Category : personal

Tiff 2009, Oameni si faze: Plectrude

O stiam virtual. Comentase pe blogul meu, ma dusesem pe blogul ei si ma plimbasem o vreme.

Am cunoscut-o la cluj; micutza, delicata, cititoare de proust in franceza!!! (n-am citit-o inca, s-a aparat ea cind m-am uitat la cartea pe care o avea in mina „in cautarea timpului pierdut”).
mi-a facut un cadou superb: o carte postala din 1970 cu cinematograful Republica.

Ce nu stie ea e ca eu string carti postale pentru un colaj pe care vreau sa mi-l fac pe perete, asa ca a fost punct ochit punct lovit.

Bombonelele ei poket coffe ne-au tinut companie tot drumul. Si-acum, in tren, sunt 3 bomboane pe masa intre computerele noastre. Ultimele trei.

Ana Maria, ma bucur ca te-am cunoscut. Si sper sa-i scrii lui Razvan la Liternet:)

829

tiff -oameni si faze part 1

12.00, dimine pt unii
Mako imi da acreditarea cu foto de vedeta si o uimeste pe Anaceadesteapta. In 2 min ii aduce acreditare cu poza ei, cu datele ei. o facuse pe loc, cautase foto pe net (gasise pe facebook, imi spune Ana)

Mako e brici, se misca cu o viteza care ne uimeste mereu (ma gindesc satz fac un cadou, mako), dar e prea constiincioasa si n-a iesit cu noi la birfe.

17.30 pe linga cinema republica. Ana Maria Marinca, pe strada, la un pas de o trecere ilegala pe roshu (influentata de noi care eram in fata ei la trecerea de pietoni). Mergea linistita indepartindu-se de centru, iar clujenii o asimilasera. Nici macar nu se uitau la ea. avea un suuuuuper pulovar.

Clujul are ce mai misto oameni din tara. oriunde intrebi ceva, lumea te ajuta cu zimbetul pe buze, familiar, urindu-ti apoi noroc, o zi buna sau rostind alte vorbe frumu. M-as muta la cluj.

503

unicef

diseara prestez gala unicef
raspundem frumu la telefon ca sa adunam banuti pentru programe de educatie parentala.

din experienta de anul trecut, o parte din oamenii care suna nu-s fair. adica spun ca dau bani, dar nu se mai duc la posta/banca, nu mai livreaza dupa ce se termina show-ul.

sper sa am mina buna in seara asta.

510

administratorul – compunere libera

Mi s-a infundat o tzeava. La bucatarie. A suparat tot blocul, adica si pe vecina de sus si pe cea de jos. Dupa tam tam-ul pe care l-au facut ca a refulat chiuveta in bucataria mea si a ajuns apa mai jos in timp ce eu eram la serviciu, am crezut ca am o Niagara acasa.

Era doar o balta mica.

A vnt administratorul blocului (par alb, 60 si ceva de ani, camasa in carouri, pantaloni trei sferturi si papuci) sa evalueze daunele.

A intrat in bucatarie si, in prima clipa, a pus ochii pe sticla de Chivas. Regal, de 18 ani vechime.

L-am scos din bucatarie cu ochii lipiti de sticla si cind a ridicat privirea a vzt pe un perete doua fotografii cu barbati goi. Arta. By Bumbutz.

A trecut subit de la apelativul doamna, la domnisoara. Rostit pe un ton sagalnic insinuant.

Apoi a mutat privirea pe un alt perete si-a vzt afisul mare de la filmul bleu al lui Kieslowski.

– Margareta Pislaru? a dat din cap insinuant din nou

– Nu. O actrita franceza. Binoche.

– Nuu? Eee, asa pare.

Mi-a lasat numarul lui de telefon. Sa-l sun oricind, la orice ora. Evalueaza tot.

2327

zero


azi mi-am adus aminte de zero.
tare dragalas. cred ca acum e pe la cluj.

am impartit pentru citeva zile casa mea. un deliciu.

foto by diana iurkiewicz

557

Azi: Cannes, Gwyneth Paltrow, filmari, scenarii si interviuri

daca spun ca azi a insemnat Cannes, Gwyneth Paltrow, filmari, scenarii si interviuri pare ca sunt cine stie ce vedeta. dar… azi a fost aglomeratie mare:)

dimineata, meeting cu 3 simpatici sa stabilim ce facem la cannes. am o exclusivitate mi-nu-na-ta via Chivas – Live with Chivalry. (va fi insa timp pentru commenturi de la fatza locului si, da, si pentru poze)

filmare pt tvr

revedere cu leonard miron care locuieste linga londra si ii e bine. cred si eu. mi-a povestit cum, in calitate de steward British Airways, s-a conversat cu Gwyneth Paltrow si n-a stiut cine e Chris Martin. intrigat, domnul de la Coldplay l-a invitat la un concert.

revedere cu gica preda. care ma scosese din agenda telefonului lui. of of of.
el zice ca de fiecare data cind apar in viata lui, crede ca muncim ceva impreuna, iar eu dispar intr-un mod foarte feminin. eu zic ca nu sunt in stare sa scriu scenarii si ca-l refuz politicos de fiecare data.
perspective diferite de a privi acelasi lucru. dar ma duc la examenul de actorie la clasa lui.

intilnire cu alti trei simpatici pentru un proiect pentru iulie, dulce si mmmmmm. my fav.

facut pe desteapta intr-un interviu pentru strategic.ro. tema: Criza si presa scrisa.
nu cred ca le va placea ce am scris acolo, dar…

in curind, tot azi adica, tre sa scriu text pt JN:)

354

Arborele Printesei

Cit am fost in vacanta a inflorit copacul din fata balconului meu.

Il cheama Paulownia Tomentosa si pentru el m-am mutat in casa asta.

Acum 9 ani, tot intr-un aprilie, m-am intilnit cu proprietarul in fata blocului, sub copacul plin de flori care miroseau incredibil, fin, persistent, a violete.

Balconul e pe partea asta cu copacul? am intrebat de jos, din strada.
Da.
Aveti parchet?
Da.
Ok,
ma mut aici. am spus fara sa ajung sus, la etajul 2 unde era viitoarea mea casa.

Eram cu o prietena (nevasta de constructor) care-mi datea coate: stai sa vedem daca ai tevile bune prin casa, daca ai nush ce.. bla bla, dar deja ma hotarisem.

Copacul si parchetul ma interesau, restul erau “tzevi” inutile.

Mama frumu (mama aneiceadesteapta) l-a identificat si i-a dat nume stiintific.

Acum stiu si legenda lui.

Paulownia, arborele Printesei, si-a capatat numele in onoarea printesei Anna Pavlovna (1795-1865), fiica tarului Paul I al Rusiei si sotia printului ( mai tarziu rege) William al Olandei (1792-1849). Acest arbore exotic originar din China se remarca prin portul si inflorirea sa abundenta de la inceputul primaverii dinaintea infrunzirii. Atunci se deschid mari corole liliachii asemanatoare ca forma gurii leului, dispuse in inflorescente tip panicule terminale, lungi de 30-60 cm, care emana un parfum discret de violete.


Am o creanga de Paulownia direct in balcon:)
Frunzele – care sunt ca niste urechi de elefant – apar dupa ce cad florile.

o veste fabuloasa

asa se numeste mailul pe care l-am primit de la Filip Florian, care e in Germania cu o bursa.
*

Draga Cristina,

fiindca stiu foarte bine ce a insemnat “Tihna” pentru tine, trebuie sa-ti spun ca in dimineata asta am aflat o veste formidabila. Attila i-a scris lui Luca, baiatul meu, nu direct mie, si l-a anuntat ca “Tihna” a cistigat premiul pentru cea mai buna traducere in Statele Unite in 2008. E uluitor, mai ales ca el era tare mihnit de editura, de tiraj, de cum arata cartea. Linkul e aici

Te pup,
Filip

*
am iubit cartea asta si mai am inca fragmente intregi in cap. imagini cu femeia cu pasarile, dialoguri cu mama, gara. undeaifostbaiete ramine marka lui Attila.

de fiecare data cind ma gindesc la Attila ma gindesc si la Filip, si viceversa. Oamenii astia doi au devenit prieteni la un tirg de carte, dar eu ii iubeam separat fara sa stiu ca sunt prieteni. Culmea e ca mi-au raspuns la fel, fara sa stie unul de celalalt, la intrebari despre cum scriu si ce ii emotioneaza.

niste oameni minunati.

daca n-ati citit Tihna ( a aparut la Paralela 45) va rog cautati-o.
e una din cartile pe care acum doi ani am cumparat-o in foarte multe exemplare si am daruit-o tuturor celor care s-ar fi putut bucura de ea.

598

james blunt

e frumusel si vine in romania. ok, face sens sa-l vad la stirile de la tv.
dar se supara cineva daca spun ca eu cred ca baiatul asta (asa frumusel, luptator pe fronturi si plin de sensibilitate) nu cinta?!

el scheauna.

uitati-va un pic la se ce spune in filmuletul asta:)

1022

iubiri de week end

Cum e cind nu te iubeste?

Cine sa nu te iubeasca?

Pe cine iubesti tu.

Dar tu pe cine iubesti?

Nu zic de mama, zic asa…in general. Tu ai iubit si nu te-a iubit?

Da. A fost greu, dar n-am murit din asta. Si-am mai iubit si dupa aia.

Aha. Si cum ai facut sa te iubeasca?
(…)
(conversatie cu un tinar domn de 8 ani! care, dupa o jumatate de ora de dialog, a ajuns la concluzia ca trebuie sa mearga mai mult la sport, in loc de scoala, ca sa –l placa fetele)

*

“Sa faci lucrul tau cu toata neputinta de a face altceva”, Gigi Caciuleanu la tv, azi dupa amiaza.

Il iubesc foarte tare pe omul asta.

504

cafeaua de dimineata

in cazul meu, nescafe decaf in termos, peste care se arunca in viteza doua linguri de inghetzata de vanilie, nirvana obligatoriu :)
ce nu vars pe mine sau in masina, beau la birou.

in cazul alora, un studiu consumer reports

1027

mi-am adus aminte ca il iubesc pe Istodor:)

de luna asta Eugen Istodor face interviuri pentru Tabu. super amuzant pentru noi caci noi livram fata si el se confrunta cu ea.

saptamina asta mi-a trimis transcrierea primei lui intilniri cu o domnitza (va aparea in martie) si i-am scris ca e foarte minunat interviul si ca il foarte iubesc.
mi-a raspuns intr-un rind si-intr-un fel pentru care l-am iubit si mai tare:”sper! am avut emotii sa nu o dau in bara.”

*
el, cel mai tare din parcare cind vine vorba de interviuri, se temea sa nu o dea in bara.

*
pe eugen istodor am inceput sa-l iubesc cind i-am citit cartea (si) despre familia lui ( Cartea Vietii, Polirom). am citit-o intr-o noapte si i-am trimis un mail scurt explicindu-i de ce mi-a plct atit de tare. mi-a raspuns la fel de scurt “cartea asta am trait-o impreuna. iti dai seama cit timp ne-a luat comunismul asta cald si bunutz cu noi?”
m-am declarat insa forever indragostita cind a scris pentru tabu (acum aproape 2 ani) un text minunat din care pun aici un fragment, cit sa nu incalc contractul de drepturi de autor. (ya ya stiu ca se va rusina un pic la laude)

*
. Am stiut cât de mica e lumea mea, disperat fiind ca umbla unul fara lesa prin ea. Lumea mea, mai mica decât o cusca de câine.
(…)
Nu-mi doream decât sa-l infrâng. Luam scarile la pas inaintea lui, pe nesimtite. Credeam ca-l las furat de aromele ierburilor, buruienilor, florilor, adulmecând vietile trecute de pipi de pe copaci. {i cu zece trepte inaintea lui, dadeam startul alergarii. Dupa patru trepte ma ajungea. La a cincea, trisul meu imi lua rasuflarea. Sus ma invingea.

(…)
Plecarile lungi il lasa nemâncat. Poti sa-i dai orice. Lasa musca in pace. Când te vede intors nu manânca nici atunci. Nici când manânci tu. Intâi sa vada el ca nu mai pleci. Hrana? Da, el se serveste cu siguranta. Si manânca numai dupa ce il joci. Fox e frantuz. Prefera vita. Os. Prefera brânzetul de toate felurile cu struguri. Bineinteles, ciocolata. Puiul? Puiul se numeste jucaria lui. De aceea, a mâncat pui cu orez o copilarie. Acum face deosebire intre joc si mâncare.

O noapte l-am lasat singur. A doua noapte nu m-a lasat sa dorm niciunde. Oriunde ma asezam facuse conspiratie cu fiecare obiect si nu se lasa pâna nu ma alunga. L-am pacalit si am sarit din hol direct in pat, lasând toate luminile aprinse. Apa la baie curgea domol. Toata noaptea a patrulat, mârâit. M-am invelit in patura ca un cosmonaut si am visat desanturi armate ce-mi ciuruiau patura si trupul. Si prin gaurile alea, erau impuscate stelele.

(…)
Nu, nu vorbesc despre un câine. Vorbesc despre mine. De cusca mea, pe care acest câine mi-a aratat-o in limitele ei extreme. De zgurile mele dincolo de ciorapii ce mi-i pun, pantalonii, urcatul in masina, mersul la ziar, umblatul pe net, trântitul unui cool pe blog, infiptul in vreo bere, arsul vreunuii gratar, ascultatul vreunui Lester Young sau privitul vreunui Warhol. Fox e cel ce stie mai multe despre mine decât am eu curajul sa scriu. Noroc ca scriu eu
(…)
Asa cum Fox a stiut mereu cât am scris acest jurnal, eu nu-i sunt stapân. I-am tinut de urât cât stapânii i-au fost plecati. Sa spun, cam o saptamâna, in timpi omenesti. Când stapânii ii sunt acasa, stie cine ii sunt stapânii. Eu sunt joaca lui si stie cât valorez. Da, sunt joaca lui si asa o sa ramân. Eu cred ca trebuie traita fiecare zi ca si cum ar fi ultima. El oare ce crede? Ca sunt Puiul. Puiul de-al doilea.

458

Colombo are Alzheimer

fiica adoptiva a actorului Peter Falk ( domnul Colombo) se cearta cu sotia acestuia pe tema cine sa-l gazduiasca pe ultima suta de metri din viata. o fac la tribunal, pentru ca sunt interese financiare mari.
colombo are alzheimer.
procesul mama-fiica a inceput azi.

*
in masina pe drumul catre casa, vorbeam cu ana si noemi despre Alzheimer. nu-mi mai aduc aminte cum am ajuns la asta, dar le-am povestit de cartea “Losing My Mind: An Intimate Look at Life with Alzheimer’s”, un jurnal al unui domn -Tom DeBaggio – care la 57 de ani a fost diagnosticat cu alzheimer si a scris tot ceea ce simtea pina cind, la propriu, si-a pierdut mintile.
cind am ajuns acasa, aveam pe mail stirea cu colombo.
sumbre coincidente.

1290

Obama, again.

Daca noi am spune o rugaciune cu citeva zeci de mii de oameni alaturi, am fi patetici. Ei sunt emotionanti.

Daca noi am celebra un nou presedinte, ne-am balacari. Ei isi aduna toti presedintii in viata si –si string miinile diplomatic.

Daca noi ar trebui sa facem un spectacol ca sa celebram un presedinte, am comenta cu referiri la Cintarea Romaniei si la comunism. Ei cinta, spun poezii si au audienta maxima; in toata lumea.

*
Cind am vzt ceremonia de depunere a juramintului noului presedinte american, am avut un gind: uite de asta americanii fac filme care misca muntii din oameni, in timp ce noi (si europenii in general) transformam totul in teze filosofice.

*
in timp ce conduceau familia Bush catre elicopterul care-i muta din Casa Alba, Barack si Michelle Obama se tineau de mina, tinereste, sportiv chiar. Laura Bush isi tinea sotul de brat, strins, undeva cu mult deasupra cotului, locul unde stringerea ar fi fost naturala.
Mi-a plct detaliul asta care le definea, involuntar, personalitatile. Dar tot nu-mi place Obama: e mult prea vedeta si prea show off ca sa mai si para convingator si plin de substanta.

1354

political language

televizorul merge in timp ce citesc lucruri pe net.
i-am auzit pe adrian nastase si pe elena udrea vorbind vorbe cu domn gidea la antena 3.

am intins mina dupa telecomanda sa-i aduc la tacere pina-ncepe Badea si-am vzt ca linga calculator e o carte pe a carei coperta scrie:
“political language is designed to make lies sound truthful and murder respectable, and to give an appearance of solidity to pure wind”

textul asta e scris in 1946. de domn orwell

*
revin curind cu bilantul proiectului dar pentru andrei si cu chestii mai relaxate, nu politice or culturale, pentru ca asa ii sta bine unei dudui care lucreaza la revista de femei:)

473

carti pentru copii

In librarii, standurile de carti pentru copii din categoria enciclopedii, “corpul uman”, “1001 intrebari importante” sunt de trei ori mai mari decit cele cu povesti.
Pare ca le bagam in cap stiinta cu forta (“ia-o si pe asta”, “ba citeste-o si pe asta”, “nu nu si asta e importanta”) si nu ii mai lasam sa viseze, sa-si imagineze istorii.

In schimb regretam cind apropiatii nu sunt interesati decit de informatia bruta, de efectul faptelor si nu de istoria lor, cind n-au rafinamentul observatiei lucrurilor din jurul lor.

Ne stricam la cap inca de mici. Si-i stricam si pe altii.
“Nu-i asa ca e destept copilul meu? Uite a citit si enciclopedia asta; intreaba-l, sa vezi cite stie”.

*
Azi, dupa o tura prin librarii si o vizita la o prietena, mama de copil de 8 ani.

827

o abatere, pentru cind ai un ragaz

nu-i mare brinza, dar e textul care m-a emotionat cu vreo citeva zile inainte de 2009. si m-am gindit la tine, citindu-l. mi-am reamintit de el in timp ce rasfoiam posturile tale de vacanta. sper sa-ti placa. mie mi-a picat ca o digresiune voita, la momentul potrivit. treci repede peste intro, spre final se intensifica treaba ;))

text dilema veche

pup meanwhile, ma duc la frecat podelele,
a.

*
de la anaceadesteapta, azi pe la prinz, via email.

*
e doua juma d dimine, ana tocmai ce a plecat d la mine.
am avut de recuperat lucruri pierdute in zilele de vacanta, in ideea textului pe care mi l-a trimis.

1539

in loc de jurnal de vacanta

Acolo unde e link, e o invitatie: s-ar putea sa va placa sa vedeti/cititi.

Am vzt:
1. Good night and good luck (era la tv si-am vrut sa revad monologul cu “daca televiziunea doar va distra lumea, atunci va ramine o cutie cu fire si lampi”)
2- 3 -4. How to Lose Friends & Alienate People, Read & burn out, Women – ca sa-mi spal creierii dupa lecturile grele.
5-6. Breath al lui Kim ki duk (cam bullshit, dar nu-l vazusem cind concura cu Mungiu la Cannes) si Dream – la sugestia lu’ domn Afrim – tot al lui Kim Ki Duk (much, much better)
7. First person – Rick Rosner si Chris Langan (doua episoade din documentarele-interviuri mai vechi ale lui Errol Morris pentru ca mi le-a reamintit domnu’ Gladwell cu cartea sa.)
8. Stories of lost souls (7 povestiri cu distributii si regizori diferiti; Cate Blanchet mi-nu-nat d isterica intr-una din ele)
9. The city of Sylvia (n-as fi vzt niciodata filmu’ asta daca in aeroport, R n-ar fi fost confundat cu actorul din rolul principal, iar el plin de incredere nu ar fi dat autograf -“with love, Xavier”)
10. Milk (Sean Penn ia Oscarul, din nou; doar ora – 5 dimine – m-a oprit sa dau clasicul sms “toti baietii misto joaca in echipa voastra?!”)
11. Revolutionary Road (filmul care a reusit performanta vacantei: sa–mi alunge insomnia; la a treia incercare am ajuns la genericul final, pacat ca l-am vzt la sf vacantei, as fi dormit mai mult)

Am citit:
1. Joan Didion – The year of magical thinking (m-a impresionat tare, a dus la o serie de alte lecturi despre care am sa scriu separat si am cautat-o pe Adriana Marina: “hai sa facem cumva sa fie tradusa si la noi”. multzu Lavi, Cristi)
2. Malcom Gladwell – Outliers (care m-a cam enervat si o sa ma manifest curind aici)
3. Paul Auster – True tales of American life (povesti reale scrise de oameni obisnuiti si editate de Auster)
4. Zadie Smith – The book of other people (23 de scriitori si exercitiile lor d proza scurta pe tema data, editate de Zadie – o concurenta la antologia Granta); m-a distrat Hornby si al lui J Johnson, nu s-a luat deloc in serios – de unde si postul meu cu “Popescu”;
5. Julian Barnes – Nothing to be Frightened of (cadoul d Craciun d la Mimo, direct la tinta. Multzu.)
6. Ian McEwan – The Daydreamer (prima carte pentru copii a dlui McEwan)

Am baut: mult, de multe feluri, in doua tari, dupa doua obiceiuri si fusuri orare.

M-am plimbat pe strazi pina mi-a inghetat nasul, mi-am revazut prieteni vechi, am facut pariuri si cadouri, am stat cit am putut de mult departe de net, de calculator si de televizor. Am lichelit.

gata, i’m back home.

3241

un sac si o punga

Le pusesem cu grija, una peste alta, intr-un sac. Imi facusem de la inceput planul: sunt prea multe, sunt peste tot prin casa – ce n-am folosit anul asta, ajunge in sac. Am umplut sacul si o punga mare, albastra, de la Ikea. Stiam locul unde o sa le duc, aveam scenariul in minte despre cum – cind vor fi fost impartite – niste oameni se vor bucura.  

In timp ce caram sacul si punga pe strada, orgoliul prelua din greutati, ridicindu-ma in slavi: niste femei vor purta lucruri de firma pe care nu si le-ar fi permis niciodata, poate fara chiar sa stie ca sunt branduri importante. 

         Buna ziua.

         Inchideti usa aia, nu vedeti ca e frig?

         Sigur, ma iertati.

         Da?

         Am venit sa las lucrurile acestea. Sunt haine, pantofi si genti. Bune. Unele nepurtate.

         Nu primim. Noi stringem doar atunci cind ni se cere.

         Bine. 

M-am intors dezamagita si-am iesit pe usa. Cind o inchideam, am vazut ca pe hol era o masa iar intre ea si perete, un spatiu liber. Am lasat punga si sacul acolo: “Nu ma mai car cu ele acasa. Daca voi nu le vreti, eu le las oricum.”

 S-a intimplat de dimineata, la biserica de la coltul strazii mele. A fost pentru prima data in ultimii cinci ani cind am intrat intr-o biserica fara sa fiu turista. 

 

 

 

1529
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!