Tag : reteaua de sanatate Regina Maria

infusion-1296236_1280(personal) Supereroi printre noi: Supravietuitoarele –

(personal) Supereroi printre noi: Supravietuitoarele –

De cate ori aud ca a fost cineva diagnosticat cu cancer mi se strange stomacul si incep sa ma doara toti muschii. E o reactia organica, instant. In urmatoarea secunda imi aduc aminte de semnele lasate pe mana de o prietena care ma tinea f f strans in timp ce ii faceau chimio. Nu o durea atunci pe loc spunea ea, dar stia durerea cumplita si raul care venea in cateva ore.

Se intampla in urma cu aproape 15 ani si era primul caz de cancer – la san – diagnosticat in cercul meu de cunostinte.

Imi aduc aminte panica constanta din privirea ei, chiar si cand simteam ambitia si determinarea ca o sa lupte ca sa invinga boala. Imi aduc aminte de conversatiile noastre despre cum poate sa lupte cu puterea mintii, cu optimism si, evident, apeland la tehnologia moderna, la medicina care a dezvoltat multe tratamente avansate.

Despre cat de important e sa fie optimista si sa mearga mai departe orice ar fi.

*

Acum doi ani alte doua tinere doamne care sunt in cercul meu de prieteni au fost diagnosticate cu cancer la san. Anul trecut inca o prietena a intrat pe drumul tratamentului complicat pentru vindecarea cancerului la san.

N-am sa va spun cine sunt – unele dintre ele sunt destul de cunoscute in Romania, altele mai putin – dar cancerul nu te alege dupa notorietate. Nu te alege nici dupa nivelul de trai sau ce mananci pentru ca toate aceste tinere doamne au banii necesari sa manance bine si sa duca o viata frumoasa.

Au insa sau au avut o viata profesionala foarte stresanta, cu multe motive pentru care s-au consumat emotional, cu multe ore de munca si cu mai putin sport, mai putine plimbari prin parcuri sau week end-uri in aer liber.

*

Potrivit Institutului Oncologic Bucuresti, aproape 6.000 de cazuri noi de cancer de san sunt diagnosticate anual in Romania. 6000! Imens. Astazi cancerul e o boala pe care o intalnesti la 1 din 4 oameni, deci undeva in cercul tau apropiat e cineva care trece prin calvarul terapiei pentru vindecarea de cancer.

In general, cancerul de san este al doilea ca incidenta(11.6%) si al cincilea ca mortalitate (6.6%) – cifrele sunt alterate de prezenta barbatilor in studiu, pentru ca la femei e primul si ca incidenta, si ca mortalitate.

Din pacate insa, cele mai multe femei care sufera de cancer de san, ajung la medic destul de tarziu, adica în stadiul II sau III al bolii.

Prietenele mele diagnosticate cu cancer au toate peste 35 de ani. Li s-a spus ca de la 30 de ani incidenta cancerului la san e mai mare pentru ca sunt schimbari hormonale in corpurile noastre. Doua dintre ele sunt supravietuitoare, sunt cancer free dupa tratamente lungi care le-au adus dureri pe care nici nu si le puteau imagina ca le poate suporta corpul omenesc.

Pe drumul spre vindecare au descoperit nu doar limite noi ale durerii, ci si importanta de a fi impacat cu tine si de a te accepta asa cum esti, au redescoperit lucurile simple din viata si au invatat cat de important este sa ajute si ele comunitatea si pe celelalte femei aflate intr-o asemenea situatie, sa le ajute cu orice pot ele mai mult.

Dar ceea ce le-a salvat pe ele, dincolo de tratament, ambitia, pozitivismul si sprijinul familiei si al sotului, a fost diagnosticarea la timp a cancerului. Si-au facut controale periodice, au descoperit in faza incipienta boala si s-au luptat cu ea cand inca nu cotropise mult din corp.

*

Stiu sigur ca in dreptul fiecarui om care citeste aceste randuri e si o amintire despre intalnirea – intr-o forma directa sau prin prieteni si rude, cu dusmanul care se numeste cancer. Mi-ar placea sa le rugati pe supravietuitoare sa-si spuna povestea, fie si sub anonimat, aici  – unde Reteaua de sanatate Regina Maria a creat un context de marturisiri emotionante ale femeilor care stiu ce inseamna cancerul.

Cred ca sunt multe femei care au nevoie in acest moment in tara de sprijin si speranta in lupta cu cancerul, pe care le pot primi din marturisile voastre.

Cum mai cred ca marturisile voastre pot indemna femeile sa-si faca control periodic. Ca sa preia din timp lupta, in caz ca va fi nevoie.

Mergi pe site-ul Retelei de sanatate Regina Maria  si citeste despre ce investigatii poti sa-ti faci pentru diagnosticarea precoce a cancerului la san. Au creat o echipa dupa standarde internationale care te investigheaza din mai multe perspective. Tumor Board – o echipa multidisciplinara de medici cu expertiza si experienta in domeniile medicale implicate in tratamentul complex al bolii neoplazice (oncologie, radioterapie, anatomopatologie, imagistica, chirurgie oncologica, chirurgie plastica, nutritie, psihologie, etc). Accesarea Tumor Board-ului poate fi facuta de orice pacient, in orice moment de diagnostic sau tratament.

*

Indruma-ti prietenele sa faca controale periodice. Mergi si tu la control.

Si daca e sa fie, ramaneti unite si faceti-va bucurii mici care dau aripi in lupta cu boala. Eu am avut grija sa le fac prietenelor mele mici bucurii care tin de cochetaria feminina – uneia i-am facut o peruca super chic, alteia i-am facut cadou sa-si puna gene 3D la o super specialista in domeniu pentru ca le pierduse dupa chimio. Sunt nimicuri care pot aduce putina bucurie cand necazul e  mare. Dar putem face ca acest necaz sa fie cat mai mic, daca e sa fie, mergand la controale periodice.

La link-ul urmator gasiti povestile ( in versiune video) emotionante a 4 doamne care sunt super eroi – Supravietuitoare ale cancerului .

 

1868
intreaba un medicCrezi ca Internetul e doctorul tau? Gandeste-te de doua ori –

Crezi ca Internetul e doctorul tau? Gandeste-te de doua ori –

 

Zilele trecute, cand studentii la medicina au dat examenul de Rezidentiat, a aparut un viral despre un jurnalist de la VICE care „da” si el examenul cu ajutorul informatiilor gasite pe internet.

Totul era parte dintr-un experiment realizat in colaborare cu Reteaua de Sanatate Regia Maria, un experiment care isi doreste sa atraga atentia asupra obiceiului romanilor de autodiagnosticare via internet.

Chiar si eu am dat share la anuntul experimentului si m-am vazut fata in fata cu comentarii despre cum „imi cunosc cel mai bine corpul si daca mi-l ascult, o sa stiu cand am probleme”…

Pentru mine important nu e ca nu stii ca ai probleme, ca asta simti – uneori te si doare – ci ca n-ai cum sa stii, fara multa scoala, cum sa rezolvi problema de sanatate. Cam ca la matematica, daca vreti… stim toti cu adunarea, la ecuatii diferentiale intervin insa ceva complicatii daca nu stii matematica pe bune.

Dar, revenind la experimentul Vice, iata care au fost datele problemei.

Mihai Popescu, senior editor la VICE, absolvent de Jurnalism, cu un curs de prim ajutor la activ – facut chiar la VICE -, cu ceva pasiuni pentru Biologie din scoala ( a dat chiar Bacalaureatul la Biologie) si o tentativa ingropata in fasa de a da la medicina („mi-a zis taica-miu ca nu ma intretine cat sa termin Medicina”).

Candidatul perfect. Cu scoala, deci cu posibilitatea de a filtra si analiza informatiile pe care le-a gasit la o cautare pe internet. Ba chiar si cu un sentiment ca la scoala era bun la materie conexa cu ceea ce are in fata, deci ar putea intelege.

Rezultatul – 18% din raspunsuri rezolvate. Cu tot accesul din lume – referate, forumuri de conversatii, acces la carti de specialitate care au versiuni in online.

Mihai a dat examenul in aceeasi durata de timp ca oricare alt sudent la medicina (4 ore), iar raspunsurile au fost evaluate cu grila standard.

36 de raspunsuri din 200. “Eram convins ca o sa fac corect 25%-30%. Chiar gasisem informatiile necesare pe Google, de pe un site de referate, dar pur si simplu nu am fost in stare sa le procesez. M-am dezamagit singur cand am vazut că am nimerit doar 18%”, spune Mihai post experiment.

A existat vreo intrebare la care era sigur sigur ca a raspuns bine si, de fapt, a fost pe aratura?

”Da, era una de bun simt, pe care eram sigur ca am dat-o bine chiar si fara ajutor de pe Internet, dar mi-am luat teapa. Era legata de simptomele femeilor gravide. Pe langa greturi si schimbari hormonale, am incercuit si ceva in plus, ceva gen ameteli.”

Care a fost morala acestui experiment?

Oricat de bun simt ni se par noua informatiile pe care le gasim in online despre cauzele simptomelor noastre, adevarul e de multe ori de departe de realitate.

Si cum spune domnul doctor Ulmeanu cu care Mihai a discutat post experiment, problema nu este ca iti cauti pe net posibilele cauze ci ca nu ajungi apoi in proximitatea unui medic pentru tratament.

In Romania, automedicamentatia este un fel de sport national.

Sigur ca mai e mult pana va disparea sertarul farmacie din casele noastre, sertar din care luam medicamente dupa cum am invatat noi din mosi si stramosi pentru atunci cand ne doare ceva.

Dar primul pas ar fi sa constientizam gravitatea faptelor si … sa intrebam un medic

Iata filmul experimentului lui Mihai Popescu, uitati-va si luati aminte la statisticile care-l insotesc. Sigur sunteti parte din ele:)

P.S. sunt printre putinii romani care nu a luat antibiotice in ultimii multi multi ani si care nu are un sertar cu medicamente.

1690
o masa calda 3#binenuesuficient Daca ai stii ca din doar 2 lei se pregateste O MASA CALDA gustoasa pentru un om intr-o situatie grava, ai dona banii ? Citeste si da mai departe!!

#binenuesuficient Daca ai stii ca din doar 2 lei se pregateste O MASA CALDA gustoasa pentru un om intr-o situatie grava, ai dona banii ? Citeste si da mai departe!!

Proiectul „O masa calda” a inceput in 2013 in Cluj, cu participarea unor voluntari de la stiinte politice si jurnalism. Printre ei,  si George Jiglau, jurnalist si profesor la universtate, a fost cu initiativa. La inceput au fost 50 de portii de mancare calda, pregatite de 5 voluntari in bucatariile lor, portii care au plecat catre oameni nevoiasi.

Numele miscarii a venit de la o discutie cu parintele de la Biserica Franciscana din Piata Muzeului. Conform obiceiurilor, parintele daruia in fiecare marti paine celor nevoiasi si cand una dintre initiatoare – Cosmina Paul – s-a dus sa-i ceara voie ca punctul de intalnire pentru oameni sa fie in curtea muzeului, parintele a zis „noi le dam paine, dar cu altceva ar fi pentru ei o masa calda”. „O masa calda” se repeta in fiecare joi de atunci, mereu la ora 16:00. De 5 ani. Mii de portii de mancare, mii de fapte bune.

Doar ca voluntarii de la „O masa calda” sunt exemplul perfect de „bine nu e suficient”, de „mereu se poate si mai bine”.

In vara lui 2014, la un an de la initiativa lor, voluntarii de la „O masa calda” au cautat o a doua bucatarie unde sa gateasca. O vreme ii gazduise joia cantina Primariei, doar ca, pentru ca isi extindeau beneficiarii cu 45 de copii din familii nevoiase pe care o asociatie ii ocrotea printr-un after school, au fost nevoiți să caute o a doua bucatarie. Cantina facultatii de Stiinte Politice, unde George este profesor.

Astazi „O masa calda” are 4 puncte in Cluj. Deserveste 250 de persoane. Exista insa si „o masa calda” la Bucuresti, Bistrita, Satu Mare, Constanta. La nivel national, in fiecare saptamana 900 de persoane aflate in situatii dificile de viata iau o masa calda prin munca acestor voluntari.

o masa calda

Cum functioneaza totul?

Sunt cativa voluntari stabili si atasati proiectului de multi ani, care sunt coordonatori pentru cate o cantina. Ei fac cumparaturile si isi gasesc voluntari pentru gatit. La inceput isi aduceau prietenii, astazi actiunea este atat de celebra in Cluj, incat sunt inscrisi voluntari la gatit pana in primavara anului viitor.

Masa calda livrata in fiecare saptamana respecta cateva reguli: fiecare portie trebuie sa contina carne, legume si carbohidrati. In plus, bugetul total pentru fiecare portie trebuie sa fie de 2 lei.

Reusesc sa se incadreze in pretul acesta pentru ca fac cantitati mari de mancare, au furnizori de la care iau de multa vreme ingrediente si de la care primesc discounturi.

Joi, la ora 14, incepe forfota. Voluntarii au la dispozitie o ora si putin sa gateasca, apoi aranjeaza portiile in recipiente si la ora 16.00 incep sa distribuie mancarea celor care stau la coada.

Toti cei care au voluntariat la gatit participa si la impartitul mesei catre nevoiasi. E acolo o energie magica, o fratie care se formeaza in timp ce gatesc, cand termina sunt toti cu zambetul pe buze si prieteni pe viata. Bucuria aceasta e pusa uneori in balanta cu lacrimile care apar cand impart mancarea si se intalnesc cu beneficiarii.

De unde vin banii?

Din donatii de la cei care afla de proiect si care-si dau seama ca 50 de ron pe care-i pot oferi ei inseamna 25!!!! de portii de mancare calda, de zambete ale unor oameni nevoiasi, de resurse pentru a fi mai putin bolnavi sau – in cazul copiilor – de energie si motivatie pentru scoala care i-ar putea scoate din saracie.

Uneori in motivatia donatiilor apar cuvinte de multumire, mici rugaciuni pentru sufletul voluntarilor sau justificari care reaseaza ritualurile de dupa deces – „sa fie pentru sufletul mamei mele”.

2 lei!!!!

Cantina-OMINIS-Bucuresti-F11

Am vorbit zilele trecute cu una dintre coordonatoarele proiectului – Raimonda Boian – despre cum se descurca si ce-i motiveaza in aceasta munca de voluntariat.

E parte din proiect din 2014 si n-a dormit deloc in noaptea de dinainte să preia gatitul de joi de la cantina primariei. Era departe de a fi o fana a gatitului, in studentie parintii au descoperit ca n-a deschis cateva luni aragazul din casa in care locuia cu chirie, si tot ce avea in minte era: am doar 2 ore la dispozitie sa termin totul. Si-a adus prietenii, au gatit impreuna si totul a fost perfect. Astazi, stie dintr-o privire cum sa organizeze o zi de gatit si ce trebuie sa contina o portie de mancare ca sa fie suficiente calorii, dar si vitamine si sa se incadreze in 2 lei.

In anii astia s-a intamplat ca de cateva ori Craciunul sa cada miercuri sau joi, iar asta a insemnat ca au fost cantinele inchise. Raimonda a facut o sezatoare acasa la ea, a gatit cu prietenii si joi la ora 16, a fost cu portiile ei de mancare pentru cei care nu aveau sarbatori.

In anii acestia a invatat sa se protejeze de emotiile pe care le aduc beneficiarii si povestile lor. Are grija de studentii care voluntariaza si ii mai incurajeaza cand ii vede cu lacrimi in ochi dupa o intalnire cu cate cineva. Nu vrea sa stie numele oamenilor pe care-i ajuta, vrea sa ajute pur si simplu si sa o faca cat mai bine, in mod constant.

2 lei!!!

Atat costa o portie de mancare pentru cei nevoiasi, care vin mereu joi, la ora 16:00, se intalnesc cu aceiasi tineri inimosi si ii revad pe altii aflati in aceeasi situatie grea ca a lor. Joi la ora 16:00.

Cei de la „O masa calda” au reusit, printr-o donatie, sa cumpere o ambulanta veche, pe care au transformat-o in bucatarie, iar asta a rezolvat problema transportului in Bucuresti spre Ferentari unde asociatia are beneficiari, aproape 100 de copii. Duminica, euro parlamentarul Valeriu Nicolae, ajutat de cativa voluntari, are grija de lectiile unor copii in prag de abandon scolar. „O masa calda” s-a alaturat proiectului lui si le ofera copiilor pranzul cald, gatit chiar in bucataria mobila pe care pot sa o aduca cat mai aproape de scoala unde copiii isi fac lectiile.

*

Exita in popor vorba de ocara „esti de doi lei”, adica nevaloros… Tinerii de la  „O masa calda” au schimbat, prin bunatatea lor, prin generozitatea cu care-si doneaza timpul, aceasta zicala… deoarece pentru un beneficiar al unei mese calde de 2 lei, gestul e nepretuit.

Din aceasta toamna, la Cluj, unde e sediul central al asociatiei O masa calda, primaria le pune la dispozitie voluntarilor 4 camere dintr-o cladire. Vor avea deci o bucatarie a lor, vor putea avea spațiu de depozit si vor putea face parteneriate locale ca sa primeasca materia prima pentru gatit. Pana acum au facut cumparaturi mici pentru ca nu aveau unde sa depoziteze produsele.

Daca ati ajuns pana aici, va rog foarte mult sa va ganditi ce ati facut astazi valoros cu 2 lei.

Ganditi-va ce o sa faceti astazi atat de important cu 2 lei. Va luati un covrig?! Ati putea renunta la el?

Astazi scriu ultimul articol din seria oamenilor care schimba lumea din jurul lor cu bunatatea lor. Ii regasiti pe toti aici.

Daca v-au impresionat cu faptele lor, daca v-au dat o speranta ca si tara noastra poate sa fie un loc in care sa ramai, va rog tare mult sa deveniti si voi parte din „bine nu e suficient”.

Banuiesc ca va e bine astazi. Sunteti la birou sau acasa, ati citit un text despre niste oameni incredibili si v-ati bucurat de bunatatea lor. Dar cum ar fi sa deveniti parte din faptele lor?

Ce inseamna pentru voi 2 lei? Haideti sa-i transformam astazi, la finalul acestei campanii, intr-o masa calda pentru cineva pentru care inseamna supravietuire si un zambet de la un prieten necunoscut.

Puteti dona aici Asociatia O Masa Calda
Cluj-Napoca, CIF: 34407182

Lei: RO78BTRLRONCRT0292723301
Euro: RO28BTRLEURCRT0292723301 (SWIFT: BTRLRO22)
Paypal: [email protected]

o masa calda 3

„Bine nu e suficient” este o campanie a Retelei de Sanatate Regia Maria care – inspirata de medicii care au ales sa ramana in tara si sa ajute aici la dezvoltarea unui sistem medical la standardele cele mai inalte – aduce in fata publicului oameni care schimba lumea gandindu-se ca daca mie mi-e bine, asta nu e suficient. Si cu gandul lor bun, dar si faptele lor sustinute de perseverenta, schimba in bine lumea din jurul lor.

1863
mihaela_orosBine nu e suficient – Mihaela Oros, doctorul care n-a dormit multe nopti ca sa creeze primul si singurul Centru de Somnologie Pediatrica  din Romania –

Bine nu e suficient – Mihaela Oros, doctorul care n-a dormit multe nopti ca sa creeze primul si singurul Centru de Somnologie Pediatrica din Romania –

In ritmul alert in care traim, in avalansa de informatii de care ne lovim, tot mai putini oameni gasesc resurse sa se opreasca si sa cerceteze in profunzime un subiect.

Intr-o Romanie care exceleaza la rezultate internationale in primii ani de scoala – in cadrul olimpiadelor si concursurilor din multe arii de studiu – ai nevoie de multa pasiune si dedicare pentru meseria ta, pentru a dori sa faci cercetare.

Si ca sa mergem si mai departe, ca sa vrei sa faci cercetare in medicina – un domeniu in care noi ne luptam cu multe greutati – trebuie sa fii nu doar dedicat, ci si sa ai o doza de nebunie frumoasa, sa crezi cu toata fiinta ta ca “bine nu e suficient”, ca intotdeauna pot fi depasite limitele, si ca prin efortul (uneori si sacrificiile personale) iti poti ajuta mai mult pacientii.

Astazi vorbim despre… somn si va prezint o doamna doctor cu o specializare rara in Romania, o doamna doctor care are in grija somnul copiilor vostri. Doamna doctor Mihaela Oros, pe care o intalniti in primul si singurul Centru de Somnologie Pediatrica din Romania, aflat in cadrul Retelei de sanatate Regina Maria.

*

Cu cat inaintam in varsta, ne dam seama cat de important este somnul in viata noastra, nu pentru ca obosim sau ne e lene, ci pentru ca descoperim, din ce ne uitam mai cu atentie la noi, ca somnul ne ajuta sa ne regeneram, ne incarca cu o energie care nu stim de unde vine, dar ne face mai alerti, ne putem concentra mai bine, suntem mai veseli.

De-a lungul vietii mele am avut o relatie cu nabadai cu somnul – uneori am avut prea mult de munca si am preferat sa-mi ocup orele de somn cu activitati profesionale, alteori eram atat de stresata de lucrurile de peste zi incat mi se parea ca undeva in mintea mea e o creatura care alearga si nu vrea sa coboare ritmul. Nesomnul si stresul mi-au adus cateva probleme de sanatate cu care m-am luptat putin.

Cu vremea, am inteles importanta somnului, am invatat chiar puterea unor power naps (somn de 20 de min) si dupa multa meditatie si exercitii cu creierasul meu (exercitii de concentrare, de relaxare, in special exercitiile lui Alexis Castorri despre care am scris aici ), am ajuns la performanta de a adormi in mai putin de 5 minute si de a ma trezi, fara ceas, la ora la care mi-am propus inainte de culcare. De unde rezulta ca avem un ceas interior pe care daca invatam sa-l accesam, ne facem viata mai usoara.

*

Insa pana sa aflu despre activitatea primului si singurului Centru de Somnologie Pediatrica din Romania, aflat in cadrul Retelei de sanatate Regina Maria, nu m-am gandit niciodata ce delicat e cu problemele de somn la copii; ca sa fiu foarte sincera nu m-am gandit nici ca cei mici pot avea probleme foarte mari cu somnul, pentru ca in mintea mea de femeie fara copil, cei mici dorm mult pana cresc. Ma gandeam ca mai au ceva probleme cand au colici, dar cam atat… nu m-am gandit niciodata ca, de fapt, noi ii invatam pe copii cum sa doarma.

Doamna doctor Mihaela Oros este unul dintre acei medici despre care viitorii studenti vor invata la scoala; este doctor în științe medicale, medic primar pediatru si specialist pneumolog, cu supraspecializare in somnologia pediatrica si polisomnografie; dupa cum scriam mai sus, este unul dintre acei medici pentru care “bine nu e suficient” si care incearca sa dezvolte in tara noastra centre de cercetare si de tratament in ramuri noi ale medicinei.

Daca e sa glumesc, cred ca are multe nopti nedormite ocupate cu studiatul problemelor de somn la adulti si la copii.

Tulburarile de respiratie in timpul somnului la adulti se cerceteaza de relativ putin timp si la nivel mondial (din anii 70), dar, cu participarea exceptionala a medicului Mihaela Oros, astazi in Romania exista o baza importanta de informatii statistice despre tulburarile de respiratorii in somn la copiii nostri.

Domnia sa este autoarea primului studiu din Romania depre incidenta tulburarilor de respiratie in timpul somnului in randul copiilor. In colaborare cu Institutul de cercetare Gfk Romania au fost obtinute, ca urmare acestui studiu, date care sa reflecte dimensiunea reala a deficientelor respiratorii in somn si in Romania.

Somnul unui copil este esential pentru sanatatea lui. Este de altfel o functie fiziologica de baza, la fel de importanta ca respiratia si alimentația. Si totusi, studiul pe care l-am efectuat a evidentiat faptul ca in Romania 9,6% dintre copii sunt la risc pentru tulburari de respiratie in timpul somnului, dintre care forma cea mai severa este apneea obstructiva in somn. Cu alte cuvinte, 1 din 10 copii risca sa dezvolte astfel de probleme.”

Asa se face ca, odata ce a avut aceste date, dar si cu pregatirea profesionala a domniei sale (a participat la numeroase cursuri postuniversitare internationale, a obținut competente in somnologie nivel I+II, in medicina respiratorie pediatrica si in epidemiologia bolilor netransmisibile) a creat Centrul de Somnologie Pediatrica REGINA MARIA Baneasa, unde copiii au parte de tratament special.

Pentru cei mici care au probleme cu respiratia in timpul somnului (si de aici efecte negative in dezvoltare) se fac investigații interdisciplinare, de la consultul ORL pana la investigațiile care se efectueaza in timpul somnului – poligrafia cardiorespiratorie sau polisomnografia.

In cadrul Centrului de Somnologie Pediatrica REGINA MARIA Baneasa exista mai multe paturi pentru copii, care dorm supravegheati alaturi de parinti, dar si pentru tehnicieni ai somnului. Este singurul centru din tara care studiaza asemenea probleme si implica echipe din ramurile genetica medicala, neurologie, psihiatrie, pneumologie, alergologie, ortopedie, cardiologie, ecografie, nutritie si somnologie pediatrica.

Identificarea precoce a unui copil cu tulburări de respiraţie în timpul somnului poate fi privită ca o acţiune de prevenţie a viitoarelor evoluţii nefaste ale viitorului adult. Impactul sindromului de apnee de tip obstructiv în timpul somnului (SASO) este cu atât mai important la vârsta pediatrică cu cât necesităţile de somn sunt mult mai crescute decât la adulţi – durata de somn este mai mare, corespunzând intensei dezvoltări neuronale şi somatice de la această vârstă. În plus, patogenia tulburărilor de respiraţie în timpul somnului se suprapune pe un sistem fiziologic aflat în dezvoltare dinamică, generând astfel vulnerabilităţi specifice care nu se întâlnesc în mod obişnuit la adulţi” Mihaela Oros

*

In vremuri in care pare ca ne-am pierdut speranta in mai bine, si asteptam tot mai mult ca rezolvarea problemelor din jurul nostru sa vina de la altii, oricare ar fi acesti altii – Reteaua de sanatate Regina Maria a ales sa prezinte publicului oameni care au in ADN-ul lor o vointa si o credinta speciale, care-i fac sa lupte ca lumea din jurul lor sa fie mai buna si mai frumoasa.

Printre ei sunt medici minunati, cu credinta in meseria lor, asa cum este doamna doctor Mihaela Oros, sau tineri care vin din zone diferite de activitate si care au ales sa se implice in viata sociala ca sa faca lumea din jurul lor mai buna si mai frumoasa. Oameni pentru care “bine nu e suficient”. Puteti citi despre ei aici , dar si in profilele pe care le-am scris (aici)

8376
fetitaBine nu e suficient – Hadi Rahimian – povestea unui medic care a salvati sute de copii nenascuti inca –

Bine nu e suficient – Hadi Rahimian – povestea unui medic care a salvati sute de copii nenascuti inca –

 Ideea de “Bine nu e suficient” e parte din viata doctorului HADI RAHIMIAN cu mult inainte de a fi expusa de Reteaua de sanatate Regina Maria intr-o campanie dedicata, cu mesaj social. Nu e intamplator, deci, ca domnia sa profeseaza la maternitatea Regina Maria.

Am auzit prima data numele doctorului Hadi Rahimian cand o prietena care era insarcinata cu gemeni a avut o problema, iar micutele erau in pericol. Doctorul Rahimian i-a facut o operatie intrauterina si astazi, la mai bine de un an distanta, cele doua fetite sunt sanatoase, vesele si voioase.

Nu exista cuvinte care sa descrie panica si suferinta unei mame care afla ca e posibil sa piarda o sarcina pe care si-a dorit-o foarte mult. Cand esti in Romania, toate datele problemei devin si mai complicate pentru ca te gandesti ca nu exista conditii ca in strainatate ca sa-ti fie salvat copilul.

Pe forumurile destinate femeilor gravide e insa adesea pomenit numele medicului Hadi Rahimian ca ultima solutie. De fapt, si domnia sa a ales sa faca aceasta specializare rara –chirurgie fetala) – pentru ca, acum aproape 20 de ani, era inexistenta in Romania.

hadi rahimian

Hadi Rahimian s-a nascut in Iran si a ajuns in Romania pentru ca… n-a obtinut viza pentru Statele Unite unde voia sa studieze. In Turcia, de unde spera sa obtina viza, s-a intalnit cu un tanar care venea in Romania sa studieze medicina, asa ca a venit si el aici. S-a indragostit, s-a casatorit (sotia domniei sale este medic anestezist) si a ramas aici.

A facut specializarea obstetrica- ginecologie si, cand a fost martorul decesului unui fat – pentru ca nimeni in Romania nu putea face o operatie intrauterina prin care sa irige cu sange cordonul ombilical – a devenit atat de furios in neputinta sa, incat a decis sa invete pe banii lui oriunde in lume aceasta specializare ca sa salveze copiii – nenascuti inca – din Romania.

Au urmat cursuri in Anglia, Olanda, Spania, zeci de operatii intrauterine la care a asistat in strainatate, repetarea unor protocoale medicale de sute de ori, exersarea lor in cadrul unor operatii complicate, sintetizarea lor si crearea unor noi protocoale pe care astazi dr Rahimian le preda tinerilor care vor sa invete.

*

Dr Hadi Rahimian a realizat multe premiere in Romania: transfuzii intrauterine, sunturi vezico-amniotice si sunturi toraco-amniotice, operatii fetoscopice pentru bride amniotice, operatii transfuzor-transfuzat la gemeni, operatii pentru hernie diafragmatica, operatie de spina bifida.

Astazi este Director Medical in cadrul Spitalului Regina Maria Baneasa, Membru in Societatea Internationala de Ecografie Ginecologica si Obstetricala, in Societatea Americana de Obstetrica si Ginecologie si in Societatea Internationala de Diagnostic Prenatal; si-a dedicat o parte din cariera cercetarii materno-fetale; are competente in ecografia obstetricala si ginecologica, in chirurgia ginecologica laparoscopica si histeroscopie.

Este cel mai important specialist in chirurgie fetala din Romania si, desi are un program draconic, reuseste sa-si faca timp sa stea de vorba pe indelete cu fiecare mama-pacient, dar si cu tatal viitorului copil.

Stiu ca suna ca din carti sau din filmele Shondei Rhimes, dar medicul acesta – stiu din marturiile pacientilor – pune foarte mare pret pe a le explica pacientelor ce li se intampla, de ce vor fi supuse unei anume interventii chirurgicale, care sunt riscurile; si are o abilitate speciala de a le da incredere, de a empatiza cu intreaga familie. (Ii implica mereu si pe viitorii tati in tot procesul aducerii pe lume a vitorului lor copil).

*

Cum ziceam, pentru dr Hadi Rahimian ideea de “bine nu e suficient” e parte din esenta fiintei sale. Pentru cativa ani, la inceputul carierei a fost directorul spitalului Cantacuzino si, desi pentru multi e un statut profesional la care ravnesc, Astazi spune ca prefera sa munceasca in cadrul unui spital privat pentru ca aici gaseste intelegerea si sprijinul de care are nevoie pentru a accesa cele mai tehnologii si echipamente din domeniu. Aici poate sa solicite aparatura noua de care are nevoie si sa o si primeasca in timp cat mai scurt aparatura de ultima generatie care-l ajuta sa faca interventii care par stiintifico-fantastice sau o forma de magie: sa scoata din uter un fat, sa-l opereze si sa-l puna inapoi in uter ca sa se dezvolte in grija mamei lui; sau sa opereze plamanii unui fat de cateva sute de grame care se afla in uterul mamei sale.

In plus, deoarece pentru doctorul Hadi Rahimian “bine nu e suficient”,  domnia sa gaseste timp sa le predea medicilor din tara protocoalele si procedurile sale, iar astazi sunt mai multe cadre medicale care salveaza copii in acest fel.

Pentru mine, dincolo de talentul, determinarea si priceperea domnului doctor, e emotionanta atasarea domniei sale de pacienti. Stiu sigur ca are zeci de pacienti in fiecare luna, sute intr-un an si cu toate acestea isi aduce aminte de fiecare in parte.

Cand prietena mea a mers cu fetitele ei la un control la aniversarea de 1 an, Hadi Rahimian si-a amintit care dintre gemene era mai vesela in uter…

Stiu ca nu exista mod in care o familie ii poate multumi medicului Rahimian pentru minunile pe care le face, dar la fel de bine stiu ca pentru domnia sa cea mai mare multumire e o intalnire cu copiii peste ani, cand ii vede veseli si sanatosi.

*

Aici puteti afla mai multe despre oamenii care sunt inspiratie pentru cei de la Reteaua de sanatate Regina Maria in campania „Bine nu e suficient”. Zilele viitoare am sa va mai prezint cativa dintre ei, oameni obisnuiti sau medici extraordinari care au in ADN-ul lor dorinta de a schimba lumea in mai bine fie si cu un milimetru.

15240
marian ilie pensiunea valea fagilor(interviu) Bine nu e suficient- Marian Ilie – un om atat de bun, cu viziune si putere de munca incat misca apele si drumurile, la propriu, dintr-un scaun cu rotile –

(interviu) Bine nu e suficient- Marian Ilie – un om atat de bun, cu viziune si putere de munca incat misca apele si drumurile, la propriu, dintr-un scaun cu rotile –

Intr-o lume in care ne cautam scuze pentru lucrurile care nu ne ies in viata, intr-o comuna din Dobrogea, Luncavita, exista un tanar domn de 37 de ani pentru care conceptul de ”Bine nu e suficient” e parte din ADN-ul sau.

Are o poveste care e demna de un film. E omul care dintr-un scaun cu rotile a alergat prin mintile a mii de oameni si i-a ajutat sa se transforme. A schimbat viata unei comune si destinele locuitorilor ei.

Marian Ilie se numeste tanarul care locuieste in Luncavita, o comuna aproape de Tulcea.

In 2002, pe cand era student in anul II la Teologie a avut un accident dintr-o joaca la mare cu prietenii. A ramas paralizat si-a invatat sa-si duca viata in scaunul cu rotile. A terminat scoala si-a mai facut inca una care sa se potriveasca mai bine cu situatia lui, managementul afacerilor, specializandu-se in scrierea/dezvoltarea de proiecte pentru fondurile/finantarile europene.

”Sunt o persoana care munceste, isi traieste viata, nu fac NIMIC deosebit, doar traiesc ca si dvs si incerc – poate in plus – sa-mi depasesc conditia. Dar nu e ceva deosebit. Poate as fi putut sa fac mai multe pentru mine ca sa-mi depasesc conditia. Sa merg mai mult intr-un spital de recuperare, dar in ultmii ani n-am mai ajuns”, spune Marian cu modestie.

El e parte din campania Retelei de sanatate Regina Maria ”Bine nu e suficient”, in care sunt adusi in atentia opiniei publice oameni care nu se multumesc doar cu binele pentru ei, ci schimba lumea din jurul lor. Oameni care ne dau sperante ca Romania are modele de urmat pentru a (re)invata bucuria de viata, perseverenta, dorinta de a-i ajuta pe ceilalti, efortul de a construi pentru binele comunitatii care, indirect, devine si binele individual. Oameni care ii motiveaza si pe altii sa faca lucrurile si mai bine.

Marian Ilie e mai mult decat atat. Daca n-as fi vorbit cu el la telefon, daca nu as fi vazut filmari cu el, as fi zis ca nu exista. Nu are cum sa fie un om atat de bun, cu viziune si putere de munca incat sa miste apele si drumurile, la propriu, dintr-un scaun cu rotile.

marian ilie si daniela

Luncavita e o comuna la 54 de km distanta de Tulcea si 29 km de Galati, are 4421 de locuitori,  Observator astronomic, Liceu cu profil agro-turism, scoli si gradinite, sala de sport cu dotari super moderne, parcuri cu locuri de joaca moderne, pensiuni in care vin turisti din toata Europa.

Arata ca o localitate mica din Germania sau din Olanda. Totul a fost facut cu fonduri europene, uneori in parteneriat public-privat, de cand Marian s-a apucat sa invete cum pot aplica pentru proiecte si pot lua bani din fondurile europene.

”Majoritatea proiectelor pe fonduri europene sunt facute de mine. Pentru partea de administratie publica oamenii vin la serviciul pe care-l desfasor in cadrul comunei, la primarie. Dar si pentru afacerile private vin la mine pentru ca sunt consultant pentru accesarea de fonduri europene si ofer sprijin cui imi solicita ajutorul.”, povesteste Marian. Ce nu spune el pentru ca nu vrea sa se laude, dar spun vecinii lui de pe strada, este ca ii aduna pe pescari si le explica in sedinte cum pot beneficia de fonduri europene pentru meseria lor, cum isi pot schimba viata in mai bine.

”In turism, totul se leaga pe baza unei strategii de dezvoltare si daca nu o urmaresti cu atentie pot sa-ti lipseasca niste lucruri care ar fi putut sa aduca plus valoare. Acel observator astronomic era o oportunitate pentru zona noastra pentru ca s-a dovedit in urma unor studii ca avem niste campuri care au curenti care alunga norii, iar acest lucru favorizeaza cercetarea astrelor pe timp de noapte.

Frumoasa mi-a fost mirarea cand am avut niste astro turisti din Romania: o familie din Bucuresti care era pasionata la maximum. Sotul lucra la Filarmonica, sotia era biolog… Aveau aceasta pasiune si si-au facut credit de zeci de mii de euro pentru a-si lua aparatura de specialitate pentru a observa astrele … Am vazut explozii solare in fata pensiunii la noi si am vazut pe timp de noapte astrele ceresti”, spune Marian, care a construit si prima pensiune cu toate facilitatile necesare persoanelor cu dizabilitati.

Urmarind tot ce ar fi putut tine de experienta turistului in zona, Marian a contribuit – prin accesari de fonduri europene – la crearea unui ansamblu folcloric infiintat pe baza traditiilor povestite de batranii din zona (oferindu-le astfel copiilor din comuna posibilitatea unor activitati extra scolare, dar si oportunitatea de a calatori la festivaluri si concursuri), a ajutat ca mestesugurile din zona sa fie revitalizate.

„Am depus proiecte de parteneriate ale mediilor public-privat cu Universitatea Ovidiu din Constanta si am infiintat PFA-uri pentru mestesugarit. Practic, acum avem niste mestesugari care participa la targuri atat in tara cat si in strainatate, specializati in impletituri din papura si stuf, in olarit…”

*

Luncavita are 700 de copii – elevi. Pentru o comuna din Dobrogea, din Romania anului 2018 (cand exodul spre oras sau spre alte tari e foarte mare) asta este imens. Dar e semn de prosperitate, de siguranta, e semn ca oamenii au revenit acasa si au avut curaj sa-si mareasca familia pentru ca traiesc intr-un mediu unde sunt locuri de munca, unde – culmea!!!!!!! – sunt scoli si liceu moderne.

Lui Marian si echipei de la primarie li s-a parut inadmisibil ca la nivelul administrativ national nu a avut nimeni in vedere ca exista, in Delta, un loc unic care ar putea aduce foloase extraordinare, cu oameni simpli, care nu au niciun alt venit decat din pescuit si care trebuie invatati cum sa traiasca mai bine exploatand corect ceea ce au.

Asa ca s-au gandit sa le ofere o alternativa.

„Am vazut ca nu exista cadrul institutional pentru a crea cadre calificate pentru serviciile din turism – ospatar, chelner, bucatar… Am infiintat un liceu cu specializarea agroturism in localitate, practic este singurul liceu din Dobrogea cu specializarea aceasta. Copiii care invata la noi sunt si din zonele adiacente comunei noastre pentru ca nu mai sunt acum multi parinti care sa-si permita sa-si duca copiii la scoala la oras. Noi le asiguram transportul cu microbuzele liceului, iar ei invata o meserie si obtin o diploma…”

Anul acesta au semnat contracte de finanțare pentru renovarea liceului și pentru un after school.

De fapt, in 2018 au semnat proiecte de 12 milioane de euro si mai au inca 6 proiecte depuse. Pentru o comuna cu 4421 locuitori!

marian ilie si sotia

Desi nu vrea sa fie tratat diferit, mai scriu inca o data, Marian traieste de 16 ani intr-un carucior cu rotile.

Cand il intrebi de unde are forta sa mearga mai departe, rade usor ”De la Doamne, Doamne”; crede ca educatia lui teologica i-a dat puterea sa stie ca totul are un sens pe lume si a gasit in el o forta pentru a se depasi in fiecare zi si-l citeaza pe Voltaire: ”universul ma incurca rau, dar nu pot gandi macar ca poate exista ceasul fara un ceasornicar. ”

”Marea problema a persoanelor cu dizabilitati ca mine este sa gaseasca undeva resurse de sprijin social, psihologic, emotional, atunci cand statul nu ofera suport. In momentele mele de cadere psihica dupa accident, fratele meu a fost cel care m-a provocat si care m-a impins de la spate. N-am cum sa nu-i multumesc pentru ca ceea ce sunt astazi sunt foarte, foarte mult datorita lui.

Imi place sa cred ca cel mai mare dar pe care mi l-a dat Dumnezeu a fost familia si prietenii. Am o sotie extraordinara, asteptam un bebe in curand, o fetita… Alaturarea mea de clinica Regina Maria are o parte din mine, e alaturarea de familie, de grija pentru oameni si pentru copii. Cautam oameni care lupta pentru ei si pentru binele celui din jur.

Eu nu vreau sa devin un exemplu pentru cei ca dvs, in schimb vreau sa le arat ca se poate celor care – ca mine – au dizabilitati. Am avut o perioada maricica de descumpanire dupa accident, dar am constientizat ca aveam in balanta doar doua lucruri care tineau exclusiv de mine.

Adica sa fiu prabusit – si sa sufar atat eu, cat si cei din jur, sau sa nu vreau sa fiu prabusit si sa lupt si sa zambesc.

De cand am ales aceasta varianta nu prea am mai vazut lacrimi – pe care inainte le vedeam zilnic in ochii parintilor mei, poate o mai fac, dar nu-i vad…

Constientizez de multe ori ca asta e singura varianta care-mi face mie bine si daca imi face bine, inseamna ca pot face bine si celor din jur.

*

Pe Marian Ilie il puteti gasi si la pensiunea lui, Valea Fagilor, construita special cu toate dotarile pentru persoanele cu dizabilitati. Zona e foarte spectaculoasa din punct de vedere turistic, desi nu e foarte promovata din aceasta perspectiva.

”In apropiere este Parcul National Muntii Macinului, cu un fond faunistic si floristic iesit din comun. Avem cei mai mari fluturi din Europa, sunt 12 specii care traiesc doar aici, unii au aripi care depasesc 15 cm. Tot aici sunt ultimii soimi dunareni din lume…”, povesteste Marian.

In vara a fost ocupat cu 12 francezi pe care i-a dus la o ferma traditionala, le-a aratat mestesugurile din zona… Impreuna cu sotia lui se ocupa direct de primirea turistilor, le organizeaza programul avand in grija masa cu produse traditionale din gradina apropiata sau de la producatori locali autorizati, organizeaza plimbari prin rezervatia naturala sau cu barca la Dunare.

Daca nu v-am convins ca deviza ”Bine nu e suficient” e parte din ADN-ul lui Marian Ilie si ca e un fel de ‚alien’ al faptelor bune, iata inca un detaliu. In vara aceasta la pensiunea lui a avut invitati speciali.

”Am auzit de cativa adolescenti de la Manastirea de la Radauti, copii aflati in plasament acolo care canta pe instrumentele celor din Colectiv – donate de parintii celor care si-au pierdut viata in club. Copiii si-au facut o trupa, acolo in manastire. Noi i-am adus o saptamana in august la pensiune.”

*

Am mai scris ca mi se pare absolut minunat ca Reteaua de sanatate Regina Maria a ales sa promoveze nu doar medicii sai care fac interventii incredibile, ci si oameni care prin felul lor de a fi schimba in bine lumea din jurul lor. Cumva le sunt recunoscatoare celor de la Regina Maria pentru ca m-au pus in apropierea acestor oameni minunati care ma inspira. Pe o parte din ei ii descoperiti aici. Povestile mele despre unii dintre ei le adun aici.

Dupa ce am vorbit cu Marian, mi-am scos pe o foaie de hartie un citat pe care l-am lipit pe tabla de lucru.

”De multe ori suntem descumpaniti, tristi, suparati, fiecare dintre noi. Dar daca apucam sa gustam putin din constientizarea gandului ca nimeni nu sufera mai mult ca tine, cealalta varianta e sa-ti doresti cu adevarat sa-ti imbunatatesti conditia, si atunci ar fi mai bine pentru foarte multa lume din jurul nostru. Daca nu deschizi inima catre cel din jur, nici altul nu o va deschide catre tine.”

12589
cristina hurdubaiaOameni pentru care Bine nu e suficient: Cristina Hurdubaia –

Oameni pentru care Bine nu e suficient: Cristina Hurdubaia –

Intr-o lume in care fiecare vrea ca lumina sa fie asezat pe el, sa-l laude lumea cat mai mult, sa fie vazut cat mai mult, e o campanie publicitara zilele astea pentru un brand care recunoaste ca a fost inspirat nu doar de cei care sunt in interiorul companiei, ci si de cei care fac fapte bune si misca muntii cu minime resurse, dar cu credinta uriasa ca depinde de noi ca lumea sa fie mai buna.

Nu stiu daca ati vazut spotul nou de promovare pentru Reteaua de sanatate Regina Maria, cu vocea incredibilului medic Mihai Cristescu, chirurg neurolog, in care se vorbeste despre „Bine nu e suficent” despre cum incredibilii medici care au ramas in tara si ne salveaza vietile se lasa inspirati de oameni pe care poate nu i-au intalnit niciodata, dar care i-au impresionat prin daruirea si crezul lor intr-o lume mai buna.

Am multe experiente personale legate de Reteaua de sanatate Regina Maria unde acum multi ani cand mi-era greu am petrecut cateva zile importante. Nu stiau ca sunt jurnalist, nu se gandea nimeni ca am sa scriu despre ei peste ani, m-au ajutat pur si simplu pentru ca eram un pacient pe care-l puteau face sa fie bine.

Si am un mare mare respect pentru fiecare medic pe care l-am intalnit atunci si pentru fiecare asistenta care mi-a spus o vorba buna sau o gluma si mi-a distras atentia de la tratamentul pe care-l faceam si care ma ingrozea teribil.

*

Zilele acestea cand am vazut spotul nou m-am gandit la generozitatea lor si la minunata idee de a imparti timpul de expunere cu oameni care fac fapte bune, pentru care „bine nu e suficient” care vor intotdeauna mai bine si care altfel nu s-ar promova. Pentru ca nu e in natura lor sa iasa in fata altfel decat prin actiunile caritabile concrete.

Printre ei am descoperit o tanara doamna pe care o stiu de multi ani. Cristina Hurdubaia.

hurdis 1Cei mai multi o stiti gratie actiunii ei Copacul cu haine/ Copacul cu fapte bune, dar eu o stiu si pentru munca de jurnalist si pentru cea de promoter al unor trupe rock foarte misto.

Inainte de a fi foarte cunoscuta pentru binele pe care-l face, Hurdis – cum o stiu eu – avea la purtator toate datele sa intelegi ca e diferita de restul lumii: intr-o mare de jurnalisti care se imbracau in negru sau gri, ea avea mereu ceva colorat. Care, sincer, cred ca era destul de greu de purtat (pentru ca o facea a iasa in evidenta) pentru o persoana atat de timida ca ea.

E genul de om care face bine din credinta, nu pentru ca asa trebuie. Viata a pus-o fata in fata cu situatii grele si in loc a o inraiasca, in loc sa dea vina pe altii pentru ce i s-a intamplat, Hurdis si-a adancit si mai tare empatia pentru nevoile celorlalti.

Asa a aparut Copacul cu Haine, o actiune prin care aduna haine pentru nevoiasi de patru ori pe an, o actiune care a invatat-o multe despre cum gandesc romanii si despre cum binele nu e suficient, trebuie insotit si de educatie.

„Fac de patru ori pe an aceasta actiune, dar nu toti oamenii inteleg ca primavara adunam haine de primavara vara, iar in toamna pentru sezonul rece. Multi vor doar sa scape de hainele pe care le au in plus, cand nu mai au nevoie, fara sa se gandeasca ca sunt persoana fizica si nu am unde sa le depun. E foarte bine insa ca multi s-au eliberat de mentalitatea de tara comunista care ne facea sa pastram orice haina – Las ca poate slabesc 10 kg si rochia asta o sa-mi mai fie buna. Renuntam mai usor la ce e in plus si vrem sa impartim cu altii, iar asta e foarte frumos.”

In nebunia ei frumoasa, Hurdis face aceasta actiune pe persoana fizica, ajutata de cativa voluntari, coaguland o audienta interesata de a face bine pe care a dezvoltat-o via Facebook. Acolo anunta ca are nevoie de camioane sa transporte hainele pe care le strange, acolo isi spune of-urile pentru piedicile pe care le intalneste sau multumeste oamenilor care au ajutat-o sa mai faca putin bine.

Am intrebat-o zilele astea daca a ajutat-o vreo companie de cand Copacul cu Haine, care acum se numeste Copacul cu fapte bune, e celebru, are recurenta, sunt rezultate impresionante (cu sute de kilograme de haine colectate). A ras si-a zis: „dar n-am cerut niciodata ajutorul!”

hurdubaia

Pur si simplu, mintea ei e construita pe a gasi ea solutii, ajutandu-i pe altii, nu pe a fi si ea ajutata. Desi a muncit multi ani alaturi de trupe mai mari sau mai mici, nu le-a cerut niciodata liderilor – solistilor – sa o ajute macar cu promovarea.

Sunt naiva. Asta e. Eu cred ca daca omul vede ca fac ceva bun si crede ca poate sa ma ajute, o sa ma ajute el fara sa-i cer eu. Uneori e bine ca sunt asa, de multe ori nu.”

Am mai intrebat-o din ce-si plateste facturile, pentru ca apa, gazele si lumina nu se platesc cu fapte bune. „In momentul asta, luna asta – dar nu stiu ce va fi peste o luna sau doua si nici nu ma gandesc – rubrica de la Starea Natiei este sursa mea de venit. Daca nu va mai fi emisiunea, daca nu va mai fi rubrica mea, atunci o sa ma gandesc cum o sa ma descurc.”

Dar chiar si asa, si la Starea Natiei tot cu faptele bune se ocupa. A vazut-o Dragos Patraru pe net zbatandu-se sa faca bine si i-a zis „nu vrei sa prezinti o data pe saptamana cate un caz de-al tau la televizor poate gasim mai usor rezolvare pentru el?”.

Doar ca uneori cazurile prezentate, chiar si la audienta de la televizor, nu-si gasesc rezolvari asa de repede. Iar Hurdis nu se lasa: pune pe facebook, suna prietenii, cauta pe la oricine crede ea ca o poate ajuta.

Recent a strans 13.000 euro pentru o casuta in care vor locui 5 copii si tatal lor. 

Nu-si face bilanturi, nu s-a gandit niciodata sa contabilizeze cati oameni a ajutat, nici nu o intereseaza asta. Pe ea o intereseaza sa nu ramana nerezolvat fiecare dintre cazurile „aflate pe rol”, apoi trece la urmatorul. Asta e singurul bilant pe care-l face seara: se gandeste ce mai poate face ca sa rezolve cazul pe care-l are in fata.

O sa se opreasca candva?

Habar nu are. Recunoaste ca mama (care sta la Tanacu si o urmareste pe facebook) o mai cearta din cand in cand pentru ca i se pare ca se neglijeaza pe sine avand grja de multi altii. Cum mai recunoaste ca s-a gandit de multe ori sa plece din tara, desi lupta cu multe rezultate bune sa faca macar cu un milimetru mai bine in jurul ei.

Acum lucreaza pentru un mini festival – Caritabil Fest – care va avea loc pe 31 mai -3 iunie la MTR, in sustinerea actiunii Copacul de Hartie. Vor fi concerte in fiecare seara, filme documentare pe social, ateliere de creatie pentru copii (nevoiasi si nu) iar banii din toate intrarile merg pentru un caz social.

Am invatat ceva din conversatia cu ea de zilele trecute ce mi-ar placea sa tineti minte.

Oamenii ca Hurdis – Cristina Hurdubaia – nu cer niciodata ajutor pentru ei cand le e greu. Vor muta muntii pentru a-i ajuta pe altii, dar cand lor le e greu se vor inchide in casa, vor trage un plans zdravan, se vor descarca emotional si o vor lua de la capat a doua zi.

Ca sa nu-i pierdem, pentru ca sunt rari, intrebati-i din cand in cand cu ce ii puteti ajuta.

De exemplu, zilele astea are nevoie de ajutor pentru organizarea Caritabil Fest, are nevoie de jocuri ca Remi, Monopoly, sah, alte jocuri pentru copii cu care cei mici sa se joace in curtea MTR pe perioada festivalului, jocuri care apoi vor fi donate catre copii nevoiasi.

Bine, daca ma intrebati pe mine, dincolo de lucrurile practice pentru actiunile ei caritabile, mai are nevoie din cand in cand sa-i aratam si aprecierea noastra pentru ce face. Sa-i dam asa din neant, fara nicio treaba mesaje de incurajare si de sustinere. Sa o intrebam daca-i e bine si sa vedem daca putem face si noi pentru ea sa fie si mai bine.

De asta ma bucur tare ca Reteaua de sanatate Regia Maria a ales ca in campania cu „binele nu e suficient” a ales sa puna lumina si pe oamenii ca ea.

*

Aici puteti afla mai multe despre oamenii care sunt inspiratie pentru cei de la Reteaua de sanatate Regina Maria in campania „Bine nu e suficient”. Zilele viitoare am sa va mai prezint cativa dintre ei, oameni obisnuiti sau medici extraordinari care au in ADN-ul lor dorinta de a schimba lumea in mai bine fie si cu un milimetru.

 

12579
DaVinci Xi-3Vesti bune de la Ponderas Academic Hospital, acum se pot face si in Romania o serie de operatii pentru care pacientii mergeau in strainatate –

Vesti bune de la Ponderas Academic Hospital, acum se pot face si in Romania o serie de operatii pentru care pacientii mergeau in strainatate –

Anul acesta am fost in vizita la Ponderas Academic Hospital, parte din Reteaua de Sanatate Regina Maria. Nu sunt bolnava, nu era nimic legat de sanatatea mea sau a cuiva apropiat, ci de o veste buna.

Oamenii de la Ponderas Academic Hospital au adus in spital ultima generatie de robot da Vinci Xi, care urmeaza sa  salveze multe vieti in Romania si care, cumva, va face bine multiplicat exponential.

Intr-o vreme in care vestile despre sistemul de sanatate din Romania sunt din ce in ce mai triste (avem mereu vesti despre lipsa medicamentelor, despre decese care ne par stupide sau despre zeci de medici care pleaca din tara), faptul ca o retea privata de sanatate alege sa investeasca in aparatura medicala de ultima generatie in favoarea calitatii vietii pacientului e ca o lumina importanta la capatul tunelului.

Am scris pe facebook imediat cum m-am intors de la vizita despre cat de curat era in spital si ce minunatii fac oamenii acestia, iar prima remarca a fost ca “nu e in toate spitalele, e greu de accesat pentru omul de rand”.

Doar ca asta e o privire care arata un unghi al dezamagirii. In cazuri grave de cancer la prostata de exemplu, multi oameni platesc bani grei pentru operatii la clinicile private de afara. Acum pot face aceasta interventie in Romania cu noul robot chirurgical daVinci Xi manipulat de un medic care opereaza in Danemarca intr-o clinica privata, cu aparate similare. Diferenta de cost este de peste 10.000 de euro, fara sa luam in calcul biletele de avion si costurile de cazare ale rudelor. Iar pentru o tara saraca cum suntem noi, pentru oameni care-si vand casele, masinile si ce au mai adunat intr-o viata de munca pentru a-si salva viata, diferenta aceasta de bani este imensa.

DaVinci Xi-3

Ce face acest robot da Vinci Xi– noua achizitie a Ponderas Hospital Academy? 

Vizibilitate crescută. Cu ajutorul daVinci Xi, chirurgul este mult mai aproape de zona operată, are o vizibilitate extrem de clară, mărită de peste 10 ori. O vedere 3D, în profunzime, până la cele mai mici detalii.

Chirurgul execută mișcări mai sigure. O mișcare amplă a chirurgului aflat la consolă este tradusă de robot într-o microdisecție foarte fină, mai sigură. Un alt avantaj semnificativ este că robotul filtrează tremorul inerent, crescând precizia mișcării.

Intervenții chirurgicale de mare precizie în cazuri oncologice –Gesturile precise permit disecția de mare acuratețe, milimetrică, a structurilor bolnave sau lezate. Astfel, chirurgul este sigur că a îndepărtat complet tumora și nu a afectat țesutul sănătos. Pentru pacient, acest lucru înseamnă că nu va suferi consecințe sau complicații cu impact semnificativ asupra calității vieții acestuia – rata complicațiilor fiind semnificativ scăzută față de alte tipuri de operații.

 (Medicii explicau ca acum cu un asemenea aparat cu o asemenea precizie va putea fi operat cancerul de prostata, iar functiile sexuale ale pacientului vor ramane active, intacte, ceea ce nu era posibil in urma cu cativa ani )

Patologii diverse în care da Vinci XI face diferența – acest robot  permite abordarea unor zone și patologii diferite, cu implicații complexe, în chirurgia oncologică, urologie, bariatrie, ginecologie, pediatrie, chirurgia herniilor incizionale, chirurgie toracică, endocrină sau ORL.

„Orice tehnologie e o promisiune de mai bine. La Ponderas Academic Hospital aducem în beneficiul pacientului abordarea multidisciplinară integrată în primul Program de Chirurgie Minim Invazivă și Robotică din România. Ne legitimează să facem acest lucru – și ne îndeamnă la performanță, în același timp-, cele peste 30 000 de operații minim-invazive, peste 1000 de intervenții prin chirurgie robotică și cei peste 2000 de chirurgi instruiți în centrul nostru de training”, spune Prof. Asoc. Dr. Cătălin Copăescu – Medic Primar Chirurgie Generală, Director Medical Ponderas Academic Hospital.

Echipa care va opera cu da Vinci Xi este formată din:

Prof. Asoc. Dr. Cătălin Copăescu – Medic Primar Chirurgie Generală, Director Medical Ponderas Academic Hospital, pionier și promotor al chirurgiei minim-invazive în România, Dr. Mircea Onaca Medic Primar Urologie, întors recent în România pentru a putea opera la cele mai avansate standarde, după 20 de ani petrecuți în Olanda și Conf. Dr. Victor Tomulescu – Medic Primar Chirurgie Generală, unul dintre pionierii chirurgiei robotice din România.

Alături de aceștia va fi o echipă de medici asistenți de chirurgie robotică formată din Dr. Gheorghe Niță – Medic Primar Urologie, Dr. Bogdan Smeu – Medic Specialist Chirurgie Generală și Dr. Ionuț Hutopilă – Medic Specialist Chirurgie Generală. Echipa medicală se va extinde continuu în Ponderas Academic Hospital, potențând valențele multidisciplinare oferite de da Vinci Xi.

centrul de training- regina maria 2
centrul de training- regina maria

2 lucruri care ma emotioneaza si imi dau sperante ca va fi mai bine si in Romania

Cei de la Ponderas Academic Hospital parte din Reteaua de Sanatate Regia Maria l-au convins pe Dr. Mircea Onaca sa se intoarca acasa sa opereze, domnia sa lucrand intr-o importanta clinica private din Olanda, intr-o vreme in care medicii romani voiau sa plece.

dr mircea onaca

Al doilea lucru care imi da o stare de bine e legat de centrul de training Surgical Training Institut din  Ponderas Academic Hospital: au mai adus un robot da Vinci Xi doar pentru antrenamente… Iar tineri medici vin si invata pe acest robot intr-o sala de operatii special dotata pentru training. Mi se pare aproape un lux pentru o tara ca Romania care a ramas in vremea dintre cele doua razboaie in multe spitale judetene, dar beneficiile de aici vor fi multiplicate exponential.

Sigur ca unii dintre tinerii chirurgi care se familiarizeaza cu aparatura da Vinci Xi e posibil sa ramana in spital, dar chiar si asta inseamna mai multe posibilitati de operatii, mai multi pacienti care vor fi tratati la costuri mult mai mici decat in clinicile private din strainatate.

Si mai e ceva care ma emotioneaza legat de Reteaua de Sanatate Regia Maria: la Maternitatea Baneasa, o prietena apropiata a avut posibilitatea unei interventii chirurgicale foarte complicate care i-a salvat pe gemenii ei. Care sunt astazi bine mercic, voiosi, mari vitezomani la mers si foooooarte galagiosi.

Iata cum arata robotul da Vinci Xi

61255

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!