Tag : craciun

coca-cola_santa_claus_1963-vino sa dai energie pentru un Craciun de Poveste

vino sa dai energie pentru un Craciun de Poveste

mai stiti cind v-am spus de campania geniala de la Coca-Cola in care un sat va fi transformat peste noapte in locul lui Mos Craciun cu luminite, un brad urias, caravana Coca-Cola si, desigur, Mos Craciun?

ei bine, impreuna cu Cristi Manafu, Alex Dima (Pro Tv) si un reprezentat Coca-Cola am ales satul care va trai putina magie anul asta de Craciun: satul Pietroasele.

parte din campanie, din spiritul Craciunului de a face fapte bune pentru ceilalti, este implicarea fiecaruia dintre noi cu o donatie speciala: energie pentru luminitele care vor umple satul.

cum se face asta? e un automat special Coca-Cola care se plimba prin tara la care fiecare dintre noi poate dona energie prin telefon. folosind aplicatia de lanterna de la telefon.

astazi incepe caravana pentru colecta de energie: in Piaţa Charles de Gaulle de la ora 17:00 pina la ora 20:00 puteti veni sa faceti o donatie inedita de Craciun. Ne vedem acolo:)

de miine programul caravanei automatului special Coca-Cola are urmatorul traseu:

Bucuresti

3-4 decembrie: Băneasa Shopping City (15:00 – 21:00)
5-6 decembrie: Carrefour Orhideea (15:00 – 21:00)

Ploieşti:
7 decembrie: Ploiesti Shopping City (10:00 – 14:00)

Timişoara:
8-9 decembrie: Piaţa Victoriei (15:00 – 21:00)
10 decembrie: Kaufland Timişoara II, Strada Damaschin Bojinca 4

Cluj:
11 – 12 decembrie: Piaţa Unirii (15:00 – 21:00)

Iaşi:
14 – 15 decembrie: Palatul Culturii (15:00 – 21:00)

Intrati in joc si faceti o fapta buna. In dimineata de Ajun, cind veti vedea fotografii cu bucuria unor copii care isi vad satul transformat integral intr-un loc de poveste, o sa va placa sa stiti ca ati contribuit si voi. Si-ati facut-o anonim. Despre asta e magia Sarbatorilor.

Daca sunteti in Bucuresti, sper sa ne vedem diseara in Piata Charles de Gaulle, la ora 17.00.

*

am mai spus, dar imi face placere sa mai spun o data, sunt foarte bucuroasa ca fac parte din aceasta campanie Coca-Cola. mi se pare ca se inchide un cerc al Craciunurilor din copilaria mea. si le multumesc frumos ca m-au ales.

1320
shutterstock_craciuncare e satul in care prezenta lui Mos Craciun ar face diferenta?

care e satul in care prezenta lui Mos Craciun ar face diferenta?

Mos Craciun inseamna magie. Nu e despre a primi obiecte gratuit, despre a primi o masinuta (mai mare sau mai mica, de jucarie sau nu); nu este nici macar despre a primi dulciuri.

Mos Craciun, Craciunul, e despre o stare de bine, de cald, de poveste… de magie.

Si exista pe lumea asta, in tara noastra, copii care nu s-au intilnit niciodata cu Mos Craciun, n-au mers pe sub luminite colorate, n-au vazut un brad urias plin cu globulete, n-au simtit Craciunul ca pe o sarbatoare de poveste.

sunt multi copii asa, dar anul acesta, un sat care n-a trait niciodata un Craciun ca-n povesti o sa simta magia gratie celor de la Coca-Cola. am mai scris despre campanie aici.

***

Stiu ca Mos Craciun ar face magie peste tot, dar cind ma gindesc la un sat in care stiu sigur ca n-a fost niciodata, am in minte Faurei – de linga Constanta. Acolo sursa de apa e o teava cu diametru de un metru, ruginita, aflata sub un podet, iar copiii cara catre casa galetile asezindu-le in echilibru pe lemn ca si cum ar purta cobilitele din picturile de alta data.

acolo sunt copii pe care daca-i intrebi cum ii cheama, iti zimbesc larg si nu spun nimic . “i se spune fetita, pentru ca nu are nume”, ti se raspunde. “mama ei a lasat-o aici cind era mica, nici cind e ziua ei de nastere nu stie”.

acolo copiii cind te vad, te iau de mina. sau se string in jurul tau cu bratele facute covrig. si in imbratisarea aia nu e doar nevoia de afectiune, ci un semn ca – daca te au aproape, daca-i tii de mina – ii validezi, si ei pot fi ca tine.

am fost in satul Faurei acum citiva ani cu UNICEF si inca mai pastrez in minte emotia copiiilor de acolo; bucurosi nu pentru ca le dadeam dulciuri, ci pentru ca vorbeam cu ei.

*

mai avem 3 zile de propus sate in care Coca-Cola sa duca anul asta Craciunul. cu brad urias impodobit, cu masina mare plina de Coca-Cola, cu o sarbatoare pentru toti locuitorii satului si cu magia luminitelor care vor colora si cele mai sarace case. adaugati satul vostru preferat, satul in care stiti ca prezenta lui Mos Craciun ar insemna cit o poveste de spus peste ani nepotilor.

o puteti face aici, unde gasiti mai multe detalii despre cum Coca-Cola face acest proiect magic si despre cum puteti dona energie ca sa fie luminat satul ales.

va multumesc frumos.

 

foto via shutterstock

1083
Sacred_Monsters_Sylvie_Guillem_Akram_Khanmi-am primit cadoul pentru acest Craciun :)

mi-am primit cadoul pentru acest Craciun :)

pe ea am vazut-o la Bucuresti intr-unul dintre cele mai frumoase spectacole de dans pe care le-am trait vreodata. dupa el m-am dus prin lume si-am avut ocazia sa-i adresez o intrebare care a dus la una dintre cele mai frumoase povesti cu ingeri pe care mi le-a spus vreodata cineva.

ea e una dintre cele mai fine, mai mobile, mai frumoase si mai destepte balerine din lume (cind a venit la Bucuresti invata japoneza – ca sa-si tina mintea activa), el e cea mai buna dovada ca arta te transforma incredibil – in afara scenei e banal si uritel, pe scena e alt om, senzational, incredibil de frumos si de elegant.

stiu de existenta lor de la show-ul Sacred Monsters pe care l-am vazut in inregistrari de atit de multe ori incit stiu fiecare miscare pe de rost. de Craciun, vad show-ul asta live si mi se pare incredibil pentru ca stiam ca nu se mai joaca.

Sylvie Guillem si Akram Khan. 21 decembrie. Atena.

un cadou nepretuit pentru acest Craciun

1518
coca-cola_santa_claus_1963-ajuta-ma sa-i gasim un sat lui Mos Craciun.

ajuta-ma sa-i gasim un sat lui Mos Craciun.

cind eram mica, credeam ca Mos Craciun vine odata cu Coca-Cola, pentru ca imi placeau mult fotografiile din reclamele Coca-Cola de Craciun. astazi, am onoarea si bucuria, sa ajut Coca-Cola sa-l duca pe Mos Craciun intr-un loc in care copiii n-au trait magia si povestea, au vazut-o doar la tv.

*

imaginati-va un loc in care Mos Craciun e doar la televizor. daca esti norocos – nu cuminte, cuminte esti pentru ca esti copil si esti bun – dar, daca esti norocos Mosu’ iti trimite o pijama sau un pulovar plus 2-3 portocale.

stii ca exista Mosu’ , nu doar pentru ca l-ai vazut la televizor, in filme sau in reclame, ci pentru ca STII tu asta, din tot sufletelul tau de copil. despre el e Craciunul. cu decoratiunile frumoase, cu sania, cu renii, cu bucuria din jur.

*

acum faceti un pas inapoi in lumea voastra. orasul tocmai ce incepe sa fie decorat, vitrinele vor fi din ce in ce mai bogate, la Universitate vor veni cei doi reni simpatici cu sania. o sa fie si cite un Mos burtos si vesel care o sa le spuna vorbe frumoase copiiilor de 4-5 ani uimiti cind trec pe linga el ” e mult mai mare si decit tati”… o sa fie vin fiert, tirguri cu decoratiuni si-o bucurie in tot centrul care o sa te umple de caldura pe dinauntru oricit de frig ar fi afara sau oricit de obosit ai fi. si o sa te simti din nou copil.

nu ti-ar placea sa stii ca poti si tu sa aduci bucuria asta copilului care a vazut Craciunul doar la tv?

*

anul asta una dintre cele mai frumoase campanii de Craciun vine de la Coca-Cola (si le mai multumesc o data pentru ca m-au luat parte din povestea lor minunata). Coca-Cola vrea sa duca Craciunul intr-un sat in care n-a fost niciodata “ca-n povesti” – cu deoratiuni care sa-i uimeasca pe copii, cu Mosul cel mare si burtos din reclamele lor (cel mai frumos Mos Craciun), cu masina aia mare – caravana – Coca-Cola.

si m-au rugat pe mine, iar eu va rog si pe voi, sa le spunem sate mici si frumoase pentru care un astfel de Craciun ar face diferenta.

sate cu copii care poate n-au iesit niciodata mai departe de scoala din comuna de care apartin, cu copii pentru care decoratiunile din brad inseamna nuci si mere din curte, plus citeva globulete confectionate din hirte pe care au colorat-o pixul.

sate cu copii pentru care sa vezi peste noapte ulita imbracata in zeci de luminite inseamna MAGIE,  POVESTE. despre asta e Craciunul.

*

ce avem de facut?

sa propunem sate si locuri pe care cei de Coca-Cola sa transforme in locuri de basm, doar din luminite, globuri si magia lui Mos Craciun.

ajutoarele lui Mos Craciun au creat  un automat special Coca-Cola care colecteaza energie din telefoanele consumatorilor. ar fi frumos sa vizitati automatul Coca-Cola si sa donati energie cu ajutorul telefoanelor. energia donata de voiva fi apoi folosita pentru a aprinde decoratiunile de Craciun cu care impodibim satul in care aducem Craciunul. caravana Coca-Cola poposeste in luna decembrie in 4 mari orase din Romania (va spun orasele si locurile zilele viitoare)

*

revin miine cu propunerile mele de sate, dar ca sa cistigam timp pentru ca doar pina duminica putem propune sate in care Coca-Cola sa faca un Craciun ca-n poveste, va invit sa spuneti locuri in care credeti ca un Craciun cu luminite in tot satul, cu caravana Coca-Cola, cu brad mare impodobit si cu o sarbatoare frumoasa pentru toata lumea ar insemna magie.

un loc cu copii care l-au vazut pe Mos Craciun doar la televizor si care acum il pot vedea si simti linga ei.

stiu ca o sa va placa sa participati la asta, sa stiti ca si cu ajutorul vostru pentru niste copii Craciunul inseamna  bucurie. si ginduri bune de la alti oameni. despre asta e magia.

astept propunerile voastre de sate. (atentie, nu vorbim de sate in care nu este electricitate, ci de sate care sunt f sarace, sate in care Mos Craciun n-a ajuns in persoana niciodata, chiar daca si-a trimis mesagerii)

 

pui renati vazut vreodata un pui de ren?

ati vazut vreodata un pui de ren?

daca ati trecut pe la Universitate in decembrie sigur i-ati intilnit pe renii lui Mos Craciun, Toto si Luna.

Toto cel cuminte si semet si Luna cea timida, rusinoasa.

Ei bine Luna a nascut azi noapte un pui de ren, iar doamna care e matusa lor, ca nu pot zice mama lor:), care e ruda cu Mos Craciun si are grija de ei, Adela Ivanescu mi-a trimis fotografii cu noul membru al familiei.

O sa fie veselie mare la Universitate de Craciun.

***

Renii sunt intr-o ferma din sectorul 2, impreuna cu multe alte animale, foarte bine ingrijite. Am sa revin cu detalii daca se poate vizita copilul renitzei Luna.

 

 

In dimineata asta a fost un mic Craciun pt mine. nu primesti in fiecare zi pe mail fotografii cu un puiutz de ren nascut in noaptea precedenta. Multumesc ca v-ati gindit si la mine sa ma bucurati cu aceste fotografii.

1517

cum am ajuns in spotul Coca Cola

zilele trecute a fost difuzat un spot Coca-Cola in care eram mentionata si eu si din care rezulta ca sunt o suuuper mare bucatareasa:)

totul s-a petrecut gratie zilei in care a nins; era frig, zapada la geam, mi se parea ca e Craciunul si ca sa-mi fie ca de Sarbatori ar fi trebuit sa am prin jur : cai, liniste, aroma de scortisoara si miros de cozonaci.

caii i-am taiat rapid de pe lista – nu se gasesc la etajul 2 , nici macar la parter, in mijlocul Bucurestiului.

liniste era relativ usor de obtinut daca inchideam telefonul pentru o ora macar, iar la capitolul scortisoara si miros de prajituri am marcat gratios o foaie din foietajul cumparat pt retetele recomandate de Nicolai, pe care am rasucit-o cu niste mere rase si tratate cu scortisoara si alte acareturi. in 20 de min aveam strudele calde la micul dejun si il asteptam pe Mos Craciun.

happy, am pus un status pe twitter: solutia de inveselire pentru vremea de afara, am o placinta in cuptor #haisamancamimpreuna

echipa Coca Cola m-a contactat si m-a intrebat daca le dau voie sa puna tweet-ul meu in spotul de a doua zi.

la cite spoturi Coca Cola am iubit eu, a fost mai mult decit o onoare sa fiu intr-unul dintre ele.

(si voi puteti fi in spoturile Coca Cola daca trimiteti un tweet cu #haisamancamimpreuna si… daca aveti noroc:) )

***

numai ca as dori sa stabilesc adevarul istoric. daca sunt obligata sa dau cuiva de mincare in fiecare zi doua feluri diferite si sa nu repet niciun preparat, in doua saptamini respectiva persoana fuge de acasa sau moare de foame.

 

si tot la capitolul adevarul istoric, Mos Craciun a venit a doua zi cu niste balerini verzi pe care mi-i doream:)

acum mai am o singura problema: as fi putut sa-mi pun o foto mai simpatica la twitter daca stiam ca ajung vedeta gratie lui.

1512
iesirea din parciesirea din parc – poveste de Craciun

iesirea din parc – poveste de Craciun

am scris aceasta proza scurta pentru un ebook cu povesti de Craciun care a aparut acum 2 ani. mi-am reamintit de ea de dimineata. mi-ar placea sa o (re)cititi. Craciun bun.

 

 

Celor care muncesc pentru ca noi sa ne distram de Sarbatori

Iesirea din parc

Tzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz

Tzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz

Da-i incolo, o sa plece. Vor si ei un ban si nici nu mai stiu sa cinte. Zic Steaua fara nicio bucurie, ii vezi cum isi asteapta banii. Noi colindam pentru portocale si prajituri, pentru covrigi. Si pentru bucuria de a merge cu totii. Cu gasca, cum ar zice astia.

Tzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz

Tzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz Tzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz

Soneria asta. Trebuie s-o inchid macar pina trec Sarbatorile.

Isi puse cartea deoparte: Daca ma duc pina la usa sa ma uit pe vizor, ma vad copiii. Dar de ce insista?

– Nu primim!, urla din camera mare peste umar sa se auda pina in hol si dincolo de usa.

De ce dracu mai zic “primim”? Idiot batrin si cabotin ce sunt. Toti stiu ca sunt singur. Singur de 10 ani.

Ii trecura prin minte ca intr-un flashback mirosul de cozonaci, vocea ei bombanind usor ca trebuie sa toace nu stiu cite muraturi pentru salata boeuf, fetita in picioarele goale pe parchetul rece.

Ofta. Lua cartea si continua sa citeasca …

Multi ani isi dorise un Craciun sau un Revelion in care sa stea si sa citeasca. Sau sa se uite la televizor. Ce-ar mai fi ris lumea daca ar fi spus ca el isi doreste de Sarbatori sa stea acasa. Era ala care facea cea mai mare audienta la televizor si lua cele mai multe aplauze pe scena la orice sarbatoare: de ce-ar fi vrut acasa?

Daca ar fi sa fie sincer pina la capat, la inceput nici nu –si dorise sa stea acasa. Se hranea din aplauzele multimilor; adrenalina pe care i-o aducea energia salii si caldura care se intorcea catre el ii erau hrana pentru zile intregi.

In fata salii cu spectatori era ca un dirijor: putea recunoaste orice nota falsa a aplauzelor. Stia totul despre muzica lor: aplauzele din inima, cele plictisite, cele care pareau nebunesti – de la vreo fana care se dorea remarcata in multime si batea din palme tare, aritmic. Si stia sa le si conduca; sa scoata de la public tot “ce-i mai bun”.

O vreme i-a fost de ajuns asta, dupa care a aparut Maria care nu era ca fanele. Nu vroia nimic special, dar il intelegea ca nimeni altcineva. Inainte de a fi un cuplu, i-a spus despre ideea ei de iubire perfecta, printr-un citat dintr-o carte.

We walked every morning. We did not always walk together because we liked different routes but we would keep other’s route in mind and intersect before we left the park.

Iar lui i s-a parut a fi descrierea perfecta a ce-si dorea.

*

Tzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz. Tzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz. Tzzzzzzzzzzzzzzz

Tzzzzzzzzz. Tzzzzzzz. Tzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz. Tzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz

De ce naiba nu se opreste?

Se ridica, merse pina la usa, se apleca spre vizor. Prin cercul mic ii aparura doua mingi de carne, ca un fund de bebelus, inramate in dunga unui pulovar roz somon.

Push up, silicoane, natural?

N-avea fatza de colindatoare.

Descuie yala lent, indeparta lantzul, deschise usa. In fata o bruneta intr-un pulovar cu un decolteu mare, in V… Cum de umbli asa, crezi ca nu mai vreau la virsta asta?!

– Buna seara, spuse cu vocea lui oficiala, grava.

… jeansi mulati si cizme cu toc cui, lungi pina la genunchi. De ce sa stai in casa in tocurile astea?

– … si nu mai ajunge acasa la timp. Si va rog, stiu ca ati fost actor, ajutati-ma. Fiti Mos Craciun pentru ei.

Nu intelegea ce vroia femeia care vorbea agitat.

– Cine nu ajunge?

– Sotul meu. A trebuit sa ramina la munca, jos sunt copiii mei si inca doi. E seara de Ajun, asteapta darurile. Am haina rosie, sacul cu jucarii. Aveti barba. Ajutati-ma. Vin imediat si va aduc totul.

Femeia cobori in tropait marunt de tocuri pe scara spiralata, aratindu-i coapsele -jumatati de clepsidra – pentru care ar fi intors capul tot Bucurestiul.

– Sotul? Ce lucreaza sotul?, intreba doar ca sa o faca sa se opreasca putin.

– E reporter tv. E un incendiu si l-au trimis pe el. O sa ajunga cind copiii deja dorm. Vin imediat cu darurile si haina.

Si disparu in jos pe scari, lasindu-l in usa.

*

Pentru o vreme Maria a mers cu el la spectacole, in orice colt de tara ar fi fost. Dupa care a aparut Ana, a trebuit sa o alapteze, sa o duca la gradinita, apoi la scoala …

El continua sa sustina spectacole, sa faca ocolul tarii si, de fiecare care data cind mai pierdea cite un moment din viata lor comuna (primii pasi ai Anei, prima serbare la gradi, prima zi de scoala) isi spunea: “…but we would keep other’s route in mind.”

Pina intr-o seara cind Maria i-a spus ca gata, s-a terminat totul, il iubeste si n-are nicio problema sa-l imparta cu fanele lui, dar vrea pe cineva cu care sa petreaca Sarbatorile, cu care sa mearga la film, care sa fie acolo cind are ea nevoie, nu cind poate el.

Au divortat, Ana a ramas cu Maria, el a continuat spectacolele. Apoi spectacolele s-au imputinat, ca si fortele lui. Pe dinauntru a ramas acelasi, stie ca poate sa-i mai faca pe oameni sa rida si sa aplaude, dar lumea nu-l mai vede la fel. Si nu-l mai aplauda la fel.

Pina acum 4 ani Ana a venit la el in ajunul Sarbatorilor, apoi a plecat la Londra, la scoala.

*

– Iata sacul cu cadouri. Asta e haina. In sac e si caciula. Toti au pregatit cite o poezie. Incepeti cu fetitele, cadourile lor sunt deasupra. Barbi e pentru cea blonda, cea mai mica, Miruna. Cealalta, Irina, are laptopul mic, baietii, Vlad si Mircea, au masinile Bucsa si Fulger McQueen. Daca veniti intr-o jumatate de ora e perfect.

Decolteul disparu, iar el – cu sacul si haina atirnindu-i sterp in mina – inchise usa.

Le puse in living, se aseza pe fotoliu si se uita la ele…

La urma urmei, am fost de nenumarate ori Mos Craciun, ce mai conteaza o data? In 45 de minute termin…

***

– Mai ai?, o auzi pe Maria intrebindu-l soptit din bucatarie. Ana doarme deja. Vreau sa-ti pregatesc hainele pentru miine. Ce vrei sa porti? Culori deschise? Daca tot mergi la copii, eu asa as zice …

– Sigur. Jeans, o camasa colorata si un pulovar.

– Dar mai ai?, intra Maria in birou uitindu-se catre hirtiile pe care le avea in fata.

Le acoperi, reflex, cu cotul, Maria il saruta pe umar lasindu-i cana de lapte pe care o bea in fiecare seara.

– Nu-ti face griji, ai avut mereu succes la copii, o sa stii ce sa le spui, spuse zimbind in timp ce iesea.

Nu l-am facut prea libidinos pe mosul asta? O sa inteleaga copiii ceva din poveste?

Lua o gura din laptele cald care avea, ca de obicei, dozajul perfect de miere. Nici el nu nimerea la fel de bine combinatia. Se mai uita o data la hirtiile pe care scrisese timp de citeva ore. Isi pregatea intotdeauna in detaliu fiecare aparitie publica.

Dar cum dracu am ajuns sa scriu despre asta?

Mai lua o gura de lapte si dupa ce puse cana jos, cu un gest scurt mototoli hirtiile si le arunca la cos.

Copiii au nevoie de o poveste vesela. De asta m-a invitat Ana cu mindrie la serbare ca sa le spun ceva vesel. Asta se asteapta lumea de la mine…

Stinse veioza de pe birou si se indrepta catre dormitor.

O sa improvizez miine dimineata ceva… poate le spun povestea cind m-am ratacit de trupa in seara de Ajun si-am facut pe Mos Craciun pentru un sat intreg din Maramures ca sa am unde dormi si ce minca.

– Au venit de la curatatorie paltoanele tale. Poti sa -l iei pe care vrei in deplasarea de la Cluj, gata.

O auzea pe Maria explicind ce alte pregatiri administrative a mai facut pentru lungul lui turneu de Sarbatori, dar pastra in minte intrebarea care-i aparea in ultimii ani, in perioada asta:

“Si daca intr-o zi, drumurile noastre diferite nu se mai sincronizeaza ca sa ne intilnim la iesirea din parc?”

1723
urareit’s about presence, not presents

it’s about presence, not presents

In loc de urari cu sarbatori bla bla…

 

americanii au o vorba “iti about presence, not presents” ; va doresc sarbatori (si un an intreg) in care sa va aduceti aminte de vorba asta.

sa fiti onesti cu voi insiva. sa faceti doar lucrurile in care credeti. si sa SIMTITI.

am mai spus-o, de la minutul 6.50 in clipul asta, se simte omul, ala care nu e doar in astisti, ci si in noi:)

P.S. la anul, ati putea cauta sa cititi textul lui sarah kane , purificare, e acolo replica asta “daca nu simti, n-are niciun rost” :) )

1652
birousi biroul meu Craciuneste

si biroul meu Craciuneste

Nu-i e in fire pentru ca e sobru si nu trebuie sa distraga atentia cu nimic, dar…

si biroul meu Craciuneste…

pe partea cealalta a tablei sunt post it-uri scrise pe bune, aranjate pe zile, pentru un proiect, dar cum am luat brad in forma de crengi ca sa le pun intr-o ceasca uriasa, a aparut aici un alt brad :)

si-am instalat niste turta dulce cu beteala/ globuri in niste borcane (n-am foto de la asta ca se reflecta lumina in geam)

cu asta, eu – acest Grinch al decoratiunilor de sarbatori – mi-am facut treaba pt acest an.

 

Craciun linistit.

 

P.S. ei sunt renii Toto si Luna, locuiesc pt citeva zile in parcarea de linga mine, la statui la Universitate. cind nu au treaba, vara mai ales, am auzit ca Mos Craciun ii lasa sa se joace in sectorul 2 la o ferma. si-am mai auzit ca sunt tare mincaciosi. (Luna e f timida, daca o sa mergeti sa o cunoasteti, veti vedea ca se rusineaza repede. fetita cu bun simt)

1300
craciun2Eu – un Grinch al decoratiunilor de Craciun

Eu – un Grinch al decoratiunilor de Craciun

cind vine vorba de decorat casa pentru Craciun, zici ca sunt sora lui Grinch asa ma apuca o lehamite si gasesc tot felul de motive pentru care sa nu ma urnesc.

argumentul suprem in ultimii ani a fost “oricum nu stau acasa, oricum ma intorc in ianuarie, se usuca si mama brazilor prin casa si mai fac si mizerie”

o voce mica si timida din capul meu zice ca totusi Craciunul e si despre joaca si magie si ca tre sa marchez asta in casa.

***

vine momentul – astazi sau miine trebuie sa prestez ceva decorari si pe linga cele citeva crengute de brad pe care le voi achizitiona ca sa miroasa frumos in casa (le voi transforma intr-un buchetel cu verdeata intr-o vaza), ma gindesc sa fac un brad neconventional.

am o tabla mare pe care se afla multe post it-uri cu insemnari de la un proiect de ebook la care lucrez, as putea sa desenez pe ea un brad si sa fac post it-urile globulete.

sau as putea sa fac aceasta instalatie dintr-un umeras

 

sau 3 etaje din instalatia asta (asa un bradut mai mic, sa nu muncesc prea mult totusi)

 

am globulete din lemn si fruze de porumb (ma rog tre sa le caut, dar sunt pe aici pe undeva) – care-s galbene si ivoire.

daca aveti vreo idee f simpla (care sa se execute in 15 min max si sa para ca am ceva de Craciun in casa), va sunt recunoscatoare pentru sugestii.

cum ziceam, sunt un fel de Grinch al decoratiunilor “de ce sa le punem, daca tot trebuie sa le stringem in citeva zile?”

 

2172
cadouviata se schimba. te schimba

viata se schimba. te schimba

mai devreme ma aflam intr-un taxi care se strecura cu greu printre masini. ninge si asta complica mult traficul din bucuresti. aveam linga mine o cutie al carei carton era ca de dalmatian si era inconjurata cu o funda mare, albastra.

– mergem sa facem o fapta buna., am incercat sa ma scuz la taximetrist.
– da? pe frigul asta?
– ducem cadoul asta la niste oameni buni care le vor distribui la copiii care n-au. dar asa e, e mai greu sa-l ducem decit sa-l cumparam, cu vremea asta.
– sunt multi copii care n-au. dar ar fi trebuit sa-l duceti dvs personal, poate nu-l dau.
– il dau, ii stiu. sunt prieteni cu mine, sunt oameni buni. oameni care au plecat de jos si n-au uitat asta.
– asa e frumos, sa nu uiti.

ajungem pe grivitei, iese in strada Loredana de la Blogal Initiative, preia cadoul pentru proiectul ShoeBox sub privirile taximetristului care deschisese fereastra.

– baiat, 10 – 12 ani, scrie pe cutie, cum mi-ai zis.
– perfect.

ma intorc la taxi, plecam catre Universitate.

– ati facut o fapta buna., zice domnul taximetrist.
– am facut-o amindoi, ca m-ati ajutat sa ajungem pina aici pe viscolul asta.

zimbeste.

– nu stiti pentru cine e cadoul, nu?
– nu. au zis ca le lipsesc cadourile pentru baieti, asa ca am luat pentru un baiat.
– si el nu stie de la cine o sa primeasca, nu?
– nu. asta e spiritul craciunului, sa primesti daruri cu ceva magie in ele.

la intersectia cu Victoriei, intr-un ambuteiaj, taximetristul se intoarce catre mine.

– stiti care sunt cele mai frumoase cadouri? alea pe care nu ti le poti cumpara singur.

Zimbeste si stiu sigur ca in minte are imaginea unor cadouri pe care nu le-a primit niciodata.

– asa fac si eu cadouri, cu lucruri pe care nu si le pot cumpara cei carora le sunt destinate.
– asa mi-ar fi placut si mie in copilarie., adauga timid.
– si mie.

m-a lasat linga Sala Dalles pentru ca voiam sa cumpar niste carti. cind am iesit din librarie ningea si mai tare.

mergeam catre pasajul de la metrou si ma gindeam ca, acum 23 de ani pe vremea asta Craciunul insemna pentru mine mirosul de portocala. (nu-mi imaginam ca se pot gasi portocale si in alta perioada a anului). ca in zilele in care au urmat – cu tot ceea ce numim astazi Revolutie – Piata Universitatii mi s-a parut un loc indepartat, cu puteri nebanuite.

astazi vad Piata Universitatii zilnic cind ies din casa. a disparut magia si stiu ca puterile vocilor celor care se mai aduna din cind in cind acolo sunt, de multe ori (am vazut chiar eu), cumparate cu o felie de pizza.

astazi primesc cadouri prin curier de la oameni pe care nu i-am intilnit niciodata, dar care ma apreciaza pentru cine stie ce lucru am facut cindva – impreuna cu compania lor, sau nu.

dar, din fericire pentru mine, la fiecare zapada mare imi mai aduc aminte pulovarul de lina groasa, roshu cu un mare romb alb pe piept, tricotat de mine, un fel de moartea pasiunii pentru orice ar insemna feminitate, care mi-a fost haina de iarna pret de doi ani, in liceu.

cind am luat-o prin pasaj, sa ajung acasa, aveam un gind: viata se schimba. si te schimba.

1763
igula capatul luminitelor…

la capatul luminitelor…

la capatul acestor luminite locuiesc eu.

nu e o exprimare poetica, desi poate avea si subintelesuri .

aceasta e rasplata ca aud toate injuraturile meetingurilor de la Universitate: in decembrie, cum ies din casa intru in tara lui Mos Craciun.

anul asta arata atit de bine ca as dormi noaptea pe strada.

 

foto Igu/ Bucuresti Optimist ( o fotografie cu aproape 9000 de share-uri pe FB, si peste 16000 de like-uri)

 

1146
cardTi-ai trimis felicitarile de sarbatori?

Ti-ai trimis felicitarile de sarbatori?

Ti-ai trimis felicitarile de sarbatori?
Mai gindeste-te o data.
Sigur ti-a mai ramas cineva “ne-colindat” si… poti face o fapta buna trimitindu-i o felicitare.

Nu ma refer la bucuria pe care o aduci celui pe care-l feliciti, asta e de la sine inteles, ma refer la Proiectul Romtelecom prin care doneaza 10.000 de euro catre 3 asociatii, in functie de voturile noastre.
cum se procedeaza?

intri in aplicatia de Facebook cu cele 3 felicitari Romtelecom, alegi una si o trimiti la prieteni (nu ai voie sa trimiti decit la maxim 5 prieteni, scopul nu e spamul si sa facem cunostinta cu asociatiile si sa fie rasplatite pentru munca lor de catre Romtelecom)

pe 31 decembrie se contabilizeaza cite “voturi” (felicitari cu numele asociatiei) a primit fiecare asociatie si Romtelecom ii premiaza.

asociatiile sunt unele dintre cele mai cunoscute: Little People (cea care are clubul temerarii cu copiii supravietuitori ai cancerului, copii minunati care merg prin spitale si le explica altora care sunt in situatii dificile ca se POATE), asociatia Pavel (care are in grija tot copiii bolnavi de cancer) si SOS Satele Copiilor (locul minunat unde sute de copii fara parinti sunt in case de cite 5 membrii cu o mama sociala si invata sa se descurce singurei)

In functie de numarul de felicitari trimise (cu insemnele lor), Romtelecom le doneaza in ordine 5000, 3000 si 2000 de euro.

hai, dar din dar se face o donatie! cind urarile tale au mai avut efect dublu?

trimite o felicitare de aici. multumesc

1323
craciunRugaminte mare de Craciun

Rugaminte mare de Craciun

Aceasta este cea mai speciala si mai diferita de orice altceva rugaminte a mea, pentru voi, de Craciun: va rog sa trimiteti un mesaj frumos unei tinere pe care n-o cunoasteti. nici eu nu o cunosc.

mi-a trimit link la blogul ei un prieten actor, cu suflet de 3 ori mai mare decit el (marius manole) si m-a avertizat ca fata aceasta este necajita. in pragul unei depresii.

pe scurt faptele sunt asa: tinara aceasta a ajuns in pragul unei crize de nervi pentru ca a avut un job plin de rutina, care nu o bucura deloc dar care ii asigura banii cu care putea sta in bucuresti. zilele trecute a clacat, si-a dat demisia si acum traieste si nesiguranta zilei de miine.

ce nu stie ea si, sper sa descopere curind, e cit de mult curaj si ce forta capeti cind ai dovada ca te poti ridica din fundul vagaunei. dar ca nu ai cum sa ai dovada asta, daca nu ai ajuns acolo: in fundul vagaunei.

si ca uneori ca sa iesi din cel mai negru necaz si cea mai mare depresie e nevoie doar de vorbe bune din partea unor oameni care au trecut prin asta. si care au descoperit pe pielea lor ca cele mai mari razboaie sunt in mintea noastra, nu in afara ei.

***
asa ca va rog tare ca astazi sa lasati un mesaj de incurajare, o melodie, o fotografie, orice pe blogul ei. cred ca e un cadou frumos, in spiritul Craciunului, ca oameni necunoscuti sa te sustina pentru ca apreciaza ca vrei sa-ti urmezi visul fara sa te plafonezi, ca vrei sa ramii vie pe dinauntru.

daca suntem onesti cu adevarat, toti vrem asta, dar putini avem curajul ei.

aici e blogul ei
http://timegoesby808.blogspot.com/2011/12/last-day.html

(nu-l link-uiesc ca sa nu afle detaliile demersului, dar daca-l copiati o sa ajungeti usor la ea)

va multumesc tare mult ca va veti consuma 5 min din ziua de astazi pt acest dar special.

1825
scriepecero urare cit cerul de mare

o urare cit cerul de mare

ai vazut in filme cum indragostitii isi scriu mesaje pe cer, din norisori pufosi sau urme de avioane. ai zimbit si-ai spus ca e “din filme”, orice se poate in filme.

dar acum, gratie unei aplicatii foarte foarte simpatice de la Orange poti sa scrii si tu un mesaj pe cer pentru cineva si, ca-n filme, la locul si ora stabilite persoana in cauza sa fie invitata sa se uite pe cer … un cadou nepretuit de Craciun.

sau…

de dragul lui Mos Craciun, eu visez ca in dimineata de Craciun copiii pentru ca au fost cuminti si-au primit darurile si se intreaba, curiosi ca intotdeauna, dar Mosul unde e? iar parintii, iau telefonul, il indreapta catre fereastra si-i pun pe copii sa se uite: e acolo un mesaj de la Mos Craciun special pentru ei.

cum se procedeaza pentru un mesaj magic pe cer?

Scrii un mesaj si il pozitionezi pe harta pe www.scriepecer.ro fix unde vrei sa-l vada persoana careia vrei sa-l adresezi, poti sa-i setezi chiar si orientarea ca sa-l vada dintr-un anumit unghi. Mesajul poti sa-l scrii si de te telefon, nu e nevoie neaparat de computer.
(daca vrei sa fie cadou ii vei putea trimite, tot prin www.scriepecer.ro, un email persoanei respective cu coordonatele, cand acesta va aparea “pe cer”, in locul desemnat).

Persoana care a primit mesajul trebuie sa foloseasca un smartphone cu camera si GPS, compatibil cu una din platformele Android/iOS/ (poti gasi pe www.scriepecer.ro o lista cu smartphone-urile compatibile din oferta Orange) pe care sa instaleze aplicatia Layar si in cadrul acesteia “layer-ul” dedicat pentru aceasta campanie, numit scriepecer.ro.

https://market.android.com/details?id=com.layar pentru Android

http://itunes.apple.com/us/app/layar-reality-browser/id334404207 pt I Phone)

Apoi destinatarul mesajului trebuie sa mearga in locul indicat si poate vedea mesajul scris chiar “pe cer”, prin tehnologia “augmented reality”, pe ecranul telefonului.

iata ce lucruri magice se pot face cu ideea aceasta tres tres simpa.

atentie! ca sa aiba efect magia voastra, ca la magicieni, e nevoie de “preparare”: trebuie sa stiti ca mesajele sunt moderate si dureaza citeva ore pina sunt aprobate. exista insa si varianta quick, cu mesaje presetate care apar instant.

mai stiti ce am cerut eu la cadourile de Craciun? o ora de magie; iata ca am primit citeva minute si le impart cu voi. pentru ca pe 23 seara, la ora 19.00, daca va uitati pe cer deasupra teatrului national, va fac un cadou:)

1493
cadoucum aleg cadourile de Sarbatori

cum aleg cadourile de Sarbatori

nu traiti sarbatorile intre doua extreme? bucuria de a darui lucruri care sa faca placere celor pe care-i iubiti si enervarea inghesuielii prin magazine?

pentru mine fiecare ajun de Craciun (+ 2 zile inainte) e perioada in care, daca pot, o iau la fuga din Bucuresti ca sa nu ma lovesc de oameni agitati si disperati in cautarea cadourilor.

urasc sa ma ingramatesc prin magazine inainte de Craciun, dar nu ma pot lipsi de bucuria de a face cele mai speciale daruri, asta e motivul pentru care ma organizez bine pentru cadourile de sarbatori.

cind fac un cadou ma gindesc la destinatar si la ce CEVA isi doreste dar nu-si permite sa-l aiba ( nu-si permite material sau poate nu are contactele necesare pentru a ajunge la acel obiect/fapt etc). uneori fac si cadouri cu mesaj – la asta e valabil mai ales cu cartile pentru ca sunt carti care stiu ca ii vor bucura pe unii oameni dincolo de cuvintele scrise intre coperte, ca  le vor da niste senzatii (chiar daca uneori ar putea fi si lacrimi) care vor fi memorabile.

de exemplu, anul asta vreau sa fac cadou Autobiografia lui Andre Agassi unui domn caruia nu-i place sa citeasca. daca-l conving sa citeasca 50 de pagini din carte, doar primele 50, e aproape un dar pe care mi-l fac mie, asa de bucuroasa am sa fiu.

pe lista de cadouri pe care am sa le fac anul asta vor fi o experienta inedita si personalizata in Experimental bar ( cu cocktailuri pregatite pe personalitatea celui care va beneficia de dar)

bilete la un spectacol de teatru din londra (nu pot sa spun pina dupa Craciun ca sa nu stric surpriza destinatarilor)

o mare smekerie de fier de calcat de la Philips care are o unitate care face aburi si are o talpa inteligenta astfel incit poate sta 5 minute pe material si nu se arde, nu se strica nu nimic rau:)

ma rog, mai sunt cadouri pregatite dar nu le pot scrie ca stric surprizele.

oricum, dupa cum vedeti, ma gindesc din timp la ce cadouri sa fac si imi planific multe lucruri in avans. inclusiv bugetul, pentru ca a face daruri, pentru mine, nu e neaparat despre a cheltui mult ci despre a oferi niste experiente.

***

pina la sfirsitul anului BCR are un program special de creditare pentru bugetele cadourilor de sarbatori.
pachetul de sarbatori de la BCR contine creditul de nevoi personale Divers BCR si cardul de credit Powercard BCR

– are cadou 100 RON pentru clientii care iau pachet in campanie si care fac o tranzactie la POS cu cardul. Banii se vor vira in contul de card de credit pana pe 15 ianuarie, doar clientilor care au achizitionat ambele produse si au efectuat minim o tranzactie cu cardul de credit la un comerciant.

– are comision analiza credit: 0, comision emitere card credit: 0, comision administrare card credit in primul an: 0

Tot BCR a realizat o simpatica aplicatie pentru facebook unde poti sa-i scrii lui Mos Craciun ce-ti doresti sa primesti si cum facebook-ul e mare, sigur mesajul ajunge la Mos-ii din preajma ta.

am completat si eu o lista, mai mult ca sa va inspir pentru alte cadouri speciale, inedite, pe care sa le faceti iubitelor voastre (dragi domni)

P.S. dragii mei cititori, va rog sa nu faceti pe Mos Craciun cu lista mea din aplicatie. din experienta wishlist-ului de acum 2 ani de ziua mea, stiu ca daca fac public ca-mi doresc ceva, voi faceti posibil sa se indeplineasca. daaaaaaaaaaaaaar, acesta este doar un wishlist demonstrativ care ar putea fi inspiratie pentru cadourile voastre catre cei dragi. (nu catre mine). multumesc.:)

1653
scrisoare_de_la_mos_craciunSecret Santa in toata tara

Secret Santa in toata tara

vi s-a intimplat vreodata sa nu primiti niciun cadou de Craciun?

sau

vi s-a intimplat vreodata sa primiti, de Craciun, un cadou anonim?

***

intre aceste doua extreme pline de emotii, daca le traiesti de Craciun, se afla campania Secret Santa in toata tara. altfel spus, daca te inscrii la Secret Santa in toata tara poti trimite un cadou cuiva din tara pe care nu-l cunosti, dar si tu primesti un cadou de la cineva despre care n-ai auzit.

***
Campania se desfășoară în perioada 02-17 decembrie și își propune să ofere românilor șansa de a-și trimite unii altora cadouri, păstrând în același timp factorul surpriză și aducând magia sărbătorilor în viața fiecăruia. Transportul cadourilor este oferit gratuit de Elefant.ro. Mai mult, pentru fiecare dar făcut în campanie, Elefant.ro și organizația Salvați Copiii oferă mai departe un cadou pentru copiii la care Moș Crăciun nu ajunge întotdeauna.

***

asa ca, puteti intra pe elefant.ro la secret santa si va puteti juca in spiritul magic al sarbatorilor facind si o fapta buna. dupa ce cumparati un cadou pentru cineva, asteptati sa va vina si voua cadoul acasa. have fun, poate primiti un cadou de la mine:) sau poate eu primesc de la voi.

1499
munti azugaoffroad Philips: creasta muntilor

offroad Philips: creasta muntilor

ieri am fost in munti in Philips Innovation Expedition. un offroad cu premii mari si spectaculoase pentru care participantii s-au agitat cu roadbook-uri si cronometrul in mina.

foarte frumos doar ca, dupa 30 de secunde de explorat roadbook-ul (echivalentul a unei ore in china necunoscatoare de o limba accesibila), eu am decis ca voi explora imprejurimile si ca ma voi bucura de locuri in care – cu incaltarile mele nepotrivite – nu as ajunge vreodata.

si era cam asa:

am avut noroc pentru ca soarele era cu noi, iar perioada din an in care am ajuns acolo era proprice colorarii in multe nuante de verde, galben, maro (nu era foarte multa zapada).

***

dar sus, pe creasta muntilor, unde drumul era fix cit latimea unei masini (in stinga si-n dreapta creasta era in coborire) te uimea peisajul; ziceai ca esti in rai.

privita de sus, creasta pare o colina, o pasune, desi cind o strabati e abrupta si dificila.

m-am gindit ca e ca-n viata: cind te uiti la ce ai parcurs si cum e “sus”, ti se pare ca drumul, oricit ar fi fost de greu, a fost frumos. pentru ca ai atins virful; ai fost victorios.

vazut de sus, drumul parcurs pare mai lin.

***

foarte foarte mult mi-a placut in offroad-ul Philips si, da, am cistigat si un premiu. pe linga bucuria drumului incredibil, am primit si o lanterna cu led-uri , subacvatica. (trag lanternele astea la mine in ultima vreme ca si cum mi s-ar spune cineva ca am nevoie sa-mi fie luminat drumul, dar si pe asta o sa o dau la sales-ul caritabil de Craciun)

sa aveti parte macar o data de o excursie pe creasta unui munte… e o senzatie incredibila.

colegii mei de aventura in offroad Phillips ( Alex si Bogdan ) au scris pe limba lor despre excursie… si au si mai multe foto. ca ei au facut pana, au stat mult pe loc:)

multumiri speciale lui Alex de la club Off Road Adventures Romania ( clubul de offroad pe care eu il stiam drept “cei care fac fapte bune in fiecare an) care ne-a fost sofer prin munti si care mi-a raspuns la toate curiozitatile legate de activitatea lor.

poate ma duc si eu cu ei la actiunile umanitare viitoare:)

1557
scrisoare_de_la_mos_craciunPrimul meu Craciun in Rai (Anca Macoviciuc)

Primul meu Craciun in Rai (Anca Macoviciuc)

povestea face parte din proiectul primul ebook din Romania cu povesti de Craciun

Primul meu Craciun in Rai

Cand m-am trezit, in camera nu mai era nici urma de televizor. Nu stiu de ce, primul reflex a fost sa caut telecomanda si s-o indrept catre locul gol de pe masuta de langa usa, doar – doar l-oi face sa apara. Merde!, mi-am zis si-am vrut si sa pronunt dar nu mi-a iesit. Nu m-a susprins ca n-am putut verbaliza o prostie, mi s-a tot intamplat in ultimii ani in Belgia.
M-am uitat roata prin camera si n-am recunoscut nimic din ce era ieri dupa-amiaza cand am adormit scriind de zor la teza de doctorat. Cu toate astea, locul imi era cumva familiar. Da, m-am trezit intr-o camera care nu era a mea, dar era plina cu lucruri pe care le-am recunoscut si le-am mangaiat. Pe fiecare in parte. Si la fiecare mangaiere imi aminteam clipa si locul in care le-am primit si privirile persoanelor care mi le-au daruit. Am staruit zambind in fiecare privire. Cand in sfarsit m-am asezat pe pat, incercand sa-mi pipai realitatea, m-a luat cu ameteala – ca in prima dimineata de Pasti fara tata. Aveam roua pe maini, de la florile care-mi umplusera patul. Atat de multe flori albe, brr. Am reusit sa ma usuc cu poalele rochiei. Si-apoi m-a lovit: nu ma trezisem. Eram inca in visul de ieri dimineata, ala scurt cat somnul de dinainte de micul dejun luat in pripa pe foile de la capitolul 6. Si-n visul ala eram singura in rochia asta, si un pic trista, dar nu vedeam nimic in jur. Acuma vad
, mi-am spus. Vad ca nu e nicio sursa de incalzire in camera asta, dar nu mi-e frig de loc. Roua s-a uscat, patul se incalzeste de la flori, si pasii mei, pe masura ce parcurg camera asta mare de-a lungul si de-a latul, sunt calzi, ca dupa o frectie cu otet.

Asta a fost prima mea fraza “observationala”. Cand mi-am intors privirea catre usa, l-am vazut pe tata. Am stiut, inainte sa-mi zica “buna”. Si nu m-am speriat.
Am inteles unde sunt, si ca ieri se continua cu un altfel de azi decat ala in care imi programasem sa fac curat impreuna cu mama in apartamentul pe care-l luasem in rate. Am stiut ca pe El n-am sa-l mai tin niciodata de mana. O singura lacrima, atat am simtit pe obrazul drept. Una calda, atunci cand tata mi-a sarutat mana.

Ne-am asezat la masa bunicii, aia pe care-mi scrijelisem numele cu creta colorata la 7 ani, si-am povestit. Stia tot ce facusem, dar ii tot dadeam inainte oricum versiunea mea, cu tot ce-am vrut sa-i spun o viata si n-avusesem timp. M-a scos la plimbare apoi, si, rand pe rand i-am revazut pe toti cei carora le spusesem in biserici “la revedere”. Si ei m-au invatat, fiecare cu tehnica lui, cum sa ma uit la toti cei care mi-au spus acelasi lucru, cu gandul, cu vorba, cu flori si lumanari, cu strigat, cu durere, cu intelegere sau cu revolta. Si pana la ziua mea, am invatat cum sa-i fac sa ma simta aproape. Pe cei care ma lasa aproape, ca deh, daca sunt aici nu inseamna ca am super puteri.

*
Le-am vazut la patinaj. Prima lor iesire intr-o astfel de locatie si formatie mi se datoreaza, stiu. Ana se descurca foarte bine, Iulica la fel, Mireille nu mai zic. M-am prapadit de ras cand le-am vazut pe Anca, Andreea si pe Ancuta inaintand timide pe langa mantinela aia urata. Dar le-am dat curaj. Sunt asa mandra de Ana.

Ancuta era prima data pe patine. Am vrut sa aprind prima noastra tigara. Aia pe care o aprinsesem la filtru cand am fumat prima oara, la geamul din camera mea, intr-a 11a, parca, dupa ce ne-am facut ochelari. N-am reusit, ca aici, lucrurile adunate in camera nu dispar niciodata. Uneori se fac mai mici, sa faca loc altora. Chestie ciudata Raiul asta.

Ancuta si-a dat joc manusile de piele si si-a aprins o tigara. Mirosea ca laleaua aia alba pe care mi-a adus-o dimineata la Serbanesti si care sta in ghiveci langa celelalte primite de Craciun. Pentru alea dinainte nu mai e loc in camera, stau in gradina. Am uitat sa zic, am o gradina destul de mare. Tata glumeste, cica la 30 de ani o sa am prima gradina botanica din zona asta.
Erau rosii in obraji.

Mama a facut cozonac si a vorbit cu Ana, sa vina impreuna. Au venit toate pe seara, sa cinsteasca un pahar pentru mine si sa se uite la poze. Fetele s-au tinut de mana si s-au tinut sa nu planga, pentru ca na, au tinut la mine. Durerea e galbena. Am vazut-o facandu-se mare cat o minge medicinala cand au auzit-o pe mama vorbind cu El la telefon. A ramas in Belgia. In camera noastra de acolo ferestrele-s acoperite de multe mingi din astea galbene.

Fetele-au povestit care cum ce-au mai facut, nu si ce-ar mai vrea sa faca. Eu asta as fi vrut s-aud. Si mi-am promis c-o sa fac cumva sa le-ascult pe fiecare in parte, care pe unde s-or duce. Macar atat.
Mama a adormit mult dupa ce-au plecat fetele pe la casele lor.

Am sarutat-o pe frunte. De multe ori am vrut sa fac asta in adolescenta, cand mai adormea suparata, dupa vreo zi grea la scoala.
Florile din camera s-au deschis de la toate lacrimile cazute in pamantul pe care-l vad prima data de Craciun altfel.
In rama foto goala de pe noptiera, el imi cauta inca privirea in amintirile care curgeau alandala si-n care eram impreuna. L-am vazut cum se enerveaza ca nu merge netul, se opreste si se roaga. N-a crezut niciodata in miracole, si dupa ce mi-a luat ultimul bilet de avion catre Romania, in chestia aia otelita in care m-au pus in rochie, n-a mai crezut in nimic bun in general. Am atins mijlocul ramei si-am vazut cum se schimba la fata. In mijlocul desktopului i-a aparut ultima noastra replica de chat. Aratam tare bine in avatar. Am zis lol, in gand, dar n-am putut pronunta. Aici nu pot sa vorbesc altfel decat am facut-o acolo. A zambit si a deschis explorer-ul.
I-am simtit increderea. O pagina de yahoo, cu stiri ingramadite, cu casuta de logare in dreapta. Dedesubt, o reclama tampita: “Love is a gift”. Mai tii minte cand ai zis ca n-o sa dai niciodata click pe un banner
? I-m sters replica asta din memorie.
In acelasi loc, in acelasi timp, am atins un pixel. S-a deschis o pagina de povesti de Craciun.

“I see the countless Christmas Trees around the world below,

with tiny lights, like heaven’s stars, reflecting on the snow.

The sight is so spectacular, please wipe away that tear,

for I am spending Christmas with Jesus Christ this year.

I hear the many Christmas songs that people hold so dear, but the sounds of music can’t compare with the Christmas choir up here.

I have no words to tell you, the joy their voices bring,

for it is beyond description, to hear the angels sing.

I know how much you miss me, I feel it in your heart,

but I am not far way. We’re really not apart.
Be happy for me dear. You know I hold you dear,

Be glad I’m spending Christmas with Jesus Christ this year.

“Love” is The gift, more precious than pure gold.

It was always most important in stories that we told.

Please love and keep each other, as my Father said to do,

for I can’t count the blessings or love he has for you.

So, have a Merry Christmas and wipe away that tear.

Because I’m spending Christmas with Jesus Christ this year”.

Stiu, e cam tampita poezia asta, as zice ca e chiar penibila de fapt, ca unele din serialele la care inca se mai uita fetele sau ca versurile de Maya Angelou puse pe cartonase de doliu, dar atat am putut face: un click pe un banner care-a dus la o pagina unde cineva si-a publicat durerea, s-o citeasca altii ca sa si-o vindece pe-a lor.

Si ne-am bucurat impreuna. Ca la primul nostru brad. Mingile galbene au disparut de prin camera. A ramas una mica, sub pat.

Mi-a promis c-o sa faca singur curat pana-n Craciunul urmator.
In ultimii 3 ani am incercat sa-l fac sa se tina de cuvant si am pus in aplicare tot ce-am invatat la cursurile de aici. Imi dau deja masteratul in vindecare. Tata zice c-o sa-mi publice astia lucrarea de disertatie, in franceza, engleza si romana, ca am un titlu scurt si haios: Primul Craciun in Rai.


PS: Celor carora le e dor de poze cu mine, o sa le dedic un blog. Trebuie sa-i mai trimit niste vise din alea increzatoare Ancutei.

PPS: Dimineata si seara deschideti geamul. Larg. O sa va zambesc sanatos de la prima gura adanca de aer.

Cu drag,

N.

1294
Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!