Category : internship tabu

internship tabu
14 years ago

internship tabu, sezonul 2 Irina Tacu sapt 5

ce mai face intern-ul Tabu?
munceste…

Săptămâna aceasta mi-a adus primul meu assignment ma-re, unul la care orice intern la o revistă se pomenește visând când intră în redacție: voi scrie ceva pentru numărul Tabu de februarie. Și acum nu mai e vorba de un mic paragraf la secțiunea Semnale, acest „ceva” înseamnă 3-4 pagini, dacă nu mă înșel, și o să aibă și numele meu scris acolo and everything. Va fi o combinație între site și revistă, ceva asemănător articolului din cel mai recent număr Tabu despre întâlnirea dintre Botezatu și câștigătoarea concursului Scrisoare către Moș Crăciun. Se bazează tot pe un concurs marca tabu.ro, care o să înceapă în curând și care, de data aceasta, nu va mai pune la încercare imaginația cititoarelor, ci abilitatea lor de a pune în cuvinte experiențe personale. Coming soon.

Ce am mai făcut: vineri am fost la vizionare de film, în avanpremieră Tabu. Am văzut L’illusioniste, un film de animație drăguț-drăguț, la care mă trezeam râzând fără să-mi dau seama, dar care mi-a lăsat de la început senzația că va avea până la urmă un mesaj trist. Mi-a plăcut faptul că toată expresivitatea s-a concentrat în desenul foarte detaliat și reușit al personajelor și în mișcarea și trecerea de la o scenă la alta – cuvintele, aproape inexistente (replicile constau în câteva mormăieli bilingve), au fost înlocuite de expresivitatea vizuală.

A, și tot în săptămâna aceasta am luat la citit ultimul număr din Tabu. Vă sfătuiesc să faceți același lucru – e dedicat oamenilor care fac fapte bune, iar poveștile din dosar sunt cu adevărat impresionante. Plus că vă alegeți și cu un brăduț cadou de pus în pomul de Crăciun, după cum am spus și în jurnalul anterior. Spor la citit!

Irina Tacu, 6 decembrie 2010

1
1733
internship tabu
14 years ago

jurnal de intern sezonul 2, Irina Tacu -ep 3

saptamina care a trecut a fost cea de predare a revistei, asa ca in redactie a fost agitatie.
in plus, pentru ca avem un proiect special, a trebuit sa ne coordonam si sa impartim fortele de munca pe doua fronturi: redactie si SOS Satele Copiilor la decorat de braduti.

Irina, interna Tabu, a parcurs cite putin din fiecare etapa. iata cum s-a vazut saptamina din perspectiva ei.
(btw, are o tema restanta, cu descrierea unui eveniment la care a fost:) scriu aici ca sa se mobilizeze mai tare desi stiu ca a avut scoala si teme multe si de aia a intirziat cu lectiile noastre)

În săptămâna a treia (săptămâna de predare) mi-am lăsat şi eu câteva amprente – mici, mici de tot – asupra revistei.

În afară de faptul că am participat la corectura revistei, am şi scris câteva cuvinte pentru ultimul număr. Când am intrat luni în redacţie, Cristina mi-a spus că o să scriu câteva semnale. Nu am înţeles la început despre ce era vorba, dar am aflat de la Alexandra, „identitatea” Tabu pe reţelele sociale. „Semnale” se numeşte o secţiune de două-trei pagini de pe la sfârşitul revistei care conţine texte scurte despre noutăţi… de tot felul. Am scris şi eu două şi… or fi ele scurte, dar tot trebuie să le scrii cu atenţie, să ştergi, să adaugi, să citeşti din nou, să rescrii până într-un punct în care chiar sună bine în întregime.

Săptămâna s-a terminat cu o zi de „muncă fizică”. Vineri parcă m-am întors puţin în timp pentru orele de lucru manual şi m-am întors de acolo plină de sclipici. Împreună cu Andreea, Ina, Irina şi Alexandra, am fost la Asociaţia SOS Satele Copiilor (pe Calea Floreasca, 165, deşi era mai uşor să recunoşti locul după poarta mare, în stil maramureşean), unde am decorat brăduţii ce vor servi drept insert pentru Tabu-urile de decembrie-ianuarie. Şi copiii au lucrat cot la cot cu noi, evident. Ne-am umplut împreună de (sc)lipici, am pus la cale cele mai frumoase modele de brăduţi şi am şi stat de vorbă în acelaşi timp. M-a amuzat şi m-a impresionat totodată faptul că, deşi mă simţeam şi eu un copil ca toţi cei de acolo, ei îmi spuneau respectuos „doamna” şi erau gata să asculte de mine.

Săptămâna aceasta nu am avut peripeţii deosebite şi nici nu m-am mai rătăcit. Şi am cunoscut şi nişte copii absolut simpatici care au decorat nişte brăduţi geniali pe care îi veţi găsi în Tabu. Vedeţi, un motiv în plus ca să căutaţi revista în magazine. ☺

Irina Tacu, 22 nov

vrei sa citesti cum a fost sezonul 1 de internship tabu?

3
2296
internship tabu
14 years ago

internship la tabu, sezonul 2, episodul 2

Irina a intrat in piine ca intern la Tabu si a vazut cat de important e sa stii sa-ti manageruiesti timpul ca sa faci fata la toate provocarile:)

a fost o saptamina cu multa alergatura, ceva parte de teorie (destructurarea articolului Familia din tabu de noiembrie si format & structura de reviste), dar si ceva parte de fun (vizionarea filmului Medalia de onoare). aaa, si desigur, o saptamina cu lectii de facut:)

Iata jurnalul celei de-a doua saptamini vazuta din perspectiva ei.

Dragă jurnal,

Mai știi când am zis că îmi doresc o săptămână încărcată, la redacție și nu numai? E, Cristina s-a ocupat de asta. Cert e că nici n-am simțit când s-a scurs a doua săptămână la Tabu, pentru că am ajuns prin atâtea locuri și am făcut și văzut atâtea lucruri noi.

Luni am ajuns în redacție. Nu a fost chiar prima oară, mai vizitasem înainte căsuța de pe Constantin Bălăcescu nr. 8, cu intrarea prin Witing. Dar atunci nu am avut ocazia să intru în atmosfera din redacție, să fac cunoștință cu fiecare om în parte și să văd cât de prietenoși sunt, chiar și la sfârșitul unei zile de lucru.

A doua zi am început operațiunea „furatul meseriei”. Primul birou la care m-am oprit: Cristian Herța, DTP. Ca să nu-i bag pe cei mai puțin cunoscători în ceață (și nu mă exclud din această categorie), DTP vine de la desktop publishing și înseamnă, pe scurt, aranjarea în pagină a textului și a imaginilor respectând un tipar primit de la art director. În două ore mai că am reușit să trec prin funcțiile esențiale ale Photoshopului și InDesignului, dar Cristi poate să stea liniștit: nu o să îi „fur” meseria prea curând. Îi mulțumesc, totuși, pentru răbdare și pentru că mi-a arătat cum se folosește aparatul de făcut cafea.

Miezul săptămânii a adus cea mai încărcată zi, în care am avut de alergat spre patru destinații diferite. Și când zic „alergat”, mă refer efectiv la activitatea de luat picioarele la spinare pe care am întreprins-o miercuri dimineață prin Piața Romană, când am eșuat lamentabil în încercarea mea de a fi punctuală. La 11 fara 10 trebuia să ajung la hotelul Radisson pentru evenimentul de lansare a cardului de afinitate UniCredit, ce urma să fie transmis și prin live streaming pe blogul Cristinei. M-am trezit devreme, dar se pare că nu suficient de devreme ca să găsesc hotelul fără să fie nevoie să alerg și să nimeresc și sala conferinței fără să întreb în stânga și-n dreapta. După conferință (la care am asistat din fotoliul aflat în hol, la recepție, la un etaj greșit), am mers la redacție pentru o sesiune de Q&A cu Andreea Vasile, având ca subiect textul ei despre cuplul Lestat – Perry din revista de noiembrie. Ce mi s-a părut drăguț a fost că, în afară de Alex, colegul meu de internship – sau „outernul”, cum preferă el să se prezinte – a participat și lume din redacție și că toți voiau s-o descoasă pe Andreea de cât mai mult info cu privire la procesul de documentare și de scriere.

Pe la ora 18 am alergat – cu taxiul, de data asta – spre o cafenea unde Cristina urma să modereze o dezbatere despre cancerul la sân. După ce ne-au vorbit pe acest subiect trei profesioniști din ramuri diferite – un doctor specializat pe chirurgie oncologică, un psiholog clinician și un specialist în chirurgie plastică – am afșat poveștile unor femei care au avut de luptat cu această boală. Atât de motivante prin ce vorbeau și prin atitudine, zâmbeau cel mai mult de acolo și au reușit să ne molipsească înainte să plecăm spre următoarea destinație. Vizionarea în avanpremieră a filmului „Medalia de onoare” mi-ar fi plăcut la nebunie, dar am mai prins doar ultimele douăzeci de minute. Partea care mi-a făcut seara a fost un mic Q&A cu maestrul Victor Rebengiuc, protagonistul filmului, și cu regizorul, Călin Peter Netzer. Aplaudat minute bune de publicul ridicat din scaune, maestrul a rămas la sfârșit până la ultimul doritor de autograf. Cei care s-au aflat mai la coadă au prins momentul – și l-au scris și pe bloguri – în care Alex i-a cerut domului Rebengiuc permisiunea să îl îmbrățișeze. Și a făcut-o.

Vineri am schimbat puțin „anturajul”. Nu am mai urmărit-o pe Cristina, ci pe Andreea. De dimineață am mers la un photo shoot pentru pagina de debut. S-a ținut într-un parc, am avut soare mult, dar și puține emoții, pentru că, o să vedeți, a fost un photo shoot mai… deosebit. Ne-am grăbit apoi să ajungem aproximativ în partea opusă a Bucureștiului pentru un eveniment despre care trebuia să scrie Andreea. Câștigătoarea concursului Scrisoare pentru Moș Crăciun de pe tabu.ro își primea premiul: o cină cu designerul Cătălin Botezatu. Fascinant câți oameni au fost puși la treabă pentru această cină, care o să se întindă pe două pagini din următorul număr: hair stylistul și make-up artistul, care au fost prezenți la datorie încă de dimineață, fotograful, care a înconjurat masa de zeci de ori pentru o mulțime de poze, Andreea, care a fost pe poziții ca să adune cât mai multe informații, Irina, brand managerul, care a contribuit la organizare și, desigur, eu și Alex, doi buni observatori.

A da, și am mai primit temă și săptămâna asta: un teanc de vreo 12 reviste, ediții și din România, și din străinătate, pe care să le compar din mai multe puncte de vedere. Pare chiar realizabil la o primă impresie, dar e cam greu să observ doar structura și să nu mă apuc să citesc toate story-urile și să răfoiesc paginile de modă.

Aștept cu interes a treia săptămână. Am înțeles că urmează predarea la tipar, deci vin niște zile agitate pentru toată redacția. Eu, una, îmi doresc măcar să nu mă mai rătăcesc când am de ajuns undeva. Vă țin la curent. Acum… am o temă de făcut.

Irina Tacu, 15 nov

vrei sa citesti si alte povesti de intern la Tabu?

4
2675
internship tabu
14 years ago

Jurnal de intern – sezon 2: Irina Tacu- episod 1

saptamina trecuta am inceput sezonul 2 de internship… cu o intilnire intr-o circiuma.
ma rog, ne-am intilnit in fata TNB (unde fusesem la o conf de presa) si cum urma sa merg la teatru in 2 ore, asa a fost cel mai eficient.

mai jos, opiniile internei despre aceasta prima saptamina pentru ca, la fel ca la primul internship, irina are de tinut un jurnal saptaminal, public, despre ce i se intimpla… la job, desigur.

Dragă jurnal,

Prima săptămână de intern a început, de fapt, marți. E de înțeles dacă intersectezi un program încărcat al „șefei” cu un orar cam anapoda al asistentului. Si s-a desfășurat, după cum a spus și Cristina, un pic… diferit.

În prima zi ne-am întâlnit pentru un intro detaliat la cum va decurge perioada de internship. Cu excepția faptului că o mai văzusem până atunci pe Cristina la zilele ușilor deschise în redacția Tabu, trebuie să recunosc că mă simțeam ca înaintea unui first date – habar nu aveam ce urma să se întâmple și mă tot întrebam ce impresie o să las, deși știam că îmi doresc acest lucru de foarte mult timp. Tot din cauza emoțiilor am făcut de vreo cinci ori drumul dus-întors de la Universitate la TNB pentru că nu eram sigură că înțelesesem corect locul întâlnirii. Imediat ce am ajuns (la TNB, până la urmă), Cristina a început să-mi vorbească despre conferința de presă ținută de un regizor. Era ok. Emoțiile se evaporaseră.

Am ajuns, în ziua următoare, la o ședință foto pentru pagina din revistă dedicată fashionistei. Mi-a făcut plăcere să asist la „ritualul” de make-up și chiar am în plan ca pe viitor să fur un pic de meserie și din acest domeniu. Am fost apoi martora unei lungi serii de fotografii și am văzut cât de mult contează orice detaliu pentru o poză reușită în final – de la poziția mâinii mutată mai la dreapta cu un milimetru la felul în care chipul își schimbă instantaneu expresia în funcție de zâmbet. A urmat și un interviu – tare interesant – cu persoana respectivă pentru bucata de informație necesară paginii. Nu dezvălui identitatea subiectului, dar pot să spun că o să fie o pagină foaarte reușită.

Săptămâna s-a încheiat cu o „temă” care m-a făcut să vreau să fiu pusă mai des la treabă în acest fel. Am avut de confruntat story-ul despre cuplul Lestat & Perry din numărul de noiembrie (așa cum a fost publicat) cu toate drafturile și corecturile suferite până să ajungă în forma finală. M-am obișnuit astfel cu regulile esențiale de structurare a informației, cu tehnicile folosite pentru (re)crearea atmosferei în text și am observat și câteva greșeli frecvente care afectează coerența scrierii.

Pe scurt, mai vreau. Aștept o săptămână cu numărul doi și mai încărcată, aștept să ajung și în redacție și să continui lista cu lucruri pe care le învăț la Tabu. Căci de abia a început.

Irina Tacu.

saptamina aceasta desfacem si mai mult articolul pe care l-a analizat Irina, ne uitam indeaproape si la ce se afla in paginile revistelor (tuturor revistelor ca sa stabilim format & target & alte acareturi tehnice:) ) si… muncim la ce avem de predat pentru numarul viitor.

6
2985
internship tabu
14 years ago

internship tabu sezon 2- noul intern

la sezonul 2 al internshipului tabu s-au inscris peste 100 de persoane, iar asta a insemnat muuuult de citit pentru mine. si greu de ales.

multumesc frumos tuturor celor care s-au inscris la acest internship scriind aplicatii sincere, cu sufletul pe tava sau tehnice de copywriter. a fost o placere sa citesc tot ce ati scris si sa incerc sa va intuiesc personalitatea printre cuvintele voastre.

*

ca si la primul sezon al internshipului, am suferit ca a trebuit sa aleg o singura persoana si as vrea sa mentionez, inainte de numele internului, citeva persoane care m-au impresionat f tare:

alex cilibianu – am stat f f mult sa ma gindesc daca tu sa fii cistigatorul si trebuie sa recunosc ca alegerea am facut-o discriminind sexual. am ales o fata pentru ca m-am gindit ca e mai aproape de lumea noastra, a revistelor de femei. dar, oricind vrei, te asteptam in redactie, sa vezi/inveti orice vrei tu din ce muncim pe aici. si sunt gata sa editez oricind orice text la care lucrezi.

as mai vrea sa mentionez trei persoane ale caror motivari “de ce vreau sa fiu jurnalist” m-au impresionat; fetelor, daca nu v-am ales pe voi e doar pentru ca trebuie sa aleg o singura persoana; dar nu va descurajati ca nu ati fost acceptate acum, chiar aveti talent: iulia alexandra voicu, sabina huzum si teodora lozan

internul numarul 2 este…irina tacu

iata un fragment din scrisoarea ei de motivatie

Cele mai frumoase povești se construiesc în jurul oamenilor. Și eu vreau să îi cunosc. Vreau să fiu jurnalist ca să întâlnesc persoane pe care nu le-aș putea întâlni în alte circumstanțe. Renumite, anonime, care nu știu că vor fi cunoscute sau care nu-și dau seama cât de puțin anonime sunt, eu vreau să le întâlnesc. Vreau să le pun întrebări și să fiu curioasă, vreau să îmi dea răspunsuri care să mă reducă la tăcere, care să mă schimbe fără să știu eu și fără să știe ele. Vreau să alerg poate chiar zile întregi după oamenii pe care i-aș putea face să se oprească fie și un minut pentru o întrebare.

aici un jurnal al primului intern tabu – elena mihaila – care acum scrie din cind in cind pentru tabu. cum ar fi in numarul de noiembrie pe care-l gasiti de miine la tarabe:)

de la 1 nov, irina isi intra in piinea de intern.

internship tabu
14 years ago

internship Tabu, sezonul 2 – inscrieri

Lansez a doua editie a internshipului la Tabu.

Postul: asistenta redactorului sef (adica acces la toate informatiile care tin de realizarea unei reviste – de la strategii editoriale pina la negocieri comerciale)

Profil: 20-25 de ani, sa nu mai fi lucrat in presa. Cu entuziasm si multa putere de munca. Cu dorinta de a face jurnalism. Cu intelegere ca jurnalismul nu e glorie, ci munca; nu e aparitie la tv ca sa te dai cu presupusul, ci bucuria de a descoperi subiecte care conteaza si pot motiva/informa lumea.

Durata 1 nov 2010 – 1 februarie 2011

Ce trebuie sa faca:

– Sa transcrie interviuri.
La virgula, inclusiv cu “aaa”-urile de ezitare. Uneori peste noapte, in doar citeva ore. Uneori cu sunetul slab. Uneori 2-3 ore de inregistrari.

– Sa raspunda la o parte din corespondenta
 Email & telefoane de confirmari cel mai adesea

– Sa faca reporting
 (nu foarte complicat la inceput. Daca se descurca la fel de bine ca primul intern va ajunge sa scrie singur(a) un articol pentru revista)

– Sa participe la intilnirile de business la care merg.

– Sa tina un jurnal saptaminal al activitatii sale la tabu care va fi publicat aici pe blog.

*

Internshipul nu e platit si nu inseamna job de secretara.
 Cum nu inseamna ca va fi angajat la sfirsitul internshipului.

*

Ce primeste in schimb cel/cea care obtine job-ul?

O experienta intensa despre jurnalism, care sper sa conteze mult in viitorul sau: ca reper, ca emotie, ca intilnire. Mai detaliat:

– o prezentare detaliata a formatelor de revista si cum recunosti in ce categorie e o revista dupa o rasfoire rapida. (cu aplicatii de texte pentru targeturi & formate diferite)

– un curs intensiv (de la articole de citit pina la explicatii aplicate) despre cum se scrie un articol si de ce un stil sau altul. (va vedea toate editarile pentru oricare articol din revista si vom discuta pe fiecare text din revista in parte)

– diferentierea tehnicilor de scris print vs net.

– Va participa la sedintele de redactie si va intelege cum functioneaza o revista.

– Va merge la sedinta foto de cover si va vedea relationarea/negocierea cu vedeta

– Acces la informatii despre media ca business la nivel de top management.

Inscrierile se fac via email (cristina.bazavan la tabu.ro) pina la 15 octombrie cu o scrisoare de motivare (“de ce vreau sa fiu jurnalist”) nu mai mare de 4000 de semne si, daca exista, link-uri la ceva scris de aplicant(a) (nu e insa obligatoriu).

Pe 28 octombrie este anuntat cel/cea care a obtinut postul.

Atentie! Daca nu va incadrati in grupa de virsta, nu scrieti, nu iau in calcul.
 Daca nu va mentionati virsta, iar nu iau in calcul aplicatia.
 Daca v-ati exprimat via facebook or twitter dorinta de a fi intern si nu am primit mail pe adresa de Tabu, nu iau in calcul aplicatia.

Inca o data mentionez: nu e un internship platit; e un schimb – cred ca e onest – munca vs cunostinte.

Multumesc frumos tuturor celor care se vor scrie. Sper sa fie o intilnire memorabila si debutul unei prietenii frumoase intre noi.

Jurnalul primului intern la tabu, Elena Mihaila, poate fi citit aici.

internship tabu
15 years ago

Elena Mihaila – internship Tabu – ultimul Jurnal

Saptamina trecuta Elena Mihaila a incheiat internshipul la Tabu.
“lucrarea ei de diploma” se gaseste in editia de iunie a revistei tabu, dar chiar daca internshipul s-a terminat, asta nu inseamna ca eu nu o mai “chinui”

de saptamina viitoare, va avea aici pe blogul meu, o rubricuta permanenta.
scopul: formarea reflexului de a da articole a deadline si o editare punctuala pe mai multe genuri de scriere. finalitatea: mai invatam lucruri – si ea, si eu:)

in ultima zi de intern, Elena ne-a adus un tort de cioco mi-nu-nat.

mai jos, ultima fila de jurnal in calitate de intern.

Din septembrie o noua tura de internship la Tabu. asa ca daca va intereseaza, urmariti-mi blogul in august:)

Jurnalistul învăţăcel vs. “Demonii” unui text – Part II

Am primit aseară mail-ul încurajator al Cristinei cu edit-ul draft-ului al doilea şi cu un îndemn ca următorul draft, al treilea, să fie şi ultimul (a mai urmat unul). Am învăţat zilele astea mai multe despre cum se scrie un story decât în 2 ani de facultate. Ştiu ce am de făcut acum, dar singură nu aş fi fost în stare să ajung aici.
Mulţumesc pentru îndrumare, ştiu cât de time consuming este, dar şi pentru *a glimpse* de 3 luni în lumea:
• *agitaţie, oameni vorbind, telefoane, computere, colaboratori, vicii, mouse, jucării, 5 minute de linişte când doar sunetul tastelor şi ploaia de afară se mai auzeau, nume nereţinute, planuri, printuri, corectări şi „vreau acasă” – uri.*
Chiar dacă este ultimul jurnal de intern pe care îl scriu, o fac cu zâmbetul pe buze. Mă repet, dar nu-mi pasă, Jurnalismul este frumos dacă sunt oameni care să te facă să-l vezi aşa. Asta mi-a adus aminte de unul dintre motivele scrisorii “de ce vreau sa fiu jurnalist” cu care am aplicat:
• *“Pentru că oamenii au părerea greşită că viaţa este grea; de ce să nu existe mai multe persoane care să le deschidă ochii către o lume uimitoare, o lume mai simplă, dar frumoasă şi la fel de justă?”*
Acum trec printr-o perioadă “reminiscentistă”. Au fost multe momente drăguţe pe care nu le voi uita prea curând şi care inevitabil m-au motivat să învăţ mereu mai mult, să cer mai mult de la mine şi să nu mă dau bătută uşor.
Dragi copii, astăzi este ultima lecţie – recapitulare – ce am învăţat noi în ultimele 3 luni:
• Cum se ţine o şedinţă de brainstorming de idei pentru numerele viitoare, cum se corectează textele, cum se editează pozele şi cum se paginează articolele. Despre stresul ultimei săptămâni înainte de trimis revista la print, dar să nu uităm de research.
• Inserturi, interviuri, flat, sumar, front of the book/core/back of the book, draft, shooting-uri, transcrieri de interviu, book of the brand si feedback.
• Pitch, reportofonul în rolul unui *loyal sidekick* şi semnificaţia somnului dulce după o zi productivă.
• Reporting, “ciopârţirea” unui text, agitaţia constantă din redacţie (cu soundtrack – “În pădurea cu alune, aveau casă doi pitici…”), ce înseamnă stresul de dinaintea unui eveniment mare, dar mai ales “cum să ne ţinem cumpătul în situaţii extreme”.
• De la writer’s block, până la “Şi gataaaaaaaaa. Primul tău narativ la revistă mai are un pic şi-şi ia zboruuuul.”
Termin cu un singur gând, unul care mă caracterizează ca învăţăcel. Este destul de greu să recunosc sentimentul acesta, dar ucenicul îşi ia zborul cu: La la la la la. Şi nu, nu este un semn că de la cap. I – Intern, trec la cap. II – Internată!

Internul Elena (care nu s-a trezit la timp) over and out.

P.S. A nu se uita – „urcaţi, la dreapta şi mergeţi drept înainte”.

Elena Mihaila, fost intern la Tabu in perioada 15 feb – 15mai 2010

jurnalul de intern al elenei poate fi citit aici

5
2571
internship tabu
15 years ago

elena mihaila – jurnal de intern tabu – AMR 1 sapt

de citeva zile, interna mea draga, elena mihaila, se confrunta cu ceea ce va deveni ritual in viata ei de acum incolo.
scrie un story. s-a lovit de blank-ul scriitorului, de panica de inceput a unui text, de panica “am asa de multe info ce fac cu ele?”, de teama si nerabdarea “cum va fi judecat textul meu?” si mai are un pic si e…gata.

nu e asa de simplu cum am descris eu acum. saptamina viitoare e ultima in calitate de intern, o sa tragem concluzii, o sa dam recomandari si – mai ales – o sa terminam textul la care lucram acum. eu tocmai l-am editat, acum mingea e in inbox-ul ei:)

iata saptamina din perspectiva ei:

Jurnalistul învăţăcel vs. “Demonii” unui text – Part I

7:28 – În paralel scriu penultimul meu jurnal de internship şi draft-ul al doilea al textului “codename: Duş”. Nu pot să exprim prin câte stări am trecut săptămâna aceasta. Pentru un jurnalist cu experienţă, probabil că aceste sentimente s-au mai diminuat odată cu trecerea timpului, însă pentru mine totul este la superlativ.

• Recunosc, am lăsat totul pe ultima sută de metri. De la primul draft m-am agitat ca un şoricel într-o cuşcă şi nu pot să-mi explic de ce. Mi-a fost greu să mă apuc de scris. Aveam pagina goală în faţă, multe ciorne pe lângă cu detaliile zilelor de dinaintea concursului, dar nu puteam tasta.
• La primele două paragrafe m-am simţit ca un cobai, însă restul paginilor au curs de la sine. Nu ştiu de ce mi-a fost frică, probabil că fluxul de informaţii mă speria. Nu ştiam de unde să încep, care este structura unei naraţiuni, citisem mult despre asta, dar nu practicasem eu (nu am învăţat la facultate) şi aşteptam cu emotie mail-ul Cristinei cu corectările de rigoare.
• Mail-ul a venit la scurt timp după; obişnuită cu raspunsuri demoralizatoare, de data asta am avut o surpriză plăcută. Am înţeles ce trebuie să fac pentru început şi am făcut-o zâmbind. Un jurnalist adevărat trebuie să înveţe mereu despre definiţia cuvântului “disciplină”. Aceasta cred că este adevărata lecţie a săptămânii.

7:44 – Acum încerc să termin al doilea draft şi starea de nelinişte începe să se mai piardă pe măsură ce scriu…despre draft 3, 4…text final…to be continued.

Elena Mihaila, 9 mai 2010

restul jurnalului elenei il puteti citi aici

0
1397
internship tabu
15 years ago

Elena Mihaila – jurnal de intern Tabu – AMR 2 sapt

elena mihaila mai are 2 saptamini de internship la Tabu si, cum ii sta bine invatacelului, are cea mai grea tema de pina acum: un fel de lucrare de diploma.

dar ca orice invatacel, elena si-a facut singura viata mai complicata in aceasta saptamina.

lectia pe care a invatat-o in aceasta saptamina a fost “cum sa ne tinem cumpatul in situatii extreme”. la inaltime de-asupra bucurestiului sau acasa in pat, cind n-am auzit ceasul si-am ratat evenimentul:)

iata saptamina vazuta din perspectiva ei

Pentru tema de săptămâna aceasta am avut multe articole de citit. De la naraţiuni cu o structură la care rămâneam “wow, eu când o să ajung să scriu aşa?”, până la creative writing tricks.

 

·        “Writers like to whine and moan about the struggle, the pain, the suffering of writing, but they came to writing because it was easier for them than math, more exciting than chemistry, more fun than the playground.” – Donald Murrat.

 

Miercuri a fost o zi frumoasă, cum am intrat pe poarta redacţiei am început să zâmbesc. Am nimerit în mijlocul agitaţiei – cele trei finaliste ale concursului Dove se pregăteau pentru o şedinţă foto. Pe canapea se puneau la cale proiecte de viitor, iar eu am fugit ghiduşă să văd numărul de mai. Love at first sight! Acum se explică zâmbetul meu.

 

Pe fundal feon-ul mă lăsă pierdută în gândurile mele, meditând la maratonul zilelor ce vor urma, go go fantezie în locul şablonului. Nu pot să nu povestesc că, ieşind din redacţie, pe străduţă, doi baieti se jucau cu mingea: primul ţipa “Ronaldoo la balon, loveşte şi goool”, la care cel de-al doilea “pasee, pasee şi mie”. Mai au de învăţat despre munca în echipă, că doar veşnică pe lumea asta este schimbarea.

 

Joi, 7 am, Radio Zu – 11 persoane aşteptau afară, feţe de zombie nedormite, emoţii, finalistelor li se dau “accesoriile”, se intra în direct, extrage fiecare plicul cu “aroganţa”, râsete, încurajări şi fiecare pleacă să îndeplinească la timp ce a ales. Foarte amabilă familia Zu, chiar mult prea amabilă pentru ora matinală. Şi acum aşteptăm, aşteptăm…

 

“Dacă vineri dimineaţa nu sunt la Universitate, înseamnă că proba cabinei de duş (de vineri la 1 am), ridicată la 4 m înălţime, nu a mers bine”. Asta se trece la experienţe nocturne *once in a lifetime* în Bucureşti. Compoziţie decorativă: transformers boom!

 

Pot spune că a fost o săptămână hardcore ca la carte. Vineri nu am mai ajuns la timp la Universitate, dar nu pentru că s-a întâmplat ceva cu cabina, ci pentru că ceasul meu nu a mai sunat. Nu ştiu dacă să ţip, la cât de frustrant a fost momentul, sau să râd că niciodata un lucru nu merge bine până la capăt. O experienţă din care am multe de învăţat şi de…recuperat. Cred că mă duc să fac o baie să mă relaxez, dar nu, nu în mijlocul Bucureştiului.

 

P.S. acum o să mă prezint: Elena, internul care nu s-a trezit la timp.

Elena Mihaila, 1 mai 2010

intreaga experienta a Elenei in redactia Tabu o puteti citi aici

0
1414
internship tabu
15 years ago

Elena Mihaila – Jurnal de internship – au mai ramas 4 saptamini

primul intership pe care-l fac la tabu pentru “job”-ul de asistenta redactor sef intra in linia dreapta a finishului.

mai avem patru saptamini de impartit lucruri si experiente, de testat pe bune cum se face o revista.

elena mihaila, interna mea, a inceput sa faca materiale de una singura, ca orice redactor angajat la o revista. saptamina trecuta a fost prima ei saptamina de descurcat de una singura, cu reporting, research & interviu.

si a avut de scris. si de editat. mult:)

iata cum s-a vazut saptamina din perspectiva ei

Azi încă jubilez după activitatea săptămânii trecute. Abia aştept să apară numărul de mai. Sunt ca un copil care pentru prima dată reuşeşte să scoată nişte hăinuţe din dulap, să se îmbrace şi să umble ţanţoş pe stradă. Primul pas spre independenţă, dar mai este până atunci…

Săptămâna a început cu un mini photo-shoot pentru dosar. Femei, make-up artist şi fotograf. Cafea, telefoane şi câte-o doză de nicotină la o mică şuetă sub teiul din curte. Acum copilul se întoarce la bucaţile lui de puzzle, să vedem ce iese.

(nu-mi place să “ciopârţesc” texte, m-am ataşat de text. Totuşi nu mă las. I can do it! Hai, selectează, aşa, acum…delete. Do it!)

Astăzi puiul încearcă al doilea zbor în lumea literelor şi, deşi este greu, realizez cât este de important să ai pe cineva lângă, care să te susţină şi să te înveţe cum să o iei de la capăt. Teoria mea: cumva o să fie! Trebuie să nu te laşi speriat de text, pentru că nimic nu iese de prima dată. De la 10 pagini, la 4, la 2 and that’s how it’s done! Săptămâna asta am învăţat şi ce înseamnă experienţa. Ce vedem noi ca articol într-o revistă are în spate 3-4 draft-uri, corectări, reformulări şi repoziţionări de paragrafe.

(flash-back de când ne învăţau profesorii ca înainte să compunem ceva să ne facem o schiţă a ceea ce vrem să zicem. Idei pentru fiecare paragraf. Vă aduceţi aminte când noi ziceam: pentru ce? Schiţa de idei ajută, şi chiar foarte mult, mai ales pe cei care sunt la început de drum.)

Un alt lucru important pe care l-am învăţat este – mare grijă cu research-ul. Ca jurnalist adevărat, învaţă să nu sari la concluzii, încearcă să ai confirmarea fiecărui detaliu. Când invadezi viaţa cuiva, nu o face cu bocancii, ca buna ta intenţie să nu devină calomnie.

Pe sfârşit de săptămână încerc să trec peste *writer’s block de moment*. Mereu m-am împotmolit când trebuia să scriu o ştire în 10 minute, pe principiul think fast! Problema mea este că vreau să spun multe lucruri deodată, care împreună au sens doar în bula mea. Vreau să învăţ să-mi separ ideile şi să iasă ceva coerent într-un timp cât mai scurt, iar asta se învaţă practicând. Mulţumesc oamenilor care au avut răbdare cu mine săptămâna asta.

Elena Mihaila, 19 aprilie

restul jurnalului de intern la tabu, il puteti citi aici

0
1527
internship tabu
15 years ago

Elena Mihaila – Internship Tabu – jurnal la 2 luni

e ultima suta de metri (ultima luna de fapt) a internshipului pe care-l fac la tabu.

elena mihaila, simpatica interna care ma urmareste indeaproape in tot ce fac, a avut in aceasta saptamina prima misiune pe cont propriu. incepem sa pregatim plecarea puiului din cuib, il invatam sa zboare de unul singur:)

iata cum s-a vazut saptamina din perspectiva ei

După mini-vacanţa pascală, a fost o plăcere să mergi prin traficul din Bucureşti care nu-şi reluase vechile obiceiuri – ambuteiaje, claxoane, depăşiri neregulamentare şi parcări ca în deşert. Ajungând la redacţie primul lucru pe care l-am auzit a fost “am ceva hardcore pentru tine”.

(pauză, ochi mari devoraţi de curiozitate, efect dramatic.)

Trecând peste uimirea mea, şi terenul fiind pregătit, am primit una din veştile cele mai drăguţe şi mai profesionale de până acum. *spoiler alert*…Încă nu spun despre ce este vorba, profit, mă mai bucur doar eu o perioadă de această oportunitate (care nu se iveşte prea des), şi mai ales de votul de încredere. Imediat m-am apucat conştiincioasă de documentare şi am început să fac un mini-brainstoming pentru ce va urma. Da, iepuraşul recesionist a fost darnic anul acesta, reportofon – bifat.

Hardcore-glam a fost şi următoarea zi la şedinţa de cover. Genul de nebunie pe care o savurezi pe deplin şi de care nu te poţi sătura niciodată, oricât este de muncit înainte, în timpul şi după “that’s a wrap folks” (copilul din mine mereu şi-a dorit să spună asta). Fantezia, pune-o la lucru şi pentru numărul acesta!

Încep să o înţeleg pe “Alice în Ţara Minunilor”. La finalul zilei mă simt ca un bureţel, într-o zi parcă am calatorit prin două lumi:
tensiune, agitaţie, desconstructivism, atmosferă boemă, decor, profesionalism şi frig vs. căldură, animaluţe ce se răsfăţau la soare şi oameni care-şi reîncărcau bateriile gândindu-se la ce bine ar merge un picnic.

Gata cu visatul, săptămâna nu s-a terminat. Am primit şi partea de teorie: tot ce trebuie să ştiu despre conceptul de “pitch” – ce este, ce trebuie să iei în considerare înainte să-l faci, regulile după care se face şi câteva aplicaţii pe această temă. Apoi am trecut la capitolul “cum se face schiţa unui…”. Cel mai probabil săptămâna următoare o să învaţ mai multe despre structura lui până la varianta finală, însă din altă perspectivă.

(reporting time)

Ce a început bine de data asta s-a terminat la fel. 9 Aprilie 2010 o să rămână o zi memorabilă ceva timp de acum încolo. Realizez că de abia acum încep să mă îndrăgostesc de lumea asta. Până acum doar cochetasem cu ideea şi am avut momente când mă gândeam chiar să cedez.

2/3 luni, it’s the final countdown…

Elena Mihaila, 11 aprilie 2010

aici restul jurnalului de intern la tabu

1
1714
internship tabu
15 years ago

elena mihaila – internship la tabu – sapt 7

stiu, lipseste o saptamina din jurnalul elenei. este saptamina de dupa predarea numarului de aprilie, saptamina in care eu am avut o mini vacanta… cum ea sta om la om pe tot terenul cu mine, a fost libera.

saptamina care tocmai s-a incheiat a fost una scurta… din “cauza” de vacanta de Paste. dar de marti, muncim cu drag. miercuri facem coverul de mai si stiu ca ei ii plac momentele astea.

Duminică 11 pm – am realizat că după o săptămână chiar mi s-a făcut dor de agitaţie, telefoane, printuri, editări peste editări şi tot ce implică redacţia Tabu.

Luni 11 am – cu emoţie mi-am urmat rutina de sfârşit de lună şi m-am dus la standul de ziare să cer numărul de aprilie. Nimic nu se compară cu bucuria de a întreba dacă numărul curent a apărut şi cu zâmbetul calm al vânzătoarei care se bucură sincer de noi clienţi.

Ajunsă la redacţie am observat că au apărut două afişe ce indrumă lumea spre Tabu. (dacă erau şi acum o lună se pierdeau poveştile mele) Am desfăcut revista imediat şi, după ce am citit intro-ul, m-am repezit cu poftă la interviurile de suflet de la dosar, ca după să mă bucur de ce era scris la cover story.

Ţrrr…gata. Revenind cu gândul la treabă am aflat subiectele numărului de mai, care este unul tres fashionable, începând cu ideea mai boemă de cover. Apoi am văzut flat-ul revistei şi am discutat despre fiecare subiect în parte, dar în special despre dosar, care o să dezvăluie poveşti din sfera “frumosului” unor femei.

După update-urile de rigoare, mi-am primit sarcina migăloasă a săptămânii, la care nu pot spune că nu m-am distrat. Era totuşi normal că urma să mă folosesc de tehnologie, lăsându-se cu ‘am nevoie de o pauză’ după prima oră de stat cu ochii în calculator. Can I get a “Friday I’m in love” to go?

Pe sfârşit închei cu o veste drăguţă pe care am primit-o, aceea că luna mai este şi una aniversară. Tabu se face mare şi trece clasa a II-a, la cei 8 anişori ai săi. La cât mai mulţi ani de acum încolo!

Elena Mihaila, 4 aprilie 2010
restul jurnalului de intern la tabu il puteti citi aici

P.S. va rog sa cititi dosarul de aprilie din Tabu. e si munca Elenei acolo.

0
1395
internship tabu
15 years ago

Elena Mihaila – internship la Tabu – sapt 5

Draga mea interna, Elena Mihaila, a muncit greutz si saptamina asta.

Partea buna e ca a vazut cum va arata in revista o parte din munca ei, ca a invatat sa compare stilul editorial al revistelor “pentru tineri” fata de cel al revistelor “mature” si ca acum poate intelege contentul in varianta transmedia: nevoile aceluiasi gen de public tinta in print/radio/internet.

aaa, si si-a facut lectiile foarte bine. dupa 4 saptamini, stie asa de bine structura editoriala Tabu incit a plasat foarte corect in flatplan (desfasurarea pe rubrici vs. pagini a revistei) doua rubrici noi. plus ca, acum poate sa genereze din acelasi eveniment subiecte diferite in functie de targetul si specificul revistelor, indiferent daca sunt young, fashion, social, people.

are teme multe pentru saptamina viitoare, dar ne pregatim curind pentru una dintre cele mai importante lectii: cum se face un pitch pentru o revista, cum propui un subiect unui redactor sef/editor coordonator. pentru asta exista insa zilele saptaminii viitoare.

iata cum s-a vazut saptamina numarul 5 din perspectiva Elenei

Am început săptămâna cu a 3-a transcriere de interviu, cel despre care ziceam că s-a dezvoltat ca un ghiocel acum ceva timp. Totuşi cum era cu intern(area) după o lună? (glumesc, glumesc). Mi-a prins bine, pentru că am de făcut o mică aplicaţie care are legătură cu acel interviu.

Marţi a fost o zi uşoară, am încercat să fac o mini-corectură pe textele deja paginate. Virgule, căciuliţe, spaţii prea mari, migăleală serioasă pentru cele două perechi de ochi care vor ajunge să facă asta pe tot numărul de aprilie. Apropo de numărul acesta, am văzut print-ul cover-ului, la care am făcut ochii mei mari de copil. (you think you know, but you have no idea de munca din spate).

După, am primit draft-urile de la interviurile cele mai drăgălaşe de săptămâna trecută, am mai aruncat câte un ochi la ce lucra echipa de la D.T.P. şi am realizat ce înseamnă cu adevărat amprenta lăsată de jurnalist în textul final. Este binecunoscut faptul că în cele din urmă nu se folosesc toate datele din interviul propriu-zis.

Pe sfârşit de săptămână am văzut paginarea dosarului, am discutat despre mai multe reviste „young vs. old”, despre conceptul de „book of the brand” şi mi-am primit „temele”. Lucruri practice din care se învaţă cel mai repede şi, în plus, sunt şi creative. Am discutat în paralel despre radio şi presa din lumea virtuală, pentru care am reţinut în mod special că cititorul alocă mult mai puţină atenţie. Pe acelaşi principiu se merge şi când este conceput un text pentru un site, sau când se aleg melodiile care vor intra în „heavy rotation”…atenţia oamenilor este feedback-ul mult preţuit (*my precious*).

Elena Mihaila, 20 martie 2010

aici jurnalul celorlalte saptamini de internship tabu

2
2100
internship tabu
15 years ago

elena mihaila – internship la tabu – sapt 4

saptamina asta a sfot una hardcore pentru mine, iar elena care sta om la om pe tot terenul linga mine, a resimtit-o din plin: doua sedinte foto, interviuri, coordonare pentru un alt shooting.
la ora la care scriu acest post, e inca un shooting – ultimul pentru numarul de aprilie.

cred ca una dintre cele mai importante lectii ale acestei saptamini a fost : cum sa dealuiesti cu stress-ul si sa urmaresti obiectivul stabilit, indiferent de bruiajele externe.

iata cum s-a vazut aventura acestei saptamini din perspectiva Elenei.

(Ziua femeii. 3 ore de somn. Oscaruri. Muultă cofeină. Cover story. Mi-am împrumutat capul la propriu. Am devenit expertă în făcut cafea şi pot să o ţin în fraze scurte până la final, însă ziua de astăzi merită mult mai mult.)

• Am început ziua cu Oscarurile, aflând despre prima femeie care a luat premiul pentru cel mai bun regizor în cei 82 de ani de când se decernează aceste premii.

• Am admirat răbdarea mai multor specimene ale sexului frumos şi deloc slab când vine vorba de făcut ceva ce le face plăcere.

• Răbdarea unora de a transforma şi a altora de a se lăsa transformate este ceva de care să te simţi mândru şi asta o să se vadă pe coperta de Aprilie.

• Nu în ultimul rând am învăţat din siguranţa unei femei care ştie că totul o să iasă bine în final, pentru că *trebuie* să iasă bine.

• Nu vreau să se creadă că bărbaţi nu au fost, pentru că s-au afirmat şi ei prin muncă meticuloasă, răbdare şi adusul a câte unui zîmbet din când în când pe buzele noastre.

(Aşa mai merge să descriu cover shooting-ul de azi şi sărbătoarea fiinţelor frumoase – 8 martie.)

Ziua însă s-a terminat într-un mod plăcut cu un interviu mic într-o lume lăsată uitării de majoritatea bucureştenilor, din păcate. Acesta a fost primul interviu dintr-o serie de mini-interviuri, la a căror transcriere lucrez eu acum, cu pauze destul de dese, trebuie să recunosc.

Astăzi, cineva mi-a zis ceva simplu şi frumos care m-a pus pe gânduri – că îi place să muncească aici, pentru că în fiecare zi se întamplă ceva inedit. Aşa este, cu monotonia nu cred că te prea întalneşti în mediul acesta, mereu faci cunoştinţă cu persoane originale. Peste tot se ivesc dificultăţi, oamenii creativi intră des în conflict, însă, când vezi varianta finală, te bucuri enorm şi treci peste. Aştepţi următoarea aventură în lumea: interviurilor, articolelor, fotografiilor, stiliştilor, hainelor etc.

Ceea ce vedeam eu până acum în reviste, la pictorialele de fashion era doar o schiţă de “imagine-idee-fortă”. Regret că nu multă lume vede munca din spate şi faptul că acele fotografii sunt mai mult decât un print frumos colorat.

După aproape o lună, în care încă nu am ajuns “intern(ată)”, cum glumea cineva pe seama mea, pot spune “this season everything goes”. Un lucru pe care poţi să te bazezi în meseria de jurnalist este reportofonul. Cred că ştiu ce o să-mi achiziţionez de la Mister Iepuraş.

(note to self: în acest haos al frumosului, somnul este cel mai de preţ lucru la sfârşitul zilei).

elena mihaila, 13 martie 2010

0
1294
internship tabu
15 years ago

Elena Mihaila – internship la tabu – sapt 3

Saptamina nr 3 a fost una in care a fost loc si de putina teorie pentru intern-ul meu, Elena Mihaila.
A fost o saptamina in care am vorbit despre structuri de reviste, targeturi, pozitionari. Am plecat de la citeva publicatii pe care am invitat-o sa le descompuna structural si am ajuns, aproape fara sa simta, la cum acelasi subiect e declinat diferit de la o publicatie la alta in functie de targetul/formatul revistei.
Revistele analizate saptamina aceasta au fost din targetul 25-35 de ani, locale si internationale. Saptamina viitoare comparam reviste din targeturi diferite de virsta:)

Deja stiu care sunt lucrurile care-i plac pentru ca ii sclipesc ochii mari cind intilneste ceva care o uimeste (noi oportunitati de business care vin de la idei ca de niciunde, aparitia/crearea unei rubrici etc) si e amuzant sa o vad cum descopera lumea din spatele unei reviste.

Dar e si foarte motivant pentru mine, pentru ca e un aer proaspat, o uimire si o bucurie fata de lumea frumoasa pe care o creem, detalii pe care le mai uit uneori, grabita sa rezolv punctual problemele revistei.

Munca de internship din saptamina asta a avut si ceva lucruri spectaculoase (un interviu simpa si o negociere pentru cover), dar si ceva lucruri nashpa.
Iata cum se vede din partea Elenei saptamina nr 3:)

*
Ghiocelul a venit cu „dureri de cap”, hapciuri, ploaie, dar şi cu teme pentru mine. Pot spune că am început să învaţ mai în detaliu despre structura lunară a unei reviste şi acum, că am văzut ultima săptămână înainte de trimis la print, să vedem si începutul…

Prima mea temă are legătură cu un market research – să analizez structura mai multor reviste, atât de la noi, cât si din alte ţări. O zi de luni structurată, am primit şi un program pentru săptămâna asta, dar şi cam ce o să se întâmple de-a lungul următoarei săptămâni, nu pot decât să mă bucur de ce va urma.

Ce a urmat a fost mai mult decât drăguţ, am asistat la un interviu primăvăratic, dar nu lipsit de consistenţă, ca un boboc de floare ce s-a dezvoltat în câteva ore. Interviurile sunt o parte plăcută a acestui job, cred eu, contează foarte mult şi felul în care îl dirijează un jurnalist cu experienţă, ca informaţia să curgă de la sine. Acum că am văzut cum a decurs unul, nu-mi rămâne decât sa aştept varianta finală. Am asistat şi la un mic shooting şi am primit a doua temă la care toată lumea a avut glume „încurajatoare” – transcrierea unui interviu (and here I go again on my own). S-ar putea să-mi revizui ideea cu „interviurile sunt o parte plăcută” după această experienţă. (glumesc)

Negocierile pentru inserturile din numerele viitoare au decurs destul de bine, iar mini-brainstormingul de idei pentru un „bonus” a fost mult mai productiv ca aparenta revenire a iernii. (cred că ar trebui să încetez cu aceste comparaţii)

Săptămâna s-a încheiat cu o discuţie despre tema de la început, am definitivat termenii de front of the book, core si back of the book. Am făcut ochii mari la mai multe detalii despre revistele glossy şi piaţa românească, pe care nu cred că le-aş fi aflat prea curând din alte „surse” şi care în acelaşi timp mă vor face să văd şi să citesc o revistă complet diferit de acum înainte.

Pe final de a treia săptămână sunt măndră să mă prezint „Elena – internul” şi că am început să dau si eu direcţii către biroul redacţiei: „urcaţi, la dreapta şi mergeţi drept înainte”.

Elena Mihaila, 6 martie 2010

aici jurnalele din saptamina nr 1 si saptamina nr 2

0
1415
internship tabu
15 years ago

Elena Mihaila – internship la Tabu- sapt 2

Saptamina asta eu am fost plecata din tara mai mult de jumatate. Elena Mihaila – intern-ul de la Tabu – a avut insa treaba de research pentru dosarul tabu de aprilie. iata cum s-a vazut saptamina dinspre partea ei

A doua săptămână a fost mai lejeră, dar asta nu înseamnă că nu am învăţat nimic. Pot spune că de acum lucrurile vin treptat, perfect cât să le pot asimila mai bine, ca mai apoi să le pot implementa*.

Primul lucru de care mi-am adus aminte săptămâna aceasta este că mereu mi-au plăcut stadiile de predocumentare, respectiv documentare. Acestea sunt momentele când învăţ cel mai repede despre un anumit subiect.

Să întocmeşti o listă care până acum trebuia să existe peste tot în „universul virtual” (într-o ţară membră U.E.), dar nici urmă de ea, nu este deloc uşor. Asta se întamplă pentru că din păcate multe informaţii se contrazic. Scrii ceva, dai peste o informaţie complet opusă, ştergi şi o iei de la capăt. Frustrat, realizezi că tot mai uşor este să primeşti o informaţie stocată mai simplu, dar corectă, de la un om.

Săptămâna aceasta lecţia cea mai importantă pe care am invaţat-o: Este absolut necesar să cunoşti lumea potrivită. Ca viitor jurnalist trebuie să-mi sădesc cunoştinţe în toate domeniile posibile, chiar şi în cele mai ciudate, nu se ştie niciodată când voi avea nevoie de ele.

Zilele trecute eu şi Internetul ne-am ajutat, dar ne-am şi dezamăgit. Îl las să se hrănească în continuare cu publicitate, publicitate, publicitate. Că doar publicitatea este „arta de a crea minciuni din semi-adevăruri”.

Elena Mihaila, 28 feb 2010

aici jurnalul primei saptamini de internship

0
1516
internship tabu
15 years ago

Jurnalul Elenei Mihaila – internship la Tabu – sapt 1

Elena Mihaila, cea care face un internship la Tabu in postul de asistent al redactorului sef, a trecut de prima ei saptamina: cea de acomodare.

iata cum s-a vzt aceasta saptamina din perspectiva ei

Am căutat strada respectivă pe hartă, am strâns din dinţi în trafic, locul de parcare a venit mai greu şi, făcându-mi curaj, am păşit în curtea redacţiei. Timid am întrebat mai exact pe unde se ajunge la birouri. „Urci scările, apoi dreapta şi drept înainte”. A sunat uşor. Am urmat îndrumările, am intrat în prima încăpere, nimeni…Bun până aici. Recapitulez, mă uit în stânga sus pe scări, în dreapta şi continui „drept înainte”. Apăs pe clanţă, „Bună ziua, sunt Elena, internul.” Şi de aici…

agitaţie, oameni vorbind, telefoane, computere, colaboratori, vicii, mouse, jucării, 5 minute de linişte când doar sunetul tastelor şi ploaia de afară se mai auzeau, nume nereţinute, planuri, printuri, corectări si „vreau acasă” – uri.

Aşa pot rezuma prima mea zi. Mă simţeam ca un caţeluş care este fascinat de tot ceea ce vede şi nu ştie mai exact încotro să se îndrepte prima dată.

Următoarea zi, la fel de timid, am asistat la o joacă de oameni mari. „Joaca” de-a brainstorming-ul de idei pentru numerele viitoare mi s-a parut ca o partidă de tenis. Cineva lansează o idee care este preluată mai departe de altcineva şi tot aşa. Pot aplica această comparaţie şi la mine; aflându-mă în exterior, privirea mea fugea la fiecare în parte de fiecare dată când se lansa o idee nouă.

Încep să asociez din ce în ce mai bine numele fiecărui membru al echipei cu figura sa, dar în special cu ceea ce face, acomodându-mă şi cu termenii de specialitate. Sunt mândră când ţin minte un nume nou, pentru că nu-mi este deloc uşor să o fac, fapt cam trist pentru un viitor jurnalist.

Treptat încerc să las emoţiile în colţul lor şi să profit să invaţ cât mai multe lucruri. Am văzut cum se transformă un text până la varianta finală, cum este nevoie de mai multe perechi de ochi pentru a verifica un text şi a-l corecta. Am observat răbdarea cu care se editează pozele şi cu care se paginează articolele. Am avut posibilitatea de a lua parte la susţinerea unui proiect viitor din a cărui dezvoltare am multe trucuri de invăţat. Pe de altă parte încep să înţeleg din ce în ce mai bine relaţia Echipă vs. Idei vs. Costuri vs. Oameni, care implică destul de multe compromisuri.

Toate acestea pe „fast forward”. Aştept cu nerăbdare să descopăr ce surprize sunt în planul saptamânii următoare.

Elena Mihăilă

2
2202

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!