Category : culturale

iger bookCartea sefului Disney, Bob Iger, leadership si cum prezinti lucrurile in avantajul tau chiar si cand e situatie de criza –

Cartea sefului Disney, Bob Iger, leadership si cum prezinti lucrurile in avantajul tau chiar si cand e situatie de criza –

“And I tend to approach bad news as a problem that can be worked through and solved, something I have control over rather than something happening to me.”

M-am intrebat de ce Bob Iger, directorul Disney, s-a apucat sa scrie carti despre mentorship si leadership, semi autobiografice.

Pana la aceasta carte – The Ride of a Lifetime, LESSONS LEARNED FROM 15 YEARS AS CEO OF THE WALT DISNEY COMPANY by Robert Iger – aparuta in septembrie trecut, ii stiam numele din diverse stiri despre filme, dar nu parea genul care sa vrea sa iasa in fata, sa fie confortabil in interviuri la late night show-uri.

Am citit cartea (de fapt, am ascultat-o) gandindu-ma ca intr-o companie cum e Disney cine te ajuta sa iti scrii povestea e un narator important si sigur ti-a facut o structura a cartii care sa-i tina cu sufletul la gura pe cititori.

Nu m-am inselat, cartea e foarte bine scrisa, cu multe povesti din intimitatea deciziilor lui Iger (cat si ce a putut spune desigur) si ii face sefului Disney o imagine de manager si lider absolut.

Sigur, sub domnia lui de 15 ani CEO la Disney s-au intamplat unele dintre cele mai spectaculoase miscari – au cumparat Pixar, Marvel, 20 Century Fox, studiourile Lucas, au mai deschis alte parcuri tematice (unul in China dupa zeci de ani de negocieri) si, cum i se ncheie contractul in 2021 si a anuntat ca se retrage, cartea are scopul ei.

Ii da ocazia sa-si spuna povestea in felul in care vrea el sa-i fie cunoscuta si ii aseaza o platforma pentru noile activitati – cel mai probabil in politica. (multi il intreaba in interviuri daca va candida la presedintia Americii, el o da cotita, nici ca da, nici ca nu)

*

Cateva lucruri despre cum e construita cartea si cum isi curata imaginea super elegant domnul Iger in momentul in care ajunge la deciziile controversate (cele pe care le-a putut face public)

Povestea incepe super dramatic cu deschiderea noului Disneyland din China, cu programul draconic al lui Iger care e pus fata in fata cu un accident de la parcul de distractii din Orlando unde un copil a fost omorat de un crocodil. E mentionat cum a cerut sa vorbeasca direct cu familia copilului, cum le-a dat numarul lui de telefon sa-l sune pentru orice au nevoie si cum le-a promis ca nu se va mai intampla asta cu niciun alt copil. Apoi incepe sa planga “de ii sar lentilele de contact”, e mentionat in carte.

In real, dincolo de carte, Iger a pastrat legatura cu familia copilului, i-a si vizitat si le-a dat o compensatie financiara. Tangential o da la intors si recunoate ca s-a mai intalnit cu familia copilului intr-un interviu cu Oprah pe care-l las la sfarsit.

O alta decizie controversata a lui Iger a fost cea legata de numirea lui ca presedinte al companiei, dupa 5 ani de vicepresedinte.

S-a spus la vremea respectiva ca l-a sapat mult pe predecesorul sau ca sa fie dat afara (intr-o miscare ampla care l-a implicat si pe Roy Disney, nepotul lui Walt Disney, cu actionariat masiv in companie), dar versiunea lui e desigur mai soft si e spectaculoasa din punctul de vedere al schimbarii “narativului” intr-o comunicare pentru imagine si branding.

Spune ca in perioada in care era chemat la interviuri cu actionarii pentru a se vedea strategia si obiectivele lui in dezvoltarea Disney a fost preocupat sa nu-l vorbeasca de rau pe fostul sef, Michael Eisner. Spune ca a vorbit cu un prieten secialist de comunicare politica cum sa-si construiasca discursul in fata actionarilor si cu ajutorul lui si-a centrat strategia pe trei punctae usor de inteles, mereu axat pe viitor, fara sa comenteze sau analizeze greselile din trecut, ca sa nu-si vorbesca de rau seful si sa nu cada in plasa “dar tu de ce nu ai facut mai bine, pentru ca erai mana lui dreapta”

Cand vorbeste depre decizia de a o da afara pe Roseanne si a-i suspenda emisiunea ca urmare a unor mesaje aiurea pe twitter, isi construieste povestea vorbind mai intai mult despre prietenia cu Roseanne pe care a ajutat-o, despre depresia ei si cum exista in companie un producator care se ducea uneori acasa la ea doar ca sa o urneasca sa vina la tv pentru ca era prea deprimata (dar ca el avea intelegere si simpatie pentru ca a avut un tata bipolar)  si, dupa ce ti-a creat simpatie pentru el la limita indiscretiei si a intruziunii in viata peronala a unui angajat, da contextul deciziei de a o da afara.

E un fragment in care povesteste cum era sa fie el dat afara si dupa ce explica de ce actionarii s-au razgandit, urmeaza multe pagini in care justfica vehement si patimas initiativele lui, efortul in munca pe care a depus-o. e fragmentul in care mi se pare ca I se vede ce mai mult caracterul, ambitia, increderea in el.

Sunt si multe lucruri foarte smart de management si leadership in carte care pot fi scoase drept citate motivationale, am sa las cateva mai jos, dar dincolo de ele e profilul unui domn foarte hotarat, foarte increzator in fortele lui, n-as spune ca 100% etic (desi vorbeste mult despre etica), cu o disciplina incredibila – se trezeste zilnic la 4.15, un om care a mers pe drumul lui sacrificand mult din viata sotiei (profesional sotia s-a mutat cu locul de munca in orasele in care el isi muta job-urile).

Nu vorbeste nicaieri despre sacrificiile pe care le-au facut cei din jurul lui pentru ca el sa scrie istorie la Disney.

Da, a scris istorie, a dezvoltat compania cum n-a fost niciodata pana acum si probabil va fi viitorul presedinte American. Da, e un leader foarte bun, cu o viziune frumoasa si o intelegere speciala asupra felului in care poti sa-i conduci si sa-i motivezi pe oameni

Dar pretul conex al succesului sau e ocolit sau ambalat cu funde sclipicioase ca sa nu se prinda lumea…

iger book

“To this day, I wake nearly every morning at four-fifteen, though now I do it for selfish reasons: to have time to think and read and exercise before the demands of the day take over. Those hours aren’t for everyone, but however you find the time, it’s vital to create space in each day to let your thoughts wander beyond your immediate job responsibilities, to turn things over in your mind in a less pressured, more creative way than is possible once the daily triage kicks in.”

 

There’s nothing less confidence-inspiring than a person faking a knowledge they don’t possess. True authority and true leadership come from knowing who you are and not pretending to be anything else.”

If leaders don’t articulate their priorities clearly, then the people around them don’t know what their own priorities should be. Time and energy and capital get wasted.”

People don’t like to follow pessimists. What I’ve really learned over time is that optimism is a very very important part of leadership.

There is no science in creativity. If you don’t give yourself room to fail, you wont innovate.

227
the asset webO intamplare despre bun simt si normalitate cu Casa Regala, actualul Guvern si filmarile de la The Asset –

O intamplare despre bun simt si normalitate cu Casa Regala, actualul Guvern si filmarile de la The Asset –

Ieri a fost la Ateneul Roman o ceremonie care celebra 30 de ani de la reintoarcerea in tara a Majestatii Sale Margareta, dar si sprijinul Fundatiilor Regale aduse culturii si societatii civile in acesti ani.

La ceremonie era invitat si premierul Ludovic Orban, precum si multi multi alti oficiali.

Protocol zero, Securitate la cel mai inalt nivel.

Langa Ateneu pe strada Esarcu (cea spre Hilton) era o filmare de noapte (toata noaptea) din filmul Asset (cel cu Michael Keaton, Maggie Q si Samuel L Jackson, am scris pe urban.ro despre el, cu poze exclusive aici).

In filmare secvente de impuscaturi. De la pe la ora 17 echipa de efecte speciale repeta si testa armele intr-o rulota speciala, amplasata la una dintre portile de intrare in parcul Ateneului, cea dinspre Hilton.

SPP-ul in floare.

Nu era nicio posibilitate sa fie amanata filmarea, pentru ca e un plan bine stabilit pe zile, pe secvente, cu repetitii etc, dar nimeni nu voia nici sa incurce ceremonia de la Ateneu.

Conform  regulilor, premierul si Majestatea Sa intrau cu masina pana in fata Ateneului pe partea dinspre Franklin si trebuiau sa iasa la sfarsit pe partea dinspre Esarcu (Ateneu), unde erau multe rulote cu aparatura de la filmari, foarte complicat de mutat pentru ca ar fi incurcat desfasurarea filmarii.

Nu stiu cine a fost responsabil de la SPP aseara pentru tot ce se intampla, dar dupa ce initial s-a incruntat si n-a fost foarte fericit ca se vor auzi impuscaturi de pe strada, a lucrat alaturi de unul dintre oamenii de la productia filmului, a primit o statie ca sa asculte in timp real cand sunt secventele cu impuscaturi si, cumva, la sfarsitul ceremoniei de la Ateneu, a facut o magie si masinile oficialilor n-au mai iesit spre Ateneu ci pe Franklin.

Iar domnii de la paza evenimentului au colaborat foarte fain cu cei de la paza de la filmare si au dirijat inclusiv invitatii, unde era posibil, sa nu treaca printre rulotele cu aparatura si tot deranjul filmarii.

In alte vremuri ar fi fost cu… “avem aici oficialitati importante nu trage nimeni cu arma, nici de jucarie”; aseara a fost cu colaborare si toata lumea si-a facut treaba in paralel fara sa se deranjeze intre ei.

Mai stiu o poveste despre o intalnire a domnului Orban cu o parte din oamenii de decizie din industria filmului, unde premierul era impecabil pregatit – stia cifre, stia detalii despre piata locala, despre productiile internationale care se fac in tarile vecine, despre impactul lor pe piata locala.

Pentru mine acestea sunt semne de bun simt si de a merge intr-o directie a normalitatii si a respectului.

In Romania, productia pentru The Asset e organizata de Frame Film – vreau sa mentionez asta, nu pentru ca lucrez din cand in cand cu ei, ci pentru ca si de partea lor e cu mult bun simt si profesionalism in munca.

Iar pentru fanii domnului Michael Keaton care se vor grabi sa mearga pe strada respectiva in speranta ca-l vor intalni, o precizare: s-au terminat filmarile in centrul Bucurestiului, zilele viitoare filmeaza in alte locuri:)

885
cover wag the dog trumpSuspendarea lui Trump, uciderea lui Soleimani si Wag the dog , un film cu nominalizari la Oscar in 1997 –

Suspendarea lui Trump, uciderea lui Soleimani si Wag the dog , un film cu nominalizari la Oscar in 1997 –

Zilele astea vorbeam cu colegul Edi despre cum, odata cu uciderea liderului Iranian Soleimani, au disparut din spatiu public american discutiile si disputele despre suspendarea lui Trump.
Si eu si Edi urmarim indeaproape presa generalista americana, eu mai uit chiar mai des la televziunile americane (nbc si cbs) decat la cele romanesti pentru ca ma deranjeaza la noi limbajul si unghiurile de abordare. Iar la americani, daca e sa vezi interviuri din zona divertisment, ele chiar arata a interviuri, nu sunt niste mizerii cu oftaturi si cumparaturi de prin vacanta. (sau or fi si alea in niste programe pe care nu le urmaresc)

Dupa aceasta remarca despre mutarea atentiei pe Iran in America si uitatul anchetei si audierii lui Trump, mi-am adus aminte de un film celebru din 1997.

Wag The Dog e un film cu Robert de Niro si Dustin Hoffman despre un producator de film si un consultant politic care, pentru a acoperi un scandal sexual al presedintelui SUA, inventeaza un razboi intr-o tara bizara chiar inaintea campaniei electorale pentru realegere.

Wag the dog a fost inspirat de o carte, a avut doua nominalizari la Oscar (cel mai bun actor, Dustin Hoffman in rolul producatorului de film si cel mai bun scenariu adaptat – David Mamet) si a ramas o referinta in glumele din perioada mandatului Clinton.
In America lui 2020 avem un presedinte aflat intr-un scandal, ne aflam in perioada alegerilor si a aparut ideea unui razboi, de data aceasta real, nu inventat (filmat) la Hollywood.

War is showbusiness, zice Robert de Niro in film, in ipostaza lui de consultant politic si explica cum poate fi mutata atentia publicului de la o problema grava pe ceva fals… ceea ce noi traim zilnic.

Viata bate filmul, de multa vreme.

345
Bombshell_Embed_1Personal: Bombshell si hartuirea sexuala la locul de munca. Duceti-va fetele sa vada acest film –

Personal: Bombshell si hartuirea sexuala la locul de munca. Duceti-va fetele sa vada acest film –

Am vazut Bombshell filmul despre agresiunile sexuale ale lui Roger Ailes la Fox Tv, cu Charlize Theron, Nicole Kidman si Margot Robbie in rolurile principale.

Mai intai cateva observatii „feministe”:

  1. Cred ca toate femeile ar trebui sa vada filmul acesta pentru ca, desi o sa le apese emotional, o sa le invete inca o data si inca o data ca hartuirea sexuala e despre putere si nu are legatura cu ce te imbraci, cum vorbesti sau cum arati.

E vorba de un pradator care vaneaza.

  1. Duceti-va si fetele adolescente sau mai mari la film.

Scenariul reuseste sa te duca in mintea victimelor, sa intelegi frica lor, presiunea la care erau supuse.

Un prieten imi spunea dupa film ca, intr-o tara ca Romania unde a face tu ca femeie avansuri sefului pentru a cauta o scurtatura profesionala e o situate destul de des intalnira, filmul nu va fi inteles la adevarata sa putere.

Dar, ca o persona care n-am cautat scurtaturile profesionale si care am obtinut orice job pe care l-am avut pentru ca eram bine pregatita, eu – care am foarte multa incredere profesionala si de sine – tot m-am simtit bine vazand acest film.

Nu cred ca exista femeie in Romania care sa nu se fi lovit de aluzii sexuale la locul de munca – fie sunt apropouri sexuale directe, fie „cu manta”-> sigur ai „facut” tu ceva daca ai ajuns in jobul respectiv, pentru ca esti femeie si… asta e.

Nu mai adaug decat ca mi s-a intamplat si mie – la nivelul aluziilor, puternice, dar doar aluzii si intentia de gest – de exact doua ori in viata si, de fiecare data, am refuzat sa mai lucrez cu persoanele respective. Altfel, sunt extrem de atenta cum ma imbrac la job-uri – deliberat non sexual, fara nimic care sa atraga atentia in vreun fel asupra mea sau a corpului meu.

*

Despre film.

E scris foarte bine, are cateva momente prea militantiste, mai ales catre sfarsit, dar e scris foate bine.

Transformarea lui Charlize Theron e uluitoare, de la chip pana la voce si mai mult ca sigur ca maine ia o nominalizare la Oscar (maine, 13 ianuarie, se anunta nominalizarile).

Cum am tot povestit pe aici,  am citit cartile scrise de Roger Ailes plus cartile scrise despre el, pentru ca e un om care a schimbat istoria televiziunii – a avut o intelegere speciala a nevoilor (si fricilor) publicului si a stiut sa le exploateze (Antena 3 il copiaza mult in executiile lor pe subiecte care sa sperie batranii cu cutremure, criminali, previziuni astrologice/religioase catastrofale).

Stiam povestea, dar mi se pare foarte interesant cum au abordat povestea a doua dintre principalele victime.

I-au dat o fata mult mai umana si mai sensibila lui Megyn Kelly care este extrem de ambitioasa, de dura in viata reala si o atent speculanta a fiecarui eveniment in favoarea ei (n-a vrut sa comenteze nimic oficial despre film, dar a facut pe propriul ei canal de yt o emisiune cu trei dintre victime, analizand ce e adevarat si ce nu din film. Las emisiunea la sfarsit)

Au pus-o putin in umbra pe Gretchen Carlson, prezentatoarea tv care a pornit scandalul si a facut prima plangere.

In realitate, pentru ca nu ii raspundea avansurilor lui Ailes, Gretchen – fost Miss America – ajunsese la Fox , televiziunea la care lucra, sa fie ridiculizata zilnic de colegi, sa fie pusa in situatii oribile professional astfel incat sa o urasca lumea (daca vreti, si imi e iertata comparatia pentru ca nu e foarte directa si e la o alta scala, cam cum ajunsese publicul sa o urasca pe Dana Grecu de la A3, pentru ca urla la invitat si telespectatori, ea fiind total diferita in viata reala).

 

E o secventa in care personajul lui Megyn Kelly – vedeta Fox Tv – se afla in dilema daca sa spuna si ea la comisia care ancheteaza hartuirile sau  sa lase totul sa mearga mai departe. Se afla in masina cu sotul ei, afara ploua, e o coada mare de masini in fata lor si in cadru vezi un semn de circulatie: „stay in line”.

E una dintre secventele mele preferate.

*

Si noi avem expresia „sa fii in randul lumii” – cu multe declinari: sa te casatoresti la o anumita varsta, sa faci copii, sa ai un job cu carte de munca, sa ai o casa si o masina… si lista e lunga.

Am mai vorbit despre asta – daca toata lumea ar fi in rand, aliniati unul langa altul, cine ar mai realiza progresul, schimbarea?!

Sa nu fiti in randul lumii, sa aveti curaj sa spuneti si sa faceti ceea ce credeti ca e cel mai potrivit pentru voi.

In timp ce ma uitam la film mi-am spus ca eu as fi plecat de nenumarate ori din jobul respectiv. Nu sunt foarte sigura ca as fi avut curaj sa ies sa vorbesc public la o asemenea scala nationala, dar as fi plecat in urmatoarea secunda. 

Vom scrie zilele viitoare lucruri tehnice despre Bombshell pe urban.ro, acum vreau doar – pentru ca stiu ca majoritatea cititorilor de aici este formata din femei – sa va rog sa va duceti la acest film. Indiferent de locul de munca pe care-l aveti.

Emisiunea despre care scriam mai sus

 

803
cover 5 gangs mary poppinsCum m-a ajutat filmul cu 5Gang – Un altfel de Craciun sa fiu un fel de Mary Poppins pentru copiii prietenilor –

Cum m-a ajutat filmul cu 5Gang – Un altfel de Craciun sa fiu un fel de Mary Poppins pentru copiii prietenilor –

Eu n-am copii, dar ma visez Mary Poppins pentru copiii prietenilor ( sa-i am in grija pe termen scurt, sa fac si scoala – matematici – cu ei daca trebuie, dar si sa-i invat smecherici)

Asa se face ca am dus doi chiparosi de 8 si 10 ani – care stau mai mult in Franta decat in Romania – la filmul cu 5Gang- Un alt fel de Craciun.

Le-am asigurat si o pauza parintilor lor, vin dupa zile aglomerate, si i-am convins ca e misto filmul – in avans de a-l fi vazut cu urmatorul argument: ii stiu pe cei care l-au facut si pe cativa din distributie, stiu ce educatie au si stiu ca n-ar lasa in spatiu public o mizerie cu vorbe urate pentru copii. Pentru ca si mamele lor trebuie sa le vada filmul.

Aia micii stiau de Selly, deci erau pe trepidatii si potentialul meu de Mary Poppins in prag de atingere.

sely

Am ras la film si de rasul copiilor, dar si de poantele de pe ecran.

Filmul nu vrea sa vanda altceva decat e – o productie usoara pentru copii, dar e curat facuta si are intentii bune si in mesaj si in productie.

Nu o sa castige nimeni vreun premiu de interpretare cu acest film, dar nici nu cred ca si-au propus asta.

Ce mi-a placut este ca are si usoare mesaje educationale (ma asteptam la asta pentru ca stiu ce a facut Matei Dima cu L-a seral, un serial pentru youtube, unde cred ca a facut una dintre cele mai accesibile si pe intelesul copiilor campanii anti bulling), dar si putin umor pentru adulti.

Eu nu stiu filmuletele 5 Gang deloc, nu-i urmaresc pe youtube, nu am limbajul lor si nici obisnuinta glumelor lor, dar nu a fost ceva care sa ma deranjeze, sa mi se para indecent sau nepotrivit copiilor.

Altfel ma bucur ca apar asemenea productii si pentru copii, facute de cei pe care copiii de azi ii admira. Nu plecati de la premisa ca sunt youtuberi deci e un continut prost si tampit, o mizerie. Nu este.

Sigur, nu e nici vreun Shakespeare sau vreun Fellini, dar nu duci un copil de 8-10 ani la cinema, pentru ca el isi doreste sa vada un film romanesc, recitandu-i din Shakespeare.

Daca va vaitati ca ai vostri copii stau doar cu nasul in telefon sau in tableta, asta e un film pentru ei, film pentru care vor vrea ei sa mearga fara sa se uite la telefon. Poate cel mult sa-si faca niste selfie-uri in timpul filmului sa trimita altor prieteni ca sa se laude. (am vazut asta in sala; in mod normal ma enerveaza cumplit cand vad adulti idioti ca fac asta la teatru, dar la copii am fost pasnica, asta e limbajul lor)

5gang-un-altfel-de-craciun-733502l

Potentialul meu de Mary Poppins a fost aproape atins cand cele doua odrasle pe care le-am avut in grija au aflat ca i-am intervievat in viata asta si pe Matei Dima, el e regizor, dar pt ei era politistul din film, si pe Selly eroul principal.

Pentru ca am si potential de tocilara, i-am pus sa citeasca la masa interviul cu Selly ca sa vada cat muncesc oamenii astia si ca succesul nu e asa, hopa tropa, doar pentru ca-i vad unii pe youtube. Ma rog, cel mare a ajuns pana la intrebarea 3 si de acolo am preluat eu ca sa si manance, altfel venea Revelionul peste noi in Mall. Interviul n-a fost la fel de atractiv ca filmul, era mai destept decat nevoile lor de copii de10 ani, dar am perseverat si le-am spus si cata scoala are Matei Dima, prin strainataturi, si ca succesul nu e intamplator.

Si am ajuns la nivelul de sora (vitrega, f f indepartata) a lui Mary Poppins cand am raspuns afirmativ la intrebarea “ai numarul de telefon al lui Selly?”

Chiar pot fi o Mary Poppins, doar sa mi se dea ocazia mai des sa ma antrenez.

348
cover carti ro 2019Carti 2019 part 3 – ce am citit (carti publicate in Romania) –

Carti 2019 part 3 – ce am citit (carti publicate in Romania) –

Am ajuns la partea a treia si ultima a enumerarii cartilor pe care le-am citit in 2019. A fost un an in care am avut preocupari legate de istorie si de jurnalism, date fiind proiectele in care am fost implicata.

Cum spuneam in prima parte din seria despre cartile cu care m-am intalnit in 2019, am citit mai putin decat de obicei pentru ca noul meu proiect jurnalistic, urban.ro (prima platforma culturala care creeaza experiente) mi-a ocupat mult timp. La asta se adauga si proiectele de PR , deci am avut un an complicat si aglomerat, dar ma bucur ca am reusit sa citesc cateva carti. (citesc de obicei dimineata de la 5 la 6 si ceva cand imi beau cafeaua si ma pregatesc pentru o noua zi, citesc cam in fiecare zi, de asta e usor de simtit daca am citit mult sau nu… unele dimineti din septembrie incoace mi le-am ocupat editand texte pentru urban.ro) Am cateva regrete despre carti care se afla in biblioteca si nu le-am citit, dar mai am aproape 10 zile de vacanta si sper sa recuperez. Una este Serotonina lui Michel Houellebecq.

Credeam ca stau mai prost la lecturile din 2019, bilantul m-a ajutat sa -mi recapat stima de sine:) e posibil sa mai fi uitat dintre ce am citit, nu le-am notat, ca sa fac acest bilant am facut o excursie intre multele carti din biblioteca si m-am uitat intre proiectele editoriale care necesitau documentare.

Partea 1 cu cartile netraduse la noi dar citite via kindle o puteti gasi aici, partea 2 cu audiobook-urile pe care le-am parcurs in acest an este aici.

Le multumesc foarte foarte mult editurilor care au avut generozitatea sa ma lase sa public fragmente din carti, cateva le gasiti si in acest text, mai jos.

As vrea sa fac asta in continuare, mi se pare cea mai buna cale sa convingi pe cineva sa citeasca o carte, iar pentru mine, una din marile bucurii este sa-mi spuna cineva ca si-a cumparat o carte/ un bilet la spectacol/film pentru ca a aflat de ea/el de aici, de pe blog.

Regima-mama-Elena-a-Romanieiregele-si-duduia-carol-ii-si-elena-lupescu-dincolo-de-barfe-si-clisee_1_fullsizeStelian-Tanase-Conversatii-cu-Regele-Mihai

Arthur Gould Lee- Regina Elena a Romaniei – o gasiti aici

Tatiana Niculescu – Regele si Duduia –Carol al IIlea si Elena Lupescu dincolo de barfe si clisee – o gasiti aici

Stelian Tanase – Conversatii cu Regele Mihai – o gasiti aici

Sunt trei carti care se leaga intre ele si ofera o imagine cu multe nuante a istoriei noastre. Regina Elena si Carol al II-lea au fost parintii Regelui Mihai; fiecare dintre carti spune povestea vietii lor tumultuoase dintr-o alta perspectiva si realizezi ca deciziile istoriei n-au fost in alb si negru, ci cu multe nuante de gri.

In continuare nu il plac pe Carol II, desi cartea despre el si Duduia Lupescu il arata mai uman decat ni l-a prezentat istoria (cu propaganda de rigoare, inevitabila). E totusi un barbat care s-a purtat absolut oribil cu mama fiului lui.

Sunt de citit cartile pentru ca fiecare are marturisiri la prima mana, documente din arhive, scrisori originale. Iar eleganta si demnitatea cu care Regele Mihai isi spune povestea din perspectiva sa sunt emotionante.

Scrisoridefemei

Nicolae Iorga – Scrisori de femei – o gasiti aici

Nu e o carte, e o carticica, de 100 de pagini, dar e o mica bijuterie aparuta la Editura Vremea.

Cartea e de fapt programa de lecturi pentru elevele de la scolile de fete, din vremea lui Iorga, si contine scrisori ale mamelor si sotiilor marilor conducatori din istoria Romaniei – de la mama lui Mihai Viteazu pana la Elena Cuza sau Regina Elisabeta.

Ce pacat ca astazi nu se mai face scoala asa, imi imaginez ca discutiile pornite de la lecturile acestor scrisori erau adevarate lectii de istorie si de viata.

Iata un fragment dintr-una dintre ele

iorga scrisori femei

In aceeasi linie a recuperarii unei parti din istorie am mai citit

dimitriualtepovesti

Alte povesti ale doamnelor si domnilor din Bucuresti, o gasiti aici

*

miracolul-del-potro-sebastian-torok-victoria-books-editura-publica

 

Sebastian Torok -Miracolul Del Potro , o gasiti aici

Povestea super emotionanta a vietii tenismenului argentinian Juan Martin del Potro – de la accedentarile si operatiile care-l secau de durere si-l faceau sa planga zilnic pana la medalia de argint la Olimpiada, un an mai tarziu.

Sunt multe momente frumoase in carte dar e una in care primarul oraselului in care s-a nascut ii descrie ce fac elevii de la scoala unde a invatat si el: copiii au tema sa scrie in fiecare zi in niste carnetele stirile bune, ce i-a impresionat pe ei si intr-o vreme – imediat dupa Olimpiada din 2016 – copiii il desenau pe Del Potro care-i tine de mana. Cand un professor l-a intrebat pe unul dintre copii care avea in carnet un aseamenea desen daca vrea sa se faca tenismen, acesta a raspuns: Nu. Eu vreau sa ma fac ca Del Potro.

Despre cat de puternic e exemplul victoriilor personale dincolo de orice medalie.

Cand am citit cartea m-am gandit ca Del Potro seamana mult cu Horia Tecau de la noi. Desigur, nu-i doresc asemenea accidentari lui Tecau, dar dincolo de medalia de argint la Olimpiada, pe care o au si Tecau si Del Potro, amandoi sunt oameni foarte asezati, foarte cultivati, foarte aproape de familie.

 

 

radu paraschivescu fluturele negruradu paraschivescu in lume nu-s mai multe romanii

 Radu Paraschivescu

Fluturele Negru & In lume nu-s mai multe Romanii (planetei noastre asta i-ar lipsi) – pe cea de-a doua o gasiti aici

Imi place foarte mult domnul Paraschivescu, umorul si eleganta cu care aseaza in pagina prostia expusa in prime time. E un reper – dintre putinele care au mai ramas – de cultura si de educatie.

Cartile sale despre realitatea romaneasca sunt printre putinele lecturi care ma aduc in ritmul de citire, cand sunt foarte foarte obosita.

Literatura ( Fluturele Negru e despre viata lui Caravaggio, o puteti cumpara de aici  ) e ca o poezie cu un ritm foarte cald si savuros. Daca nu ati citit niciodata literatura scrisa de domnul Paraschivescu va recomand din inima. Eu mai am pe masa de lecturi si cea mai recenta carte a domniei sale, Omul care muta norii – aici

 

marina abramovic carte

Marina Abramovic Incalcand toate granitele, o puteti cumpara de aici.

Mie Abramovic imi creeaza repulsie. Ma scoate din starea mea de bine.  Mi se parea multa vreme o sarlatanca, asta pentru ca a descoperit extrem de repede – din adolescenta – conceptul de “arta marfa” si si-a setat mintea sa produca marfuri care sa socheze, iar performance-urile ei nu ajung la mintea mea practica si pragmatica.

M-am intalnit cu expozitiile ei in Florenta si in Londra, de fiecare data m-au enervat cumplit performance-urile. Am citit cartea ca sa o inteleg pe Marina Abramovic, ca sa vad daca e autentica pentru ca mi se pare ca e mai mult marketing in ea decat orice altceva.

Ei bine, din carte reiese ca avea doza aceasta de nebunie inca din tinerete – la lucrarea de licenta a propus un performance care includea si un pistol cu un singur glont; tragea spre cap, daca ar fi murit, asta era, daca supravietuia era un performance despre un nou inceput. Noroc ca n-au lasat-o profesorii sa faca acest performance.

Iata crezul ei, expus la intrare in expozitia de la Moma.

abramovic crez

*

seretul lui leonardo

Constantino D’Orazio  Secretul lui Leonardo  https://www.edituracorint.ro/secretul-lui-leonardo.html

O carte scrisa de unul dintre cei mai cunoscuti critici de arta italieni care aseaza opera lui Leonardo Da Vinci in contextul istoriei, in raport cu personalitatea lui , cu explicatii despre mama si tata, despre originea numelui … Cartea are mereu trimiteri la psihologi, istorici care merg catre domenii paralele si, daca sunteti pasionati de arta,   o sa va placa foarte mult.

 

cum-sa-ti-schimbi-mintea-michael-pollan-colectia-de-stiinta-editura-publica_1

Michael Pollan – Cum sa-ti schimbi mintea, o gasiti aici

e din seria de carti pe care le-am citit in dorinta mea de a intelege ce defineste mindset-ul si cum poti schimba acest mindset ca sa fii mai performant, sa te bucuri mai mult de viata. Am citit-o chiar acum in vacanta si am insotit-o cu multe discursuri TEDx pe aceeasi tema, am sa revin zilele viitoare cu un articol separat.

 

Citesc, sau ascult, biografii de artisti pentru ca imi dau indicii despre munca din spatele brandului personal pe care-l reprezinta, la fel si detalii despre cum e construit la ei star sistemul.

freddie-mercury-peter-freestone-editura-publica-victoria-booksbohemian rhapsody cartea

Biografiile lui Freddie Mercury, am citit ambele biografii aparute la noi, pentru ca au aparut chiar in momentul in care faceam strategia de promovare (si o executam, desigur :) ) pentru musicalul We Will Rock You, cand cautam orice detaliu care ma poate ajuta pentru social media sau pentru alte modalitati de expunere–  una dintre biografii a aparut la Publica, aici alta la Nemira (din cea de-a doua e aici un fragment pe care l-am publicat, desigur cu acceptul editurii)

Michael-Caine-Arta-de-a-asculta_c1

Michael Caine  – Arta de a asculta si alte chestii in viata, o gasiti aici 

E o bijuterie de carte, cu foarte multe lucruri de invatat despre sacrificiu si umanitate, despre cum sa-ti cureti ego-ul ca sa ajungi un mare artist. Am publicat si un fragment din carte pe care, va rog, va rog, sa-l cititi. Il gasiti aici

edward-snowden---dosar-permanent---c1

Desi nu e artist am citit si biografia lui Edward Snowden, Dosar permanent, o gasiti aici

E o carte care vorbeste despre ce l-a facut pe Snowden sa dezvaluie secretele sistemului de informatii american, dar e la jumatatea distantei – nici testament, nici curatenie pentru imagine. Oricum sunt sigura ca tot ce a scris a verificat si cu mama avocatilor, nu doar avocatii lui foarte scumpi.

 

sotia

Meg Wolitzer – Sotia – o gasiti aici

Cartea a fost ecranizata cu Glenn Close in rolul principal, pentru care a fost nominalizata la Oscar – iar nu a castigat statueta si este o carte cu care mi-am stresat prietenele;  le-am daruit-o si le-am si ascultat la lectii :).

Puteti citi un  fragment aici

 

Urmeaza o serie de carti despre care am scris la inceputul anului cand aveam mai mult timp si am fost mai disciplinata cu blogul.

hello_world_01spam_nation_01

Despre efectele negative ale internetului cand ne aruncam ca berbecii si ne dam toate datele posibile pentru ca “oricum stiu ei, ce sa ma mai impotrivesc”.

Am vorbit la lansarea acestor carti si am scris despre ele, pe larg, aici

cover brancusi

Doua carti bijuterie publicate la editura Vremea, ambele cu corespondenta lui Brancusi – una cu iubirea lui cea mare, Martha, cealalta cu prietenul lui foarte bun, Marcel Duchamp. Am scris despre ele, pe larg,  aici.

cover 5 carti de vacanta

Iubirile lui Hemingway povestite de el insusi,  Madame Picasso, Orasul fetelor – Elisaberth Gilbert

Misterul Henry Pick,  Matusile mele fabuloase

Un grup de carti lejere simpatice, de vacanta. Asa le-am si recomandat in vara, drept carti de vacanta, am scris pe larg despre ele aici

hagi carte

Gheorghe Hagi Campionii creeaza campioni

E mai degraba o istorie a Academiei Hagi, am citit-o pentru ca am un mare respect pentru filosofia de viata a domnului Gheorghe Hagi si am vrut sa vad ce le spune celor mici ca sa le dea un mindset de campioni – am scris despre ea aici

zadie smithde-vorba-cu-necunoscuti-malcolm-gladwell-editura-publica

Zadie Smith – Swing Time

Malcom Gladwell – De vorba cu necunoscuti

Am mai citit cat sa vad cum sunt traducerile in romana pentru ca le-am parcurs in engleza la aparitie, cartea preferatei mele Zadie Smith – Swing Time si cartea lui Gladwell – De vorba cu necunoscuti.

(apreciez capacitatea lui Gladwell de a scoate subiecte cu putere de statistica din aproape orice si de a ne da iluzia ca a scris ceva stiintific, desi – rational, dincolo de tehnica impecabila de scris – mi se pare un sarlatan, ma iertati. E ca smecherii care se uita la un sondaj pe o fasie ingusta, ingusta pana iese castigator cine le convine lor. Nu e stiinta ce scrie el, dar n-are timp nimeni si nici putere sa-l combata. Oricum eu sunt perseverenta si citesc tot ce scrie)

Sa avem lecturi frumoase in 2020 care sa ne inspire si sa ne ajute in viata.

cover carti ro 2019

 

 

 

 

 

 

 

 

1653
foto cover audio booksCarti 2019 part 2 – carti netraduse la noi, versiunea audio book sau… ce am ascultat anul acesta –

Carti 2019 part 2 – carti netraduse la noi, versiunea audio book sau… ce am ascultat anul acesta –

Am inceput sa pun aici cartile pe care le-am citit/ascultat anul acesta, in speranta ca pot fi o inspirate si pentru lecturile voastre din aceasta vacanta.

Acum cartile in versiune audio.

Am abonament la audible si am descoperit ca ma ajuta mult si versiunea audio a cartilor. Nu pot insa -inca – s ama descurc audio si cu cartile de specialitate, acolo am nevoie de litera scrisa, mai ales ca din cand in cand mai dau cate un print screen si salvez cate ceva.

In versiunea audio imi place foarte mult sa parcurg biografiile, in versiunea citita chiar de subiectul biografiei, daca se poate.

In audiobook=uri am multe biografii, inclusiv cele ale lui Hillary Clinton si Michele Obama (pe care le-am parcurs anul trecut) si e interesant sa le auzi cum isi iau pauze intre cuvinte pe fragmentele emotionante:)

iata ce am ascultat in 2019

(alte carti netraduse la noi pe care le-am citit anul acesta puteti gasi aici – pentru cele in versiunea kindle, revin zilele viitoare si cu cartile aparute in limba romana pe care le-am citit in acest an)

home-work-a-memoir-of-my-hollywood-years

Julie Andrews Home work

Partea a doua din trilogia biografica a doamnei care a fost Mary Poppins si guvernanta din Sunetul Muzicii. Nu stiam ca a avut o copilarie atat de grea, cu un tata care a plecat de acasa. Mama s-a recasatorit, si-au scos-o in vitrina de mica la orice intalnire cu orice om mai important, pentru ca era draguta si stia sa cante.

Cartea se ocupa de partea de glam de la Hollywood (in prima carte e mult despre copilaria grea si efortul de a se face remarcata in teatrul britanic – de altfel, primul capitol din aceasta a doua carte Home Work face un rezumat al primei carti), de sansa pe care i-a dat-o Walt Disney si cum a asteptat-o doi ani ca sa faca Mary Poppins.

Dupa ce am ascultat biografia, citita chiar de Julie Andrews, am imaginea unei femei foarte hotarate, neiertatoare in fata greselilor de orice fel, aspra si riguroasa. Printre altele si-a pierdut vocea, nu mai poate canta, asa ca s-a reinventat si s-a apucat sa scrie carti de povesti pentru copii, alturi de fiica ei, cu care a scris si Home Work.

demi

Demi Moore – Inside Out

Stiu ca toate ziarele au scris in primavara, la vremea lansarii ei, despre experientele sexuale ale lui Demi Moore pe care le marturiseste in aceasta carte ( de la faptul ca a fost violata pana la experientele threesome la care a invitat-o sotul ei de atunci, Ashton Kutcher), dar cartea nu e despre asta.

E despre o femeie care a inteles foarte bine sistemul de la Hollywood si a incercat sa-l manipuleze, controleze sau – cand nu s-a putut altceva – macar sa reduca necazurile pe care i le-ar fi putut aduce dezvaluirile despre droguri, tentative de sinucidere, scandaluri pe platourile de filmare.

Sunt momente in care explica cu satisfactie cum a controlat povestea pe care urmau sa o prezinte jurnalistii – Cum a mers la Globurile de aur cu Bruce Willis si Ashton, plus una dintre fete ca sa nu lase niciun loc de interpretari si de stiri speculative despre eventualele reactii ale lui Willis legate de noua ei iubire.

Cum sunt momente in care, la un pas de supradoza, urla la echipa ei sa nu cheme doctorii pentru ca stie ca va fi din nou in ziare pe prima pagina. Dar sunt si descrieri ale momentelor negocierilor pentru filmele ei mari, pe vremea cand era sotia lui Brice Willis, si cum incercau sa impace si viata de familie – cu cele 3 fete – si munca la filme, fiecare in alt colt de lume.

Din aceasta perspectiva – controlului povestii care sa fie spusa-, cred ca Demi Moore n-a scos intamplator acum aceasta biografie, e o forma prin  are si cere scuze Hollywoodului, arata ca s-a schimbat, ca si-a asumat viata tumultuoasa. Probabil ca intr-un an doi vom vedea un nou proiect cinematografic mare cu ea.

howard shultz

Howard Schultz – Pour your heart into it

Schultz e domnul care a creat intregul mecanism din spatele Starbucks. Am ajuns la aceasta carte cand cautam antreprenori care au gandit in macro si nu s-au pierdut in detaliile mici ale business-ului lor, detaliile operatonale, construind mari branduri internationale.

E o nevoie personala de a intelege acest mind set.

Schultz a creat filosofia din spatele Starbucks si a inteles ca daca vrea sa vanda mai multa cafea, trebuie sa spuna povesti diferite cu ea. Starbucks a plecat de la doi prieteni iubitori de cafea care au deschis un magazinas al lor in Seattle. Schultz care lucra la o firma care vindea accesorii pentru asemenea magasine restaurant, a descoperit ca magazinasul din Seattle are un rulaj foarte mare de pahare din carton. S-a dus in Seattle, i-a cunoscut pe cei doi fondatori si s-a chinuit aproape 1 an sa-i convinga sa faca si el parte din business-ul lor.

prince

Prince – The beautiful ones

Bografia lui Prince scrisa de artist cu ajutorul unui jurnalist de la The Paris Review, cunoscut mai degraba pentru cartile lui despre anchetele CIA. Prince ii citise cartile, ii placuse felul in care isi structura povestile si l-a chemat la casa lui pentru a-si spune povestea.

E o carte foarte imersiva, e scrisa ca si cum ai fi in mintea lui Prince. Sunt explicatii de ce si-a ales aceasta „persona”, sunt fragmente din scrisorile lui, detalii despre cum isi construia lumea pe care voia sa o arate publicului.

Varianta audio vine cu pdf-uri cu fotografiile din carte, dar si cu fragmente din scrisorile lui. Am fost surprinsa ca, pe cat de structurata si de organizata era lumea lui, pe atat de straniu scria de mana.

Cartea a aparut in octombrie anul acesta si sper ca va fi tradusa si la noi.

chelsea

Chelsea Handler – Life will be the death to me

Chelsea Handler e un realizator tv si stand up comediant, are show-uri pe Netflix in care are interviuri cu personalitatile momentului sau se plimba prin lume si incearac tot felul de lucruri, care mai de care mai bizare.

Imi place mult ca realizator, are relaxarea sa spuna lucrurilor pe nume si are mult mult umor, asa ca iata-ma ascultandu-i biografia care a aparut la inceputul anului.

Si ea a avut o viata grea, i-a murit fratele cand era foarte mica, a fsot foarte rezvratita si a incercat de cateva ori sa se sinucida, plus a avut un parcurs complicat cu bautura si drogurile.

Cartea e despre sesiunile ei de terapie cand incepe sa inteleaga de ce nu vrea sa se casatoreasca, de ce pare o femeie resfatata de aproape 50 de ani – desi munceste mult si sustinut.

E o carte cu garda foarte foarte jos, care emotioneaza si socheaza, iar pe mine m-a facut sa o plac si mai mult pe Chelsea.

rose - brave

Rose Mcgowan – Brave

Biografia celei care a declansat miscarea #metoo. A fost prima actrita care a vorbit despre abuzurile lui Harvey Weinstein, dar si despre modul in care a exploatat-o industria Hollywoodului.

E o secventa foarte emotionanta in care Rose decide sa se tunda foarte foarte scurt, ca in armata, ca un protest pentru ceea ce-I cereau mereu producatorii : bucle mari, par lung ca de printesa si un trup de Barbie.

McGowan – fiica unui artist American si a unei scriitoare – a crescut in Italia si princ ontactele tatalui ei din lumea artei a inceput sa fie model inca de mica (a aparut in Vogue Bambini), in adolescent a ajuns in atentia presei internationale dupa un film in care juca intr-o secventa de treesome care implica violenta in timpul sexului.

Ati vazut-o in seria Charmed, in Scream si in multe aparitii controverate pe covorul rosu al premiilor de tot felul din anii 2000. In carte povesteste cum era obligata de manager si studiourile cu care avea contracte, sa aiba aparitii cat mai socante ca sa fie pe prima pagina a revistelor.

A fost pentru o vreme iubita lui Marylin Manson, iar asta a ajutat-o din nou sa fie prezenta pe prima pagina a revistelor.

Desi are multe detalii despre cum functioneaza sistemul de la Hollywood si e o carte atractiva pentru cei care vor o cariera in actorie sau in comunicarea/managementul in entertainment, biografia lui Rose e o carte foarte trista. E despre multele compromisuri pe care le faci in speranta ca o sa dai lovitura, dar asta nu se intampla – fie pentru ca nu esti suficient de buna, de frumoasa sau nu e timingul potrivit in industria in care lucrezi.

the ladies who punch

Ramin Setoodeh – Ladies who punch

In culisele uneia dintre cele mai celebre emisiuni americane de televiziune The View. Non Fiction, adica relatari pe bune depre situatii critice sau controversate din administrarea emisiunii. E o carte care a aparut la inceputul acestui an, pe care am devorat-o audio in primul ei week end pentru ca sunt foarte multe lectii si pentru cineva care face jurnalism, dar si pentru cineva care face comunicare in industria divertismentului.

The View e un talnk show creat de Barbara Walters care acum e prezentat printre altii de Whoopi Goldberg si Rossie O’Donnel.

pema chodron

Fully Alive – Pema Chodron

Pema Chodron este o calugarita budista ale carei vorbe ajung foarte usor la mine. Are un fel foarte inteligent si stucturat de a explica ce facem gresit in vietile noastre de ne consumam timpul inactiv emotional – ne gandim prea mult la lucrurile care sunt incheiate, deci nu le putem schimba; ne gandim la vietile altora desi nu e treaba noastra.

Are cateva carti publicate si in romania. Aici e o meditatie ghidata si un speech al ei, dintr-o sesiune publica pe care a sustinut-o in urma cu doi ani.

 

816
cover cartiCarti 2019 – part 1: Carti netraduse la noi, versiune kindle sau print –

Carti 2019 – part 1: Carti netraduse la noi, versiune kindle sau print –

A fost un an aglomerat pentru mine, cu multe proiecte in zona de comunicare, cu un nou business – am transformat urban.ro in prima platforma culturala care creeaza experiente pentru cititori, asa ca am avut impresia ca  n-am fost foarte riguroasa la citit.

Obisnuiesc sa citesc o carte pe saptamana si mi se parea ca anul acesta nu am respectat regula. Cand am inceput insa sa contabilizez si audiobook-urile, dar si cartile pe care le-am citit in cele doua vacante, mi-a mai crescut stima de sine.

Iata cartile care nu au fost traduse la noi dar pe care le-am citit via Kindle, sau cand chiar mi-am dorit sa pastrez cartea, in format print cumparata de pe amazon. N-am avut foarte mult timp liber peste an sa si scriu pe larg despre fiecare dintre ele, asa ca acum – in speranta ca ar putea interesa pe cineva ca sa citeasca respectiva carte – am pus cateva informatii si, uneori, fragmente.

aici puteti afla ce carti am ascultat, audiobook-uri netraduse la noi, in mare parte aparute in 2019 pe piata.

howard

Howard Stern – Comes again

De departe cartea pe care am iubit-o cel mai tare anul acesta, am recomandat-o foarte des colegilor jurnalisti, stiu cativa care si-au si cumparat-o si se bucura de lectura ei.

Cartea contine unele dintre cele mai importante interviuri ale lui Howard Stern, fiecare avand si o poveste despre contextul in care a fost facut interviul, despre ce a negociat cu vedeta in cauza, despre greselile pe care le-a facut.

Prefata este cat un curs de un an la facultatea de jurnalism: pleaca de la sedintele lui de terapie, motivul pentru care in 30 de ani de radio a lipsit 2 zile de la munca ( o analiza – era suspect de cancer) si schimbarile care au venit in mentalitatea lui, in ego-ul lui in toti acesti ani. De la spaima ca audientele erau masurate pe sfert de ora, deci trebuia sa faca ceva socant la fiecare 15 minute, pana la momentul in care a inceput sa-i sune pe invitati ca sa-si ceara scuze pentru ceea ce le-a facut cu ani in urma in emisiunile de la radio.

In carte scrie mult despre cat si-a dorit sa faca un interviu cu Hillary Clinton pe care nu l-a obtinut in campania electorala dn 2015.

S-a intamplat insa in urma cu cateva saptamani cand Hillary se afla in promovare cu noua ei carte. Interviul e poate cel mai bun interviu pe care l-a dat Hillary vreodata, Howard i-a creat contextul perfect pentru a vorbi despre emotiile din spatele femeii de fier (de la primul iubit pana la sedintele de terapie dupa scandalul Lewinsky), il puteti vedea aici. E, din nou, o mare lectie de jurnalism.

Am mai scris despre aceasta carte – cu cateva fragmente din ea – aici.

*

roger ailes the loudest voiceaile you are the message

Roger Ailes You are the message; Roger Ailes – Off camera

Roger Ailes, The loudest voice – Gabriel Sherman

Am citit doua carti  scrise de Ailes – cel care a inventat stirea speculativa si manipulativa de la Fox News si l–a ajutat pe Trump sa devina presedinte, dar si cartea care a stat la baza mini seriei HBO cu acelasi titlu, The Loudest Voice.

Dincolo de scandalurile sexuale, Ailes a fost un geniu. Avea o intelegere profunda a felului in care functioneaza mintea umana in situatii de stress sau atunci cand e expusa la o informatie pe care nu o intelege.

Recomand din toata inima cartile lui – You are the message – unde sunt explicatii despre cum a pozitionat diversi candidati politici si cum i-a ajutat sa ajunga la masele needucate cu mesage targetate, si Off Camera unde vorbeste despre cum si-a structurat business-ul, cum isi selecta angajatii etc.

Cartile scrise de el le-am cumparat si in print ca sa le daruiesc prietenei mele, Cristina Popa, care e producator la Observator. Sper sa fie citite de cei care lucreaza in comunicare, de studentii la stiinte politice si la jurnalism.

Iata testul pe care il dadea fiecare om care voia sa fie in echipa lui

ailes 1 ailes 2

 

leaders

Gen. Stanley McChristal,  Jeff Eggers si Jason Mangone  Leaders, myth and reality

Jeff Eggers a fost consilierul pe probleme de securitate nationala in administratia Obama, timp de 8 ani. L-am descoperit la TEDx Bucharest in toamna, a avut un speech minunat si asa mi-am cumparat cartea lui imediat dupa ce s-a terminat conferinta.

Intr-o tara ca Romania care e condusa si a fost condusa de oameni care au ajuns in conjuncturi dubioase in fruntea tarii, notiunea de leardeship e o forma fara fond. Intelegem ca trebuie sa fie unii care sa ne conduca, dar e mai greu cu definirea atributelor – native sau dobandite – care fac o persoana sa fie recunoscuta leader.

Autorii cartii povestesc despre cursurile de leardership din Armata Americana, dau exemple de lideri care vin din divertisment, social sau politic si explica ce urmaresc ei cand aleg un conducator al unui comandament de lupta.

Criteriile sunt foarte departe ce ceea ce va imaginati:) nu sunt despre a fi cel mai destept sau dominator, sunt despre a avea abilitatea de a-i motiva pe cei din echipa sa fie cei mai buni, fara sa fii tu, ostentativ, in fata, si de a avea puterea sa iei decizii obiective rapid, chiar si cand consecintele sunt critice.

Iata concluzia capitolului in care analizeaza in paralel modelul de business creat de Disney si cel creat de Coco Chanel, ambii vizionari care au schimbat industriile in care au activat.

leaders final

 

eleanor roosevelt book

The autobiography of Eleanor Roosvelt

Autobiografia celei mai longevive prime doamne a Statelor Unite – putin curatata si romantata, cat sa ramana frumos in istorie versiunea care ii placea doamnei Roosevelt. Crescuta intr-o familie cu educatie politica – unchiul sau Toni Roosevelt era presedintele Statelor Unite pe vremea cand ea era adolescenta. Eleanor a avut parte de educatia riguroasa a vremurilor (inceputul secolului trecut), dar a beneficiat si de scoala la Londra, cu excursii lungi la Paris, Florenta sau Roma pentru  a descoperi arta.

Am citit cartea pentru ca ma interesa, din nou, mind setul ei – e cunoscuta drept femeia care a resetat institutia Primei Doamne – avea o viata politica activa (sotul, presedintele Franklin D Roosevelt, era paralizat asa ca tinea ea discursuri in locul lui), scria o rubrica saptamanala la ziar,  era implicata in miscarile sindicale care cereau locuri de munca mai bune pentru femei. Astea sunt informatiile pe care le-a consemnat istoria, in carte insa se prezinta ca o fata foarte timida, incurcata de felul in care o imbraca matusa (parintii ei au murit cand avea 15 ani), dar care a invatat pas cu pas cum sa se adapteze la momentele in care a adus-o viata.

A fost genul care si-a lasat copiii in grija guvernantelor ( a avut 5 copii) ca sa munceasca pentru proiecte mai mari, care sa lase o urma in societate.

Sunt multe secvente simpatice in carte, una e despre vizita Regelui Angliei si a reginei. Despre regulile de protocol pe care incearca sa le respecte fara sa incalce regulile de la Casa Alba, dar si despre scandalul intre servitorii regali si cei de la Casa Alba – cam ca in Downton Abbey filmul.

E o carte despre educatia si educarea unei femei care a ajuns indirect, sa conduca lumea.

roosvelt

roosevelt

roosevelt 1

*

nora ephron

 

Nora Ephron In the New York Times

Am citit de-a lungul timpului multe dintre cartile Norei Ephron, unul dintre cei mai mari scenaristi de filme pentru femei din istoria Hollywoodului (cam toate comedile romantice cu Meg Ryan si Tom Hanks au fost scrise si regizate de ea) , dar si o importanta jurnalista de lifestyle si social.

Ephron avea un stil de scriere amuzant auto ironic chiar si cand aborda subiecte foarte serioase. Cartea contine articolele ei din New York Times. Cel din care am ales mai jos un fragment pleaca de la o stagiara la Casa Alba care a facut o greseala si a ajuns in atentia presei facandu-se speculatii pe seama ei ca e protejata presedintelui JF Kennedy, motiv pentru Ephron sa faca misto despre vremea cand a fost ea stagiara la Casa Alba si s-a intalnit cu presedintele 30 de secunde.

Am citit-o si o citesc pentru stilul ei de scriere, care astazi e imitat de cele care scriu chicklit – literatura usoara pentru doamne si domnisoare. Diferenta e insa de clasa, educatie si de structura, Ephron avea un simt teribil de a-si conduce audienta de la zambet la lacrima, in doar cateva fraze.

ephron 1

ephron 2

*

newswomen

Newswomen twenty five years of front page journalism

E o colectie de articole din multe domenii semnate de doamne care au castigat Pulitzer. Unele dintre ele au fost in vizita si in Romania la conferintele DOR. Am citit-o (ca si pe Ephron) in zilele in care cautam repere morale in scrierile altora, incercand sa ma indepartez de la scrierea plina de adjective si judecati a romanilor, ca sa pot sa setez reguli de scriere pentru urban.ro

*

autoimmune fix

Tom O Bryan Autoimmune fix

E cartea care mi-a salvat sanatatea si la care m-am intors de cateva ori pe parcursul anului, cand nu mai aveam energie si corpul meu nu mai raspundea cum trebuie la activitatile la care era supus. (precizez ca nu am urmat ce scrie in carte pana nu m-am consultat cu un medic)

Cartea prezinta modul in care reactioneaza sistemul imunitar la diverse alimente pe care le savuram, dar care nu ne aduc prea mult bine in corp.

Am ajuns la ea pentru ca era mentionata de Novak Djocovic dar si de Roger Federer ca baza pentru principiile lor alimentare, iar cand am mers la Rouen la semifinala Fed Cup m-am intalnit cu un medic roman care lucreaza la Paris care traieste dupa principiile alimentare enuntate in aceasta carte.

Dupa ce am urmat ce scrie O Bryan in carte, o parte importanta din problemele mele de sanatate au fost stabilizate.

*

 

lidia fenet

Lydia Fenet – The most powerfull woman in the room is you

Cartea are un titlu de ceva motivational pentru dudui necajite, dar nu e ceea ce pare. Lydia Fenet este seful departamentului de licitatii de la Christie’s si cartea este despre tehnicile pe care ea le foloseste ca sa vanda cat mai multe opere de arta, la un pret cat mai mare, pe parcursul unei licitatii.

Fiecare dintre tehnici e insotita si de exemple ale unor altor personalitati – sportivi, vedete din divertisment, public speaker-i, antreprenori – care folosesc repectiva tehnica in meseria lor pentru a convinge oamenii sa le cumpere produsele sau pentru a le capta atentia.

 

Din categoria cartilor care nu au ajuns la noi, mai am un “brat” parcurs anul acesta doar ca au fost in varianta audio. Revin cu info despre ele zilele viitoare, apoi – desigur – si cartile aparute la noi. Sper sa va inspire si sa va ajute in lecturile voastre viitoare.

845
the-morning-show-apple-tv-plusThe Morning Show, mizeriile din presa RO si o dorinta de Craciun…

The Morning Show, mizeriile din presa RO si o dorinta de Craciun…

Am vazut The Morning Show serialul pe care Apple TV l-a lansat de curand cu Reese Witherspoon si Jennifer Aniston in rolurile principale. O poveste care pare inspirata din viata lui Matt Lauer, prezentatorul vedeta de la Today show, matinalul NBC, care a fost concediat pentru acuzatii de hartuire sexuala.

 

Serialul serveste mult cauzei #metoo, ofera cu nuante perspectiva unei intamplari care implica hartuire sexuala si care, pentru a fi acoperita, duce la promovarea in job a victimei. E o poveste foarte bine scrisa, foarte foarte bine scrisa.

Si stiu ca pentru cei care nu au treaba cu meseria asta e atractiva partea din culisele job-ului, din cum sunt pregatite interviurile, din cum sunt convinsi invitatii sa participe la emisiune sau alte lucruri care arata adrenalina acestei meserii.

 

Dincolo de astea, pe care le gustam si eu acum cativa ani si ma motivau sa lucrez mai mult si mai frumos in meseria mea (inca ma mai uit in vacanta de Craciun la filme cu jurnalisti si citesc marile povesti jurnalistice de peste an, ca motivatie pentru a ma lupta cu mine sa fiu mai buna), dar dincolo de astea, pentru prima data m-am gandit la ceva pe care nu vreau sa-l mai gust vreodata in munca mea in presa.

Si-l las in scris aici in cazul in care – doamne ajuta – noul meu business de stiri culturale ajunge suficient de mare ca sa fie puternic si influent in lumea lui.

Cele mai mizerabile lucruri pe care le aflu cand mai vorbesc cu colegii mei care lucreaza in continuare in presa sunt despre intrigi si oameni care ii lucreaza pe la spate pe altii pentru a le castiga puterea.

M-am ferit intotdeauna de genul asta de intamplari pentru ca nu am vrut sa stau niciodata la masa cu sefii mei, pe vremea cand aveam sefi, cum nu vreau acum sa merg la petreceri private organizate de clientii mei. Rezolvam totul profesional la munca, nu stam sa barfim, nu incercam sa construim mizerii ca sa-i daramam pe altii.

Alte lucruri mizerabile pe care le vad ca raman acolo de 15 ani, in presa romaneasca, din ce in ce mai jos si mai penibil, sunt despre sefii noi – care sunt dintre loazele vremurilor vechi. Nu si-au gasit nimic de munca la vremurile de rascruce, nu au avut curaj sa plece pentru ca nu-i primea nimeni nicaieri, nu au avut puterea sa-si construiasca ceva al lor si-au ramas singuri pe plantatie. Si-au ajuns sefi.

Incompetenti. Dar sefi.

Care angajeaza oameni mai prosti decat ei pentru ca nu trebuie sa fie pusi in umbra de vreo lumina a jurnalimului. Fie ea si tanara speranta, care ar accepta sa lucreze pe bani putini la inceput.

 

Imi doresc sa am abilitatea ca, in 2-3 ani, cand sper ca urban.ro va fi suficient de mare, sa pot sa manageruiesc o echipa care nu e preocupata de intrigi, care nu-si doreste puterea cu orice pret, care nu pune presiuni aiurea pe ceilalti si care are niste valori ale bunului simt.

Imi doresc sa nu fim mai mari decat putem duce etic, ca sa nu ne strice puterea.

Ceea ce va doresc si dvs, indiferent de job-ul pe care-l aveti.

M-am uitat la The Morning Show si, dincolo de narativul principal, n-am vazut decat lupta oribila pentru un loc in fata. Care e prezenta si la noi in presa, chiar daca au mai ramas sa munceasca in marile trusturi mult mai multe loaze decat profesionisti. Sau tocmai de aceea.

Sarbatori Linistie, cu filme si carti bune, va doresc.

 

829
bohemian rhapsody cartea#decitit Fragment:  Bohemian Rhapsody – Adevărata biografie a lui Freddie Mercury –

#decitit Fragment: Bohemian Rhapsody – Adevărata biografie a lui Freddie Mercury –

In doar cateva zile veti gasi in librarii cartea lui Lesley Ann Jones, Bohemian Rhapsody – Adevărata biografie a lui Freddie Mercury, care apare la editura Nemira in colectia Yorick de arte ale spectacolului.

E o carte care are la baza multe interviuri, e obiectiva, fara sa se duca in senzational. Veti descoperi marturiile celor mai apropiati oameni din viata starului rock, din copilarie si pana la moarte, cu accent pe perioada anilor 1980, cand trupa Queen incepuse sa se destrame, inainte de spectacolul de la Live Aid care i-a repus pe picioare. Pentru a intelege omul din spatele legendei, Lesley-Ann Jones a calatorit de la Londra în Zanzibar și India.

In fragmentul de mai jos este o parte din istoria piesei Bohemian Rhapsody.

*

În Budapesta, într-o cameră de hotel în 1986, i-am prezentat lui Freddie teoria mea legată de personajele din Bohemian Rhapsody. Scaramouche era cu siguranță Freddie însuși, nu-i așa? Întoarcerea la tema clovnului trist (Paiața din It’s a Hard Life) ne oferă un indiciu. Galileo Galilei, astronomul din secolul al XVI-lea, matematician, fizician și părinte al științei moderne, era clar Brian cel școlit. Belzebut era cu siguranță Roger, cel mai petrecăreț din trupă, cu „un diavol pus deoparte“ pentru prietenul său. Exageram cu o referință ironică la adresa lui John, „cel timid“, pe care îl vedeam în chip de Figaro – nu cel din operă, ci motanul cu frac din Pinocchio, filmul de animație făcut de Disney în 1940. Freddie adora pisicile. Poate că nu asta era interpretarea corectă, dar, după cum a spus Freddie, toate teoriile sunt posibile. Nu spusese niciodată la ce se referă „Bo Rap“, afirmând faţă de Kenny Everett, un DJ prieten cu el, că era doar o rimă fără sens. Așa că de ce să-mi fi spus mie? Nici nu mă așteptam să o facă. S-a uitat fix la mine câteva clipe înainte de a-mi răspunde cu un zâmbet demn de Mona Lisa.

Procesul de înregistrare nesfârșit și-a pus amprenta asupra tuturor celor implicați – plus suprapunerea și acoperirea la nesfârşit a vocilor pe bandă. „Oamenii cred că e o legendă, dar poți să ții banda în lumină și să vezi prin ea… Ori de câte ori Freddie mai adăuga un «Galileo», pierdeam ceva“, a povestit Brian.

La studiourile Sarm East and Scorpio din Londra a început procesul de dublare, care nu s-a petrecut fără incidente, așa cum își amintește Robert Lee, prieten și fost artist. „Tocmai începusem să înregistrez ca parte a Levinsky/Sinclair [un duet cooptat de casa Charisma a lui Tony Stratton-Smith, cunoscut datorită emisiunii The Kenny Everett Show]“, spune Lee, care acum editează site-ul oficial al formației The Who. „Freddie era prieten cu un coleg de apartament de-al meu și ne duceam să cumpărăm antichități în Portobello vinerea dimineață. Îmi amintesc că mereu avea gusturi impecabile: încă mai am două reproduceri chinezești pe care a insistat să le cumpăr când mă uitam după un cadou pentru mama… le-am luat înapoi după ce ea a murit. John Sinclair – acum este rabin și locuiește în Ierusalim – deținea studiourile Sarm din capătul Brick Lane. Jill, sora lui, era acolo, draga de ea! (Apoi a suferit un accident tragic).

Trupa Queen erau acolo și mixa Bohemian Rhapsody. Roy Thomas Baker era la cârmă. Freddie și compania, la pupitru. Era un megamix de douăzeci și patru de piste, care includea benzi de comandă [care conțineau submixuri de pe banda principală pentru a înregistra dublajele], premixuri și repetiții pentru mix. Trebuiau dispuse atent multe regulatoare de intensitate sonoră, ceea ce era problematic. Au petrecut ore întregi ca să le iasă și nu prea reuşeau. Apoi, ca prin minune, au nimerit-o. Totul mergea strună, mai aveau puțin până la sfârşit. Toată lumea era plină de adrenalină, dar foarte fericită.

Și apoi, dintr-odată, luminile s-au stins… și a intrat Jill, ducând cu mândrie în brațe un tort uriaș plin cu lumânări și cântând «La mulți ani, Freddie, mulți ani trăiască!», și au trebuit să o ia de la capăt…“

„Is this the real life… is this just Battersea“, cântă Allan James zâmbind. Bohemian Rhapsody a fost parodiată din prima zi: cea mai sinceră formă de admiraţie. Queen a schimbat totul cu o piesă de șase minute.

„Înregistrarea era o operă de artă completă, cu mult peste ce ofereau ale trupe pe atunci“, afirmă Frank Allen, basistul de la Searchers. Felul în care au suprapus bucățile muzicale în vremea când erau doar aparate analoage de douăzeci și patru de piste, ceea ce era mult pe atunci, dar foarte modest și limitat în zilele noastre, a fost impresionant și a culminat, desigur, cu Bohemian Rhapsody, turul lor de forță. Chiar și acum este incredibil cum le-a ieșit. Fiecare armonie însemna o alterare a calității sunetului, iar diferența dintre genialitate și dezastru era alarmant de mică. Însă le-a ieșit ceva sclipitor.“

Nu era evident pe atunci cât de multe aveau în comun Freddie Mercury și Elton John. Însă niciunul dintre ei nu avea habar în 1975 că Elton va fi printre ultimii care îl va ține de mână pe Freddie când zăcea pe moarte 16 ani mai târziu.

Se întâlniseră fugitiv spre sfârșitul anilor 1960, când Freddie îl văzuse pe pianistul puțin cunoscut pe atunci la vestitul club Crawdaddy din Richmond, Surrey. Clubul era cunoscut în întreaga lume pentru că mulți cântăreți americani de blues concertau acolo și pentru că îi susținuse pe cei de la The Rolling Stones. Înființat de către producătorul de film Giorgio Gomelsky la sfârșitul lui 1962, se afla iniţial la Station Hotel, vizavi de gara din Richmond. Mai târziu s-a mutat lângă terenul de atletism pentru a primi mai mulți fani. Crawdaddy găzduise concertele timpurii ale lui Eric Clapton cu The Yardbirds, Led Zeppelin și Rod Stewart și era exact genul de locație la care aspira Freddie. Avea ceva la care să viseze când începuse să pozeze gol pentru cursul seral de picture de la colegiul lui, pentru zece lire pe săptămână.

(..)

Cum Elton îşi impusese să se retragă o perioadă, după o muncă istovitoare de șase ani, John Reid, care conducea acum casa de discuri a lui Elton, Rocket Records, și era și managerul vedetei, dorea să-și extindă imperiul. Evident că a fost încântat să aibă șansa de a-i manageria pe cei de la Queen. Deși trupa avea în vizor și alți potențiali manageri – Peter Grant care se ocupa de Led Zeppelin, Peter Rudge, managerul de turneu al celor de la The Who, și Harvey Lisberg al celor de la 10cc –, Reid a primit slujba printr-un proces de eliminare. Nu era o situație ideală, deși prima mișcare impresionantă a lui Reid a fost să strângă cele 100 000 de lire pentru ca trupa să-i plătească pe cei de la Trident. Pur și simplu s-a dus la EMI și a cerut un avans în baza viitoarele drepturi de autor.

Elton i-a spus managerului lor comun că va fi un eșec total. EMI și industria muzicală în general s-au arătat sceptice. Posturile de radio s-au întrebat ce naiba să facă cu o piesă de șase minute. Chiar și basistul John Deacon îşi mărturisea temerile, deși numai în particular, că lansarea piesei Bohemian Rhapsody, avea să fie cea mai mare greşeală din cariera Queen. Pentru un cântec care va intra în analele istoriei muzicale ca un clasic al genului rock, a avut parte de un început problematic. Chiar și cei care i-au recunoscut măiestria imediat au fost reticenți să o declare în public, atât de diferită era Bohemian Rhapsody de orice altă convenție acceptată a rockului.

Cine știe ce i-a stimulat imaginația lui Freddie și l-a inspirat să creeze acest cântec? Piesa a atins înălțimi nemaivăzute, avea un aer decadent, plin de agonii personale puțin mascate. Este un amestec imposibil de baroc și baladă, de music-hall și monster rock. Elementele inegale sunt ținute laolaltă printr-o suită de acorduri stridente de chitară, secvențe de pian clasic, aranjamente orchestrale și corale poliedrice, multe dublate, și redublate din nou și din nou încât poate fi insuportabil de ascultat dacă nu ai dispoziția necesară. Sunt puțini fani rock pe planetă care nu știu piesa pe de rost.

„Chiar dacă era cea mai uluitoare bucată muzicală, revoluționară și incredibilă, acum mă plictisește la culme“, recunoaște Phil Swern, producător la Radio 2 și colecționar de discuri. „Este difuzată cu o regularitate alarmantă de posturile radio și este cântată de enorm de multe ori. Însă nimeni nu poate nega că este o piesă extraordinar de inteligentă. Are aproape șase minute și a încălcat aproape fiecare regulă. Ce piesă se apropie de ea? Evident The Beatles: A Day in the Life (ultima piesă de pe albumul din 1967, Sgt Pepper’s Lonely Hearts Club Band, 5 minute și 3 secunde). Stairway to Heaven de la Led Zeppelin are 8 minute și 2 secunde și e cea mai cerută piesă la posturile de radio din SUA, deși nu a fost niciodată lansată pe single acolo. La fel și McArthur Park (7 minute și 21 de secunde) de Jimmy Webb și înregistrată de Richard Harris.“

„Îndepărtează-te suficient de ea și perspectiva schimbă totul“, subliniază Paul Gambaccini.

„Da, Freddie a scris cântecul“, adaugă Paul, “dar Brian a creat acea bucată incredibilă la chitară în mijlocul piesei, Roger, notele înalte și evident că și John a avut aportul său. E fantastic că fiecare a contribuit, la fel cum vor face mai târziu cu toate compoziții, ceea ce sunt sigur că i-a ajutat să continue ca trupă. A fost nevoie de geniul lui Kenny Everett ca să audă și să-și imagineze Bohemian Rhapsody ca un single clasic.“

*

Puteti cumpara cartea  Bohemian Rhapsody – Adevărata biografie a lui Freddie Mercury de aici

1510
fall in loveMergeti in acest week end la festivalul Fall in Love la Mogosoaia –

Mergeti in acest week end la festivalul Fall in Love la Mogosoaia –

E un paradox cu festivalurile de muzica in Bucuresti: pe de o parte bucurestenii isi doresc si la ei in curte nume mari ale muzicii in concerte (sunt atat de putine sali performante pentru concerte incat vara ar trebui exploatata la maximum), dar pe de alta parte asociaza ideea de festival cu un city break si prefera sa plece din oras ca sa se relaxeze si sa se distreze cand e vorba de o serie de concerte.

In plus, ca sa ai un festival adevarat, sustenabil, construit pe nevoile publicului dar si cu un feedback corect de la el, trebuie sa fie un festival cu vanzarea de bilete, nu cu intrare gratuita. Iar bucurestenii, cu participarea exceptionala a primariilor de sector si primariei generale, au tot beneficiat de gratuitati incat li se pare ca un festival de muzica e o distractie gratis la care ei, eventual, platesc o bere si ceva de mancare.

In acest context, noul festival Fall in love care apare la Bucuresti ( e in acest wek end 31august – 1 septembrie la Mogosoia) ar trebui sa se bucure de atentia a cat mai multor oameni. Daca vreti sa aveti aproape de casa un festival, sustineti-l inca de la prima editie, dati feedback organizatorilor si, de la editie la editie, veti avea un festival mai mare si mai bogat.

Si la prima editie e o desfasurare mare de forte, cu 3 scene si Liam Gallagher, Disclosure DJ set, Underworld, Kaiser Chiefs, De La Soul şi Kovacs, dar si cu trupe din zona rockului alternativ, Şuie Paparude, Robin and the Backstabbers, The Mono Jacks, Firma, Soundopamine, Jurjak, Karpov not Kasparov, Otherside si Space Roosters.

Cum vacanta s-a terminat pentru cei mai multi dintre noi, festivalul Fall in love care e la mica distanta de casa poate sa fie o optiune foarte simpatica pentru acest week end.

Daca nu aveti masina, exista transport pus la dispozitie de organizatori cu plecare din statia de metrou 1 mai sau Intermodal Straulesti la fiecare 15 minute, in intervalul 2 pm – 1 am.

Mai jos programul pe ore:)

program fall in love festival program fall in love festival1

1165
wendy-carr-ann-burgess(foto) Actorii din Mindhunter versus personajele reale –

(foto) Actorii din Mindhunter versus personajele reale –

 

Serialul Mindhunter de la Netflix se afla la al doilea sezon, iar difuzarea lui se intampla- ca o coincidenta stranie – cand Romania se confrunta cu un posibil criminal in serie aflat in plina Ancheta.

Multi dintre cei care am vazut (si) sezonul 2 ne-am gandit “dar politia noastra de ce nu invata de la oamenii astia?!”, un gand pe furie si revolta pentru ca, desigur, realitatea nu e nici la fel de concisa ca dramatizarea unui film si nici nu are “dinamica” respectiva.

Dar chiar si asa, e o linie fina intre realitate si fictionalizare in Mindhunter pentru ca departamentul FBI de studiere a tipologiilor de criminali in serie a existat, iar baietii care-s personaje in film chiar ii interpreteaza pe cei care s-au aflat la initierea proiectului si sunt alesi sa semene cu ei.

Iata-i fata in fata, actor vs agent FBI din epoca respectiva.

Holden Ford – personajul din Mindhunter – era, de fapt, John E. Douglas

holden-ford-john-e-douglas-fbi-mindhunter

Actorul Jonathan Groff e cel care da viata personajului Holden Ford si care este de fapt , in viata reala John E. Douglas, autorul cartii care a fost inspiratie pentru serie Mindhunter: Inside the FBI’s Serial Crime Unit. 

Douglas a intervievat multi criminali in serie David Berkowitz, Ed Kemper, Charles Manson sau Richard Speck.

Bill Tench versus Robert K. Ressler

bill-tench-robert-ressler-mindhunter-fbi

Colegul lui Ford, Bill Tench ( interpretat de Holt McCallany) are drept punct de plecare agentul FBI Robert K. Ressler care a lucrat in divizia de studiere a comportamentului criminalilor la FBI. El este cel care a folosit pentru prima data termenul “criminal in serie” si a lucrat pentru cazuri celebre ca Ted Bundy sau Jeffrey Dahmer.

Dr. Wendy Carr versus Dr. Ann Wolbert Burgess

wendy-carr-ann-burgess

Profesoara Dr. Ann Wolbert Burgess de la Universitatea din Boston e cea care e inspiratia pentru personajul Dr. Wendy Carr (Anna Torv). In realitate, Burgess a muncit in divizia FBI cu Kessler si Douglas, si au scris impreuna in 1992 un manual cu procedurile standard pentru investigarea si clasificarea crimelor violente. Pentru cei care vor sa citeasca, dar au si stomacul tare, manualul poate fi achizitionat de aici.

Iata cum arata actorii care ii intruchipeaza pe criminalii in serie in sezonul 2, pusi fata in fata cu criminalii reali

Dennis Rader, the “BTK Killer”

killer-dennis-rader-mindhunter

Dennis Rader, actorul care il nterpreteaza se numeste  Sonny Valicenti

Ed Kemper, the “Coed Killer”

ed-kemper-coed-killer-mindhunter-1566317738

Actorul care il interpreteaza pe Ed Kemper este Cameron Britton

Charles Manson

charles-manson-mindhunter-1566318057

Manson este interpretat de Damon Herriman

 

1541
Undercloud2019_webCumparati bilete: Festivalul de teatru independent Undercloud are nevoie de sprijinul nostru –

Cumparati bilete: Festivalul de teatru independent Undercloud are nevoie de sprijinul nostru –

La 12 ani de la lansarea Festivalului de teatru Independent Undercloud lucrurile in ceea ce priveste crearea si promovarea proiectelor independente de teatru nu sunt foarte vesele.

2019 e cel mai trist dintre utimii ani: proiectele independente nu au mai primit finantari de la departamentele de stat create tocmai pentru a le sprijini. E o mizerie ce se intampla si sunt multe festivaluri care nu vor mai avea loc in acest an, desi ele ajutau la construirea unui eco sistem in teatru, film, dans – ecosistem care impinge in fata dezvoltarea acestor domenii.

E deprimant ce li se intampla artistilor din orice domeniu dar nu scriu acum ca sa mai pun si eu o caramida in constructia deprimarii ci ca s ava rog sa ne mobilizam noi, spectatorii.

Ministerul Culturii are cu totul alte probleme, nicidecum sa ajute sustinerea artistilor. E an electoral, vor investi mai mult in ce le e de ajutor in campaniile electorale. Dar noi spectatorii, putem cumpara bilete si putem ajuta ca proiectele sa mearga mai departe.

Stiu din interiorul echipei ca Undercloud a fost la un pas sa nu se mai faca anul acesta si ca practic au venit cu bani de acasa pentru a duce mai departe un festival care a sustinut si a validat comunitatea teatrului independent in vremuri in care lumea se gandea “actorii astia nu-si gasesc de lucru in teatru de stat pt ca nu sunt buni” in loc sa se uite la ei ca la antreprenori curajosi care isi iau destinul in maini si creeaza produse teatrale care sunt in pas cu vremurile, care sunt o oglinda a societatii.

Asadar, va invit sa ne cumparam bilete la Undercloud 2019 ca un manifest – propriul nostru mesaj pentru autoritati: daca voi nu vreti sa mai sustineti arta, o sa ne unim noi spectatorii sa facem asta.

E mult de scris si nu vreau sa devin patetica, dar in vremuri grele sociale si politice, arta in orice categorie (teatru, film, muzica) a fost un punct de echilibru si de incarcare, o oaza pentru linistirea sufletului si a mintii.

Iata spectacolele pe care vi le recomand din inima sa le vedeti in Undercloud.

Bad Talks, un one man show cu Radu Iacoban,

An-tan-ti-na, un one woman show cu Nicoleta Lefter,

Dust – un spectacol multimedia cu o instalatie de papusi- gandit si jucat de Ana Craciun – Lambru,

Viata la Birou – un spectacol cu Oana Pellea intr-o aparitie surprinzatoare:), in regia Letitiei Rosculet (serialul Triplusec e creatia ei),

Persona cu Alina Berzunțeanu si Emilia Bebu,

Aceasta Sonia, un spectacol de Lia Bugnar cu Letitia Vladescu, una dintre cele mai spectaculoase artiste din noua generatie, nu foarte expusa publicului.

Ne vedem la Undercloud incepand de pe 23 august. Pana atunci cumparati-va bilete, le gasiti aici https://eventbook.ro/festival/undercloud

 

 

 

782
YuliaTopaz_09ABSOLUT SPECTACULOS: Senzationale PORTRETE picturi DIN HARTIE –

ABSOLUT SPECTACULOS: Senzationale PORTRETE picturi DIN HARTIE –

In New York exista o artista cum rar ati vazut: foloseste bucati foarte colorate de hartie pe care le taie, le impacheteaza si le monteaza in structuri sofisticate rezultand portrete uluitoare,

Yulia Brodskaya se numeste artista care este preocupata sa arate frumusetea din chipurile batranilor intr-o forma absolut unica.

Ea spune ca picteaza cu hartie si ca mixeaza bucatile de hartie colorata la fel cum un pictor amesteca culorile pe paleta sa. De la distanta lucrarile ei par tablouri in ulei, dar de aproape textura hartiei da un efect tridimensional spectaculos.

Nu mai vorbim de precizia artistei si de abilitatea ei de a construi asemenea detalii ale chipului uman din bucatele de hartie colorata.

Puteti vedea mai multe dintre lucrari pe blog-ul  ei  si pe  Facebook.

Embrace-detail-3-onl Embrace-onl Girl-with-peacock-earings-onl2 Nature-warrior-onl Pull-to-the-light Seeing Seeshall S-Looking-at-Seeing Spirits-onl YuliaJade_04 YuliaTopaz_09

 

1385
gigi ad hoc#devazut On the Roof – Gigi Caciuleanu si tinerii actori din Gala Hop, din nou la TNB pe 20 si 30 august –

#devazut On the Roof – Gigi Caciuleanu si tinerii actori din Gala Hop, din nou la TNB pe 20 si 30 august –

Am vazut la sfarsitul saptamanii trecute cea mai recenta dintre creatiile coregrafului Gigi Caciuleanu – On The Roof, un spectacol realizat cu 14 dintre tinerii actori care au fost selectati in Gala Hop.

Mai mult ca la oricare alt spectacol de dans, performance-urile On The Roof sunt irepetabile pentru ca in multele neprevazute care apar in spatiul strans al unei coregrafii agreate, in acest spectacol apare si o dimensiune a naturii, ingereasca daca vreti: e in spatiul liber, pe terasa Teatrului National, in Amfiteatru.

Nu mai poti controla vantul sau cate un fulg care apare ca de niciunde cum s-a intamplat in spectacolul pe care l-am vazut: o pana alba a plutit printre dansatori cateva clipe, stralucind in reflectoare. E o dimensiune noua in spectacol, verticala, catre cer, care ii da show-ului o energie in plus.

On the Roof e un spectacol despre actori si bufoni, despre puterea sunetului exprimat cu intentia corecta, despre miscarea care iti poate da o descriere a personalitatii ca si cum ai fi la o radiografie. Despre DansActorul.

OLYMPUS DIGITAL CAMERAOLYMPUS DIGITAL CAMERA

Imaginati-va 14 tineri care nu au studii aprofundate de dans clasic sau contemporan (cativa dintre baieti cred ca au facut dans de societate sau street, in pregatirea lor de dinafara actoriei) care sustin impecabil o ora de dans intr-o poveste care are mult umor si care defineste DansActorul.

Rezultatul muncii lor luat in intregul context – au muncit impreuna doar cateva saptamani, nu au studii de specialitate – arata inca o data geniul domnului Caciuleanu: sa te poti uita la oameni si sa scoti dansatorul din fiecare personalitate – adica sa-i dai libertate, sa-l dezveti de griji si temeri macar pentru cat munceste pe covorul de dans si sa-l aduci intr-un context in care spune o poveste universala, care e inteleasa pe orice scena din lume, e… geniu.

Va rog sa mergeti sa vedeti On The Roof la Teatrul National, Amfiteatru, pe 20 si 30 august. E un spectacol de la care plecati zambind, intelegeti puterea uriasa a miscarii de dans facuta cu intentia corecta, dar si libertatea si creativitatea care pot fi rafinate si dezvoltate in spatii dinainte stabilite.

Nu o sa va ganditi nicio clipa ca tinerii de pe scena nu sunt dansatori profesionisti. Totul e creat pe personalitatea fiecaruia, doar cu ei show-ul are aceasta forma, cu alti actori cu siguranta ar fi spusa o alta poveste – in acelasi context prestabilit.

Sper din tot sufletul ca tinerii actori isi dau seama cat de importanta pentru vietile lor – si personale si profesionale – este aceasta intalnire cu geniul dlui Gigi Caciuleanu.

 Recunostinta pentru dl Caciuleanu, care isi face timp sa lucreze in Romania si sa modeleze  ( si in sensul sa ii fie model)  noi generatii. Si multumiri minunatei echipe din jurul dansului care ii creeaza spatiul si contextul sa lucreze cat mai bine in Romania.

(credit foto: Mihaela Petre )

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

foto cover Vlad Lazarescu

1625
cover 5 carti de vacanta5 carti simpatice si relaxante, dar din care inveti ceva, de citit in vacanta –

5 carti simpatice si relaxante, dar din care inveti ceva, de citit in vacanta –

Sunt dintre cei care cred vacanta trebuie sa fie pentru relaxare nu pentru carti complicate. Sa fie pentru a te curata de relele de peste an si a te imbogati, a te motiva, a te centra pe propria energie ca sa poti sa ai puterea sa o iei de la capat cand te intorci la munca.

Personal folosesc vacanta de iarna, care pentru mine a fost mai lunga in ultimii ani, ca sa fac acest ritual de curatare si motivare. Asta pentru ca oricum in restul anului citesc o carte pe saptamana si le citesc pe cele grele, nu de relaxare.

Acest text e cu lecturi pe care vi le recomand in vacanta de vara, nu neaparat noutati.

Am sa fac o postare separat cu noutatile din categoria “grea” pe care le-am parcurs in ultima vreme (unele chiar nelansate la noi).

orasul-fetelor-8829-4

  1. Orasul fetelor, cartea lui Elizabeth Gilbert

Relaxanta, amuzanta, pe alocuri cu pilde usoare si cu ceva lectii despre teatru si lumea glamouroasa din anii 40.

Am mai scris despre ea aici – cand, dupa ce am citit-o, am avut o problema cu structura cartii – dar asta e ultima dvs preocupare la o carte:) E o carte de vacanta pe care o cititi usor si care va lasa sentimente placute.

 

matusi fabuloase

2. Matusile fabuloase si alte istorisiri bucureste – Silvia Colfescu.

O carte delicioasa prin limbajul elegant, rafinat dar pe alocuri ironic. O carte care prin povestiri scurte prezinta femei exceptionale prin educatia lor, prin felul in care au ales sa-si traiasca viata chiar si atunci cand au fost puse in fata multor greutati. Puscaria in vremea comunismului, pentru origine nesanatoasa, e doar una dintre greutati. Nu e o carte trista, deloc. E o carte despre cum sa vezi frumosul si sa te adaptezi cu rafinament si eleganta si pentru a vopsi calorifere, dar si pentru cele mai mari saloane vieneze.

iubirile lui hemingway

  1. Iubirile lui Hemingway povestite de el insusi.

Despre trairile unui barbat caruia i-a placut viata, dar a vazut-o in multe nuante inchise de gri. Descriu o singura secventa. Hemingway ajunge intr-un club de jazz unde e si Josephine Baker, ea vine la el acoperita doar de o blana, in rest complet goala, si-l roaga sa plece impreuna. La iesire, un englez il ia la bataie pentru ca o voia el pe Josephine. Hemingway si dra Baker isi petrec seara intr-o bucatarie cu o sampanie de la un admirator al domnisoarei, el povestindu-i cum e prins intre doua femei – nevasta si o iubita (niciuna dintre ele nefiind dra Baker)

madame picasso

  1. Madame Picasso, cartea care urmeaza viata Evei Gouel, scrisa de Anne Girard. O excursie fermecatoare in lumea artistica franceza a inceputului de secol XX.

Eva era costumiera la Moulin Rouge, are o poveste tumultuoasa cu Picasso, ajunge in saloanele tuturor marilor scriitori si pictori ai vremii. Iubirea lor e pusa la incercare cand descopera ca are cancer si trebuie sa-i fie extirpati sanii. Pentru Picasso, boala era ceva de nesuportat. E o carte care fictionalizeaza realitatea, iubirea celor doi a existat, autoarea care e istoric si psiholog a cunoscut unul dintre ultimii prieteni in viata a lui Picasso. Dar dincolo de fictiune, cartea va da un context bun al vremurilor culturale in care a trait Picasso.

david-foenkinos---misterul-henri-pick_c1

  1. Misterul Henri Pick – de David Foekinos, o carte politista scrisa cu super umor si rafinament despre lumea cartilor, a editorilor de carte, despre cum se face un autor de carte vedeta, despre cum functioneaza televiziunile culturale. Totul cum spuneam, sub rama unei povesti politiste – o editoare cauta detalii despre un autor a carui carte ajunge bestseller, autor care n-a mai scris niciodata nimic si nici chiar rudele lui nu cred ca ar fi putut scrie o pagina de scrisoare intr-o forma literara.

 

1185
ilustratie chirica control(#devazut) Andreea Chirica – de la ilustratiile din The Guardian si LA Times pe un perete din Control –

(#devazut) Andreea Chirica – de la ilustratiile din The Guardian si LA Times pe un perete din Control –

Unul dintre cele mai importante cluburi din Bucuresti, Control Club isi transforma unul dintre peretii din curtea interioara intr-o expozitie de arta urbana.

Tag Your Ideas e numele proiectului care artistii romani sunt invitati sa creeze o poveste urbana expusa intr-un spatiu neconventional.

E o initiativa foarte simpatica si pentru ca va atinge un alt public decat cel al galeriilor de arta si al muzeelor, dar si pentru ca tinerii artisti vor avea lucrari noi – deci vor fi pusi la munca:)

In fiecare luna va fi un alt artist expus pe peretele Control din curtea interioara a clubului, artistii find ales de curatorul proiectului Eugen Radescu.

ilustratie chirica control

Primul artist care expune este Andreea Chirica, un autor de ilustratii si romane grafice cu un important ecou international – a participat la Comic Con New York, Salonul de banda desenata de la Barcelona. A publicat banda desenata si ilustratie in The Guardian, Die Tageszeitung, LA Times, a expus la Kunstraum Walcheturm Zurich, Visual Kontakt Cluj, Creart Bucuresti, Centrul Mora Bucuresti, ComiXconnection  Zagreb, Bratislava.

Iata o ilustratie dintr-o serie pentru The Guardian pe care o gasiti integral aici

chirica 4

Lucrarea de la Control e realizata in colaborare cu aplicatia Clever si isi propune sa fie o pledoarie pentru explorarea Bucurestiului.

Lucrarea e expusa incepand de maine, la Control Club. Vernisajul va fi la ora 20.00 in prezenta artistei si a curatorului Eugen Radescu.

Mai multe lucrari ale Andreei Chirica pot fi gasite pe contul ei de instagram.

TAG YOUR IDEAS_Andreea Chirica

674
howard-stern-comes-again-9781501194290_hr(decitit) Howard Stern-Comes Again – Sfaturi despre interviu de la unul dintre cei mai controversati intervievatori din lume –

(decitit) Howard Stern-Comes Again – Sfaturi despre interviu de la unul dintre cei mai controversati intervievatori din lume –

Stiu ca e vacanta si e vremea informatiilor relaxante si amuzante, dar daca vreti cumva sa faceti ceva teme de vacanta, iata o carte minunata.

Howard Stern – Come Again, o carte in care analizeaza o parte din cele mai importante interviuri pe care le-a facut celebrul realizator de radio.

Cartea nu este tradusa la noi, dar o puteti cumpara de pe amazon atat in format print, cat si kindle.

Howard Stern este un realizator de radio care a devenit celebru in America odata cu interviurile sale super scandaloase in care ii punea in situatii dificile si de multe ori vulgare pe invitati.

In ultimii ani Stern a facut un switch in directia interviurilor lui si de la provocari dubioase a ajuns la interviuri conversatii ca pe canapeaua unui terapeut.

Cartea analizeaza greselile pe care le-a facut in interviurile de peste ani, explica motivatia lui pentru decizia de a avea o asemenea structura a interviului, vorbeste despre regretele sale (despre impactul negativ pe care l-au avut unele interviuri asupra vietilor subiectilor, in ciuda audientei lor) si analizeaza motivatia transformarii noilor interviuri.

howard-stern-comes-again-9781501194290_hr

Daca nu sunteti implicat in meseria asta cu interviuri, doua precizari.

1.Pe lista lui Howard Stern de intervievati s-au aflat de la David Letterman pana la Donald Trump, de la Robin Williams pana la Bono, Maddona, Jerry Seinfeld, Harvey Weinstein, Paul McCartney, Sia, Lady Gaga, Jimmy Kimmel, Ed Sheeran si multi multi altii. Vorbim de interviuri de 40 de minute, live, la radio, interviuri de personaj, de personalitate, despre viata si activitatea intervievatului.

 

  1. In functie de suportul media pe care este expus, interviul are o alta tehnica. Sigur ca vorbim de intrebare- raspuns peste tot (radio, tv, support scris – print sau online), dar un interviu de regim live are o alta tehnica decat unul inregistrat, unde mai poti edita si schimba ordinea intrebarilor/raspunsurilor pe parcurs ce creste intimitatea si confortul intre intervievat si intervievator. In plus tehnica pentru un interviu live la radio e diferita de un interviu live la tv sau pe o scena, la o conferinta.

Ca o paranteza, e o tehnica diferita si cand faci un interviu “via email” pentru ca subiectul citeste toate intrebarile din primul moment si isi va doza in zona lui de confort raspunsurile, dar si o alta tehnica daca faci un interviu prin telefon – unde subiectul nu vede reactia intervievatului, se simte si mai nesigur si atunci trebuie creat confort pe alte cai.

*

Howard Stern vorbeste despre interviul live, la radio. Explica structura ordinii intrebarilor lui bazata pe faptul ca audientele la radio se fac pe sfert de ora si cum urmareste sa mentina atentia publicului pe sferturi de ora.

howard stern audiente

Stern, care in ultimii ani a trecut prin ceva incercari personale si a facut si multa terapie, are relaxarea sa povesteasca despre ego-ul care i-a afectat interviurile.

Cu cat avea mai mult succes, cu atat il punea mai mult in inferioritate pe intervievat, iar interviul devenea mai degraba despre el decat despre personalitateape care o avea alaturi. (la o scara mai mica, dar si pentru ca nici nu avem oameni atat de bine pregatiti in tehnica interviului nici asemenea subiecte, intalnim si la noi asemenea deraieri: numarati de cate ori apare in interviu “eu” din partea celui care pune intrebarile, sau de cate ori intrebarea e doar ca sa-l puna in valoare pe cel care face interviul, sa arate ca e destept)

Astazi, la Stern dupa zeci de interviuri, dar si dupa multe greseli, tehnica de interviu s-a rafinat si subiectul este pus in valoare, generand marturisiri de alta natura decat cele vulgare din primele emisiuni. E un exemplu cu Madonna care spune “ma simt ca la psiholog” dar se duce mai departe in raspunsuri in cateva marturisiri incredibile.

howard stern invitat pus in valoare

Stern mai povesteste despre saptamanile si lunile de documentare, pregatire pe care o face impreuna cu echipa lui de 20!!! de oameni, despre zecile de intrebari pe care le are pregatite, pe care le citeste si reciteste de multe ori inainte (e atat de obsedat incat, fix inainte de live, un asistent ii citeste toate intrebarile si insemnarile cu voce tare, ca sa acceseze si memoria auditiva, nu doar cea vizuala).

Unul dintre cele mai emotionante fragmente e cel legat de regretele fata de subiectii pe care, din cauza egolui lui si dorintei de a iesi in evidenta mai mult decat invitatul, i-a umilit in intrebari.

hoard stern regrets howard stern regrete robin

*

Howard Stern – Comes Again contine transcrierile multor dintre interviurile lui Sern, fiecare avand in fata o analiza de context – de la cum au fost negociate prezentele invitatilor, pana la documentare, alegerea intrebarilor, contextul personal al lui Stern in raport cu invitatul si, mai ales, greselile pe care le-a facut.

E o carte pe care o recomand din inima pentru oricine vrea sa faca meseria de jurnalist. E despre perfectionism, despre a-ti face meseria cu pasiune, a accepta ca ai luat-o si pe aratura din spirit de competitivitate.

howard stern final

 

 

999
Jake Gyllenhaal and Tom Holland(video) Emotionant: Noul Spider-Man Tom Holland a vizitat un spital de copii –

(video) Emotionant: Noul Spider-Man Tom Holland a vizitat un spital de copii –

Noul film cu Spider Man , Spider-Man: Far From Home, are premiera mondiala chiar astazi 2 iulie si, parte din Campania de promovare a fost o excursie a personajelor principale la un spital de copii din Los Angeles.

Copiii au vazut filmul in avanpremiera intr-o sala special amenajata, apoi Tom Holland, Zendaya, Jake Gyllenhaal au fost actorii care au facut o tura prin saloanele copiilor.

Sigur ca e PR, sigur ca au mai facut si altii asemenea vizite, dar uitati-va in filmulet la bucuria copiilor. Si mai ales uitati-va la efortul lui Holland de a fi pe placul celor mici si de a se pune la mintea lor, de a face salturi etc. Asta e nepretuit.

La noi, Spider-Man: Far From Home, intra din acest week end in cinematografe.

-spider-man-chla-3-exlarge-169 Jake Gyllenhaal and Tom Holland -spider-man-chla-2-exlarge-169

784
Graffiti PR_KV_Absolut Urban Gallery_19.06.2019Bilete la UNTOLD daca incerci sa fii artist in ABSOLUT Urban Gallery –

Bilete la UNTOLD daca incerci sa fii artist in ABSOLUT Urban Gallery –

Haideti  sa va arat ceva simpatic destinat celor care vor sa mearga la Untold si nu numai.

De cand stim noi de brandul Absolut, el a fost asociat cu unii dintre ce mai mari artisti ai vremii – de la Andy Warhol  (primul care a creat o opera de arta legata de ABSOLUT in 1986) pana la  artisti ca Damien Hirst sau Tom Ford . Exista chiar un muzeu in care sunt adunate o parte importanta din aceste creatii, 850 de lucrari!! – puteti vedea online cateva dintre lucrari aici  (eu am un album care se numeste Absolut Arts si e o minunatie).

In continuare Absolut sustine artistii emergenti si e constant in a expune arta contemporana pe platforme pe care le creeaza si le sustine financiar. Nu mai departe de sfarsitul anului trecut va anuntam un proiect destinat si artistilor romani cu potential, care se exprima in film, muzica, design vestimentar sau literature – 100 Absolut Artists.

Ei bine, acum intervine partea simpatica – poti sa participi la un concurs DE AMATORI – si sa ai lucrari asociate cu Absolut, adica sa-ti fie expuse in ABSOLUT Urban Gallery de la UNTOLD.

Ai 5 teme ABSOLUT – LOVE, EQUALITY, TOLERANCE, RESPONSABILITY, FREEDOM OF EXPRESSION – in jurul carora poti face orice creatie vrei in atelierul de arta digitala de pe www.100absolutartists.ro, pornind de la celebrul contur al sticlei ABSOLUT si poti castiga si bilete la UNTOLD.

ca fapt divers, iata cum a aratat pictura cu Warhol in 1986… peste ani ABSOLUT a scos si o editie limitata dedicata lui.

Absolut-Vodka-Bottle-Original-Painting-Canvas-Andy-Warhol

838
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!