Category : personal

momentul meu cu domnul Stefan Iordache

acum citiva ani, la gruiu, la o petrecere aniversara in curte la fostul director radio 21. intr-o casa vis a vis de a lui Stefan Iordache; dinsul si sotia sa, Mihaela, la petrecere cu noi. gratare, salate, bautura oameni multi, veselie in curte. plus un pisoi mic mic negru care, de la un moment incolo, s-a asezat in bratele mele si n-a mai plecat de acolo.
cind ma jucam cu el pe o scara, a vnt dl Iordache si-a inceput sa-mi povesteasca unde a gasit pisica, cum trece din curtea lui in curtea asta. Si s-a asezat linga mine.
si-am povestit. mult.
urmatoarea imagine pe care o am in minte a fo cind ne-au strigat la masa: am vzt ca se facuse noapte. ne-au zis ca stam de multe ore de vorba si ca sa venim sa mincam. iar domnul Iordache s-a uitat la ceas si-a zis “4 ore, cum trece vremea”, cu vocea aceea absolut dementiala. habar n-aveam cum trecuse timpul.

*

m-au intrebat toti la masa ce am vorbit atit. si n-am stiut sa le spun, nu-mi aduceam aminte nimik. l-au intrebat si pe dinsul, a raspuns “povesti”.

dar tot ce am in minte e o senzatie de cald si de bine, cum se facuse seara, cum ca am fo intr-un loc calm. si “moliciune”, “catifelare” de la blana pisicii pe care o mingiiam amindoi.

*

Mr P mi-a spus ca atunci cind moare cineva de-al lor, englezii se aduna “to celebrate his/her life” si vorbesc toti de persoana respectiva, rid sau pling, isi aduc aminte de toate momentele misto, speciale din viata acelei persoane.

mi-a parut rau, tare tare tare rau, cind am auzit astazi ca a murit Stefan Iordache si asta e singurul fel pe care-l am in minte de a-l celebra.

era un om minunat.

998

elvetia – part 2

Cu Ada, Otilia si Doru la masa, dintr-o vorba in alta constatam ca avem toti jucarii la birou.

Otilia (Tonica)- Alba ca zapada varianta Disney
Ada (Story) – 2 papushi UNICEF
Doru ( The One)- masinute de la Damian, fiul lui d 3 ani
Eu – Sara, un iepurila d plus cu urechi imeeeeeeeeense

unii ascunzindu-si jucariile in dulap, altii pastrindu-le la vedere. altfel toti cu raspunderi si oameni in grija; si cu multi ani in buletin:)

un moment super frumu si e semn ca nu s-au stricat la cap, daca mai au tandretzuri din astea

*
la centrul de cercetare NESTLE un domn (care stia sa jongleze cu nenumarate arome ca sa le imbunatateasca si sa dea un “chip” nou cafelei) era serios, riguros, isi spunea cu pasiune descoperirile. eram in biroul lui si pe perete in spate, in lateral, agatzata cu un magnet, era o jucarie. otilia a vzt-o prima, ne-a aratat-o si-am chitzcait cu subinteles.

i-am multzu frumos pt prezentare cind am plecat, dar el nu stia de ce ii zimbeam asa cald. era un om “din aluatul bun”.

*

am o categorie speciala in blog cu oameni “din aluatul bun”,  am sa postez mai multe descrieri acolo zilele viitoare si sper sa descoperti niste oameni foarte frumu

828

elvetia – part 1

in vizita cu toata partea de red sef de la revistele glossy din romania la Nestle acasa.

*

my special moments: 4 ore de conversatie minunata cu Doru Iftime ( fost Elle, acum The One). ii citeam si ii mai citesc interviurile cu maxima placere, e pe lista foarte foarte scurta a jurnalistilor mei preferati din romania.
si-am purtat o discutie cascada de la copii (ai lui) pina la trasnai (ale mele), de la jurnalistii pe care i-am remarcat (“we like them”, am zis la unison de multe ori) pina la filme si muzici. carti, articole ratate, vedete la nimereala, experiente de viata, cupluri si forme de iubire, oameni care scot ce-i mai bun din tine, prieteni de forma fara fond, dialoguri ale orgoliilor, monoloage “de discutie” etc etc etc

a trecut timpul intr-o clipa, doua ore in avion pina la viena si alte doua ore in aeroport pina la urmatorul zbor, dar m-am prins ca am pove 4 ore, la multa vreme distanta.

imi amintesc ca in prima clipa cind ne-am asezat pe scaune in aeroport involuntar am avut aceeasi pozitie a corpului, cu un picior un pic flexat sub corp. dupa aia am vbt in oglinda.

super tareee.

*

intre timp am format o gasca de patru ( un careu de asi) despre care pove curind. caci au fo citeva momente f f frumu.

*

altfel elvetia e plictisitor de perfecta. impecabil de frumoasa, o ilustrata care se misca.

si mi s-a fct dor dupa o juma de zi de frumusetea linistitoare a lucrurilor imperfecte.

779

aeroport budapesta – surreal California Dreamin’

pe drum catre casa ( de la Berlin) escala la budapesta.
*

30 de soldati americani in haine de camuflaj cu imprimeuri pale. (iete ce fashion i-am descris), cu muschiuletzi si foarte atletici. atirnau pe unde isi gasisera cite un loc, un spatiu de bagaje, o masa de restaurant.

toate tocurile cui, mule-urile asortate si bibiloaiele de aur la degete si urechi isi facusera treaba ca din intimplare in zona aia. si tot ca din intimplare mule-urile erau romance.

*
dau la prietenelor mele p sms descrierea situatiei, anaceadesteapta raspunde “decupaj din California Dreamin’ ” si in 2 min trece nonsalant pe linga americani Andi Vasluianu ca si cind ar fi facut si el parte din secventa aia de film.

*
andi a vnt in acelasi avion cu noi de la budapesta la bucuresti.

840

reveniri, completări

Am primit un blog. pe tabu.ro. cadou de la colegii mei de la New Media.

M. mi-a adunat postările anterioare de pe blogul redacţiei şi s-a furişat puţintel şi pe blogul meu personal de pe Yahoo, unde am “debutat” pe 14 octombrie 2006. nu mai ţineam minte data, evident, dar cu un simplu click pe “last post” din cele mult peste 500 adunate am aflat:)

Nu e frumos să începi un blog cu o chestie postată pe altul în urmă cu doi ani, dar a trebui să cedez insistenţelor lui M., innebunită după poza asta despre care scriam că se cheama PRIZONIER şi a fost făcută de un neamţ pe care-l cheama michael si intr-un fel; nu mai stiu celalalt nume si-mi pare rau.

later edit: is varza la tehnica. M ma tot ajuta pina ma lamuresc cu programul nou, dar tre sa zic ca intre timp stiu cum il cheama pe fotograful asta, misha gordin, iar site-ul lui e Bsimple.com

au trecut 2 ani de atunci, ar fi fost cam nashpa sa nu stiu, nu???


1117

Anonimul IV- filme pt prieteni

azi am vzt un film pt mimo, unul pt adriana si unul pt radu. si cum mai am in plan pina diseara filme, cred ca mai bifez si alti prieteni.
pt adriana a fo Muli, o poveste animata facuta de Marjan Farsad din Iran, despre o fetita care avea putini prieteni si facea lucrurile dupa regulile ei principiale si f f frumu. locuia intr-un copac si s-a transformat intr-o stea.

pt radu am vzt un film cu scenariu de prietenul lui roberto garcia (ala de i-a dat premiul uniter la bucuresti, anu trecut). evident, ca garcia nu scrie decit despre copii, iar povestea are drept finalitate puscaria. f frumu si filmu asta p enume Porque hay cosas que nunca se olvidan (r lucas figueroa) . in traducere, pentru ca exista lucruri pe care nu le uiti niciodata.

pt mimo e filmul asta, iar ea – care a avt de-a face cu motanul meu turbat si trimis la mama – stie ca ii este dedicat acest film. l-a fct un britanic, simon tofield, si se numeste cat- man- do


824
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!