic eu.

6019
dadu shinDadu Shin, inspiratie in culori saturate si stari vibrante

Dadu Shin, inspiratie in culori saturate si stari vibrante

text de Eliza Manolescu

Ilustratiile lui Dadu Shin, un artist american ce provine dintr-o familie asiatica, sunt realizate in culori vibrante, saturate, ce exprima optimism si putere.

Shin locuieste in Brooklyn (New York) si si-a dorit intotdeauna sa deseneze. Creativitatea lui a inceput sa se dezvolte inca din copilarie. Adult fiind, Dadu Shin s-a inscris la cursurile scolii de design din Rhode Island, iar apoi s-a mutat la New York, unde si-a inceput cariera ca artist-freelancer.

Este un tip modest, care a declarat intr-un interviu ca singurul lucru la care crede ca se pricepe cel mai bine este desenatul. De asemenea, Shin se gandeste serios sa-si incerce talentul pe viitor si in domeniul modei si a designului de tesaturi.

Mai jos poti vedea o parte din lucrarile sale:

dadu shin lucrari shin desen shin lucrare dadu shin 2 dadu shin desen

629
vaze ceramicaMalwina Konopacka si vazele pictate manual

Malwina Konopacka si vazele pictate manual

Malwina Konopacka este un designer ilustrator care creeaza obiecte decorative in forma de vaze din ceramica, pe care le stilizeaza. Prima ei serie de vaze se numeste OKO si fiecare piesa iese in evidenta prin diferite concavitati desenate, colorate sau cu detalii ale chipului uman, in special ochiul, ce te captiveaza de la prima vedere.

Malwina a absolvit Facultatea de Arta din Varsovia si are o diploma de ilustrator de la Universitatea din Berlin. A participat la diverse expozitii in Varsovia, New York sau Milano, colaborand in acelasi timp si cu presa poloneza. In prezent, atentia ei este concentrata pe colectia de vase OKO.

Vazele din ceramica sunt pictate manual si sunt creatii unice sau in editii limitate, ce au influente din cultura traditionala poloneza a portelanului prin utilizarea culorilor alb si albastru de cobalt, precum si modele care amintesc de anii ’60.

Malwina Konopacka

vaza designer polonez

Ultima serie, “Jungle”, contine 20 de vaze caracterizate prin detaliile din natura, cum sunt frunzele, palmierii, bananele sau cactusii, care combina nuanta de verde cu portelanul clasic englezesc, in ilustratii moderne. De asemenea, colectia include si doua omagii pentru pictorul francez Henry Rousseau si 10 modele de vaze cu elemente de aur.

vaza omagiu henry rousseau

712
josh si cainele sau(foto) Inspiratie pop in culori vibrante, de primavara, de la Josh Sperling

(foto) Inspiratie pop in culori vibrante, de primavara, de la Josh Sperling

Nuantele vibrante, inspiratia din cultura pop art, accentele vesele si frumoase estetic captiveaza atentia lucrarilor vibrante ale lui Josh Sperling. Activitatea artistului american, nascut in 1984, prezinta o combinatie perfecta de forma si culoare.

Josh creeaza structuri super colorate pe care le atarna pe perete pentru a crea un mix armonios, dand viata unei compozitii pline de bucurie prin formele rotunjite, ca si cum nu exista loc pentru unghiuri si duritate.

Sculpturile sunt create din scanduri de lemn care sunt puse impreuna ca un puzzle pe o panza alba. Abstract sau figurativ, piesele artistului au un impact vizual puternic, dar in acealasi timp dau impresia unui univers extrem de prietenos.

josh lucrare

josh speling

josh sperling

693
crihana culori“Europa indestructibila” prin ochii artistului Florian Doru Crihana

“Europa indestructibila” prin ochii artistului Florian Doru Crihana

Elvetia pare sa fie locul in care artistul roman Florian Doru Crihana se simte cel mai bine, in orasele de poveste asemanatoare cu cariera sa.

A debutat in 1987 intr-o expozitie colectiva la Braila. Si-a facut o imagine asupra lumii rascolind saptamana de saptamana, timp de 20 de ani, temele arzatoare ale societatii contemporane. Concluziile sale grafice au fost premiate de 80 de ori in toata lumea.

Insa acum cinci ani a hotarat sa intre mai adanc in istoria unor comunitati europene, pentru a descoperi ceea ce mai era de descoperit – o misiune aproape imposibila. Dar, dupa cum scrie criticul de arta Mariana Tomozei Cocos, a reusit: « Crihana vrea sa inteleaga – si sa ne faca si pe noi sa intelegem – atitudini umane din prezent si din trecut, eventual consecinte ale lor proiectate in viitor, acele sensuri care scapa investigatiilor facute de istorici sau sociologi.  »

Si asa a procedat cu mai multe orase din Europa: Venetia, Brugge, Legnica, Sacile, Pordenone, Bologna, Potsdam, Strasbourg, La Reole si Berna.

afis fribourg

Noua sa expozitie despre orasul Fribourg din Elvetia se aliniaza perfect la aceasta serie pentru ca publicul prezent la vernisaj a confirmat afirmatiile criticului : « Parcurgand cu privirea lucrarile, cautand cheia imaginilor, inevitabil se instaleaza o perceptie a ansamblului, dincolo de detaliile amuzante; este chiar orasul, vazut prin prisma autorului, orasul acesta care parca pluteste, cu monumentele lui celebre, cu legendele lui vechi care se amesteca cu prezentul si nu poate fi despartit de istorie. »

galerie cathedrale fribourg

Imediat dupa vernisajul din galeria Cathedrale  (prima galerie de arta din Fribourg, fondata in 1966), elvetienii au venit sa vada, sa se vada. Unii au plecat cu cate un tablou, ca sa nu uite. Artistul a ramas mai multe zile in orasul elvetian deoarece vestea se duce cam greu, pentru un roman. Asteapta presa nu pentru el, ci pentru ei.

lucrare expo fribourg crihana

crihana sevalet

Crihana isi ia mereu cu el sevaletul, ca sa nu se opresaca din lucru. De data aceasta pentru berlinezii care il asteapta la Potsdam, in luna august ,cu noua sa serie despre oras – a doua . Da, a doua pentru ca acolo unde merge, este asteptat sa continue cu partea a doua. De aceea anul acesta este anul seriilor 2 (la Potsdam si Venetia), lucrari de la 35 la 70.

Si uite asa romanul nostru face istorie prin Europa, dar i-ar trebui vreo trei vieti sa acopere tot Estul si tot Vestul. Lui insa nu-i pasa, traieste simplu la Galati, se trezeste la 5 dimineata si alearga pe faleza, iar in timpul zilei e cu mintea pe strazile vreunui oras medieval.

caricatura crihana fribourg crihana caricatura fribourg

1399
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!