Category : filme simpa

truman showmi-ar placea sa vedeti…

mi-ar placea sa vedeti…

am fost prea obosita sa adorm azi noapte si m-am uitat pina pe la 4 la televizor, asa ca m-am trezit cu un gind: mi-ar placea ( si cred ca ne-ar face bine) sa (re)vedem filmul acesta

in 2001 am fost la studiourile Universal din LA; in turul pe care-l faci ca turist treci si pe linga peretele mare care apare in finalul filmului. cu o jumatate de an inainte vazusem filmul si, trecind pe linga peretele ala care in realitate e cam cit un bloc cu 10-12 etaje si doua scari, m-am simtit si mai mica decit sunt. si-am avut un acut sentiment ca tot ceea ce am vazut in film va fi realitate curind.

astazi e deja o realitate.

What if you didn´t know, … until now ?

*
We accept the reality of the world with which we are presented.

1612
hobbit-martin-freeman-dwarvesHobbit, o mare mare plictiseala

Hobbit, o mare mare plictiseala

Dragi fani ai povestilor cu Hobbiti, imi cer scuze pentru ca va voi demitiza eroii.

Cum imi cer scuze ca am ocupat un loc la premiera filmului Hobbit, in loc sa fi fost generoasa si sa las pe cineva care s-ar fi si bucurat de film. Am mers pentru ca am crezut ca vad versiunea cu 48 de frame/sec ( dublu fata de standard) si voiam sa inteleg unde a ajuns tehnica.

Abia de vineri insa va fi aceasta versiune.

Premiera a fost la IMAX , impecabil organizata – aveau chiar si un bufet cu prajiturici la tema; dar filmul asta n-a fost pt mine.

***

Hobbit e un film cu barbati urlatori si rigiietori care spun replici timpite in sir organizat. Prima femeie apare dupa 95 de minute, un elf care cinta la harpa in “ultima casa in care se mai primeste binetze” (or so), dupa aia apare si Cate Blachett mai fashionable ca oricind pe post de sefa elfa.

dupa 20 de minute de uitat (imaginea e impecabila, actorii joaca bine – Ian McKellen e genial si-are o palarie delicioasa:)  ) imi imaginam cam cit de mult au ris actorii cind se vedeau mascariti in felul acela pe platourile de filmare si spuneau replicile acelea timpite.

dupa o ora inca nu incepuse actiunea. care actiune cind a inceput a fost o alergare si o batalie cu orcile, penibila rau rau.

Thorin e personificarea perfecta a barbatului caruia trebuie sa-i agati o oglinda de git sa se mai priveasca din cind in cind ca sa-si aminteasca de ce se iubeste atit de tare – e cel mai frumos, e cel mai destept, cel mai curajos.

***

da, am prins glumele si trimiterile la lumea moderna – snobaria hobbitului Bilbo si prostia celorlalti, precum si replicile cu “lucrurile marunte ale oamenilor obisnuiti ne dau forta sa mergem mai departe”, dar la fel de bine stiu ca actorul ala care se da drept pusti inocent are 41 de ani, ca toate mascarile cu vrajitorii sunt lungite la nesfirsit in cadre care puteau sa dispara la montaj, dar au ramas pentru ca avem de acoperit 9 ore de film. (mai vin 2 de Hobbiti la anul)

eu m-am oprit dupa 2 ore (din 166 min cit are primul episod), ingrozitor de plictisitoare – pentru mine.

***

daca sunteti fani Hobbit macar duceti-va la IMAX sau intr-o sala care va difuza in 48 de frame pe secunda ca sa va uitati la cum e filmat pentru ca imaginile sunt impecabile.

***

altfel, nu pot sa nu ma intreb: ce latura a personalitatii barbatilor atinge prostia asta de poveste de are atit de multi fani?

stiu o sa ma injurati. imi cer scuze inca o data ca am ocupat un loc in sala de cinematograf. degeaba.

02Bucur_set Ride along_motorDragos Bucur coleg cu Ice Cube si John Leguizamo

Dragos Bucur coleg cu Ice Cube si John Leguizamo

Il stiti pe Dragos Bucur; l-ati vazut in Boogie, Hirtia va fi albastra, Politist adjectiv, il mai vedeti pe ecrane chiar acum in Ho ho Ho O loterie de familie si in Caii sunt verzi pe pereti.

dar o sa-l vedeti in si mai multe filme.

dragos tocmai a terminat de filmat in Atlanta, Ride Along, un film de actiune produs de studiourile Universal unde i-a avut colegi pe Ice Cube, John Leguizamo, Bruce McGill si Kevin Hart.

ca sa fiu sigura ca intelegeti despre ce e vorba, iata fotografiile celor despre care vorbim:)

ice Cube

 

John Leguizamo

Bruce McGill

 

kevin hart

 

***

Dragos Bucur incepe sa aiba o cariera internationala pentru ca acesta nu este singurul lui rol intr-un film important. Anul trecut l-ati putut vedea (pe unde ati apucat) in The Way Back al lui Peter Weir ( Truman Show), dar si in mega productia britanica de televiziune Titanic , un serial difuzat in anglia la aniversarea a 100 de ani de la lansarea la apa/scufundarea Titanicului.

in comunicarea pe care publicistul sau din Ro, Anca Romanescu a trimis-o ca sa anunte noua colaborare la Hollywood sunt si citeva declaratii ale lui Dragos despre cum a fost sa lucreze pentru o mega productie de la Hollywood, pe teritoriu american.

iata doua dintre raspunsurile care mi se par f f simpatice:)


“Americanii iau foarte în serios siguranţa pe set. Există un anume protocol care trebuie respectat indiferent de cîte ori ai mai făcut asta sau de cît de mare vedetă eşti. În prima zi am fost împreună cu John Leguizamo şi Ice Cube la un poligon de tragere şi am fost instruiţi de doi traineri, unul pentru condiţiile de tragere de pe set, celălalt pentru tragerea efectivă, cu gloanţe adevărate, din poligon.

Pe platou, nimeni nu are voie să îndrepte arma spre cineva, nici măcar replicile din cauciuc. Armurierul aduce actorului arma încărcată înainte de a se da “Motor!”, îi spune cîte gloanţe are pe ţeavă şi imediat după “Stop!”, actorul trebuie să rămînă pe loc cu arma îndreptată spre pămînt pînă vine cineva să i-o ia.Toată lumea are dopuri de urechi cînd se trage şi sînt semne peste tot că vor fi focuri de armă…”

(…)

“Audiţia pentru rolul ăsta s-a făcut prin ceea ce ei numesc self-tape. Adică actorul este propus de agentul său (în cazul meu, agenţia Conway van Gelder, din Londra). Ulterior, el se filmează singur şi trimite proba prin intermediul unor site-uri specializate de casting. În cazul meu, mi-a dat replica Andrei Mateiu (actorul principal din “O lună în Thailanda”) şi am filmat-o asistaţi de Dorian Boguţă… pot să spun că ne-am amuzat copios şi am improvizat toţi 3 pe indicaţiile din text.

Cînd am ajuns în Atlanta am aflat că accentul exotic a contribuit foarte mult la alegerea mea. Pronunția de est-european mă făcea deodată mai potrivit decît ceilalţi actori americani care dăduseră proba pînă atunci. În plus, personajul meu are o secventă destul de grea pe motocicletă, aşa că era obligatoriu ca actorul să aibă carnet şi să știe să alerge puţin pe motor. Norocul meu că Dana (Dana Nălbaru, soţia lui Dragoş – n.red.) a adus ca zestre o Honda Shadow şi de şapte ani îmi petrec verile pe motocicletă.”


Bravo Dragos!

foto cu Dragost Bucur:  arhiva personala a actorului (de pe platourile de filmare de la Raid Along)

1709

ce film ti-a placut cel mai mult in 2012?

vine sfirsitul anului si incep clasamentele, asa ca as vrea sa stiu care e filmul care v-a placut cel mai mult anul asta. puteti sa spuneti un film sau mai multe (pina in 5 )

poate descopar filme pe care nu le-am vazut.

preferatele mele din 2012. filmele sunt numite aleatoriu, nu reprezinta un clasament. la link sunt parerile mele despre ele de la vremea vizionarii.

– shame

to rome with love

intouchables

dupa dealuri

oslo 31 august


 

later edit:

am vazut si a separation. mi-a placut f f mult. f mult.

 

 

patrick stewarddespre violenta in familie cu Sir Patrick Steward

despre violenta in familie cu Sir Patrick Steward

As a child, Sir Patrick Stewart learned to love the songs of Irish tenors. If his father, Alf, came home singing “The Mountains of Mourne” or his favourite, “I’ll take you home again, Kathleen”, then his mother, Gladys, was safe. The actor, now 72, and his older brother, Trevor, lived in terror of military tunes. “We would lie awake in what was really no more than a partitioned-off corner of my parents’ bedroom, waiting for him to come back. Nobody went to sleep. We would listen as he came into the yard. If he was singing army songs, that was bad news. Then he would find fault with something and then the conflict would escalate.

“Calling the police was not an easy thing to do in the 1940s, so someone had to go to the phone box, which was at least 500 yards from our front door, and make a 999 call. Often the call was not made.” When it was, the police would come, the ambulance service and doctor would come to the family home in Mirfield, West Yorkshire. “My mother would be lying on the floor, bleeding,” says Stewart.

“The kinds of things said were unbelievable. A policeman once said, ‘it takes two to make an argument’, or, ‘well, she must have done something to upset him’. Which is a way of saying he must have been justified to be violent, and we know there is no justification for being violent. None whatsoever.”

Often Stewart was forced to step in to defend his mother from his father’s explosive rage. “I became an expert at judging the heat of an argument,” he says. “As the temperature rose I would get out of bed and on to the landing, and, if it rose further, I would go down the stairs, sitting on the stone steps so as to be as close as possible to the door if something bad happened. If the escalation continued I could try to intervene.

“Now, it is really sad when a child becomes an expert on those kind of issues. But I was and I knew exactly the moment when I would throw the door open and rush in and say ‘Stop!’ or literally put my body between them.”

****
dintr-un interviu (socant pentru mine) din the independent

1342
wachowskio lectie despre sa nu te dai batut(a)

o lectie despre sa nu te dai batut(a)

ii stiti pe fratii Wachowski, cei care au schimbat cinematografia cu Matrix. ati crede ca le e usor si ca pot avea orice pe lumea asta pentru proiectele lor.

data viitoare cind credeti ca nu va iese ceva pentru ca voi sunteti cei mai ghinionisti din lume, pentru ca sunteti mici si necunoscuti, amintiti-va ceea ce veti citi mai jos.

si dupa ce cititi, duceti-va sa vedeti filmul pentru care au muncit atit, Cloud Atlas.

ceea ce veti citi mai jos e o lectie buna despre daca ai incredere in ceea ce faci, daca faci cu pasiune si inteligenta , ai sa gasesti o cale sa-ti duci visul la capat. pentru ca nimanui nu-i e usor, doar ca unii persevereaza mai mult decit altii.

AVC: You spent years trying to get Cloud Atlas funded, while working on other projects. How do you maintain excitement for one project over such a long period, especially while working on other films?

AW: Well it’s extremely difficult.

LW: There’s three of us. That helps.

AW: We’re a collective. Whenever somebody’s down—or in this case, often two people were down, and the third always seemed to yell at us to keep going, “Get on your feet!” Sometimes we would all be down. There was this one period where we ended up saying, “Okay, this probably isn’t going to happen. But why don’t we read the script one more time. If there is any doubt in our minds, we’ll let it go.” And we all separately read the script, and we all separately had this elation from reading, and we were like, “Okay, we ought to give this one more chance.”

LW: The more we worked on it, the more intensely we loved it. To the point where there was this feeling, even after three years, that no matter what happened, somehow we were going to get this movie made. There would be huge, depressing setbacks and challenges where [financial backers] would say, “I’m in,” and then a month later, they would go, “I’m out.” And we’d say, “You can’t, we have a contract,” and they would say, “Sue us.” I mean, like, that kind of collapse.

AW: And this happened all the way up until the moment the actors were supposed to fly out to Berlin to start costuming.

LW: We were supposed to deposit money in their accounts, and we didn’t have it, because the bank wouldn’t close the loan, because suddenly we had—

AW: We had a financing gap with one of our investors, I think in Spain. Like, they went bankrupt. So we ended up putting our own money in.

LW: We had to put the houses up to bridge the gap. And we didn’t even—it wasn’t even a long discussion. It was instantaneous. We were going to make the movie. It was too close, it was too important, and really, we were too much in love with it. We would do anything for this movie.

AVC: What percentage of the budget did you end up having to put up yourself?

LW: Well, we waived all our fees—

AW: It’s complicated, because we have our companies that have put money into it, and then we also had to put money in personally.

LW: All over, we’re probably well over 10 percent of the budget.

AW: Close to 7 million bucks or something like that.

AVC: Did you have similar problems with the actors, as the financing years went on, where people agreed to be in it and then dropped out?

LW: Well, there were some actors who were a little terrified of the material and the idea of playing six parts. And a couple people chickened out. But in general, the actors who were committed were as ferociously and fearlessly committed as we were. They flew—even though their agents called them and said, “They don’t have the money, the money’s not closed”—

AW: Advising them not to fly, not to get on the plane—

LW: Every single time, Tom Hanks was the first who said, “I’m getting on the plane.” And then once he said he was getting on the plane, basically everyone said, “Well, Tom’s on the plane, we’re on the plane.” And so everyone flew [to Berlin to begin the film]. It was like this giant leap of faith. From all over the globe.

intregul interviu aici

1681
shame-michael-fassbenderShame- Fassbender

Shame- Fassbender

am o teorie ca fiecare lucru vine la vremea lui si tocmai mi s-a mai demonstrat asta.

aveam filmul Shame de mai bine de o jumatate de an si abia aseara m-am hotarit sa-l vad. ( din aceeasi categorie, “A Separation” nu pot inca sa-l vad, nu am o explicatie de ce, dar nu mi-am facut curaj pentru intilnirea cu el)

stiam subiectul, stiam ca are mult sex (mentionez asta ca poate va conving sa-l vedeti), stiam distributia, stiam si ca e genial; ce nu stiam este ca daca inlocui dependenta de sex a personajului principal cu orice dependenta care sa vina si cu o parte de rusine/ sa ceara intimitate, nu se schimba nimic din puterea mesajului.

filmul asta e despre cum dorintele ne modeleaza ca oameni, ne transforma.

de aseara cred ca Fassbender e versiunea mai tinara a lui Daniel Day Lewis in tehnica actoriceasca si in puterea de a se pierde in personaj. uitati-va la cit de dramatice sunt transformarile de la un personaj la altul si ce tehnica impecabila are. o puteti vedea si in cele citeva secunde in care plinge in scena asta.

e una dintre cele mai frumoase interpretari ale cintecului New Yoork, New York. niciodata n-am inteles mai bine ca acum mesajul acestui cintec care parea vesel, dar nu e.

iar carrey mulligan e geniala.

“The scene where Brandon hears his sister sing in the restaurant was shot in real time. James Badge Dale and Michael Fassbender had never heard Carey Mulligan sing before so their reactions were real. The scene was shot at 3 in the morning with cameras focused on all 3 performers at the same time”

1989
new waves cinemaputin altfel despre Making Waves: New Romanian Cinema

putin altfel despre Making Waves: New Romanian Cinema

de aseara a inceput la New York , festivalul Making Waves: New Romanian Cinema, in traditia promovarii filmului romanesc in America – tara care da premiile cinematografice cele mai importante si in care se fac banii cei mai importanti din filme.

ce e diferit de anii trecuti este faptul ca Lincoln Center este co- organizator!!, ca a disparut ICR (adica statul roman) din ecuatie, dar au ramas aceiasi 3 nebuni care cred in cauza lor : Corina Suteu, Oana Radu si Mihai Chirilov.

3 nebuni care au convins (cu profesionalismul lor) ca sute de oameni – artisti, spectatori – sa faca o mica donatie pentru ca festivalul romanesc de film sa continue la New York.

***

sa facem niste precizari: Lincoln Center e o institutie atit de mare si de importanta, cu o reputatie atit de mare incit ICR-urile noastre toate sunt un fel de trotuarul din fata cladirii, hai maxim prima treapta a scarilor de la intrare – in unele cazuri unde chiar a fost activitate culturala cu care ne mindrim.

reprezentantii Lincoln Center i-au creditat pe acesti trei oameni si s-au parteneriat cu ei la un eveniment cultural care este un serviciu imens pentru imaginea tarii noastre, asta in timp ce domnul Marga (seful ICR-ului) e preocupat de calorifere si traduceri in rusa si chineza ale unor scriitori indoielnici (da, stiu sunt rautacioasa, dar am de ce).

altfel spus, reprezentatii uneia dintre cele mai prestigioase institutii culturale din lume au vrut sa faca echipa cu 3 oameni pe care noul management al ICR-ul nu i-a apreciat (si nici nu le-a recunoscut competenta), ba chiar a coordonat discret denigrarea lor in massmedia.

intelegeti la ce nivel suntem?!

*

in ultimele luni noul guvern al Romaniei a fost prezent in presa americana numai cu frumoase articole despre coruptie si scandaluri, acum prin film Romania inteligenta ocupa din nou pagini intregi in super publicatiile americane  .

stiu ca domnul Ponta nu-si va recunoaste in veci greseala pe care a facut-o distrugind ICR-ul (desi in mintea domniei sale nu l-a distrus, doar l-a asezat mai bine pentru a-i servi obiectivelor electorale), dar mi-ar placea sa recunoastem noi efortul unor oameni care ajuta cu fapta (nu cu gindul sau vorba) cultura romana. si Romania. pentru ca prin evenimente ca acestea, nu mai suntem priviti ca papuasi care se lupta pentru ciolan, corupti, inculti mai preocupati sa copieze si sa distruga decit sa creeze sau sa contruiasca ceva care sa ramina.

zilele acestea vor fi multe articole pozitive despre Romania  in presa americana si pentru asta conducerea tarii noastre ar trebui sa multumeasca Corinei, Oanei si lui Mihai. haideti sa i le punem pe pagina de facebook a domnului Ponta. ca sa fim siguri ca nu le rateaza…macar staful sau care se ocupa de online:)

iata primele articole din presa americana (voi completata lista zilnic)


Wall Street Journal: Carrying the Torch for Romanian Cinema. When Politicians Desist, Cinema Curators Go Rogue
http://online.wsj.com/article/SB10001424127887324205404578147370673929586.html?mod=googlenews_wsj

Village Voice: Celebrating the Romanian New Wave at Lincoln Center 
http://www.villagevoice.com/2012-11-28/film/celebrating-the-romanian-new-wave-at-lincoln-center/

“Making Waves: New Romanian Cinema” Brings Some of the Best of Contemporary and Classic Romanian Films to NYC

http://twitchfilm.com/2012/11/making-waves-new-romanian-cinema-brings-some-of-the-best-of-contemporary-and-classic-romanian-films.html

 

http://www.filmlinc.com/daily/entry/interview-tudor-giurgiu-andi-vasluianu-monica-birldeanu-of-snails-and-men

1373
brad-pitt-435de ce nu-mi place brad pitt

de ce nu-mi place brad pitt

uitati-va la aceasta fotografie; e de astazi dimineata cind domnul Brad Pitt intra in direct la Good Morning America in New York.

v-ati uitat bine?

nu vi se pare ca are probleme cu apa si sapunul? ca e cam nespalat pe par?

*

l-am vazut live de 2 ori pe domnul Brad Pitt – o data la Los Angeles in 2001 la premiera filmului Mexicanul (ala in care joaca cu Julia Roberts dar se intilnesc in film doar 5 minute) si o data la Cannes in 2010. in niciuna dintre ocazii nu m-a impresionat ( e mic de statura, apropo, nu ca asta ar fi o treaba importanta)

intr-o vreme l-am suspectat ca e cam incet la minte si ca de aia cele mai bune roluri ale sale sunt cele in care e retard ( 12 Monkeys si ocean eleven/twelve), dupa aia am recunoscut ca sunt rautacioasa pentru ca n-avea cum sa ajunga la nivelul acesta daca nu il duce mintea – indiferent de cit de bun i-ar fi agentul.

inca il mai suspectez de mariaje pt imagine …

si tin minte ca si atunci cind l-am vazut la citiva metri distanta era nespalat pe par… in ambele ocazii.

puteti sa dati cu pietre, stau cuminte, asta e: nu-mi place Brad Pitt.

2484
damageDamage people

Damage people

“Damage people are dangerous. They know they can survive.”

zilele astea am povestit unui prieten cum m-am imprietenit cu unul dintre cei mai mari fotografi ai lumii dupa ce am spus asta, cu trimitere la el. de la povestire, mi-a ramas filmul in minte si m-am trezit dimineata cu gindul de a-l revedea. ceea ce am si executat pina la 9 si 10 cind m-am afirmat la europa fm (despre filme, altele decit asta, desigur)

daca n-ati vazut filmul, ar putea fi o optiune pentru una dintre aceste zile de week end: Damage by Louis Malle, cu Jeremy Irons si Juliette Binoche.

 

976
cloud-atlas-670despre structura celui mai spectaculos film al acestui an: Atlasul Norilor

despre structura celui mai spectaculos film al acestui an: Atlasul Norilor

De vineri intra pe ecrane Atlasul Norilor, un film despre care vom vorbi multa vreme: e scris si produs de fratii Wachowski – cei care au facut Matrix si e regizat impreuna cu domnul care a facut Run Lola Run,Tom Tykwer.

fiecare dintre cei trei a revolutionat lumea filmului cu limbajul sau cinematografic. pun pariu ca si de data aceasta ne vom uita de mai multe ori la film ca sa despicam firul in patru si sa parem destepti.

stiu cel putin 2 carti care au analizat matematic, filosofic si din perspectiva limbajului cinematografic Matrix ( pe una am si cumparat-o la vremea lansarii ei, dupa primul episod care a fost si cel mai bun din serie, dupa gustul meu)

mi-ar placea ca inainte de a merge sa vedeti filmul sa cititi un spectaculos story din NewYorker despre fratii Wachowski si munca lor la acest proiect. spun spectaculos, nu pentru ca are informatii scandaloase de tabloid, ci pentru ca intra cu decenta in intimitatea acestor doi oameni geniali ( unul dintre frati si-a schimbat sexul de la primul Matrix incoace, din Larry acum e Lana) si va arata viata lor, dar si cum au facut acest film.

unul dintre fragmentele mele preferate e cel care se refera la cit de greu a fost sa gaseasca o structura pentru film. intregul text aici

 

The main challenge was the novel’s convoluted structure: the chapters are ordered chronologically until the middle of the book, at which point the sequence reverses; the book thus begins and ends in the nineteenth century. This couldn’t work in a film. “It would be impossible to introduce a new story ninety minutes in,” Lana said.

The filmmakers’ initial idea was to establish a connective trajectory between Dr. Goose, a devious physician who may be poisoning Ewing, in the earliest story line, and Zachry, the tribesman on whose moral choices the future of civilization hinges, after the Fall. They had no idea what to do with all the other story lines and characters.

They broke the book down into hundreds of scenes, copied them onto colored index cards, and spread the cards on the floor, with each color representing a different character or time period. The house looked like “a Zen garden of index cards,” Lana said. At the end of the day, they’d pick up the cards in an order that they hoped would work as the arc of the film. Reading from the cards, Lana would then narrate the rearranged story. The next day, they’d do it again.

sper sa nu am treaba vineri dimineata ca sa pot fi printre primii spectatori.

1276

n-ai vazut asa ceva: (!!!) Catun fericit

vreau sa vad filmul Catun fericit ca sa vorbesc in cunostinta de cauza.

acum uitindu-ma la afis, mi se pare ireal ca poate exista asa ceva in anul 2012.

pe de o parte inteleg ca poate avea un public al lui, ca sunt oameni carora li s-a facut dor de Silvia Dumitrescu sau Ileana Sipoteanu (au facut parte din copilaria mea si eu vreau sa le revad), cum inteleg ca si oamenii acestia trebuie sa munceasca…

dar asa cevaaaa…

inteleg ca domnul regizor, Dumitru Cucu, este la a doua productie de gen – e vorba de o comedie muzicala – dar trebuie sa recunosc ca nu am auzit niciodata de precedentul sau film.

cel mai trist mi se pare ca revista pe care am condus-o este partener media si promotor al acestei productii. ( si trebuie sa fiti siguri ca imi pare f f rau daca am comentat public pe tema asta, dar – ca de obicei – nu va voi aproba comentariile care vor vorbi urit despre revista)

***

inainte de a va arata integral comunicatul de presa al filmului, as vrea sa-l invit public pe Auras la film (fac eu cinste cu biletele) …

***

„Cătun fericit”, o comedie muzicală pentru tineri,

în premieră la Cinemateca Eforie


În ziua de vineri, 9 noiembrie, de la ora 16:00, Sala Eforie (Jean Georgescu) a Cinematecii Române (Str. Eforie nr. 2) va găzdui premiera filmului CĂTUN FERICIT, o comedie muzicală abordând un subiect de o dureroasă actualitate. La premieră vor lua parte realizatorii şi copiii-actori care joacă în film. Genul comediei muzicale este unul foarte rar întâlnit în România, iar regizorul, Dumitru Cucu, se află deja la al doilea film de această factură.


Filmul, cu scenariul şi muzica semnate de cunoscutul compozitor Dumitru Lupu, are la bază un adevăr trist al României zilelor noastre: copiii abandonaţi pe la rude ori vecini de părinţii lor, atraşi de mirajul banilor din străinătate. Totuşi, dat fiind că este vorba de o comedie muzicală pentru tineret, finalul va fi unul fericit, după cum se poate deduce şi din titlul filmului.


Scurtă prezentare a filmului, semnată de Dumitru Lupu:

„A fost odată un moş şi-o babă. Cristache şi Ochioasa. Căsuţa lor era situată într-un cătun de o frumuseţe mirifică, împrăştiat pe câteva dealuri şi văi, ai cărui locuitori începuseră de câţiva ani buni să-l părăsească. Celor doi le-ar fi ajuns pensiile, dacă nu s-ar fi pricopsit, acum la bătrâneţe, cu vreo 15 copii, de care să aibă grijă până când li se întorc părinţii, plecaţi la muncă în străinătate. Bine că e doar pe durata vacanţei de vară.”


Regizorul, Dumitru Cucu, se află deja la al doilea lungmetraj muzical. Primul¸ TRUPA DE SHOW (2008), are o poveste oarecum similară şi a fost selecţionat pentru premiile industriei filmului din România.


Filmul este realizat în parteneriat cu Facultatea de Arte a Universităţii Ovidius din Constanţa şi cu sprijinul Uniunii Autorilor şi Realizatorilor de Film din România.


Vă aşteptăm!


Parteneri media ai Arhivei Naţionale de Filme – Cinemateca Română: Observator cultural, Tabu, Cinemagia, CinemaRx, Urban Things – Chestii Urbane.

 

1217
lewisDaniel Day Lewis in Time :)

Daniel Day Lewis in Time :)

In May of the same year, the director of LincolnSteven Spielberg, received a Pearlcorder tape machine in the mail. “I turned it on, and it was Shakespeare and the Second Inaugural in this voice,” Spielberg says. The voice was Lincoln’s. Not the stentorian tone that generations of schoolchildren have inferred from Lincoln’s gloomy portraits, but the one described by contemporary observers: a gentle tenor, reedy and slightly cracked, the accent a frontier blend of Illinois, Indiana and Kentucky. “A beautiful voice. I wanted that voice to read me a book. It came with a letter that said, ‘After you listen to this, would you ring me up and we’ll have a natter?’ I immediately got on the telephone and said, ‘Who is this?’”

This is Daniel Day-Lewis, star of Lincoln (opening Nov. 9), who faced the paradoxical challenge of portraying a man whom everyone and no one knows at once. Lincoln is near enough that we can look at the light that fell upon him—he was the first U.S. President to be photographed extensively—but not so near that we can hear his voice or see his odd, flat-footed walk. He is ubiquitous but unknowable, frozen in marble or granite, flattened into currency. Try making him talk or move and you risk creating “an animatronic character at Epcot Center,” as Spielberg puts it. “That’s exactly what we didn’t want.”

din cover story-ul Time cu Daniel Day Lewis pe coperta numit The World’s Greatest Actor

Lewis se intoarce cu o noua prestatie actoriceasta care o sa ne lase cu gura cascata (cum au fost My Left Foot, The Last of the Mohicans, In the Name of the Father), Lincoln are premiera in America pe 9 noiembrie.

despre pauzele lungi dintre filme spune in acelasi articol

“I like taking a long time over things, and I believe that it’s the time spent away from the work that allows me to do the work itself,” Day-Lewis says. “If you’re lurching from one film set or one theater to the other, I’m not sure what your resources would be as a human being.”

cititi intregul profil aici

1628
02filmari Acasa la tata (foto)

filmari Acasa la tata (foto)

piesa Acasa la tata de la teatrul Act se transforma in aceste zile in film cu participarea actorilor Alexandru Papadopol, Ioana Flora, Andi Vasluianu si Mirela Oprisor.

regia filmului ii apartine lui Andrei Cohn si e un mister ( pentru mine cel putin) cine face rolul lui Marcel Iures din piesa – adica tatal care -si primeste acasa fiul “bucurestean”.

pentru cine n-a vazut piesa  – care e minunata – povestea este pe scurt asa : fiul se intoarce acasa la tata si nu e atit de fericit pe cit se asteapta parintele. nici in satul natal lucrurile nu sunt cum si le amintea fiul: tata are o concubina, cel mai bun prieten al lui e cam ratat, iar iubita lui din adolescenta e singura si nu foarte fericita.

si e mult umor dulce amar in replici .

iata citeva fotografii de la filmari (obtinute gratie Ancai Romanescu care are grija sa stim informatii la zi despre simpatica Ioana Flora)

 

 

Filmarile se desfasoara chiar in aceste zile in localitatea 2 Mai. (cred ca le e cam frig)

 

1386
Poster oficial Dupa dealuride ce trebuie sa vedeti “Dupa Dealuri”?

de ce trebuie sa vedeti “Dupa Dealuri”?

Filmul “Dupa dealuri” scris si regizat de Cristian Mungiu e, dupa mintea mea, cel mai bun film romanesc din ultimii 30 de ani (pe astia sunt sigura ca nu i-am ratat cinematografic)

dupa ce vezi “Dupa dealuri” realizezi ca jurnalismul romanesc e la cel putin 50 de ani (in minus) distanta de cinematografia noastra. aici ai si comparatie directa – carte (nonfiction, adica jurnalism) vs film – Spovedanie la Tanacu vs Dupa Dealuri

cu tot respectul si asumindu-mi ca va parea o aroganta ceea ce voi scrie, romanul de la care pleaca filmul (al Tatianei Niculescu Bran) este schita draftului 1 pentru o creatie – filmul pe care-l vedeti pe ecrane – care a avut cel putin 20 de drafturi cu rescrieri si refinisari pentru a ajunge la esenta.

si nu e vorba  despre avantajul fictiunii (Mungiu putind sa-si contureze personajele dupa cum a vrut ca sa-i serveasca mesajului pe care a vrut sa-l transmita), e vorba despre structura, despre cum il faci pe cititor/spectator sa traiasca cu personajele tale, despre a merge dincolo de actiunea care da stirea (cu senzationalul ei cu tot) ca sa cauti intelesul emotional.

e diferenta dintre actiunea pe care americanii o numesc “reporting” – cind mergi pe teren si investighezi (iar doamna Niculescu Bran e un foarte bun reporter de investigatie) si scrierea  intr-o forma cinematografica, rezultata din reporting , avind o structura coerenta si bine gindita, scrierea narativa ( jurnalistul scriitor – writers at large, la americani)

*

scenariul filmului Dupa dealuri e mai bun decit foarte multe dintre cele mai bune romane romanesti:

povestea merge la esenta – e despre prietenie si singuratate intr-o tara care nu e foarte dezvoltata, nici cultural, nici economic; despre libertate si nevoia de iubire, cu toate ingradirile care vin cu ea.

nu ingroasa nimic (desi s-ar fi putut duce mult – cu imagini sezationaliste – in zona exorcizarilor);

e atit de echidistant incit, la sfirsitul filmului, nu tineam cu niciuna dintre parti, desi mi-ar fi fost usor sa empatizez cu fata care moare;

(pentru jurnalistii pasionati – fie si la nivelul de lectura – de scrierile narative, o rugaminte: uitati-va cu atentie la cum construieste profilul personajelor principale din discutiile pe care acestea le au cu altii – preferata mea e secventa de la politie cind merge Voichita sa-si faca pasaport)

*

uitati de prejudecatile cu “e film romanesc, vad o plimbare de o jumatate de ora cu maicute pe dealuri”; nu e nimic din asta; da, tine 2 ore si jumatate, dar nu simti cind trec. si nu, nu ai cadre lungi care sa te plictiseasca.

fetele sunt geniale (Cosmina Stratan si Cristina Flutur) si mi-au placut mult mult mult in doua secvente in care joaca totul din privire. (pentru Cristina – prima masa la manastire; pentru Cosmina – sosirea politistului pentru ancheta la fata locului.)

*

cel mai mult am iubit la filmul asta ca-ti spune povestea fara sa-ti scoata ochii cu nimic si, ca sa intelegeti cit de fin este, va descriu un cadru care nu va dezvaluie nimic din actiune, deci nu stric povestea, dar care arata subtilitatea regizorului.

cind maicutele si preotul ajung la politie, asteapta o vreme in dubita care i-a transportat. filmarea e din spatele dubei si vezi in dreapta si in stinga chipurile lor plecate; in fata stau cei doi politisti care i-au anchetat preliminar, la minastire, iar prin parbriz in fata politistilor – in plan indepartat, incit abia poti vedea ce este – se afla pe un stilp doua semne de circulatie: “Biserica Adormirea Maicii Domnului” – cu sageata la dreapta si “Biserica Sfintu Nicolae” cu sageata spre stinga.

*

sa vedeti Dupa dealuri, va rog. daca sunteti jurnalisti – pentru ca o sa invatati cum se poate sa vorbiti cu bun simt despre ceva senzational si cum puteti sa spuneti o poveste universala plecind de la un caz particular, dar si daca sunteti (tele)spectatori pentru ca sa stiti ce asteptari sa aveti de la cei care va spun povesti grele despre Romania noastra prezenta, dar medievala.

 

 

3418
filmStiu ca putem sa facem o fapta MARE

Stiu ca putem sa facem o fapta MARE

stiu ca multi dintre cititorii blogului meu s-au bucurat de-a lungul timpului de zecile de articole laudative despre romania culturala aparute in marile publicatii americane.

e parte din satisfacerea orgoliului nostru (poate si a patriotismului) ca nu se vorbeste despre tara noastra doar din perspectiva coruptiei (ca recentul studiu de caz despre adrian nastase din nyt) sau cersetori, tigani, saracie.

a venit momentul sa ne aratam si altfel patriotismul, sa platim cit de putin pentru ca Romania sa fie prezentata si altfel in lume. si este un exercitiu bun pentru a vedea daca e doar vorba de noi, sau si facem ceva.

echipa ICRNY (Corina Suteu, Oana Radu si , consultantul pentru cinema – Mihai Chirilov) care a parasit institutia continua promovarea filmului romanesc la New York cu acelasi proiect minunat  MAKING WAVES 2012: Romanian Film Festival at Lincoln Center, doar ca de data aceasta nu mai au niciun sprijin din partea autoritatilor romane.

asa ca au nevoie de sprijinul nostru.

pe scurt:  doar 5000 de dolari ii mai despart de realizarea acestui proiect care va aduce in fata celor mai importanti critici americani de film productiile romanesti, dar si in fata unui public foarte cultivat.

printr-o campanie de fundraising  via internet au strins pina acum 15.000 de dolari , mai au nevoie de 5000 pe care trebuie sa-i faca in 10 zile.

orice donatie conteaza. si contravaloarea unui bilet de cinematograf inseamna imens: e sprijinul nostru pentru niste oameni cu care ne-am mindrit.

stiu ca impreuna putem face ca lucrurile sa se miste – 5000 de dolari in 10 zile nu e imposibil de strins din donatii. si mai stiu ca, daca reusim, e un mesaj puternic pentru autoritatile romane ca oamenii care cred in valoare si in promovarea Romaniei culturale pentru ce are ea mai bun , oamenii acestia se aduna si muta muntii din loc.

 

puteti dona aici. va rog sa o faceti, orice dolar conteaza.

multumesc ca veti vota si ca ii veti anunta si pe prietenii vostri despre aceasta campanie.

P.S. Am scris DUPA ce am facut o donatie:)

1408
elles5hai la film

hai la film

in seara asta in cadrul Festivalului de Psihanaliza si Film se intimpla doua lucruri foarte simpatice:

3 scurt metraje sunt analizate de psihologi in prezenta regizorilor si a echipelor de actori, plus un film special cu Juliette Binoche.

Elles se numeste filmul si e povestea unei jurnaliste care are de scris un reportaj despre prostitutia de lux. Femeia e atit de prinsa de subiectul ei, incit incepe sa-si puna probleme despre propria sexualitate…

la filmul acesta, care incepe la ora 21.30 la Grand Cinema Digiplex din Baneasa, am trei invitatii duble.

daca va doriti sa vedeti acest film, lasati un comentariu la acest articol.

atentie! filmul are secvente cu trimiteri sexuale, nu este incadrat la “vizionare minori”, dar nici la “vizionare puritani”.

stabilim cistigatorii la ora 16.00. va rog nu va inscrieti daca aveti alt program diseara. multumesc.

skyfallce trebuie sa stii inainte despre Skyfall…

ce trebuie sa stii inainte despre Skyfall…

la invitatia Heineken, am vazut aseara noul James Bond, Skyfall, si ca sa fiu sigura ca va bucurati de film si din alta perspectiva decit ceilalti spectatori, as vrea sa va spun citeva lucruri.

(da, e cel mai bun si mai simpatic dintre filmele cu Bond si cei care aveti umor o sa va distrati foarte tare)

***

exista studii ca genericul de inceput al unui film plictiseste spectatorul care vrea adrenalina in filmele de actiune, iar in noul james bond regizorul a gasit o solutie geniala. e o pre-deschidere inainte de generic.

primele 5 minute din film toti spectatorii stau cu rasuflarea taiata, e o urmarire spectaculoasa prin istanbul, se intimpla ceva dramatic si abia apoi incepe genericul de deschidere al filmului. numai ca e atit de straniu ce se intimpla in urmarirea respectiva incit atunci cind incepe  genericul toata lumea se foieste in scaune si zice “hai, mai, nu se poate”.

daca treceti de uimire, concentrati-va putin la genericul de deschidere si la felul in care a fost realizat. post productia lui a depasit 10 de milioane de dolari, cu mult peste bugetul oricarui film romanesc, de exemplu. e un mini film care mixeaza animatia cu realitatea. e absolut genial si cu eleganta trece prin toate stilurile pe care le-au abordat james bond-urile precedente.

il stiti pe javier bardem din , de exemplu, vicki cristina barcelona, unde era un actor seducator, plin de sex appeal pe care l-ai cam fi vrut acasa. transformarea lui pentru james bond e atit de mare incit pare alt om, il urasti , e urit, e libidinos… ceea ce demonstreaza inca o data ca e un mega actor. n-a vrut rolul la inceput, dar regizorul, sam mendes (domnul care a facut printre altele american beauty si road to perdition), a insistat foarte mult si l-a convins. apoi a fost atit de ambitios si si-a dorit sa faca ceva cu adevarat memorabil, incit si-a tradus tot scenariul in spaniola, limba lui nativa, si s-a intors la profesorul lui de actorie ca sa-l gaseasca pe “dl Silva” – personajul lui diabolic.

*

judi dench care, de 7 filme incoace, e sefa lui james bond, M,  are 78 de ani si a marturisit recent intr-un interviu ca de 2 ani a orbit, ca mai vede doar niste umbre si contururi si ca invata replicile cu ajutorul cuiva care i le citeste. cind va uitati la film si vedeti parcursul personajului sau, M, si ceea ce se intimpla cu el, ginditi-va si la acest detaliu din viata personala a actritei.

*

Daniel Craig in Vanity Fair: “A movie like this costs $118 million to make—it’s the nature of it, the size of the movie. And it costs another $200 million to sell it. So, the $200 million has to come from somewhere,” he said. “Now, product placement, whichever way you look at it, whether you like it or you think it’s disgusting, or whatever, it’s what it is. Heineken gave us a ton of money for there to be Heineken in a shot in a bar. So, how easy is that? Just to say, O.K., there’s Heineken. It’s there—it’s in the back of the shot. Without them, the movie couldn’t get sold, so that all got kind of blown up. ‘Bond’s new drink is a Heineken.’ He likes a lot of drinks—Heineken, champagne; it’s all in there.

“I’ll drink a beer in the shot, I’m happy to, but I’m not going to do an ‘Ahhhhh,’ ” Craig continued, pantomiming an actor looking preternaturally refreshed. “And I would say this because they’re paying, but they’re kind of respectful about it. They don’t want to screw the movie up.”
*
va povestesc curind despre o surpriza frumoasa pe care am facut-o aseara cu ajutorul Heineken unui foarte mare fan James Bond.
1017
Victor_rebengiuc_si_marcel_iures_in_derivavezi In deriva inaintea tuturor !

vezi In deriva inaintea tuturor !

vrei sa vezi un film inaintea jurnalistilor?:)

ti-a placut seria HBO In deriva?

***
in deschiderea Festivalului de Psihanaliza si film , astazi de la ora 19.30 , la Grand Digi Plex Baneasa este o avanpremiera In deriva , seria noua cu Marcel Iures , Victor Rebengiuc, Bogdan Dumitrache, Andreea Bibiri si Crina Semciuc in distributie.

in seara asta, la deschiderea de gala, nu se vind bilete, dar… in mod exceptional (multumesc frumos Miruna Berescu) puteti sa mergeti si voi la film.

am trei invitatii duble de dat si, daca vreti sa vedeti In deriva inainte chiar de jurnalistii de cinema (vizionarea HBO pentru aceasta serie va fi saptamina viitoare), trebuie sa lasati un comentariu la acest articol.

prin tragere la sorti alegem cistigatorii , la ora 16.00.

 

simbata si duminica puteti vedea in festival, dupa cum urmeaza

Sâmbătă, 27 octombrie
19.00 TERAPIE SPECIALĂ/ THE SESSIONS
SUA, 2012, 95’
Regia: Ben Lewin
Distribuția: John Hawkes, Helen Hunt, William H. Macy
Premiul Publicului și Premiul Special al Juriului, Sundance 2012
Prezentat în premieră în România

21.30 TAKE THIS WALTZ
Canada, 2011, 115’
Regia: Sarah Polley
Distribuția: Michelle Williams, Seth Rogen, Sarah Silverman
Festivalul Internațional de Film de la Toronto, 2011
Prezentat în premieră în România
Duminică, 28 octombrie

19.00 SCURTMETRAJE ROMÂNEȘTI
LOST SPRINGS 2
Regia: Andrei Dobrescu
Selecția Oficială, Festivalul de Film de la Clermont-Ferrand, 2012
Premiul Special, ANONIMUL 2011
WATCH OUT FOR THE SUNSET
Regia: Vlad Oancea
Festivalul Internațional de Film DaKINO, 2010
PUI, CARTOFI PRĂJIŢI ŞI-O COLA
Regia: Emanuel Pârvu
Premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj, ANONIMUL 2012
30
Regia: Iulia Rugină
Parte a proiectului 30-40-50, produs de Gabriel Achim

21.30 ELLES
Franța- Polonia, 2011, 100’
Regia: Malgorzata Szumowska
Distribuția: Juliette Binoche, Anaïs Demoustier, Joanna Kulig
Festivalul Internațional de Film de la Toronto, 2011
Panorama, Berlinale 2012

 

 


chisu tommy lee jonesdincolo de campania cu Tommy Lee Jones & Dan Chisu

dincolo de campania cu Tommy Lee Jones & Dan Chisu

stiti fotografiile de prin tabloide cu Tommy Lee Jones si Dan Chisu, plus doua fete frumoase si tot tam tam-ul cu acuzatiiile ca fata blonda care apare linga Lee Jones se prostitueaza, cu atacurile la adresa iubitului ei?

ei bine, nu e ceea ce pare:)

astazi, la Radio Guerrila Dan Chisu a explicat ca totul a facut parte din campania de promovare a unui site: mynameisbrand.ro

foarte smart campania.

trebuie sa recunosc ca eu am vazut fotografiile la Neata cu Razvan si Dani si mi s-au parut f plauzibile. adica, da, stiu ce proiecte cinematografice are Dan Chisu, stiu ca e pe principiul “think big”, deci nu m-ar fi mirat sa-l vad cu Tommy Lee Jones prin vreun restaurant.

ca oamenii aia din presa n-au verificat, asta e partea a doua.
inteleg ca unii patroni de presa sunt atit de suparati pe Chisu pentru ca le-a “tras-o”, incit il ameninta ca-l fac praf prin tabloidele lor.

dar cumva si-o meritau. stiu de la Dan ca acum ceva vreme o publicatie a scris ca a iesit beat dintr-un club, iar el nu mai bea alcool de multa vreme. dar nimeni nu s-a ostenit atunci sa-l intrebe.

Dan Chisu lanseaza insa saptamina viitoare filmul “Si caii sunt verzi pe pereti” si o sa fiti din nou uimiti de ideea lui de campanie publicitara. Tot pe Guerrilla va debuta:)

sa nu ziceti ca nu v-am spus:)

2401
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!