Category : personal

cu zimbetul acela pe fatza

personajul despre care scriu un articol pentru revista o place pe lara fabian.
in cautarea unei anume stari care sa faca sa curga cuvintele pe hirtie, m-am dus pe youtube dupa lara fabian.
asa am ajuns la acest cintecel, pe care in adolescenta mea l-am iubit teribil, cu tot cu domnul care-l cinta, Patrick Bruel.

dupa care, cu zimbetul care poarta cu el facutele si nefacutele din adolescenta, am ascultat si cintecelul acesta.

acum pot sa ma apuc de scris. zimbesc.

1565

oameni din aluatul bun – mile carpenisan

nu-l cunosc personal pe mile carpenisan, l-am vazut ca toata lumea la televizor relatind din fosta yugoslavie.
dar ii citesc blogul, adesea si, de foarte multe ori imi spun, trebuie sa-l intilnesc cindva pe omul asta.

in dimineata asta m-a facut f tare sa pling si sa-l iubesc si mai tare, cu o poveste emotionanta.

pe blogul lui gasiti si justificarea pentru ce o ia de la capat ca sa faca o fapta buna pentru daniel madalin raduta.

Ioji, baietelul despre care scrie el, mi-a adus aminte de Ionica, primul transplant de inima la copii realizat in romania, o fetita pe care n-am putut sa o ajut pina la capat si despre care eu nu am inca puterea sa scriu.

cind e vorba despre daniel, spun ce spuneam si ieri cu banii de o cafea, ati putea schimba viata unui om. un gest imens cu un cost minim.

1652

cu banii de o cafea…

Inainte de a scrie acest post, am facut o donatie aici.

Colegii ii spun Daniel, sotia ii spune Madalin.

Ar trebui sa-l cunoasteti deja pe Daniel Madalin Raduta pentru ca multe bloguri i-au scris povestea.
Are 29 de ani, va fi tata in mai putin de o luna si tocmai a fost diagnosticat cu leucemie.

E extrem de dramatica situatia in care se gaseste.
Dar eu nu pot sa ma gindesc la el, pentru ca am tot timpul in minte chipul sotiei lui (pe care nu o cunosc si e foarte probabil sa nu o intilnesc nicio data). Nu pot sa-mi imaginez de unde gaseste taria sa-si depaseasca limitele trupului si ale mintii. E insarcinata in ultimele saptamini, cea mai grea dintre perioadele sarcinii, are emotiile care vin odata cu reponsabilitatea primului copil, are spaima nasterii si grija sanatatii viitorului ei copil. Dar nu poate exterioriza nimic din astea pentru ca are o alta problema de viata si de moarte. Trebuie sa-i fie alaturi sotului ei.
De minutele si secundele astea, de modul in care se mobilizeaza ca sa stringa 120.000 de euro cit sunt necesari pentru transplantul de maduva de care are nevoie, depind fericirea ei viitoare si a copilului nenascut inca.

Daca scriu acest post, nu o fac nici pentru sustinerea morala a ei, nici a lui, desi stiu ca fiecare vorba buna pe care o aud, fiecare necunoscut care ii sustine, le mai aseaza o aripa pe umar ca sa poata sa zboare mai lin peste necazuri.

Scriu acest post pentru restul, cei care n-au legatura cu familia. Si-l scriu cu experienta implicarii in multe campanii umanitare.

E frumos ca donam lucruri (o vom face si noi, Tabu, saptamina viitoare), e frumos ca dam mai departe (via facebook sau twitter) mesajul lui Daniel, e frumos ca ne oferim serviciile (sa scriem, sa cintam) sau obiectele pe care le-am creat.
Ne simtim bine, stim ca am ajutat cumva, ca nu am trecut nepasatori peste necazul unui om.

Dar – oricit de dur ar suna – la sfirsitul zilei, ceea ce conteaza cu adevarat sunt banii care se string.

Asa ca e important sa donam – 10 Ron sau 10 Euro; 50 ron sau 100 de Euro. 2 Ron sau 2 Euro. Orice cent conteaza in momentul asta.

Banii pe care-i vei da in aceasta dupa amiaza intr-o cafenea ar putea salva viata unui om. Doneaza-i. S-ar putea ca asta sa fie unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care vei face in viata. Cu banii de o cafea.

Fa-ti un cont de paypal si doneaza aici.

2563

cum invat despre masini, lectia 2, joculete

prietenul la nevoie se cunoaste, asa ca in maratonul meu spre intelesul numelor si marcilor de masini, a aparut cu energizante Razvan A.

Razvan mi-a propus urmatorul joc:

Putem face ca un joc interactiv, asincron. Eu iti trimit mail cu o poza si tu imi zici ce masina e. (fara sa intrebi in jur)… si cand le mai inveti iti trimit doar detalii de la o masina si tu imi zici ce e. Si dupa aia incepem si cu motoare si performante.
Vrei? 😀

si lectia nr 2 a avt urmatoarea corespondenta pe mail:

From: Cristina Bazavan
Sent: Wednesday, February 03, 2010 12:40 AM
To: Razvan
Subject: volkswagen

bun, sa incepem zic

am invatat ca e si un S in numele volkswagen ca-l scrisesem gresit pe blog.
arata-mi-l pe cel mai simpa dintre modele, cel mai prietenos.

dupa care da-mi foto cu ce vrei tu sa recunosc, sa vdm daca stiu:)
iti raspund miine seara ca sunt plecata din bucuresti pt un articol

mercic ca vrei sa te joci cu mine sa invat masinile

c

*
From: Razvan
Sent: Wednesday, February 03, 2010 2:06 PM
To: Cristina Bazavan
Subject: RE: volkswagen

Cel mai simpa pt mine e Scirocco

Cel mai popular in general e Golf:

Cel mai popular la noi cred ca e Passat (mai ales daca e TDI cu d si i rosii J ):

*
votez pentru golf, sper sa-l si tin mine. e cel mai simpa pt mine.
in curind imi trimite razvan foto sa recunosc alte masini:)

990

miorita din muzeu

ieri am fost undeva in estul tarii pentru un subiect pe care-l vom publica in aprilie.

am descoperit acolo un director de muzeu care-si doreste jobul pe vecie. care e sapat de ajunctul 1 si adjunctul 2, in speranta ca unul dintre ei va fi el director.
in batalia lor pentru functii, ca-n miorita, sunt si victime colaterale: documente istorice distruse pentru ca directorul sa fie tras la raspundere si apoi inlocuit.

m-a socat tare indirjirea lor de a obtine acel post de director, intr-un oras mai mic decit cartierul militari. de ce sa-ti doresti sa fii director cu pretul de a distruge dintr-o semnatura mii de ani de istorie?! cit de multa fericire poate sa-ti aduca “sefia”? ce alte lipsuri emotionale ai, daca a fi sef e scopul tau in viata?

dupa care prietenul cu care ma aflam in excursie mi-a mai explicat o data ca, dincolo de globul de sticla in care traiesc eu, romania e o miorita perpetua.

offfffff

953

declaratiile de avere ale jurnalistilor

vad la stiri ca e in discutie o lege prin care jurnalistii vor trebui sa-si faca declaratii de avere.

abia astept.

daca ma pun sa-mi scriu averea dupa legile lor, rezolv totul in 2 rinduri: citeva sute de carti, dvd-uri. niste creme si citeva rochite.
daca ma pun sa scriu ceea ce cred eu ca e de fapt averea mea, amintirile, am nevoie de spatiu ca pentru citeva romane.

1241

cum invat despre masini: lectia 1.

prietenii stiu ca m-am apucat de invatat brandurile masinilor (pt mine sunt toate 4 roti si culori diferite si, da, am carnet, dar nu ajuta la nimik.:) ).

asta e prima lectie. volkswagen, pe limba mea. fun theory.
(sapt asta doresc sa invat si cifrele de dupa nume or in fatza lor, ca sa deosebesc modelele volkswagen. se ofera cineva sa-mi predea lectia?)

inca doua filmulete aici
sa aveti o saptamina buna!

3697

daca nu simti, n-are niciun rost

stiti deviza mea in viata: daca nu simti, n-are niciun rost. (sarah kane, purificare)

din seria asta, uite un citat descoperit pe facebook la chic de zece

Poate simt mai mult decât înţeleg. Asta ar lămuri multe. Căci reprezint categoria cea mai expusă şi mai stupidă: omul cu sentimente. Mă domină ceea ce simt, nu ceea ce gândesc. N-am avut parte de spirit practic şi uneori mă port, pur şi simplu, ridicol.

Octavian Paler

1770

oameni din aluatul bun

la a3, ioana raduca are un reportaj f f tare despre voluntarii din romania. (bravo Ioana)
e si dragos bucurenci acolo pentru ca stie bine cum e sa convingi tinerii sa faca voluntariat.

in contextul acesta, imi doresc foarte tare sa existe si in romania, oameni ca in articolul din time, Out of Faith and Compassion: Diary of a Haiti Volunteer

As the devastating magnitude of Jan. 12 earthquake became apparent, countless ordinary folk were compelled by faith or compassion to rush to the aid of the people of Haiti. Lonnie Vargas is a production manager for Time Inc. Almost instinctively, he and a group of 11 people, including a restaurant manager, a school principal, an accountant, a flight attendant and a truck driver figured out how to get down to the island nation. All were members of the Old Bridge, New Jersey branch of Calvary Chapel, a non-denominational church that is spread around the world.

ma gindesc ca la vara sa ma duc sa fac voluntariat in haiti, sigur au de construit lucruri, de ingrijit oameni. se mai baga cineva?

1473

making of Povestea unui succes – Costin Giurgea

pe costin giurgea l-am vazut prima data la tv si mi-am spus ca e de urmarit pentru ca are o minte brici si un fel ferm de a pune lucrurile la punct.

dupa o vreme l-am birfit cu seful lui, publiserul Top Gear, Serban Barbato remarcind inca o data cit e de talentat.
acum 4 luni cind am aflat ca el a fost in spatele aducerii britanicilor de la emisiunea tv Top Gear in Romania, am anuntat la pravalia lui, TG, ca vreau sa scriu despre el.

teoretic era un subiect pentru o revista de barbati; un tinar de succes care si-a implinit un vis barbatesc. dar cum lucreaza la o revista pentru barbati, concurenta nu l-a privit drept subiect. spre bucuria mea, pentru ca intilnirea cu el a fost o placere, iar povestea rezultata e foarte pentru femei:)

dupa ce l-am cunoscut mi-a placut si mai mult. cred si mai tare ca va face f mare cariera in industria asta.

pentru pasionatii de jurnalism si scrieri complicate:) am postat aici un making of detaliat despre cum am scris story-ul, ce research am facut, de ce am ales structura in reverse si, desigur, ce regret ca nu mi-a iesit.

articolul povestea unui succes poate fi citit aici

2504

Chirila, Cruciada Culturii & “nimik”

il stiu de mult, a participat la evenimentele statiilor radio pentru care am lucrat, ne-am lovit de-a lungul timpului unul de celalalt cu o multime de lucruri.

l-am vazut in anii astia pe scena crescind pe dinauntru, alimentindu-se cu energie aparent din nimik, si facind jam session-uri uimitoare. Am inca in cap un concert unplugged de acum 7-8 ani pentru europa fm.

l-am vazut infuriindu-se aparent tot din nimik si renuntind la proiecte pe loc.

“Nimic”-ul asta – nu stiu sa-l numesc inca – m-a facut sa fiu convinsa ca vama veche nu va mai fi vama veche fara el. Ceea ce s-a si dovedit pentru ca acum Vama e mai aproape de ceea ce stie publicul despre spiritul vama veche, decit este cealalta trupa care s-a format prin despartire.

*
So, vorbesc despre Chirila pentru ca tocmai ce am citit manifestul miscarii initiate de el, Cruciada Culturii, o idée demna de Don Quixote care sper sa miste mai mult decit morile de vint. O idée aparuta tot din “nimik”-ul despre care spuneam mai devreme: un amestec de bucurie si furie, de placere si sila…

Frumosul şlefuieşte elitele, iar elitele şlefuiesc poporul. Pentru asta e nevoie ca elitele să-şi recapete conştienţa şi conştiinţa de sine, astfel încât, cei care aspiră la statutul de oameni de cultură, să poată privi către un tărâm bine conturat şi nu către un arhipelag de insule aruncate la întâmplare.

Prin oameni de cultură nu înţelegem doar scriitori, muzicieni, artişti plastici, fotografi, actori, regizori, critici sau istorici de artă, ci şi consumatorii, spectatorii, cei care îşi doresc să se cultive, să evolueze prin cunoaştere şi prin consumul de artă autentică.

Cruciada Culturii îşi propune să devină o umbrelă la adăpostul căreia oamenii de cultură să poată să-şi urmărească viziunile şi credinţele într-un cerc cât mai larg

Manifest Cruciada Culturii

Primul eveniment din miscarea care lupta impotriva uritului, a mimetismului si vulgaritatii: Sarah Chang la Ateneul Roman. 14 februarie, ora 19:00Vor mai fi si altele pe parcursul acestui an.

In contextul asta, daca va luati un bilet (de aici, de exemplu) , faceti si voi parte din lupta impotriva prostului gust. Zic sa ne vedem la concert.

Cu Tudor Chirila va veti reintilni in Tabu curind

8621

cind limba romana devine chineza

de o saptamina citesc tot felul de lucrari stiintifice despre un loc anume din dobrogea, pentru un articol pe care -l voi scrie cam in 2 luni.

la scoala nu mi-a placut deloc istoria si am facut un misto crincen de proful care – atunci cind eu intram la liceu- el se afla in primul an de profesorat.
doamne doamne ma loveste acum cu nuielusa pentru ca uite ce limba latino-romano-chineza trebuie sa citesc si – culmea! – sa inteleg:)

dupa lecturarea paragrafelor de mai jos am ris cu lacrimi, un ris nervos in fata chinului care ma asteapta si a ignorantei mele. am citit deja o carte sunt la a doua, am inceput sa deslusesc printre cuvinte, dar … mai e mult pina departe.
*

In fruntea vicus-ului Novus stateau doi magistri (in 178 p. Chr. Silvius Casius si Piso…) si un quaestor (Caius Alexander), mod de conducere identic cu cel din vicus Quintinis (sinoe) din regio Histriae, organizare comunala, specifica mai multor localitati din Dobrogea.
(…)

Problema trebuie insa lamurita, atit timp cit Gr Tocilescu a citit rindurile 4-5 ale inscriptiei de la Babadag:”C(ives) R(omani) (et) Viconov(enses)”, urmat cam tot in acest fel de V Parvan: “C(ives) R(omani) (et) vet(erani) vico Nov (consistentes), in schimb Th Mommsen a completat rindurile amintite: “C(ives) R(omani) vet (erani) vico Nov (ioduni consistentes?), ceea ce ar anula existenta statului Novus din teritoriul Ibidei.

Viata rurala in Dobrogea Romana (sec I-III P.CHR), Maria Barbulescu

1071

miine sunt pe blogul lui istodor

i-am promis ca -i raspund la intrebari. ca face un interviu cu mine.
mi-a promis ca am voie sa pun si eu intrebari. o sa iasa si un interviu cu el:)

nu stiu care sunt regulile jocului, dar e posibil sa puteti pune si voi intrebari.

interviul va fi live. el intreaba cu un comment, eu raspund cu alt comment, eu intreb, el rasp:)

miine, 19 ian, de la ora 10, ne vedem pe blogul lui istodor va fi fun:)

889

mesaj de la Mike Sager pt mine – happppppppppy

“Mike Sager: if you are friends with my man Radu you must be a writer… i am happy to meet you…”

am gasit asta de dimineata, pe pagina mea de facebook, si brusc am devenit cel mai happy om din lume.
multa vreme am dormit cu cartile lui Sager la cap; si-acum am foarte aproape de pat Wounded Warriors si mi se pare minunat ca mi-a acceptat add friends-ul la facebook, ba chiar mi-a si scris citeva cuvinte.
*
in fiecare an de craciun, de citiva ani incoace, cind lumea vedea filme cu clopotei si reni, eu ma uitam la Veronica Guerin, film inspirat din viata unei jurnaliste irlandeze. anul asta, n-am mai vzt filmul, am citit articolul lui Sager care a stat la baza filmului. tocmai ce imi luasem din america cartea lui, “Scary Monsters and Super Freaks – stories of sex, drugs, rock’n’roll and murder”

*

stiu ca pare o copilarie bucuria asta, dar asta e… cum stiu ca o sa am nevoie de multe ore ca sa-mi fac curaj sa-i raspund…

*

zic sa faceti putin cunostinta cu mike sager, in caz ca nu-l stiati. cu un fragment dintr-un articol pe care eu il iubesc f f tare.

You live in your body everyday of your life. Things change slowly, inexorably, in increments too small to measure. You gain weight, you lose weight, your hair falls out. Your skin slackens, your voice thins, your bones become brittle, your ankles swell. Your prostate and a piece of your colon are removed. Your back bends with the weight of gravity and passing time. You wake up twice during the night to pee; once in a hile, you wet your pants. Crossing your legs has become a project that requires your hands; getting out of a chair has become a gymnastics routine; eating a bowl of soup has become a logistical feat. Whenever you go to the store, you can’ remember if you have coffee at home.
(…)

You ask people questions several times over. Sometimes, just as you‘re asking, you realize that you’ve already asked this same question, that you ‘ve already heard the answer. You go ahead and ask again anyway. It’s too embarrassing to do anything else.

(…)
All of this happens; everything changes. But the odd part is, you don’t really notice. You’re aware of it, sure, but somehow it doesn’t integrate. Deep down, to yourself, you are always just you, the same pair of eyes in the mirror, the same familiar voice inside your head still wondering, “when will I feel grown up?”

Mike Sager, Old pentru Esquire 1998

2583

lucky – in loop

Colega mea Diana Cuciuc – art director la Tabu – mi-a dat ieri cintecelul de mai jos.

Cum am adormit cu computerul deschis l-am ascultat pe repeat all the night.

Iar astazi m-am gindit sa va fac cunostinta cu Diana

da, si noi ne-am gindit sa fie model intr-un pictorial. Iata un motiv in plus sa ne cititi:)


Jason Mraz – Lucky
Asculta mai multe audio Muzica

1369

in taxi

– Pot sa va intreb ce ascultati? m-a intrebat taximetristul cu un ton dubios, cum mi-am dat jos castile IPod-ului. Vroiam sa-i platesc si ar fi fost nepoliticos, sa o fac fara sa-l ascult o clipa, cit sa ne luam pa.
– De ce?
– V-ati schimbat expresia fetei tot drumul. V-ati incruntat, ati zimbit. Nu e muzica, nu?
– Nu, e o inregistrare cu un interviu.
– Pai si de ce va incruntati? Nu se auzea bine?
– Nu, ratasem niste intrebari, nu ma dusesem mai departe dupa ce raspusese omul.
– Si cu cine e interviul?
– Un actor la debut, nu-l cunoasteti.
– Aha. Nu stiam de ce va strimbati asa.

Nu mi-am imaginat niciodata ca ma strimb cind ascult interviurile pe care le fac:) plus ca tinarul actor chiar era simpa.

1063

caut Intern – asistent(a) redactor sef

Caut intern care sa-mi fie asistent(a) pentru 3 luni.
20-25 de ani, sa nu mai fi lucrat in presa. Cu entuziasm si multa putere de munca. Cu dorinta de a face jurnalism. Cu intelegere ca jurnalismul nu e glorie, ci munca; nu e aparitie la tv ca sa te dai cu presupusul, ci bucuria de a descoperi subiecte care conteaza si pot motiva/informa lumea.

Ce trebuie sa faca:

– Sa transcrie interviuri.
La virgula, inclusiv cu “aaa”-urile de ezitare. Uneori peste noapte, in doar citeva ore. Uneori cu sunetul slab. Uneori 2-3 ore de inregistrari.

– Sa raspunda la o parte din corespondenta
Email & telefoane de confirmari cel mai adesea

– sa faca reporting
putin si cred ca f rar, aproape spre deloc. In perioada de internship am sa scriu un singur story mare si citeva articole mai mici.

– sa participe la intilnirile de business la care merg.

Optional, dar nu neaparat:
– Scris mici articole pentru revista in partea a doua a internshipului.

*
Internshipul nu e platit si nu inseamna job de secretara.
Cum nu inseamna ca va fi angajat la sfirsitul internshipului.

*
Ce primeste in schimb cel/cea care obtine job-ul?

O experienta intensa despre jurnalism, care sper sa conteze mult in viitorul sau: ca reper, ca emotie, ca intilnire. Mai detaliat:

– un curs intensiv (de la articole de citit pina la explicatii aplicate) despre cum se scrie un articol si de ce un stil sau altul. (va vedea toate editarile pentru oricare articol din revista si vom discuta pe fiecare text din revista in parte)
– Va participa la sedintele de redactie si va intelege cum functioneaza o revista.
– Va merge la sedinta foto de cover si va vedea relationarea/negocierea cu vedeta
– Acces la informatii despre media ca business la un nivel la care n-ar avea cum ajunge prea curind.

Inscrierile se fac via email (cristina.bazavan la tabu.ro) pina la 1 februarie, cu o scrisoare de motivare (“de ce vreau sa fiu jurnalist”) nu mai mare de 4000 de semne si, daca exista, link-uri la ceva scris de aplicant(a) (nu e insa obligatoriu)
Pe 10 februarie este anuntat cel care a obtinut postul.
Internshipul incepe pe 15 februarie si se incheie pe 15 mai.

Atentie!
Daca nu va incadrati in grupa de virsta, nu scrieti, nu iau in calcul.
Daca nu va mentionati virsta, iar nu iau in calcul aplicatia.
Daca v-ati exprimat via facebook or twitter dorinta de a fi intern si nu am primit mail pe adresa de Tabu, nu iau in calcul aplicatia.
Inca o data mentionez: nu e un internship platit; e un schimb – cred onest – munca vs cunostinte.

Multumesc frumos tuturor celor care se vor scrie. Sper sa fie o intilnire memorabila si debutul unei prietenii frumoase intre noi.

La multi ani!

ceea ce ma urneste pe mine in viata a fost surprins, in esenta lui, de o tinara pe nume sarah kane. in piesa ei, purificare, e un monolog care incepe asa “daca nu simti, n-are niciun rost”

si continua (e o redare aproximativa): gestul de-a minca n-are niciun rost. gestul de-a iubi n-are niciun rost. gestul de-a…muri n-are niciun rost.

*
in 2010 va doresc sa simtiti.

uitati-va cu atentie de la min 4.20 incolo:)

interviu: labirintul.

Cind faci un interviu, oricit s-ar baricada intervievatul, intri in mintea lui.

Intrebi una, alta – de cele mai multe ori, te-ai intilnit de 2-3 ori cu omul respectiv si-l intrebi lucruri la care n-ai raspunde nici tu in fata celui mai bun prieten.

Din nenumarate motive (vrea sa i se stie povestea, vrea sa fie cunoscut, vrea sa fie onest cu tine si cu publicul lui, iti/isi respecta munca, te place etc) iti raspunde si deschide usa creierului lui.

Si intri in labirint. Oricit te-ai concentra, oricit te-ai pregatit inainte, nu ai de unde sa stii ce se afla pe culoarele din fata ta. Seduci, dansezi tangoul intrebarilor si o iei aiurea pe drumurile care ies in fata ta. Te distrezi.

Si cind ajungi acasa, asculti inregistrarea, iti dai seama pe unde ai fost si te sperii. Vezi ca ai ratat niste usi, vezi ca ai deschis altele care duceau in camere inchise.

Dar cel mai ciudat e ca simti ca trebuie sa te reintorci in labirint, doar cu puterea mintii tale, si sa te uiti la toate culoarele prin care ai trecut, sa vezi daca nu era cumva scrijelit ceva pe vreun perete. Si e nevoie de o mare putere de concentrare ca sa faci asta.

*
Abia apoi te intrebi: daca m-a lasat sa intru aici, n-ar trebui sa fiu atenta cum inchid usa cind ies?!

*

De azi trebuie sa muncesc citeva ore pe zi. Azi ar trebui sa transcriu un interviu si sa incep sa navighez prin labirint. Inca n-am energia pentru asta si, in timp ce ma mai delectez cu mincaruri italiene, am crezut ca-mi fac curaj scriind asta. Nu sunt sigura ca a mers:)

2043
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!