– te-ai casatorit de 2 ori, mai vrei sa te casatoresti?
– nu. niciodata.
– de ce esti asa de sigur? a fost rau?
– a doua oara m-am casatorit pentru ca toata lumea imi spunea “o sa imbatrinesti singur”. de fapt, nu imbatrinesti singur, doar mori singur.
*
Morgan Freeman, intr-un interviu cu Piers Morgan
🙂
de la domnul care a facut Imaginarium of Doctor Parnasius, the fisher king, brazil, 12 monkeys… cu mult inainte de oricare dintre aceste filme
unul dintre cele mai prestigioase topuri de sfirsit de an, Village Voice Film Poll, le detine si pe Mirela Oprisor si Maria Popistasu pentru interpretarile din Marti, dupa Craciun.
In clasamentul realizat cu participarea a aproape 100 de critici de film americani, Mirela Oprisor se afla pe locul 13 ( cu 13 nominalizari si 5 critici care au desemnat-o cea mai buna actrita a anului) – depasind nume precum Mia Warlikovska, Michelle Willliams, Ellen Barkin, Jodie Foster sau Natalie Portman-, iar Maria Popistasu se afla pe locul 39.
pe locul intii in clasamentul celor mai bune actrite este Anna Paquin pentru rolul din Margaret.
in clasamentul celor mai bune filme ale anului avem tot doua mentionari : Marti, dupa Craciun (Radu Muntean) locul 23 si Autobiografia lui Nicolae Ceausescu (Andrei Ujica)- locul 25.
2011’s Entertainers of the Year selectati de Entertainment Weekly si vazuti de mari artisti.
descrierile mele preferate vin de la Gary Oldman si Meryl Streep si aveti 2 fragmente mai jos. restul clasamentului care mai contine texte de Julia Roberts, David Fincher etc il gasiti aici
Daniel Radcliffe
What I admire most about him is that he doesn’t rest on his laurels. He doesn’t think the world owes him because he’s played Harry Potter. He took lessons and learned to dance and sing, because he knew that once Potter was over, he would be swimming in the stream with all the other salmon. I was sad to see Potter go, but happy, too. It was not goodbye. Dan is going to continue to work and mature and develop his skills. And, I think, continue to dazzle. —Gary Oldman
Viola Davis
Nothing phony, nothing unfelt, unearned.
I know she is a serious actress, she took her training seriously and works hard at her craft. She is a special woman, too. Her humanity marches out in front of her; her kindness, her fierceness, her unwillingness to compromise, her stubbornness make me love her too. But none of that explains the special empathy she sets up between us and the women she brings us close to, so close we breathe with them.
You don’t watch Viola, you live it with her. —Meryl Streep
el mundo (spania) a decis sa “scoata” pe coperta suplimentului sau saptaminal (curent, chiar din aceasta sapt) noul film al lui Tom Cruise – a patra Misiune Imposibila.
modalitatea in care a facut-o arata nu doar umor, ci si cum cu o idee f f smart salvezi multi bani
am descoperit (via Alex Traila) un pictorial minunat cu si mai minunata Carey Mulligan pentru W magazine.
sigur o stiti pe Carey din Never let me go sau An Education.
foarte curind o vom vedea alaturi de Leonardo Di Caprio in The Great Gatsby (despre care tocmai am scris🙂 )
Leonardo Di Caprio face echipa cu Clint Eastwood (regie) intr-un film in care ne va arata nu doar talentul lui incredibil, ci si curajul si presiunea pe care o pune pe sine ca sa -si depaseasca limitele.
J Edgar se numeste filmul si este povestea lui J Edgar Hoover- seful FBI – infatisat de la 37 de ani pina la 70 – cu o transformare minunata pentru Di Caprio
To portray the ageing Hoover, DiCaprio spent four hours every morning being made up with a full bald cap with punched-in hair, false teeth, contact lenses, a “fat suit” and silicone prosthetics glued to his forehead, cheeks, mouth, neck and hands.
“It was very claustrophobic, and I wanted to put on extra weight so I didn’t have to wear a big suit. I tried my best but there weren’t enough cupcakes around to do it,” he laughs.
Si ca totul sa fie maret si sa demonstreze inca o data talentul lui Di Caprio si dorinta lui de a-si depasi limitele e bine sa stiti ca acum filmeaza The Great Gatsby in regia lui Baz Luhrmann si foarte curind il va interpreta Frank Sinatra in regia lui Martin Scorsese!!!
J Edgar are premiera in ianuarie. De neratat.
Vogue-ul american de ianuarie o are pe coperta pe Meryl Streep, parte din campania de promovare (dar si de recunoastere a impecabilei interpretari ) a filmului despre Margaret Thatcher.
actrita care are 52, pardon, 62 de ani e cea mai virstnica vedeta care a aparut pe coperta vogue sua si sunt foarte curioasa cum au convins-o, pentru ca doamna streep nu e chiar cea mai dornica persoana care sa vrea publicitate. nici macar cind e vorba de vogue.
Oskar, baietelul din romanul lui Safran Foer Extremely Loud and Incredibly Close, este unul din personajele pe care le iubesc cel mai mult.
acum ia chip pe ecran. e un film de neratat la anul. de neratat.
Thomas Horn e Oskar pe ecran. Sper ca in zilele mele New York-eze din aceasta iarna sa am timp citeva ore sa vad filmul asta. mi se pare un mare cadou pentru mine, sa-l vad chiar in NY si apoi sa pot sa ma plimb pe strazile din film.
Glenn Close ia chip de barbat intr-un film care spune povestea unei femei nevoita sa se travesteasca timp de 30 de ani ca sa traiasca in Irlanda secolului 19
uitati-va la chipul ei si la transformare. nu e minunata?
filmul e regizat de fiul lui gabriel garcia marquez, rodrigo marquez, care a regizat six feet under si carnevale (seriale HBO)
simtiti in aer un miros de Oscar pentru Glenn Close?
in urma cu citeva minute, la semaforul de la universitate linga libraria eminescu stateau un tata si un fiu.
tata cu geaca de fis negra si ponosita, cu fes in dungi tras peste urechi si cu ochelari rotunzi si mici, cu rama neagra. fiul, de maxim 5 ani, cu o pufoaica gri, jeansi si incaltari scrijelite.
tata a gasit pe jos un pix si dupa ce l-a examinat o vreme, aproape de nas, i-a spus copilului:
“cred ca are sapte culori”.
copilul privea in fata, asteptind sa se faca verde.
“sigur e cu sapte culori ca uite cit e de gros. e din ala care coloreaza dinozaurii”
copilul a intins mina si i-a luat pixul, apoi l-a ascuns intr-un buzunar, iar tatal, zimbind abia perceptibil, i-a spus din spate:
“Nu mi-l dai mie? Hai, da-mi -l mie, ca si eu as putea colora”
***
si tatal si fiul aratau ca-n La vita e bella. uneori viata, daca nu bate filmul, macar il coboara de pe ecran in strada
la inceputul anului viitor incep filmarile pentru un nou sezon al versiunii romanesti al celebrei serii, In Treatment -> In Deriva.
evident tot HBO o va produce, tot Marcel Iures va fi psihologul care se confrunta nu doar cu problemele pacientilor, ci si cu cele pe care i le aduce iubirea pentru o pacienta.
seria creata initial in Israel a devenit cunoscuta dupa ce a fost adaptata in SUA cu Gabriel Byrne in ipostaza terapeutului, iar dupa adaptarea romaneasca au continuat adaptari in Cehia si Polonia.
***
pe mine ma bucura foarte tare ca HBO continua sa investeasca intr-un asemenea serial; e o scoala minunata nu doar pentru actorii care sunt nevoiti sa faca cinema dupa o reteta agreata international, la un anume standard, dar si pentru public care descopera ca “se poate si la noi”.
imi amintesc ca am vazut primele 5 episoade In Deriva intr-o sala cu toata echipa de filmare si am fost foarte emotionata sa vad actori tineri si mai putini tineri lucrind cot la cot, intr-o atmosfera profesionista.
cum seria 2 are alte cazuri, astept cu nerabdare sa vad noua distributie. si cred ca e o agitatie mare printre tinerii actori “voi fi chemat la casting?”
🙂
miine, 21 nov, incepe Dakino cu cel mai recent film al lui David Cronenberg, A dangerous Method.
ora 19.00, cinema patria. ne vedem acolo
faptul ca Demi Moore divorteaza nu e o stire pentru blogul meu… la prima vedere.
dar stirea imi permite sa incerc sa va arat o alta fatza a unei relatii.
Demi e una dintre cele mai intelepte femei de la Hollywood (cred ca si mai desteapta, dar nu vrea sa-si faca PR pe IQ ca Sharon Stone), iar mariajul ei cu Ashton Kutcher era unul frumos.
stiu ca o sa ziceti ca era o diferenta mare de virsta (in buletin era), dar cred ca virsta emotionala dintre cei doi era undeva pe aproape; Kutcher e mult mai matur decit lasa sa se vada chipul lui de pustan (ginditi-va ca a creat si produs unele dintre cele mai de succes emisiuni de la MTV si ca e de multa vreme milionar), Demi e tinara nu doar in chipul tratat in clinici, ci si in spirit… si are o intelepciune care o mentine “actuala” pe care o ghicesti din lucruri de genul ” a serbat craciunul cu fostul sot, fetele lor, actualul sot si iubita fostului sot”
imi placea iubirea lor; putea fi o lectie despre cum poti sa dealuiesti in viata o multime de intilniri care, aparent, n-au un timing perfect.
dar… asta e; orice inceput are si un sfirsit. tocmai ce a dat un frumos comunicat in care scrie
“It is with great sadness and a heavy heart that I have decided to end my six-year marriage to Ashton. As a woman, a mother and a wife there are certain values and vows that I hold sacred, and it is in this spirit that I have chosen to move forward with my life.”
adica PR.
am scris ieri, plecind de la o amintire legata de Dobro, ca pe fiecare om pe care-l cunosc l-am asociat in mintea mea cu un film.
cum intilnirile de astazi de dimineata au continut macar o data intrebarea “dar pe mine cu ce film ma asociezi?”, mi-am dat seama ca va amuza tare aceasta obisnuinta a mea.
am raspuns la mesaje pe Facebook, am raspuns la sms-uri, toate pe tema asta, dar ca sa ne distram in public zic: hai sa ne jucam in cadru organizat.
daca vreti sa stiti cu ce film va asociez in mintea mea de blonda cinefila, lasati un comentariu:)
dar sa va cunosc personal, altfel nu stiu ce si cum…
un fel de ghicit in filme…
si raspund aici la datoriile de pe Facebook
Alex – Wolf al lu Mike Nichols cu Nicholson si Pfieffer. nu mai tre sa explic de ce, ca stii 🙂 (am fost f f aproape sa zic Bleu, dar ala e filmul meu:) )
Mihaela M – La dolce vita – pentru ca you’re looking for
Irina – Chocolat – pentru ca gasesti intotdeauna proportiile cele mai bune ca sa iasa lucrurile si cu suflet si cu substanta…
(nu stiu daca vreti aici si celelalte asocieri la care am raspuns in privat, daca vreti le scriu)
foto Leonard Nimoy – The Borghese Series
astazi mi-am dat seama ca pentru fiecare om pe care-l cunosc am, undeva intr-un sertaras din minte, un film cu care-l asociez…
nu-l mai vazusem de multa vreme pe Dobro (desi il ascult dimineata macar o ora si stiu ce face, plus ca mai vorbim din cind in cind), dar in pauza de la jurizarea Pepsi Refresh Your World in timp ce ne povestea despre experientele lui in studierea psihologiei, mi-am amintit ca pentru mine el e filmul lui Tim Burton, Big Fish.
acum 8 ani, pe cind el era la Pro Fm si eu la Europa FM nu-mi placea deloc. mi se parea ca e arogant si mistocar-rau. dupa care, mi-a povestit la o conversatie banala la un eveniment ca i-a placut (ba chiar a fost impresionat) de filmul asta.
si de atunci, mi-e drag Dobro.
asociati oamenii cu filme?
daca vreti va mai spun oameni vs filme:)
De multe ori ne intalnim cu oameni despre care am auzit, dar pe care nu i-am intalnit niciodata.
De si mai multe ori ne facem o parere despre ei inainte sa-i cunoastem.Astazi am vazut un film de exceptie: The Return in regia lui Andrei Zvyagintsev.
Am inghetat din primele secunde ale filmului. Am simtit o emotie extraordinara si evident mi-am pus intrebarea: ei, rusii, de ce pot atat de bine?Sunt tentata sa vorbesc despre ce am simtit si am vazut dar mai bine va las si pe voi sa vedeti un film extraordinar despre maturizare, o lectie de viata si nu in ultimul rand o lectie de actorie.
Multumesc Andrei Runcanu pentru ca ti-ai facut un site minunat : http://unfilmpezi.tumblr.com/. Vi-l recomand cu caldura si cu siguranta ca veti petrece, dupa ce-l vizitati, cateva ore de poveste pentru ca in mod sigur veti gasi o selectie foarte buna de filme de calitate care va vor indemna sa va bucurati sufletul.
Enjoy!
*
Ioana Blaj este actrita, masterand in Arta Actorului, UNATC 
de fiecare data cind aud “noi fotografii cu Marilyn”, “fotografii rare” etc, si aud destul de des asta, ma gindesc: dar cam cite fotografii a facut in viata ei Marilyn?
nici macar nu a trait intr-o era a digitalului ca sa avem o explicatie cit de cit decenta: ar fi fost ieftine fotografiile.
asa ca am dezvoltat o teorie, cred ca din cind in cind, cam la 5 ani distanta, aceleasi fotografii sunt scoase din nou la lumina… sigur ca sunt unele legendare pentru ca au putere de simbol, dar pe restul nu le tine minte lumea, asa ca sunt usor de reciclat…
iata doua dintre cele mai noi ” fotografii rare cu Marilyn”, ieri anuntate:)
saptamina asta sunt in presa internationala doua texte foarte simpatice despre relatia dintre parinti si copii.
unul e in TIME si demonstreaza stiintific ca parintii nu pot fi obiectivi cind au mai multi copii, favorinzind unul.
aici doar teasingul, textul The science of favoritism poate fi citit in print (revista e la chiosuri si la noi) sau daca aveti abonament, dar chiar trebuie citit de parintii cu mai multi copii.
*
cel de-al doilea articole e de fapt un interviu in trei, realizat de echipa filmului Another Happy Day: Sam Levinson (regizor), Ellen Barkin si Demi Moore (actrite). iata un fragment din interviu.
SAM LEVINSON: Mothers in general drive us crazy. As actors who play mothers in this film, and as women who are mothers in real life, do you fear that perception?
ELLE BARKIN: In other words, will our children say we’re driving them crazy? I think inherent in the job of mothering is that you must drive your kids crazy.
DEMI MOORE: And that you’ll make mistakes. As much as you do not ever want to make mistakes, I think inevitably you will do something that has affected your children in a way you never intended.
EB: That’s what was interesting about my role in Another Happy Day—I was actually playing a mother who had all the best intentions and approached things horribly. I actually love that question because I can speak about it personally, but I can also speak about it very specifically in terms of this film. I don’t think any of us have ill intentions concerning our children unless you’re a horrible person. I know in my real life I’ve gotten it wrong, but what do you do? Nobody’s perfect. You apologize, you try to explain your motives, you hope you’re forgiven and that the damage you think you’ve done or might have actually done is not too profound.
DM: What’s interesting in the film is that these two women have some opposition, but the truth is that they’re both seeking the same thing, which is just to be heard and to be appreciated. And if you really look, in a way it is the thread tying everybody together.
***
puteti citi intregul interviu aici, e foarte simpatic
interviul care e cover story pentru revista Gotham e insotit de un pictorial cu Ellen Barkin si Demi Moore senzational; negru pe negru, o tehnica foarte greu de realizat, mai ales ca trebuie sa obtii volume si texturi pentru materialele hainelor…
iata fotografiile
cel mai recent film al lui David Cronenberg (Crash, eXstenz, Spider ) – A dangerous method – despre iubirea lui Sigmund Freud e in avanpremiera in deschiderea festivalului DaKino.
pe 21 noiembrie la Patria avem parte de un film foarte senzual si controversat.
apoi pina pe 26 la Scala multe scurt metraje bune in cadrul editiei 21 a festivalului Dakino.
dar neaparat, neaparat, sa vedeti filmul din deschidere