Tag : tv

shonda rhimesCe am invatat din cartea uneia dintre cele mai influente femei din televiziune: Shonda Rhimes
filme simpa
9 years ago

Ce am invatat din cartea uneia dintre cele mai influente femei din televiziune: Shonda Rhimes

Shonda Rhimes, doamna care sta in spatele unora dintre cele mai de succes seriale americane ale momentului: Grey’s Anatomy, Scandal si How to get away with murder.

Atat de succes incat practic detine ziua de joi la televiziunea ABC cu toate aceste seriale difuzate unul dupa altul.

Despre Rhimes s-a zis multa vreme ca e atat de afurisita si un fel de doamna de fier, incat nu are nimeni curaj sa vorbeasca cu ea. Nu zambeste in public, e total antisociala si nu e chiar cea mai simpatica persoana pe care sa vrei sa o ai alaturi.

In noiembrie Shonda a scos o carte, Year of Yes -How to Dance it Out, Stand in the Sun, and Be Your Own Person, in care a povestit lucruri nespuse din viata sa si lumea a inceput sa o vada si altfel, au inceput sa inteleaga de ce oamenii din echipa ei o iubesc atat de mult, desi admit ca e foarte bossy.

Cartea e o bucurie. E super amuzant scrisa (doar vorbim de una dintre cele mai de succes scenariste din lume), pare foarte relaxata ca forma de lectura dar livreaza multe adevaruri valabile nu doar in viata lui Rhimes ci a multor oameni.

Se numeste Year of Yes pentru ca e despre anul in care a luat decizia sa accepte tot ce i se propune, fiind cunoscuta ca refuza mai tot timpul orice.

Rhimes e o femeie foarte timida, o femeie care a fost obisnuita sa stea in pijamale acasa la ea si sa scrie pentru seriale. Cand a dat norocul peste ea si a inceput sa faca Grey’s Anatomy (un proiect pe care l-a creat de la zero), a fost nevoie sa iasa din pijamale si sa mearga la birou. Si-a iesit f mult din zona ei de confort.

Cind si-a angajat un publicist primul lui job a fost “sa nu apar niciodata in presa”.

This is who I am. Silent. Quiet. Interior. More comfortable with books than new situations. Content to live within my imagination. I’ve lived inside my head since I was a kid. My earliest memories are of sitting on the floor of the kitchen pantry. I stayed there for hours in the darkness and warmth, playing with a kingdom I created out of the canned goods.

Lucky for me, my parents held the unusual in high regard. And so when I wanted to play with the cans in the pantry for hours on end, my mother didn’t tell me to stop messing around with the food and go somewhere else to play. Instead, she declared it a sign of creativity, closed the pantry door and let me be. You have her to thank for my love of long-form serialized drama. (…)  I had a wonderful childhood, but I lived so deep in my imagination that I was happier and more at home in that pantry with the canned goods than I ever was with people. I felt safer in the pantry. Freer in that pantry. True when I was three years old. And somehow even more true at forty-three. As I sit on my sofa staring into the Christmas lights, I realize that I would still be partying in my pantry if I thought I could get away with it. If I didn’t have children who needed me to be in the world. I fight the instinct every day.

E un fragment in carte in care se vor recunoaste toate persoanele (femei sau barbati cu un program aglomerat), Rhimes vorbeste despre ce poate si ce nu poate face. (Ca sa aveti o imagine completa, are 3 copii acasa si o companie care are 600 de angajati – pentru ca acum produce aceste seriale si le da pe toate de-a gata televiziunii ABC care le difuzeaza)

And people are constantly asking me, how do you do it? And usually, they have this sort of admiring and amazed tone. Shonda, how do you do it all? Like I’m full of magical magic and wisdom and specialness. How do you do it all? And I usually just smile and say, “I’m really organized.” Or if I’m feeling slightly kind, I say, “I have a lot of help.” And those things are true. But they also aren’t true. (…) as a very successful woman, a single mother of three, who constantly gets asked the question “How do you do it all?” For once I am going to answer that question with 100 percent honesty here for you now. Because it’s just us. Because it’s our fireside chat. Because somebody has to tell you the truth. Shonda, how do you do it all? The answer is this: I don’t. Whenever you see me somewhere succeeding in one area of my life, that almost certainly means that I am failing in another area of my life.
If I am killing it on a Scandal script for work, I’m probably missing bath and story time at home. If I am at home sewing my kids’ Halloween costumes, I am probably blowing off a script I was supposed to rewrite. If I’m accepting a prestigious award, I’m missing my baby’s first swim lesson. If I am at my daughter’s debut in her school musical, I am missing Sandra Oh’s last scene ever being filmed at Grey’s Anatomy. If I am succeeding at one, I am inevitably failing at the other. That is the trade-off. That is the Faustian bargain one makes with the devil that comes with being a powerful working woman who is also a powerful mother. You never feel 100 percent okay, you never get your sea legs, you are always a little nauseous. Something is always lost. Something is always missing.

*

In carte Ronda marturiseste ca nu a acceptat niciodata nimic pentru ca e foarte timida si ca in anul in care a spus numai DA a avut mult de luptat cu ea, dar efectele au fost uluitoare: nu doar ca si-a facut mai multi prieteni, dar a si slabit fara sa tina diete speciale, a avut mai mult timp pentru copii, a devenit o sefa mai buna si mai calma.

Unul dintre primele Da pe care le-a zis a fost pentru un interviu in emisiunea lui Jimmy Kimmel si cum, practic, a murit de frica acolo. Inca ii mai multumeste lui Kimmel ca a vorbit el mai mult decat ea. Cum mai povesteste despre cat de speriata era si mai este de orice aparitie publica si cum isi inventa orice motiv doar ca sa nu mearga. Si cum si-a promis ca in serialele ei sa prezinte realitatea – de aceea e cea mai mare diversitate de personaje cu sexualitati diferite, rase diferite, probleme diferite,

Si mai povesteste de ce e responsabila sa nu minta in seriale: si-a petrecut toata copilaria incercind sa-si indrepte parul ca sa aiba o coafura ca a lui Whitney Huston, iar cind a intrat in industrie si-a dat seama ca, de fapt, cantareata purta peruca. I s-a parut atat de gresit ca echipa ei nu a comunicat asta si a lasat zeci de pustoaice de culoare sa spere ca vor avea un asemenea look, incit si-a promis ca ea nu-i va pacali pe telespectatori.

In cel mai recent serial al ei, How to get away with murder – Viola Davis (actrita de culoare) are de citeva ori secvente in care arata cum isi da peruca jos 🙂

Iata unul dintre fragmentele finale ale cartii

We all spend our lives kicking the crap out of ourselves for not being this way or that way, not having this thing or that thing, not being like this person or that person. For not living up to some standard we think applies across the board to all of us. We all spend our lives trying to follow the same path, live by the same rules. I think we believe that happiness lies in following the same list of rules. In being more like everyone else. That? Is wrong. There is no list of rules. There is one rule. The rule is: there are no rules. Happiness comes from living as you need to, as you want to. As your inner voice tells you to. Happiness comes from being who you actually are instead of who you think you are supposed to be. Being traditional is not traditional anymore. It’s funny that we still think of it that way. Normalize your lives, people. You don’t want a baby? Don’t have one. I don’t want to get married? I won’t. You want to live alone? Enjoy it. You want to love someone? Love someone. Don’t apologize. Don’t explain. Don’t ever feel less than. When you feel the need to apologize or explain who you are, it means the voice in your head is telling you the wrong story. Wipe the slate clean. And rewrite it. No fairy tales. Be your own narrator. And go for a happy ending. One foot in front of the other. You will make it.

Cartea nu a fost tradusa la noi, am cumparat-o in versiune Kindle de pe Amazon

year of yes

4
7599
zimbetdespre limita – bunatate, cinste, a face bine
diverse
11 years ago

despre limita – bunatate, cinste, a face bine

ce se intimpla zilele astea cu femeia care se numeste Loredana si care a gasit un portofel pe strada pe care l-a dus la politie arata masura (sau mai ales lipsa ei) cu care stim sa interpretam aceste lucruri.

dupa ce Europa FM s-a uitat altfel la intimplare, transformindu-o dintr-o ciudatenie intr-un exemplu (si-au sunat-o pe femeie si i-au oferit de 10 ori suma pe care ea a inapoiat-o, adica timp de 10 luni cite 1000 de lei), acum Realitatea Tv face o campanie ca sa-i cumpere femeii o casa pentru a-i fi rasplatita fapta buna.

aici e lipsa masurii. si e una dintre situatiile in care a face bine, cind nu are limita, devine a face rau.

daca ar fi intilnit-o pe femeia aceea, daca macar ar fi ascultat inregistrarile de la Europa FM, ar fi descoperit ca Loredana e o femeie foarte simpla cu niste valori curate. “De ce sa iau banii daca nu erau munciti de mine?!”, le-a zis ea baietilor in interventia radio in care voiau sa o anunte ca o premiaza. cind a inteles ca ei vor sa o rasplateasca pentru fapta sa, a replicat din nou “dar nu pentru asta am dus banii inapoi”.

ce face acum Realitatea TV poate sa fie pe termen lung foarte daunator; e o masura in rasplata; si una e sa faci o rasplata “inzecita” si alta e sa construiesti o casa. de fapt nu o construiesti tu, ci ii rogi pe oameni sa dea bani ca sa se construiasca o casa pentru cineva care a fost corect.

a construi o casa are atit de multe simboluri si semnificatii si mi se pare a fi, in cazul asta, un gest generat de o dorinta de a avea o campanie de Paste “cu orice, dar sa fie ca sa bifam si asta.”

cu campania asta cu “dati bani ca sa-i construim o casa femeii care a inapoiat un portofel” se schimba zona de curat si de bine, de normalitate frumoasa si plina de bun simt in care se desfasura totul.

pentru ca oamenii nu trebuie sa se astepte la nimic in schimb pentru ca au fost corecti, nu trebuie sa fie buni si cinstiti ca sa primeasca ceva prin colecta nationala si, mai ales, nu trebuie folositi in campanii publicitare/promotionale in folosul brandului (oricare ar fi el, de la napolitana la televiziune).

da, fapta ei ar trebui mediatizata si-ar trebui facuta emotional, motivational, sa se arate saracia in care traieste si simplitatea cu care gindeste pentru ca gestul ei sa fie pus in valoare, asezat pe scala corecta a bunului simt.

dar de aici si pina la a-i construi o casa (de Pasti, intr-o campanie de PR pt o statie tv), cum ziceam, ar trebui sa fie o limita in masura bunului simt.

1
1884
tonight-show-jay-leno-tears.jpgLacrimile lui Jay Leno
culturale
11 years ago

Lacrimile lui Jay Leno

joi a fost ultimul The Jay Leno Show. dupa mai bine de 20 de ani, unul dintre cei mai mari moderatori de emisiuni de televiziune s-a retras din programul care ii purta numele. a plecat nu pentru ca s-a gindit sa se pensioneze, ci pentru ca managementul statiei a dorit o gazda mai tinara, ca sa cistige o audienta mai tinara si sa creasca ratingurile.

se stia inca din aprilie anul trecut ca Jay Leno va pleca acum inaintea Jocurilor Olimpice de iarna pentru ca la casele mari – cu audienta de 17 milioane (cit a avut show-ul lui Leno in epoca lui de glorie) – lucrurile se fac din timp.

in emisiunea lui Leno au fost toate vedetele mari ale lumii, presedinti de state, sportivi, inventatori. cam jumatate din wikipedia contemporana a stat in fata lui Leno pe fotoliu si s-a conversat cu el. in termeni de jurnalism si de tehnica interviului, Leno i-a invatat pe cei mai multi moderatori de emisiuni de divertisment cu interviuri cam cum sta treaba.

in urma  cu 4 ani a mai plecat o data de la NBC, televiziunea care-i gazduia programul, ca urmare a unor dispute cu Conan O’Brian – un coleg de breasla mai tinar si cu audienta comparabila.

joi Leno a plecat de la show-ul pe care l-a facut atit de multi ani si, in monologul lui final (altul decit celebrele monologuri de deschidere in care stirile politice erau ironizate crunt) a povestit despre familie. familia pe care si-a facut-o in cei 22 de ani de munca alaturi de niste oameni care au muncit pentru el, dar care nu s-au vazut niciodata pe ecran.

si in discursul asta, dincolo de povestea mortii parintilor si a fratilor lui, printre cuvinte si priviri e tristetea unui om care pleaca pentru ca trebuie sa vina un altul mai tinar.

acum 30 de ani aceasta situatie n-ar fi fost nici macar gindita, darmite posibila. cele mai mari gazde ale show=urilor de televiziune americane au ramas la pupitru pina cind au murit. asa erau vremurile atunci, acum… dinamica publicului, goana dupa audienta care inseamna bani, incep sa schimbe lucrurile.

discursul lui Leno e si despre asta chiar daca nu rosteste niciun cuvint in aceasta directie, iata-l mai jos.


 

in urma cu citeva luni Hollywood Reporter anunta ca CNN isi doreste ca Leno sa fie unul dintre crainicii sai. sa citeasca stiri adica. nu a fost confirmata sau infirmata informatia

aceasta era echipa lui Jay Leno

later edit:
aici secventa din show cind super vedete au venit si i-au cintat de la revedere; printre ele Oprah si Sheryl Crow

2
2300
sondegazele de sist – sau un pic de manipulare TV
diverse
11 years ago

gazele de sist – sau un pic de manipulare TV

cum in prima parte a zilei am fost acasa, am avut timp sa vad stirile repetindu-se la tv de mai multe ori. ocazie cu care am remarcat stirea cu gazele de sist de la realitatea tv.

ce spune stirea? ca romanii nu stiu care-i treaba cu gazele de sist, nu fac diferenta intre exploatare si explorare si ca sondajul a fost facut pe un esantion reprezentativ.

ce nu spune? pentru cine a fost facut.

sa va explic de ce:

desi e lunga stirea si e cu anunt din partea prezentatorului cu trimitere la o beta unde un redactor enumera cifre din sondaj, nimeni nu spune care-s diferentele intre exploatare si explorare si, mai ales, ce sunt gazele de sist.

ce face stirea in felul asta – pe linga ca nu informeaza nimic, pune accentul pe nepricepere proasta informare – o platforma buna pentru cine ar avea interese in gazele de sist (va fi foarte usor sa se spuna, oamenii se pronunta dar habar nu au despre ce e vorba).

in plus, frustreaza telespectatorul care e in esantionul reprezentativ si n-are de  unde sa stie cum e cu gazele de sist pentru ca n-a facut geologie sau n-a intilnit oameni ca Iza Maris, doctorand in geologie, cum am avut eu norocul sa intilnesc.

ce lipseste din stire ca sa fie utila repetarea ei la fiecare ora? o explicatie cit mai pe intelesul oamenilor despre gazele de sist – care sunt niste acumulari de gaze de mii de ani produse la transformarea materiilor in petrol. gazele ramin intre roci dupa exploatarea petrolului si, pentru ca resursele petroliere ale planetei sunt tot mai mici, s-a ajuns la a cauta solutii pentru a fi folosite si aceste gaze.

problema tehnica este ca, spre deosebire de exploatarea petrolului care se face prin foraj vertical, la gazele de sist forarea se face de la un anumit nivel pe orizontala si este o procedura foarte foarte scumpa.

atit de scumpa incit nu pare ca renteaza sa convertesti in combustibil gazele de sist.

partea cu cit de safe este explorarea e alta discutie si, dupa cum mi s-a explicat, ea este facuta in conditii safe, fiecare canal de explorare fiind izolat pe parcurs ce avansezi in adincime prin tzevi cu diametrul din ce in ce mai mic.

oricum, ma uit la stirea cu gazele de sist pentru a patra oara pe ziua de astazi, din nou fara nicio informatie concreta, dar cu o putere subtila de manipulare pe termen lung.

P.S. n-am nicio parere despre daca e bine sau nu sa fie exploatate gazele de sist. dar am remarcat smecheria de la tv:)

5
3033
teatruimi plac oamenii care-si urmeaza visurile
teatru
12 years ago

imi plac oamenii care-si urmeaza visurile

imi plac oamenii care-si urmeaza visurile, pina la capat, cu orice risc. daca visul lor e unul cu baze altruiste, care nu ii deranjeaza pe cei din jur, ba chiar le imbogateste viata.

***

exista un actor pe care-l admir pentru perseverenta de a-si urma visul de copil: sa faca teatru pentru mase. teatru pe care sa-l inteleaga si bunicii din cel mai indepartat sat, dar si cel mai sofisticat dintre oraseni. teatru ca bucurie si relaxare intr-o seara. teatru la care sa rizi si sa plingi si care sa fie accesibil pentru toata lumea.

cind era mic il duceau parintii la Teatrul de Comedie si scena i se parea magie, l-a descoperit mai apoi pe Toma Caragiu si si-a dorit sa semene cu o parte din el.

voi il stiti si-l asociati cu lucruri uneori grosiere, alteori grobiene, dar de cele mai multe ori rideti de situatiile pe care le prezinta; eu stiu ca toate astea sunt o forma prin care el a cautat o vreme sa ajunga la mase – pentru ca umorul lui Caragiu nu mai ajunge la romanul de astazi. si-a invatat cum a evoluat (involuat de fapt) atentia telespectatorului in toti acesti ani.

voi il stiti drept golanasul de pe prima pagina a revistelor cu birfe, eu il asociez cu o intimplare de cind avea 8 ani cind, la teatru, o moneda a cazut de pe scena la picioarele lui si el a asteptat pina la pauza spectacolului ca sa o tina in mina ca pe cel mai pretios lucru.

***

recunosc ca acum citeva saptamini am crezut ca l-a doborit sistemul. pentru ca, desi spusese ca nu se mai intoarce la genul de show care l-a consacrat, emisiunea aparea in promo-uri noi.

m-am gindit ” ok, asta e. nu-si va duce visul pina la capat, l-au doborit si pe el banii si contractele”.

dar era promovarea pentru o reluare.

***

de la inceputul lui martie, Teatrul va fi la tv ca pe vremea copilariei noastre si asta pentru ca Mihai Bendeac n-a cedat presiunilor managementului Antenei 1 ( si banuiesc ca au fost foarte multe) si si-a urmat visul: sa faca teatru, in locul unei emisiuni de umor modern.

***

m-am intilnit o singura data cu Mihai Bendeac si asta pentru ca am insistat aproape 1 an sa fac un interviu cu el, simtind in tehnica lui ceva ce inca publicul nu poate vedea. atunci am fost primul jurnalist caruia i-a spus ce vrea sa faca – teatru la tv.

s-a incruntat cind i-am spus ca nu ma intereseaza exclusivitatea asta, cum nu m-au interesat nici birfele despre iubirile lui.

ma interesa copilul din el – copilul care credea in visul lui; era si este un exemplu pentru oricare alt om – cu orice meserie – pentru ca- si duce visul la capat, cu multe sacrificii.

*
am sa ma duc la repetitiile unui show de teatru tv pentru ca stiu ca peste 10 ani o sa scriu un story despre Bendeac – unul dintre cei mai populari si mai buni actori romani. am mai scris despre copilul care a ramas in el (dincolo de orice vedeti sau cititi in ziare) si care crede in visul lui de a aduce magia aceea a teatrului de masa inapoi la public.

(puteti citi aici profilul pe care l-am scris anul trecut: El, Mihai Bendeac, cum e?)

voi fi aici, peste 10 ani, documentata cu toate momentele importante ale carierei, ca sa pot scrie un profil despre un mare actor.

chiar cred asta. si o scriu ca sa ramina. stiu ca nu vedeti inca toate acestea in el; nu-i nimic. o sa scriu si peste 10 ani. cu multe alte exemple.

2
2553
albinaPrintul Charles si albinele printese
diverse
13 years ago

Printul Charles si albinele printese

Am vazut zilele trecute la TIFF, pe un post local de televiziune, Transilvania TV, un reportaj despre satenii care locuiesc in Valea Zalanului, satul in care si-a construit casa Printul Charles.

Era intervievata o batrina de peste 70 de ani care povestea cam asa:

“cind o venit prima data i-am dat dulceata facuta de mine, din cirese din curte. i-o placut si o zis ca-mi trimite de la el miere. si dupa ce o plecat, a venit prin posta un borcan cu miere de acolo de la el, din albine printese. buna miere, dar mai dulce e a noastra”

si cum va intelegeti cu el?, a intrebat reporterul

“aaa, pai vorbim in germana. el vorbeste mai prost asa, dar ne intelegem. e un om simplu, ce zice aia face. si se poarta frumos.”

***

Printul Charles a fost astazi in Bucuresti. Putin mai tirziu va arat imagini de la Garden Party tinut la Ambasada Marii Britanii, celebrarea locala a Jubileului de Diamant, o petrecere privata la care presa nu a avut acces.

0
1649
retro-tvo mutatie media
jurnalism
13 years ago

o mutatie media

zilele acestea de meetinguri la tv, de multe si lungi dezbateri in direct mi-au atras atentia asupra unei mutatii care a aparut in comportamentul jurnalistului tv de la televiziunile de stiri.

Simbata seara, Sandra Stoicescu comentind agitatia din Piata Universitatii si simtind nevoia jurnalistica de a avea mai multe pareri a spus ceva de genul “poate ne suna Valeriu Turcan, purtatorul de cuvint al Presedintiei, ca sa ne spuna opinia….”

Luni, crainicii jurnalului de dimineata de la Antena 3 voiau lamuriri despre actiunile jandarmilor intr-o discutie cu un invitat, tot jurnalist. cind crainicii au anuntat ca purtatorul de cuvint al jandarmilor va tine o conferinta de presa la ora 11 si pina atunci refuza sa faca comentarii, invitatul a replicat “sa noteze atunci purtatorul de cuvint urmatoarele intrebari si sa raspunda la ele”

L-am vazut si pe dl Tatulici invocind un telefon de la autoritati “poate ne suna cineva de la guvern”, cum am vazut si oameni din echipa Romania Tv (Catalin Striblea, de ex) cu aceeasi reactie.

Le stiu f specific pe cele de la A3 pt ca acolo ma uit constant.

***

intrebarile astea in direct catre autoritati sunt pentru mine o mutatie a jurnalismului. in mod normal, jurnalistul suna el dupa sursa, dupa informatie, confirmare etc, nu cere sa fie sunat in direct la tv.

inteleg rationamentul de ce am ajuns aici (presiunea live-ului, stirile care curg si le relatam ACUM, in timp ce se intimpla; analiza care se face cu pareri in direct, nu ca in urma cu citiva ani cu pareri incrusisate – si verificate – inainte de a fi montate intr-un reportaj), dar m-am uitat cu atentie si la BBC, si la CNN si la Euronews. ei nu cer in direct la tv sa fie sunati pentru reactii de Obama, Van Rompuy (presedintele consiliului european) sau David Cameron (premierul englez).

***

e o mutatie dubioasa care arata ca noi dialogam cu televizorul si prin televizor. (asa cum face si conducatorul suprem care suna la tv sa se dea cu parerea.)

dar arata si un inceput de aroganta a jurnalistului, pe care am putea sa o corectam.

7
3326
music_is_the_drugX Factor si Vocea Romaniei
muzici simpa
13 years ago

X Factor si Vocea Romaniei

desi am vazut primele 2 episoade, aseara n-am putut vedea XFactor (am prestat program obligatoriu de socializare in afara casei:) ) si, pentru ca am fost plecata mult si saptamina aceasta, n-am prins nici primul episod din Vocea Romaniei.

m-am uitat insa pe twitter la reactiile de dupa fiecare dintre show-urile din aceasta saptamina si m-am intristat.
si intr-o parte si in alta o multime de vorbe rele si grele, incarcate de ura: la adresa concurentilor, prezentatorilor, formatului, decorului, muzicii sau ce cine stie ce i-a mai atras atentia vreunui spectator suparat.

ce nu inteleg este: de unde atita ura? de ce te uiti la televizor si simti nevoia sa -i faci prosti pe cei pe care-i privesti? de ce ti se pare tie, din fotoliu, ca stii mai bine sa faci ce fac oamenii aia in show si ca, desigur, esti mult mai inteligent decit ei. si de ce, daca nu-ti place, nu inchizi frumos televizorul sau nu schimbi canalul?

*
fara exceptie, toti cei implicati in partea publica a ambelor show-uri (prezentatori si jurati) sunt oameni foarte talentati care au muncit in draci pentru ceea ce sunt acum. care-i ratiunea pentru care te simti mai smeker daca scrii un mesaj odios despre ei?

oricind si oriunde s-ar intilni Morar cu Moga, Sina cu Smiley, Loredana cu Paula sau Brenciu cu Razvan si Dani s-ar saluta si si-ar vorbi cu respect pentru munca lor. nu cred ca vreunul dintre ei ii dusmaneste pe ceilalti doar pentru ca e intr-un show concurent.

oameni buni, sunt doua show-uri de televiziune. si atit. niste oameni isi fac treaba pentru a capta atentia publicului si a le oferi divertisment. despre asta ar trebui sa fie show-urile acestea. si despre transformarea unor tineri fata in fata cu presiunea unui show -concurs.

*

in lumea mea, ideala, ar fi frumos ca dupa terminarea ambelor show-uri, sa se reuneasca cistigatorii din fiecare concurs pentru un show umanitar, pentru o cauza importanta – cum e renovarea spitalului de urgente pentru copii din Iasi (ca tot am fost acolo zilele trecute). la care sa participe si juriile, prezentatorii ambelor emisiuni.

sa privim relaxat show-urile, zic. si sa ne bucuram de victoriile unor tineri (concurentii) care-si vad visul implinit: sunt la tv, in fata publicului, facind ceea ce le place lor cel mai mult – sa cinte.

9
4508
filme simpa
16 years ago

Clint Eastwood in The Guardian

Eastwood is kept young, perhaps, by his family; he has seven children who range in age from 12 to their early 40s. The 12-year-old daughter, Morgan, lives with him and his second wife, Dina Ruiz, a former TV anchorwoman from Arizona. He married his first wife, Maggie Johnson, when he was 21 and had two children with her. They didn’t divorce for 30 years, during which time he had a child with Roxanne Tunis, two with Jacelyn Reeves and one with Frances Fisher, while conducting a long relationship with the actor Sondra Locke. I wonder if Morgan thinks he’s cool or embarrassing. Eastwood looks surprised. “I think she thinks I’m a cool dad. We get along very well. I have a teenage daughter as well. And I think they think I’m all right. I’m not totally objective. I don’t think they think of me as a guy who should be their grandfather. I used to joke about it: that my kids didn’t give me any grand- children, so I just had my own grandchildren.”

*
Clint Eastwood in the guardian, azi.
*
mai bine il cititi in original si faceti trafic site-ului mama, decit sa asteptati sa-l fure cineva din romania si sa-l publice fara sa plateasca drepturi de autor. stiu e o rautate ce scriu, dar am o scuza: am febra 🙂

0
1614
jurnalism
16 years ago

morti la tv/ marian cozma

Sa ma razbun?

Mai am doi copii si un nepot……..

Razbunarea e arma prostului.

Intre fiecare dintre aceste propozitii a fost o pauza. Tonul vocii a devenit din jos in mai jos cu fiecare propozitie. Ultima propozitie a fost spusa la distanta de aproape 15 sec, cu toata amaraciunea pe care ti- o poti imagina.
Dar nu era rostita pentru reporter. Era pentru el, o justificare morala. Rationalul pentru care nu i-ar fi omorit pe cei care i-au ucis fiul, fusese rostit. Doar ca nu ii era suficient.

*
Ma enerveaza comentatorii tv cu exprimari de genul “marele handbalist roman” rostite cu gura plina. C’mon fiti onesti, pina ieri nici nu stiati de Marian Cozma.

*
Cind e vorba de morti, jurnalistii de tv sunt ingrozitori de patetici.
*
In seara asta mi s-a zbirlit pielea si mi-au dat lacrimile cind am simtit demnitatea tatalui handbalistului.

6
2700
oameni din "aluatul bun"
16 years ago

iubiri de week end

Cum e cind nu te iubeste?

Cine sa nu te iubeasca?

Pe cine iubesti tu.

Dar tu pe cine iubesti?

Nu zic de mama, zic asa…in general. Tu ai iubit si nu te-a iubit?

Da. A fost greu, dar n-am murit din asta. Si-am mai iubit si dupa aia.

Aha. Si cum ai facut sa te iubeasca?
(…)
(conversatie cu un tinar domn de 8 ani! care, dupa o jumatate de ora de dialog, a ajuns la concluzia ca trebuie sa mearga mai mult la sport, in loc de scoala, ca sa –l placa fetele)

*

“Sa faci lucrul tau cu toata neputinta de a face altceva”, Gigi Caciuleanu la tv, azi dupa amiaza.

Il iubesc foarte tare pe omul asta.

2
1757
carti simpapersonaltabu
16 years ago

sa va intilniti cu Mos Craciun

in urma cu citeva zile am decorat cu nepotelul meu un bradutz care se afla in curtea blocului.
pe la 10 noaptea, pe ascuns, coborind in pasi usori pe scari cu cutiile cu globuletze, soptind si furisindu-ne dupa tufisuri la orice lumina care venea de la masinile care treceau pe strada. am vrut sa le facem o surpriza vecininilor pentru dimineata cind pleaca de acasa.

a doua zi i-a incoltit o idee “daca am mai facut un brad, s-ar putea ca Mos Craciun sa-mi lase un dar si aici, linga el.”
*
mai devreme, in trecere pe linga tv, am vzt ca era filmul Miracolul de pe strada 34 si mi-am adus aminte de domnul din poza aceasta. fotografia n-a fost prelucrata deloc. domnul nu poarta barba artificiala. e real 100%.
despre el aici

1
2232

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!