(am scris acest text, ieri dimineata, inaintea unei conferinte de presa, in parc)
La momentul la care scriu aceste rinduri sunt in parc si, la doar citiva metri de mine, o doamna la 60 si ceva de ani face exercitii folosindu-se de greutatea corpului si de marginea unei banci.
E imbracata cu o bluza de bumbac mustar, are colanti negri, parul il are prins cu o bentita negra cu buline si poarta ochelari de soare rotunzi foarte chic.
E putin peste 10 si jumatate, iar in parcul de linga Institutul Francez sunt doar citiva copii care se dau in leaganele de linga aparatele pentru gimnastica instalate recent si, uitindu-ma la energia si supletea doamnei din fata mea, imi vine sa exclam ”extraordinar!”
Cu 30 de ani in urma ni s-ar fi parut ciudat sa vedem o femeie de 60+ care sa faca gimnastica in parc, cu concentrarea si determinarea pe care de obicei o vezi intr-o sala de sport. Astazi sentimentul a trecut spre respect si admiratie pentru ca in anii astia am invatat ca viata e asa cum ne-o facem noi, nu cum ne-o dicteaza altii.
*
Au fost multi ani in care femeilor – mamelor si bunicilor noastre – li s-a spus ca e normal, e datoria lor, sa gaseasca solutii la orice problema casnica, sa fie educatoare bune pentru copiii lor sa fie bucatarese desavirsite si, daca se poate, sa arate precum chipurile atent machiate prezentate in reviste.
Sigur ca pe drumul lung si anevoios al cresterii copiilor si intretinerii familiei, cu miza de a face totul bine, primul lucru la care s-au gindit sa renunte a fost grija fata de propria persoana, iar validarea lor in spatiul public s-a restrins tot mai mult.
De fapt, sa cresti un copil pastrind un echilibru fin intre ce trebuie sa invete si libertatea de a-l lasa sa descopere el lucruri ca sa se dezvolte cu o personalitate frumoasa e unul dintre cele mai grele lucruri din lume. Si mamele care reusesc asta fac cu adevarat ceva extraordinar.
*
Sunt dintre cei care cred ca un om are nevoie mai ales de ginduri bune si o sa poata sa mute muntii din loc, iar aprecierea pentru munca si efortul lui, validarea sa in spatiul public e una dintre caile care-i dau aripi si -l motiveaza sa mearga mai departe in viata.
Asa ca nu vad de ce nu le-am spune oamenilor din jur, de fiecare data cind au facut ceva bun si frumos, ca sunt extraordinari.
Tot asa cum nu vad de ce sa nu le spunem ca starea de bine vine in cantitate egala si din interiorul lor, de la ce maninca, de la stilul lor de viata, de la oamenii pe care-i au in jur.
Exista un studiu realizat de Activia care arata ca o parte importanta din starea noastra de bine vine din ceea ce mincam si din confortul pe care-l avem dupa ce am savurat mesele delicioase.
Activia are zilele acestea o campanie prin care incearca sa valorizeze atentia pe care fiecare femeie si-o acorda propriei persoane, atentia pentru cum arata, pentru ce maninca. Campania se numeste “Esti extraordinara” si are o platforma din care va puteti incarca de multe lucruri frumoase. Exista chiar si o aplicatie prin care poti trimite mesajul “esti extraordinara” insotit de un mesaj video sau scris catre cineva care inseamna mult pentru tine.
*
Cind am plecat din parc m-am dus catre doamna care facea exercitii si i-am spus ”M-am uitat la dumneavoastra si m-am gindit ca mi-ar placea sa fiu si eu la fel de activa peste citiva ani”. Dinsa a zimbit si a raspuns privind elegant in lateral ”nu va impiedica nimic”.
”Asa este”, am continuat, ”cum nu ma impiedica nici sa spun ce gindeam cu adevarat despre dvs vazindu-va concentrata ca in sala de sport, aici in parc”
A facut ochii mari si si-a indreptat privirea catre mine.
”Ma gindeam ca sunteti extraordinara”
In urmatoarea secunda am vazut cel mai frumos zimbet: usor timid, usor satisfacut.
*
coverphoto shuttertock
Sept. 8, 1906 Kensington Church Street[/caption]
[caption id="attachment_41967" align="aligncenter" width="600"]
