Category : jurnalism

making of Inapoi la Kabul, in numele fratelui ucis

cum a promis, ana maria onisei a scris un making of de la story-ul pe care l-a publicat in Adevarul in urma cu o saptamina.

povestea unui militar ucis in afganistan, al carui frate se intoarce pe front pentru ca e singura cale pe care a gasit-o ca sa dealuiasca cu durerea, Inapoi la Kabul, in numele fratelui ucis

story-ul asta a insemnat f f mult pentru ana. a fost mai mult decit hotarita sa-l scrie si a avut o vointa incredibila sa caute calea cea mai buna, cea mai puternica pentru a exprima ce-i transmisesera oamenii pe care-i intervievase.

a scris stringind din dinti, zi si noapte, impingindu-se pe sine dincolo de limitele pe care si le stia: de oboseala, de tehnica de scris, de concentrare.
si-a fost atit de mult implicata in textul asta, incit inca nu “l-a parasit”. inca mai e copilul ei pe care poate sa-l ingrijeasca, sa-i puna hainutele cele mai frumoase ca sa-l admire lumea si sa-l inteleaga.

in prietenia noastra, story-ul asta a insemnat o etapa noua. cea pe care acum o numim rinzind “te-am dat afara din casa, fara sa te superi”.

as mai adauga, pt ca numele meu e prezent in acest making of, ca ana a stat la primire – plasa de siguranta cum o numim noi – pentru ultimele 2 story-uri scrise de mine: cel despre Vlad Ivanov si cel despre Costin Giurgea. asa ca prietenia noastra, in sectiunea editoriala, a trecut prin multe:)

detalii despre cum a scris povestea, inclusiv despre datul afara din casa :), in making of-ul de aici.

801

despre soldatii romani altfel decit drept “capsunari cu arme”

urasc stirile si reportajele in care soldatii romani din irak sau afganistan sunt “mercenari”.
a merge pe front nu inseamna doar “a face bani cu arma”.
inseamna sa stii ca viata ta depinde de colegii tai, cum si viata lor depinde de reflexele/atentia/pregatirea ta.
inseamna sa te lupti cu mintea ta ca sa mergi mai departe cind stii ca trupul nu mai poate.
inseamna sa stringi din dinti in fata mortii.
inseamna sa omori ca sa nu fi omorit si sa inveti sa mai poti sa dormi dupa aia.

sunt atit de multe nuante in “a merge pe front” incit ma scoate din minti superficialitatea noastra de a ne considera eroii (cei care mor pe front in misiunile statului nostru) mercenari. avem un dar teribil de a distruge orice, inclusiv momentele care ne-ar putea face sa devenim patrioti.

ana maria onisei a recuperat din onoarea jurnalistilor cu un articol, In numele fratelui, despre un maior mort in afganistan si fratele lui care a plecat astazi din nou pe front.
secventa mea preferata este:

Paisprezece maşini cu afgani aşteptau, în linie, să treacă. Militarii ­şi-au dat OK-ul, drumul era curat, civilii au trecut. Ghiurcă i-a cerut lui Unguraş, prin staţie, să lase maşina lor prima. Maiorul a refuzat, s-a urcat şi a pornit primul, ca să-şi protejeze militarii. Platforma din metal a zdrăngănit sub roţile de la Humvee.

Din maşina din spate, Ghiurcă a auzit o bubuitură, a văzut un smoc de flăcări, fum negru, dens. A chemat prin staţie. „Recepţie? Maşina 1 sunt maşina 2. Recepţie? Răspunde dacă mă auzi!”

Ghiurcă s-a dat jos. Maşina comandantului era răsturnată. Unul dintre militari venea spre el, plin de sânge. S-a gândit: „E bine, au scăpat”. Alţi trei militari erau răniţi. I-a trimis la ultima maşină din patrulă, la primul-ajutor. Talibanii detonaseră o bombă artizanală – kilograme de explozibil, ascunse în pod.

In numele fratelui, Ana Maria Onisei, Adevarul

intregul articol il gasiti aici, a aparut astazi in adevarul, si reprezinta munca anei de aproape 3 saptamini, dintre care una de scris intens. cu strins din dinti, cu drafturi multe, cu ginduri despre cum sa spuna cit mai multe in cit mai putine semne. 8 ore / zi, uneori si noaptea.

ana a promis ca face si un making of de la acest articol tocmai pentru a intelege cam cum se ajunge la asemenea informatii si cit de mult reporting e in spatele celor 10.000 de semne pe care le are textul.

815

making of Povestea unui succes – Costin Giurgea

pe costin giurgea l-am vazut prima data la tv si mi-am spus ca e de urmarit pentru ca are o minte brici si un fel ferm de a pune lucrurile la punct.

dupa o vreme l-am birfit cu seful lui, publiserul Top Gear, Serban Barbato remarcind inca o data cit e de talentat.
acum 4 luni cind am aflat ca el a fost in spatele aducerii britanicilor de la emisiunea tv Top Gear in Romania, am anuntat la pravalia lui, TG, ca vreau sa scriu despre el.

teoretic era un subiect pentru o revista de barbati; un tinar de succes care si-a implinit un vis barbatesc. dar cum lucreaza la o revista pentru barbati, concurenta nu l-a privit drept subiect. spre bucuria mea, pentru ca intilnirea cu el a fost o placere, iar povestea rezultata e foarte pentru femei:)

dupa ce l-am cunoscut mi-a placut si mai mult. cred si mai tare ca va face f mare cariera in industria asta.

pentru pasionatii de jurnalism si scrieri complicate:) am postat aici un making of detaliat despre cum am scris story-ul, ce research am facut, de ce am ales structura in reverse si, desigur, ce regret ca nu mi-a iesit.

articolul povestea unui succes poate fi citit aici

1522

10 motive pentru care interviul e ca sexul

O perspectiva, sper amuzanta, despre interactiunea intervievat vs cel care face interviul in meseria asta simpatica de jurnalist. Din aceeasi serie Interviu. Labirint.

1. Daca e bine facut, dureaza mult fara sa simti cind trece timpul, intilnirea e intensa si ambele parti sunt multumite.

2. Necesita o pregatire pentru confortul personal. Nu e cu epilat, dushat, parfumat, ci cu research – cu google, reporting si/sau biblioteca. Dar efectele sunt aceleasi: te simti mai bine in pielea ta si scad sansele de ratare.

3. Iti folosesti toate cele 5 simturi. Orice reactie e importanta, orice informatie nerostita dar prezenta pe chipul, hainele, in preajma intervievatului, are multa putere. Si-ti arata daca poti sa mergi mai departe.

4. Esti atent la limbajul trupului. Al intervievatului, ca sa stii daca ai pus prea multa presiune. Al tau, ca sa transmiti confort si sa-l faci pe cel din fata ta sa se simta bine.

5. Ai grija sa existe un preludiu bun. Vorbesti, explici, informezi, seduci . Il dezbraci usor de hainele neincrederii. Apoi deschizi reportofonul.

6. Pentru ca un interviu sa iasa bine trebuie sa stii ca: nu e vorba despre tine ca reporter, nu te da drept exemplu, lasa-l pe celalalt sa se simta bine si sa se desfasoare. Nu e asta minunatia si-ntr-o partida de sex?

7. Incerci sa-ti sincronizezi miscarile si gindurile cu intervievatul. Dai si primesti: atentie, informatii, complicitate, (ne)incredere. E un dans acolo: intrebare, raspuns/ocolire de raspuns, o noua intrebare.

8. Intr-un interviu bun iti permiti sa-i spui intervievatului ca informatia pe care ti-o ofera nu te satisface, ca vrei mai mult. Dar pentru asta trebuie sa fi construit intimitatea si complicitatea bazata pe increderea ca rezultatul final va fi bun pentru amindoi. Ca sa merite efortul.

9. Esti trup si suflet cu ceea ce se intimpla. Concentrarea e maxima; timpul s-a oprit in loc; nu mai exista decit intervievatul si cel care intervieveaza. Esti acolo sa-l asculti, sa fii una cu el, pentru ca el sa-ti dea totul. Despre informatii vorbesc, desigur.

10. Nu te imbraci si pleci imediat dupa ce ti-ai terminat treaba. Intotdeauna mai conversezi un pic, mai lasi loc de un nou telefon. S-ar putea sa mai ai nevoie de alte info si sa vrei sa te intorci. Asa ca te asiguri de un postludiu frumos.

Bonus (recomandare) Fa-i un mic cadou intervievatului cind a aparut materialul ca sa-i multumesti ca ti-a acordat din timpul si din viata lui. Ca ti-a oferit privilegiul de a te lasa sa intri in mintea lui. Astfel, ca in orice relatie, va pastra o amintire frumoasa, personalizata despre intilnirea voastra.

Eu le daruiesc intotdeauna celor carora le-am ocupat mult timp, pt o serie de interviuri – necesare unui story lung sau unui profil – o carte sau un film, tintit pe personalitatea lor.

P.S. sunt foarte curioasa citi barbati imi vor mai refuza de acum incolo interviurile:)

S de la Sansa in Esquire

prietena si colega mea, ana onisei, a scris pt esquire un story despre o familie de rromi care merge la scoala la 40, 20, respectiv 7 ani. toata familia, toti in clasele primare.

pina sa scrie ea articolul asta nu mi-am pus niciodata cu adevarat problema “ce inseamna discriminare pentru rromi?”. acum cred ca rromi nostri de astazi sunt un fel de negrii americanilor de acum 30-40 de ani. nu sariti in sus la gindul urmator, chiar cred ca e viabil: vom avea nevoie de un presedinte rrom ca sa ne dam seama ca si ei sunt ca si noi.

iata unul dintre cele mai emotionante fragmente din textul Anei, care contine pe la mijloc, un extraordinar monolog al personajului principal, anton, 40 de ani.

*
M-am născut ţigan. Câteodată e şi bine, câteodată e şi rău. Aş vrea şi să nu fiu, dar până la urmă îmi place. De fapt, problema e că sunt momente în viaţă care te fac să spui: Băi, de ce m-am născut ţigan? Ai multe uşi închise. Indiferent, oriunde. Se uită lumea aiurea la tine. La angajat. Sau în maxi taxi, că îţi e şi ruşine. Oameni serioşi, se vede pe ei ca au învăţat carte. Şi la un moment dat iţi fac o impresie că-s tâmpiţi. Îi zic copilului: Stai cuminte, ca acuma te dau la ţigani! Parcă eu aş fi sperietoarea copilului lor.
(…)
Poate că generaţia asta de tineri n-or să mai fie “ţigani”. Şi n-o să mai fie nici o ură din asta rasială. Le-am spus copiilor: Măcar şcoală să aveţi! Că cu 8 clase nu te angajează nici la salubritate. Nu v-aţi săturat să strigaţi pe strada “Gunoiul”?
Aşa că mi-am zis că nu se mai poate fără carte. Pentru prima zi de şcoală, ne-am pregătit cu caiete de la nepotu-meu, că el avea mai multe. I le-am pus după înapoi. Mi-a fost şi ruşine. Să stai cu nişte copilaşi… Bine, ca şi ei erau ca mine, doar ca ori n-ascultaseră de părinţi, ori au stat pe acasă şi nu terminaseră şcoala. Dar eu eram cel mai cu părul alb din clasă. Doar că nu ştiam că o să fiu cu copiii mei în aceeaşi clasă. M-am trezit cu nora-mea în bancă. Ce era sa fac? Râdeau şi doamnele profesoare că mai rămâne s-o aducem şi pe bunica la şcoală.
Cartea s-a simţit. Şi la serviciu, şi în lume. La magazine: e ceva să întrebi doamna “Când aveţi program?”, iar când ea îţi raspunde “Uite programul, nu-l vezi pe uşă?”, tu să poţi să-l citeşti.
Adevărul e că ruşinea îţi trece repede. Dacă te ia de la stomac foamea, nu te mai gândeşti la ruşine. Doar nu cer nimic, m-am dus să pot să învăţ ceva. Şi acum am spus la toţi, şi la serviciu, că suntem la şcoală. Asta aş şi încerca: să fie un exemplu familia mea.

ana maria onisei, esquire, ian feb 2010

1109

interviu: labirintul.

Cind faci un interviu, oricit s-ar baricada intervievatul, intri in mintea lui.

Intrebi una, alta – de cele mai multe ori, te-ai intilnit de 2-3 ori cu omul respectiv si-l intrebi lucruri la care n-ai raspunde nici tu in fata celui mai bun prieten.

Din nenumarate motive (vrea sa i se stie povestea, vrea sa fie cunoscut, vrea sa fie onest cu tine si cu publicul lui, iti/isi respecta munca, te place etc) iti raspunde si deschide usa creierului lui.

Si intri in labirint. Oricit te-ai concentra, oricit te-ai pregatit inainte, nu ai de unde sa stii ce se afla pe culoarele din fata ta. Seduci, dansezi tangoul intrebarilor si o iei aiurea pe drumurile care ies in fata ta. Te distrezi.

Si cind ajungi acasa, asculti inregistrarea, iti dai seama pe unde ai fost si te sperii. Vezi ca ai ratat niste usi, vezi ca ai deschis altele care duceau in camere inchise.

Dar cel mai ciudat e ca simti ca trebuie sa te reintorci in labirint, doar cu puterea mintii tale, si sa te uiti la toate culoarele prin care ai trecut, sa vezi daca nu era cumva scrijelit ceva pe vreun perete. Si e nevoie de o mare putere de concentrare ca sa faci asta.

*
Abia apoi te intrebi: daca m-a lasat sa intru aici, n-ar trebui sa fiu atenta cum inchid usa cind ies?!

*

De azi trebuie sa muncesc citeva ore pe zi. Azi ar trebui sa transcriu un interviu si sa incep sa navighez prin labirint. Inca n-am energia pentru asta si, in timp ce ma mai delectez cu mincaruri italiene, am crezut ca-mi fac curaj scriind asta. Nu sunt sigura ca a mers:)

1374

moartea unui ziar

miine colegii de la cotidianul vor lucra pentru ultimul numar al ziarului.

se intimpla sa-i stiu si sa-i apreciez foarte tare pe unii dintre cei care au scris de-a lungul anilor la acest ziar, se intimpla sa-l stiu pe cel care l-a creat (Calin Husar) si se intimpla sa-l fi respectat pe cel care a vrut ca el sa existe pe piata (Ion Ratiu).

de dragul numelor pe care tocmai le-am scris mai sus, o idee pentru ziarul de miercuri.

via Radu Cosasu din primul volum de opere (“maimute personale/povesti pentru a-mi imblinzi iubita/ alti doi ani pe un bloc de gheata”)

30 august 1974

la 30 august 1974, in orasul Paris s-a petrecut ceva
de groaza si minune: a murit un ziar.
Cind oamenii mor, ziarele publica ferpare,
lumea se intristeaza,
toata lumea citeste ferpare.
Cind ziarele mor, oamenii nu se duc la cimitir,
nu se duc la florarii pentru coroane, nu se roaga,
nu se imbraca in doliu, nu redacteaza ferpare, in general
nu se prea plinge, citiva urla, da, de furie si durere,
cerind razbunare, ca acest director al ziarului mort:
Combat a fost unul dintre ziarele capabile
sa emotioneze, capabile de nebunie,
Combat trebuie razbunat”,
dar cei mai mult isi vad mai departe de
jurnalele lor intime, ignorind legatura dintre jurnalul intim
si cel de la chiosc, numai ca in ziua de 30 august 1974,
ultimul numar al ziarului Combat, nr 9376,
ziar dupa care si eu alergam prin Bucuresti,
(fiindca era ziarul inventat de Camus,
rasucit intre revolta si rezistenta,
si inima-i statea ca stinga ca la orice om normal,
si formatul sau de foaie clandestina si paupera
se potrivea de minune in buzunarele mele
intre Miroir Spirit si Lettres francaises)
si-a inventat la moartea sa
o formula de ferpar fara precedent,
pe prima pagina un singur titlu:
“Tacere, ne scufundam!”,
iar in interiorul ziarului, patru pagini albe,
ferparul alb,
alb ca versurile in care incerc disperat sa string proza lumii,
alb ca neputinta mea,
ca fata-mi nevrotica la auzul mortii lui Combat,
alb ca desertul dezgustat de strigatele omului,
intr-atit de alb si tragic, de mut,
incit tirajul cotidian si mizerabil de 30.000 de exemplare
s-a epuizat in citeva ore, succes de groaza si minune,
ceea ce a facut o necesara tiparirea unui tiraj suplimentar,
de inca 40.000 de exemplare, vinzatorii de ziare parizieni,
uimiti, afirmind ca niciodata Combat n-a fost atit de
cerut ca azi la ultimul sau numar, in ziua disparitiei.
Citi oameni vor sti sa moara ca ziarul acesta,
lasindu-ne o ultima zi luminata
de un soare sublim, strecurat in luminisul batrin
al sarcasmului?

1094

Ce nu stie Vlad Ivanov – making of

In numarul de decembrie al revistei tabu se afla un articol la care eu tin foarte mult, este despre unul dintre cei pe care ii consider cei mai mari actori romani din toate timpurile si se numeste “Ce nu stie Vlad Ivanov?”.

Acest articol a batut orice record personal de pregatire/ documentare/ reporting: de la momentul in care m-am hotarit ca voi scrie un profil Vlad Ivanov si pina la publicare au trecut 3 ani.

Data fiind amploarea documentarii m-am hotarit sa scriu despre o parte din culisele reportingului pentru acest articol pentru ca s-ar putea sa fie util celor care vor sa faca meseria asta. Povestesc si regretele /greselile legate de acest text. Cele de care sunt constienta, desigur:)

Making of-ul reportingului e lung (dar nu descrie cei 3 ani, stati fara grija) si e, mai ales, pentru cei care sunt pasionati de jurnalism. Cu el inchid un folder generos din calculatorul meu care a stocat zeci de fotografii, articole, interviuri, referinte din presa straina pt ca… “nu se stie niciodata daca o sa vreau sa descriu o anume haina, sa am tot ce-mi trebuie”:)

Imi doream foarte mult sa –l descriu intr-un portret amplu pe Vlad Ivanov pentru ca jurnalistii romani nu au facut-o inca, desi merita cu virf si indesat.
Nu stiu cit de bine mi-a iesit, dar stiu am asezat o baza sanatoasa pentru profilurile pe care le vor scrie urmatorii jurnalisti despre el. Si m-am inscris de pe acum pe lista pentru un nou articol despre Vlad Ivanov pentru cind va fi nominalizat la unul din premiile mari internationale de actorie.
Cu salturile exponentiale cu care avanseaza cariera lui, cred ca ne revedem curind:)
*
Textul din revista e cadoul pe care mi l-am facut mie de Craciun. Tot ce tine de el e cam ca definitia minunii “ o intimplare cu un timing perfect”.

*
Articolul Ce nu stie Vlad Ivanov, il puteti citi aici.
Making of-ul despre reportingul acestui articol poate fi gasit aici.

382

cum l-am intervievat pe zoso:)

simbata trecuta vali petcu (zoso) facea un interviu cu presedintele tarii. pe la prinz, cind a postat interviul era un iures pe twitter & facebook, cum n-am mai vazut de multa vreme.

era bucuria “uite ma ca unul de-al nostru a ajuns la presedinte”, asta in contextul in care cei care au succes pe net nu sunt intotdeauna recunoscuti la acelasi nivel si in afara web-ului.

bucuria de simbata trecuta de la prinz, m-a facut sa-l rog pe zoso sa -mi povesteasca filmul acelei zile. pas cu pas, ce a facut in orele in care a devenit bloggerul care l-a intervievat pe presedinte.

*
a fost funny sa-l intervievez pe zoso. n-am avut timp sa ne vedem fata in fata pentru ca eu plecam din tara, asa ca ne-am conversat la telefon.

nu ne cunoastem personal si, si acum ma intreb cum naiba nu s-a enervat la intrebarile mele ciudate.
a intrebat o singura data: dar ce intrebari sunt astea? l-am rugat sa aiba incredere, ca ma ajuta orice detaliu si sa-mi raspunda.

(sapam in detaliu despre cum erau asezate obiectele in camera de interviu si intrebam distanta intre obiecte si alte mascari. nu stiam ce voi folosi cind am sa scriu si orice detaliu conta. camera respectiva mi-a dat multe batai de cap – am mai intrebat inca 3 persoane si am vazut fotografii si o alta inregistrare – si in cele din urma n-am folosit decit o mica descriere care sa-i amplaseze pe cei doi in spatiu)

la sfirsit obtinusem o multime de detalii (unele n-au mai intrat din considerente de lungime a articolului), dar ramasesem cu ideea pe care o aveam cind le-am rugat sa facem acest mini story.

in spatele lucrurilor mari e multa simplitate.

textul se numeste filmul unui interviu care face istorie a aparut astazi in Jurnalul National.

fragmentul meu preferat este acesta

În cele 30 de minute de interviu s-a întors la foaia pe care-şi notase ce vor discuta de 21 de ori; cel mai des doar ca să pună cu pixul un punct pe hârtie. De sprijin.
Băsescu l-a impresionat, i-a părut mai puternic şi mai decis decât în fotografii sau pe ecranele tv. Se gândise cum e în realitate un om care ţine în mână 20 de milioane de oameni. Asta îl fascinează: puterea de a şti să administrezi mulţimile. De asta a şi vrut interviul.

*
mai sunt citeva trucuri in text la care tin: numele Basescu nu este rostit pina la intilnirea fata in fata, pentru ca – pt mine – nu era important cu ce presedinte a fct interviul, ci ca a ajuns sa faca interviu cu Presedintele.

numele pe care l-am folosit pentru “vedeta filmului zilei” e Vali Petcu, nu zoso cum il stie netul, pentru ca imi doream sa se simta ca totul e din perspectiva lui, de cetatean obisnuit. dincolo de net or loc de munca. un om oarecare.

*
in timp ce scriam mi-am dat seama de ce celalalt interviu pe care l-a acordat presedintele uni blogger (cam cu 2 saptamini inaintea celui facut de zoso) n-a facut la fel de multe valuri. nu e vorba de traficul pe care-l are bleen.ro , e vorba despre a te recunoaste lider/exemplu un grup cit mai mare de oameni, ca sa se identifice cu tine.

ok, enjoy articolul, are o morala frumoasa.
& multzam zoso again ca ai raspuns la toate intrebarile acelea ciudate

1235

marian dragulescu

stiu jurnalisti care l-au dat cu capul de toti peretii, pe buna dreptate, cind si-a batut sotia; care au dat stiri si-au facut emisiuni cu declaratiile fostei sotii despre pasiunea lui dragulescu pentru filme porno.

acum l-am vazut la tv, cu doua medalii de aur la campionatul mondial, si i-am simtit multumirea de dincolo de zimbetul victorios. “v-am aratat ce stiu”

si ma mai lovesc inca o data de intrebarile care ma chinuie in meseria asta: ce spui despre oamenii speciali? cu ce masura ii judeci? ce faci cind se intoarce roata si ei iti arata ca drumul lor, sinusoidal si mult diferit de cel standard, e cel al unui succes care te bucura pe tine? care te face sa fii mindru?

*
sunt sigura ca si jurnalistii care s-au hranit cu sinceritate din necazurile lui marian dragulescu, se bucura acum de victoria lui.
dar tare as vrea sa stiu ce e dincolo de zimbetul ala mindru “v-am aratat eu voua”

1517

a murit cel care ii scria discursurile lui Nixon, William Safire

Safire “rules for writers”:
Remember to never split an infinitive.
Take the bull by the hand and avoid mixing metaphors.
Proofread carefully to see if you words out. Avoid cliches like the plague.
And don’t overuse exclamation marks!!

ROBERT D. McFADDEN in necrologul din New York Times. inca o super lectie despre cum sa (de)scrii viata unui om in citeva mii de semne, fara sa fii patetic, fara sa exagerezi. si cu o umbra de zimbet la sfirsit

654

webstock 09: +/ – si ce-as vrea sa vad data viitoare

e pentru prima data cind ma duc la o conferinta/intilnire a oamenilor strins legati de industria web-ului din romania, asa ca iata-ma cu un bilant personal.

Ce mi-a placut:

– organizarea. Arata ca la orice conferinta mare la care am fost pe afara. Brici.

– Cristian Manafu. Care – surprinzator pentru mine (habar n-am cum reusesti) – are timp de o vorba buna cu toata lumea, de o mica discutie, o mica atentie. Gazda perfecta. Si mai e un mister pt mine cum reuseste sa adune atit de multa lume la evenimentele sale, care- teoretic- sunt nishate.

– faptul ca erau si multe femei in sala, nu doar barbati.

– prezentarea lui Bob Rapp. Se simtea relaxarea unui om care stie sa vorbeasca in public, pentru asemenea conferinte. A avut substanta si finete in informatii.

– prezentarea lui Stefan Tanase. Calda. Concisa. Si fara nicio fitza. (era despre pericolele virusilor si, desi nu credeam ca ma va interesa subiectul si nici ca-l voi intelege, l-am urmarit cap coada cu maxima atentie)

Ce nu mi-a placut:

– ca n-au venit colegii mei de la alte publicatii. Vorba lui Dragos Bucurenci, tovarasul meu de suferinta, alaturi de Cristi Lupsa, la webstock09: “e bine sa stii si ce fac dusmanii”, iar despre net ne vaitam deja ca ne e dusman:)

– ca n-au fost in sala top management de companii ca sa vada cum e si ce face noua generatie de… ce o fi ea, generatia asta.

– ca oamenii de net n-au cohones. M-a socat tupeul lor on line (pe un perete erau afisate mesajele pe twitter pe care le trimiteau cei din sala) si lasitatea la prezenta fata in fata. Pe perete erau remarci de genul “sa-i spuna cineva lu nenea ala ca…” si urma ceva cu mult tupeu. De ce nu s-a ridicat semnatarul mesajului sa-i spuna direct? “Nenea” fiind vorbitor la conferinta si avind sesiune de intrebari, comentarii si raspunsuri

– prezentarea Bogdanei Butnar. Ar fi trebuit sa fie despre spatiul privat in spatiul public digital aka retelele sociale. A fost un bullshit cu mesaje amestecate cind pentru utilizatori de retele, cind pentru posibilii beneficiari (desi nu prea erau in sala), cu asumari de fapte si idei. Fapte din experienta personala generalizate la rang de comportament de consumator; idei ale altora, cu sursa “uitata”. E prima data cind am vazut-o pe Bogdana, dar prezentarea ei mi-a spus f f multe despre caracterul si personalitatea ei. Ii trimit cadou un set de pahare de vin. Rosu. O sa o ajute, sunt sigura.

Ce mi-ar placea sa vad data viitoare, daca ma mai invita domn Manafu (multzumesc inca o data de invitatie):

– o prezentare despre contentul on line/ informatiile care sunt livrate on line.
Sper sa-i ajute pe bloggeri sa depaseasca incestul media pe care-l practica acum (comenteaza informatia aflata de la altul, care a aflat-o de la altul, care a aflat-o….. fara a incerca sa duca stirea mai departe cu un telefon la o noua sursa/ un nou unghi de abordare etc. Rezultatul se vede in mutantii de pe bloguri, ca la telefonul fara fir din copilarie)

*
Ca sa intelegeti ideea de incest media, daca sunteti bloggeri, ginditi-va si raspundeti la urmatoarele intrebari:

– Cind ati dat ultima data un telefon ca sa aflati niste informatii in plus pentru o stire pe care ati preluat-o de undeva?

– Cind ati fost preluati ca sursa de stire ultima data?

Toate blogurile mari din Romania sunt (si) surse de noi stiri. Cind scrieti, ginditi-va si la asta.

*
webstock este un eveniment anual, ajuns al editia a II-a, cu conferinte si workshop-uri dedicate blogging-ului si fenomenului web. detalii pe site-ul webstock

pe cine mai iubesc zilele astea

ieri l-am iubit f tare pe vlad mixich pentru proiectul lui “a venit urita”. oameni de toate felurile povestesc in toate felurile despre depresie. f fin jurnalistic si, ceea ce e cu adevarat spectaculos, gindit special multimedia. e o speranta deci ca se vor face si la noi lucru de exceptie on line.
a venit urita

stiu ca vlad s-a “chinuit” emotional cu proiectul acesta, dar a meritat fiecare secunda de chin.

*
azi l-am iubit pe dobro.
voi il stiti drept macho-ul de la radio. eu il stiu drept omul care ma ajuta de cite ori dau telefon, chiar daca se trezeste din somn pentru asta.
si-l mai stiu drept cel care s-a emotionat la niste filme la care si eu am plins. si-l mai stiu… (ma rog, sa raminem aici:) )

ieri l-am trezit din somn si l-am rugat sa-l ajute pe iulian si pe prietenii lui de la pasi catre viata, a zis da pe loc, iar astazi i-a ajutat, ba chiar i-a si incurajat in proiectul lor.
i-am trimis un sms cu “love u”:)

585

10 lucruri de stiut cind vrei job la o revista

e criza si foarte multa lume cauta de lucru. astazi am primit 7 propuneri de colaborari. numai una a respectat mai mult de jumatate din regulile de mai jos.

e motivul pentru care am scris 10 lucruri de stiut cind vrei job la o revista

*
1. Nu trimite acelasi mail la mai multe publicatii simultan.
Oricit de mare ar fi dorinta ta de a scrie la o revista, scrie cite un mail fiecareia in parte. Nu e nicio placere sa vedem ca ti se pare ca esti potrivit(a) si pentru Tabu si pentru Top Gear si pentru FHM. Noi credem ca scriitorii nostri sunt diferiti, pentru ca publicul e diferit. Chiar daca ne inselam, intretine-ne iluzia si fii politicos(a). Un mail pt fiecare revista.

2. Scrie ceva coerent in corpul mailului dupa schema: despre tine, despre mine, despre noi 2.
Adica arata-ne cine esti si ce ai facut, daca ne-ai convins ne vom uita si pe CV. Da-ne un semn ca stii cui ai scris, ce revista/publicatie e cea la care ai aplicat si arata-ne de ce crezi ca te potrivesti cu ceea ce facem noi. Tine minte, noi credem ca tot ceea ce facem noi e unic, special, diferit de orice ar face concurenta.

3. Descrie-te concis si intr-un mod unic.
Noi gindim asa: te cunosti de cind te-ai nascut; ai petrecut cel mai mult timp cu tine.Daca nu te poti prezenta pe tine intr-un mod atractiv in cit mai putine semne, cum o sa poti sa descrii cititorilor nostri un subiect cu care vei petrece doar citeva ore?

4. Nu ne oferi drept subiect Jurnalul/blogul tau, in serializare, pe cit mai multe numere de revista.
Jurnalismul de opinie e o sectiune speciala care ocupa putin spatiu in orice revista. Daca opiniile/ blogul tau ar fi fost de succes, am fi aflat deja de tine si te-am fi solicitat noi. Aminteste-ti ca tu ne-ai cautat si ca probabil concurezi pe jurnalismul de opinie cu niste jurnalisti pe care deja i-am contactat noi, pe care ii publicam.

5. Propune-ne un subiect – unic, special, nou – care sa se potriveasca cu revista.
Fii cit mai specific(a), da un caz particular si spune-ne de ce crezi ca s-ar potrivi pentru noi. Si mai ales in ce sectiune a revistei. Nu te da pe tine exemplu, e foarte greu jurnalismul la persoana I si o sa ne incruntam daca vrei sa scrii despre tine. Ti-am explicat la punctul 4 de ce. Citeste cum se face un pitch pentru un subiect pe site-urile de specialitate si invata de acolo sa ne prezinti subiectul, concis, simplu, cu unghiul din care vrei sa abordezi lucrurile, ca sa ne convingi ca stii despre ce vrei sa scrii.

6. Nu ne trimite un subiect dinainte scris.
E mai greu sa luam de la capat munca pe un subiect ca sa-l facem specific publicatiei noastre, daca tu l-ai scris deja si ai o idée exacta despre cum e varianta lui finala. Propune subiectul in 3 paragrafe si, daca e de interes pentru revista, vei discuta cu un editor inainte de a trece la reporting/scris.

7. Nu te gindi ca revista o sa-ti fure subiectul.
Asta e o scuza valabila pentru lenesii care nu vor sa aplice profesionist. Daca aplici la un job pentru o publicatie mare, aceasta o sa-ti respecte munca si n-o sa-ti fure subiectul.

8. Nu renunta daca ai primit un refuz.
E foarte posibil ca subiectul sa fi fost bun, dar sa nu se potriveasca cu ceea ce e in planul editorial al publicatiei la momentul respectiv. Nu te descuraja, freelance-ul e ca la castingul pentru actori: poti sa fii minunat, dar sa nu te potrivesti pentru rolul respectiv, pentru ce are regizorul in cap.

9. Asteapta-te sa rescrii ceea ce ai scris.
Niciun text nu e perfect din prima. Scrii, esti editat, scrii, rescrii, esti editat etc.

10. Respecta-ti deadline-ul si fii cit mai organizat.
Daca am colaborat bine cu tine, o sa vrem sa mai lucram si la o data viitoare. Si s-ar putea sa-ti propunem noi subiecte, cind tu nu ai.

Dar nu uita, revino cu subiecte cit mai des. Cu incredere.

Jurnalism pe twitter – funeraliile lui Edward M Kennedy

twitterul e o platforma care e folosita cel mai adesea pentru discutii banale intre gasti de prieteni. mai rar e folosit pentru transmitere de link-uri utile si, exceptional de rar, pentru dovezi de jurnalism in direct. probabil ca vor fi din ce in ce mai dese aceste dovezi de jurnalism.

iata una dintre cele mai spectaculoase, moderne/actuale relatari de la funeraliile senatorului american Ted Kennedy.

84 de mesaje in max 140 de caractere fiecare; intr-unele detalii despre ambianta, gesturi, atmosfera de la fata locului. in altele opinii personale, sincere, fruste si, din cind in cind, cu ceva umor.

de ieri sunt un mare fan al doamnei care se numeste Jay Newton Small care e autoarea acestei relatari via twitter (@JNSMALL) si care e corespondent pentru Time.

stiu ca e ceva mai greu de citit in forma aceasta dar imaginati-va ca aceasta doamna a transmis via twitter citeva ore bune, mesajele care urmeaza.
***
1. Standing in front of Mission Hill church in the pouring rain. Bought a Harvard sweatshirt, $29.99, @ the hotel to keep warm. Shoes: ruined.

2. A belated recap from last night’s wake at the Kennedy library: http://bit.ly/dV4Wv3:31 PM Aug 29th from web

3. RT @kennedynews Yo-Yo Ma and Placido Domingo will perform during Communion.3:58 PM Aug 29th from web

4. Church is nearly full now. Lots of frmr staff and more journos: NBC’s Kelly O’Donnell and Ken Strickland. Music is playing lightly- a flute4:19 PM Aug 29th from TwitterBerry

5. Senators Dodd and Kerry arrived together. Rep. Charlie Rangel just led in the CNG delegation: harman, lewis, levin, waxman, and others.4:22 PM Aug 29th from TwitterBerry

6. EMK’s step children Curran & Caroline Rachlin will do readings. Daughter Kara will do a responsorial psalm. Sons Ted & Patrick remembrances4:26 PM Aug 29th from TwitterBerry

7. Organ music just started. 10 minutes ago everyone was asked to take their seats – to no avail – as the schmoozing is creating a traffic jam4:47 PM Aug 29th from TwitterBerry

8. 10am. Everyone is told to take their seats – and they actually do!4:55 PM Aug 29th from TwitterBerry

9. McCain and Menino are front & center chatting by the alter. They’re joined by woodward, but edge round him as BW engages someone in 1st row5:01 PM Aug 29th from TwitterBerry

10. Clintons, bushes and carters all just arrived.5:02 PM Aug 29th from TwitterBerry

11. Speaker and paul pelosi and george and mrs. Miller are making their way down the middle aisle shaking hands w/ everyone.5:03 PM Aug 29th from TwitterBerry

12. Steny hoyer, ben cardin, john warner, sheldon whitehouse, inouye, schumer, harkin just arrived. And… Roland burris??5:04 PM Aug 29th from TwitterBerry

13. Casey, bill nelson, tim johnson, lautenberg, mark warner, hatch, bingaman. Patrick kennedy is shaking hand w/ everyone as they come in5:07 PM Aug 29th from TwitterBerry

14. Al franken stops and chats with patrick giving him a bear hug, nearly elbowing olympia snowe in the face- who’s waiti behind him to say hi5:08 PM Aug 29th from TwitterBerry

15. Collins, gregg, lautenberg circles back again, a surprisingly dapper franks (not a wrinkle in sight!), rockefeller5:11 PM Aug 29th from TwitterBerry

16. McGovern followed by the Mass delegation coming in the front as Axelrod and Valerie Jarrett come thru the presidential entry way5:12 PM Aug 29th from TwitterBerry

17. WH pool just arrived, meaning Obama’s here. Priest just said the kennedy family is 5 minutes away.5:13 PM Aug 29th from TwitterBerry

18. Kerry & Dodd r lingering chatting w/ some folks at the back of the church. Otherwise most r seating. Awaiting the arrival of the casket5:20 PM Aug 29th from TwitterBerry

19. Ah- I see why now – Kerry & dodd and a few others r lining up: honorary pall bearers. Stephen breyer is there as well.5:21 PM Aug 29th from TwitterBerry

20. More pall bearers: markey, shrum, stephanie cutter, melody barnes, delahunt, don riegle, kennedy’s healthcare expert michael myers5:23 PM Aug 29th from TwitterBerry

21. EMK’s 2 oldest, most loyal staff, the guys who planned the fam hist tours that Caroline spoke of, Don Dowd and Gene Dellea flank the aisle5:30 PM Aug 29th from TwitterBerry

***

22. Family is entering now. Kara & ethel greet everyone walking in. Kisses, teary hugs.5:31 PM Aug 29th from TwitterBerry

23. oops- sorry- not kara- kathleen kennedy townsend. Family is seated. Pall bearers are signing the guest books laid out at the back.5:34 PM Aug 29th from TwitterBerry

24. Chruch is silent, the organ is playing softly. Everyone awaits EMK. It’s still pouring rain outside: tropical storm danny.5:41 PM Aug 29th from TwitterBerry

25. The bells above the church just began tolling.5:46 PM Aug 29th from TwitterBerry

26. The pall bearers have all gone outside and stand lined up in the rain.5:48 PM Aug 29th from TwitterBerry

27. The crowd is rising. Immediate family – vicki, patrick, kara, stand in the vestibule.5:59 PM Aug 29th from TwitterBerry

28. Honor gueard came in followed by vicki and jean, his kids and the nieces and nephews. The organ is soaring now.5:59 PM Aug 29th from TwitterBerry

29. Honor gueard came in bearing the casket followed by vicki and jean, his kids and the nieces and nephews. The organ is soaring now.5:59 PM Aug 29th from TwitterBerry

30. Honor guard came in bearing the casket followed by vicki and jean, his kids and the nieces and nephews. The organ is soaring now.5:59 PM Aug 29th from TwitterBerry

31. Sorry- network went down. Honor guard left as motorcade cops came in. Doors are closed – it’s hot! – service has begun.6:01 PM Aug 29th from TwitterBerry

32. You probably all now have a better view than I. Will con’t to tweet, tho, while enjoying the fan plugged into the confessional next to me6:01 PM Aug 29th from TwitterBerry

33. Nice promo for the church. Rev. Donald Monan: We come together today confident that senator kennedy has gone fwd to eternal life.6:06 PM Aug 29th from TwitterBerry

34. @TopOfMyHead yes, she and her kids are here6:08 PM Aug 29th from TwitterBerry

***

35. First reading is by EMK’s stepson G. Curran Rachlin, Jr. The Liturgy of the Word from the Book of Wisdom 3:1-96:09 PM Aug 29th from TwitterBerry

36. Program opener: “For all my yrs in public life, I have believed that america must sail twd the shores of liberty and justice 4 all. (Con’t)6:10 PM Aug 29th from TwitterBerry

37. (Con’t) there is no end to that journey, only the next great voyage. We know the future will outlast all of us, but I believe that (con’t)6:11 PM Aug 29th from TwitterBerry

38. (Con’t) all of us will live on in the future we make.” — Edward Moore Kennedy.6:12 PM Aug 29th from TwitterBerry

39. Responsorial psalm 72 led by kara kennedy. Second reading by EMK’s stepdaughter Caroline Rachlin letter of paul 2 the romans 8:31b-35, 37-396:14 PM Aug 29th from TwitterBerry

40. Gospel: matthew 25:31-32A, 34-40 read by Rev. Mark R. Hession6:15 PM Aug 29th from TwitterBerry

41. Players of the faithgul: kiki kennedyn kiley kennedy, grace allen, max allen, jack schlossberg, robin lawford, kym smith (con’t)6:16 PM Aug 29th from TwitterBerry

42. (Con’t) prayers of the faithful: anthony shriver, rory kennedy, teddy kennedy.6:17 PM Aug 29th from TwitterBerry

43. During communion Yo-Yo Ma will play J.S. Bach’s Sarabande from Cello Suite No. 6 while kiley & teddy kennedy & grace & max allen do gifts6:19 PM Aug 29th from TwitterBerry

44. Sorry – I mean during the eucharist.6:20 PM Aug 29th from TwitterBerry

45. During the communion Yo-Yo Ma will accompany placido domingo singing Franck’s “Panis Angelicus”6:20 PM Aug 29th from TwitterBerry

46. Then, the Tanglewood Festival Chorus – one of EMK’s favs – conducted by John Oliver will sing Brahm’s “Let Nothing Ever Grieve Thee”6:22 PM Aug 29th from TwitterBerry

47. And, finally, mezzo-soprano SusanGraham accompanied by James David Christie on organ will sing Schubert’s “Ave Maria”6:23 PM Aug 29th from TwitterBerry

48. EMK’s sons Ted Jr and Patrick will speak their remembrances and then Obama will deliver the eulogy – rare 4 an outsider @ a kennedy funeral6:25 PM Aug 29th from TwitterBerry

49. Then Sean Cardinal O’Malley, Archbishop of Boston will deliver the final commendation. Recessional hymn: “America the Beautiful”6:26 PM Aug 29th from TwitterBerry

50. The stainglass windows are all tilted open and we can hear the rain patter throughout the church.6:27 PM Aug 29th from TwitterBerry

51. Rev. Hession: Sen kennedy was a tower of strength to his family and a towering presence on the political landscape.6:28 PM Aug 29th from TwitterBerry

***

52. Church is jam packed – every bench along the walls btw the confessionals is full. Motorcade cops line the back wall.6:36 PM Aug 29th from TwitterBerry

53. Now the prayers of the faithful- mostly EMK’s grandkids. They’re listed below.6:37 PM Aug 29th from TwitterBerry

54. The grandkids are doing it: lots of hankies coming out now.6:39 PM Aug 29th from TwitterBerry

55. Tennyson – a Kennedy favorite – was evoked by Anthony Shriver: “to strive, to seek, to find and not to yield.”6:42 PM Aug 29th from TwitterBerry

56. Teddy Kennedy III reminds the audience of Kennedy’s promise last summer to achieve universal health care reform.6:42 PM Aug 29th from TwitterBerry

57. Yo-Yo Ma is playing. I’m a HUGE fan.6:43 PM Aug 29th from TwitterBerry

58. Yo-Yo Ma was heartbreakingly beautiful. Everyone’s crying.6:48 PM Aug 29th from TwitterBerry

59. @Othercorner they brought the gifts. The traditional offerings for eucharest, I believe, tho I’m no expert myself6:49 PM Aug 29th from TwitterBerry

60. Most of the church are now kneeling on the padded benches at our feet as we begin communion.6:51 PM Aug 29th from TwitterBerry

61. Communion will take a bit cause many of the 1450 crowd will want 2 partake: be fed the blood and flesh of Christ (wine & wafer) by the rev6:53 PM Aug 29th from TwitterBerry

62. Everyone just turned to their neighbors and wished “Peace be with you” to one another6:56 PM Aug 29th from TwitterBerry

63. Communion begins are Placido Domingo begins to sing accompanied by Yo-Yo Ma. The family is standing up in rows and cycling up to the alter.7:01 PM Aug 29th from TwitterBerry

64. Vaste majority of the church is taking communion – too many to name.7:06 PM Aug 29th from TwitterBerry

65. My story on Kerry preparing to become the senior senator from Mass: http://bit.ly/15Mbnt7:07 PM Aug 29th from web
.
66. @PElliottAP @jmartpolitico In that case, I’m definitely going to hell.7:12 PM Aug 29th from web

67. Ted Kennedy Jr: it hasn’t always been an easy name to live with but I’ve never been more proud of it as I am

68. EMKJr: as my Dad used to say on the campaign trail yrs ago, ‘I don’t mind not being president, I just mind that somebody else is.’7:16 PM Aug 29th from TwitterBerry

69. EMKJr: our family vacations left us all injured and exhausted. Church is laughing. Lighter tone post the somber comunion.7:17 PM Aug 29th from TwitterBerry

70. EMKJr: little known fact his dad was a green back packers recruit coming out of Harvard.7:18 PM Aug 29th from TwitterBerry

71. EMKJr: telling story about how at 12 he lost his leg to cancer and he fell in the snow and his dad picked him up – starts crying.7:20 PM Aug 29th from TwitterBerry

72. PElliottAP yup. Inside the church. I’m here to cover this. Not enjoy it.7:22 PM Aug 29th from TwitterBerry

73. EMKJr: he taught me many things, even how to like Republicans.7:24 PM Aug 29th from TwitterBerry

74. EMKJr: though he live a full and complete life by any measure the fact is he wasn’t done. He had more to finish…the dream shall never die.7:26 PM Aug 29th from TwitterBerry

75. Patrick: I didn’t know it at the time but having asthma was the best gift I could have had as a boy who craved his father’s undivided attn7:29 PM Aug 29th from TwitterBerry

76. Patrick: there’s no doubt in my mind that my dad came out a winner.7:32 PM Aug 29th from TwitterBerry

77. Patrick: when the far right made the kennedys the posterchild for their attack ads, he said ‘We sure do bring out the best in people.’7:55 PM Aug 29th from TwitterBerry

78. I won’t tweet obama speech but will proivide a link to it shortly. They’re now singing recessional. Priests are filing out.7:58 PM Aug 29th from TwitterBerry

79. Casket- sans flag and draped ina simple white sheet is being wheeled out be family members including joe and caroline kennedy 7:59 PM Aug 29th from TwitterBerry

80. Incense is permeating the church fighting with the fresh blasts of cold, rain saturated air.7:59 PM Aug 29th from TwitterBerry

81. A few mourners are taking pictures. Folks are beginning to file out. Early escapees: reid, mcconnell, jesse jackson, joe lewis
8:00 PM Aug 29th from TwitterBerry

82. Teeming rain- senators and members huddle under tents (difi) and doorways (tierney) for the delegation buses to arrive
8:38 PM Aug 29th from TwitterBerry

***

83. As promised, Obama’s remarks at the funeral: http://bit.ly/BMsOZ
about 23 hours ago from web

84. My wrap of the Kennedy funeral: http://bit.ly/1a2YEN
about 22 hours ago from web

1030

cit costa un cover story? uneori, imens!

gerald marzorati, editor la Times magazine, a declarat ca povestea vedeta pe care o publica in aceasta saptamina costa 400.000 de dolari.

povestea, despre spitalul din New Orleans unde au fost eutanasiate victime ale uraganului Katrina, arata printre rinduri o desfasurare incredibila de forte.

e o munca de investigatie de citiva ani. articolul rezultat e aici

declaratia lui marzorati a fct valuri in presa din america, iar Neiman Foundation a fct o analiza a costurilor pentru realizarea acestei povesti

*
pentru cei mai multi dintre cei care cititi acest blog e neinteresant cit de mult se cheltuie pentru realizarea unui articol. cu atit mai putin a unuia de investigatie. va rog insa sa cititi analiza institutului Neiman pentru ca, indirect, veti intelege cit de multa munca e in spatele unui articol mare.

nu spun ca exista asa ceva in romania, dar daca vreti sa existe si – mai ales- daca vreti sa faceti meseria asta, ar trebui sa fiti constienti de standardul la care lucreaza altii.

637

Damon Weaver, pustiul de 11 ani care l-a intervievat pe Obama

A boy journalist from south Florida finally landed his coveted interview with U.S. President Barack Obama, who fielded questions about his basketball skills, education funding, and whether students could have mangos for lunch every day.

Damon Weaver became an Internet sensation during the 2008 presidential campaign and has long sought an interview with Obama. He even went to Washington for Obama’s inauguration in January, but was unable to get through security lines for the ceremony.

Weaver, who already has a full scholarship to Albany State University in Georgia, created a buzz last year when he interviewed now-Vice President Joe Biden. Closing the bit, Weaver quipped: “Senator Biden is now my homeboy.”

At the end of his latest interview, Weaver asked Obama if he would also like to be his homeboy.

“Absolutely,” Obama said.

“Homeboy” is slang for “friend.”

(Via Mr P)

*
uitati-va la picioarele micutului, cum trepideaza cind pune intrebarile. delicios.

489

Modern Love, Experience, Love story

O face NYTimes, o face The Guardian si, sunt bucuroasa sa va reamintesc, de doua saptamini o face si tabu.ro

Modern love by NYTimes, Experience by The Guardian, Love story by Tabu.ro = povesti de viata conectate la mai multe feluri de iubire.

Saptamina asta Modern Love:Dear Birth Mother, Please Hit ‘Reply’ (despre a-ti gasi mama pe facebook) , Experience: I was a bigamist (despre a te casatori de mai multe ori si a fugi de consecintele casatoriei), Love story: Pisici complementare (despre oamenii care se aseamana ca sa se adune)

*
Love story e un proiect Tabu, pe care-l gasiti doar in versiunea on line.
Puteti scrie si voi, trimitindu-ne povestea pe lovestory@tabu.ro. Un editor va lua legatura cu voi si va avea grija ca povestea voastra sa ia o forma literara cit mai de impact.

818

de ce e twitterimea romana departe de mainstream

Florin Grozea se bucura aseara ca twitterul a ajuns mainstream pt ca a fost citat la radio.
Motiv pt care m-am uitat cu atentie pe cifrele twitterimii romane.

*

7000 de utilizatori in Romania, 1000 cu conturi active, cam 500 cu ceva opinii si idei.
Intre ei citiva baieti destepti din media (old sau new), citeva fete destepte si aprige care vor musca din new media felii bune in citiva ani; citiva pustani smekeri si citeva fetite iesite la agatzat.
Plus veteranii – care-s pe twitter pt ca intuiesc ca acolo sunt o parte din trend-urile viitoare; limbajul cu care vor sa tina pasul ca sa ramina tineri; lumea pe care ar trebui sa o stie ca sa-i poata vorbi limba.

Asta e twiterimea romana.
Credeti ca e mainstream? Mai ginditi-va o tura.
*

O sa fie mainstream cind redactiile (old or new media) vor avea un twitter editor, cind departamentele de mrkt vor avea proiecte coerente de promovare /creare de comunitati twitter, cind vedetele noastre (alea bune or proaste cum sunt ele) vor folosi twitterul ca prima sursa de informare spre public, cind jurnalistii se vor folosi de twitter ca sa-si adune informatii/intrebari/raspunsuri.

Deocamdata e o gasca. De citeva sute- spre mii- de oameni. Si e o mare bucurie cind o statie radio (Kiss FM, mai exact) citeaza drept sursa o informatie de la petrecerea gastii.
*

Cind lansam Europa FM, acum aproape 10 ani, seful francez care era pe felia mea (mrkt&PR), Frank Lanoux, ne-a spus “pina nu aveti 150.000 de ascultatori in Bucuresti, nu conteaza nimik din ce e in tara”.
La vremea aia – 6 luni de la lansare – EFM avea national aproape milionul de ascultatori si ma scotea din minti targetul lui pt Bucuresti.

M-am convins ca a avt dreptate si il pot parafraza linistita “pina nu o sa fie 150.000 de utilizatori de twitter in Bucuresti, nu vbm de mainstream”.

*
altfel, eu ramin la veterani:)

1256

ce e in revista online – 100% adevarat – a OTV-ului?

Azi de doua ori, de la doua persoane diferite, am auzit de showul OTV cu premii in case si masini. Zilele trecute in redactie s-a vorbit si despre asta. “Cum naiba de se duce Felicia Filip la OTV?”

Eu mor de curiozitate sa stiu ce e in revista aia online, dar am cosmaruri ca daca dau un sms ca sa primesc parola sa vad revista, pot avea marele ghinion sa-mi auda poporul numele – drept castigatoare – in emisiunea de la OTV.

Asa ca daca stie cineva ce e in revista aia online, spuneti-mi si mie.

Altfel, daca mai aveam nevoie de vreo confirmare ca Dan Diaconescu stie sa faca business din tv, mi-am rezolvat dilema.

Economic ne indreptam catre o perioada care seamana cu sfirsitul anilor 90, iar Diaconescu s-a intors la televiziunea “spalata” de atunci; emisiunile gen bingo.

In citi ani se va uita ca OTV era gunoi-ul televiziunilor?

Am dat acum pe tv sa vad cum e show-ul si cind am auzit-o schelalaind pe Ramona Badescu pe post de Micky in duet cu Pepe si-am vzt fetzele lor in semi umbre, de parca sunt luminate cu felinare, am abandonat… sper sa scrie cineva pe net cum e cu show-ul

later edit: nici tvr 2 nu se simte mai bine. andreea mantea citeste biletele din boluri sprijinite de fete in fuste scurte.

it’s bingo time!

1375
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!