Monthly Archives : March 2011

motMot – Jurnal de pisica in vizita – zilele 2 si 3

Mot – Jurnal de pisica in vizita – zilele 2 si 3

Ziua 2

Mot, motanul pe care-l gazduiesc cit taica-su (Alex Traila) presteaza filme la Sarajevo, a avut primul soc in ziua 2: s-a uitat cu maxima uimire cit pot sa stau in dus si pe linga dus in compania multor cosmeticale, in prag de dimineata.

m-am simtit asa de prost cind il vedeam cum se uita si da din coada a “hai, bai, lasa-ma o data cu atita cremuiala”, incit am luat o perie deasa si pufoasa sa-l perii si pe el. culmea e ca i-a placut. iar seara, numai cind a vazut peria din nou, a executat o intindere intru rasfat.

asa ca am agreat: eu pot sa ma uleiesc in baie pina ma plictisesc, dar juma din timp trebuie sa-l perii si pe el.

Ziua 2 a fost ziua cosmeticelor pentru ca am venit acasa cu o cutie mare cu goodies de la Marionnaud (lantul francez de cosmetice de lux care a venit si in romania cu o muuuultime de rasfaturi – o sa mai scriu despre asta), iar Mot a avut de explorat noi mirosuri.

seara cind am ajuns acasa, l-am gasit pe pervazul de la fereastra unde il lasasem, era foarte odihnit aveam sa constant peste noapte cind a misunat din nou peste tot. in cele din urma s-a oprit la picioarele mele si-a executat somn de voie.

Ziua 3 a fost tot a parfumurilor

a descoperit odorizantul cu senzor de miscare din baie. intra in baie, odorizantul pufaie, el o ia la fuga. dupa citeva secunde intra din nou in baie, ala iar pufaie, iar la fuga.
vreo juma de ora s-a alergat cu odorizantul, iar casa mea mirosea toata a levantzica.

tot in ziua 3 am descoperit si abilitatile lui la masaj. ca sa ne imprietenim a decis ca poate sa vina linga mine sa faca un fel de joc de glezne cu labutele din fata pe picioarele mele, apoi pe abdomen. cum ieri a fost o zi super grea la munca, masajul a prins f bine.
acum ma gindesc sa dezvolt o strategie ca sa-l invat sa faca acelasi lucru si pe umeri. Daca reusesc asta, cind il ia taica-su acasa are deja o meserie, poate sa faca si bani.

Ziua 4 o sa fie foarte amuzanta pentru ca e prima in care petrecem impreuna foarte mult timp.

Am inceput eu cu crème, el cu periat. Apoi a descoperit masina de spalat si a stat uimit 10 minute ascultind zgomotele ei, nu s-a inteles cu Pronto si nici cu pamatuful de praf, in schimb stropitoarea pufaitoare pentru flori i-a captat maxim interes -> pina i-am pufait in nas cu ea. acum a dezvoltat o pasiune pentru planta Zanzi pe care tocmai am udat-o; o miroase frunza cu frunza, banuiesc ca sa inteleaga ce era cu pufaitoarea aia care l-a stropit pe nas.

Aaa, si inca n-a intrat in bucatarie: sta ascuns dupa tocul usii cind intru, pregatit de atac, dar cind imi aude glasul amenintator, se ascunde imediat.

(Va urma. Mult. Pentru ca sta la mine pina pe 1 mai )

2664
t7rqbMOT – Jurnal de pisica in vizita

MOT – Jurnal de pisica in vizita

Prima noapte

Gazduiesc pentru o vreme pe numitul motan Mot pentru ca tatal lui (Alex Traila) se duce sa contribuie la dezvoltarea cinematografiei europene pe alte meleaguri.

Dupa o vizita scurta zilele trecute, de recunoastere si mirosire, aseara numitul MOT a sosit cu arme si bagaje in casa mea.
Castroane, saci de nisip, litiera, jucarele, picaturi de ochi (de astea imi e cel mai frica) in caz ca e nevoie, plus carnetul de sanatate daca Doamne fereste se imbolnaveste.

el e Mot fotografiat de taica-su, acasa la el, in curind si fotografii din resedinta lui temporara.


*

Dupa ce a stat pe hol o vreme sa vada daca nu care cumva se intoarce taica-su, a plecat in explorat prin toate colturile casei.

Mot e curios.
S-a oprit intr-o cutie de pantofi de sub un stander plin cu haine. S-a chinuit o vreme sa stea el in cutie in locul pantofilor dar a abandonat lupta pentru teritorii noi.

Mot e timid.
Nu m-a bagat deloc in seama in mod direct, dar a avut grija ca, din cind in cind, sa faca ceva sa se “loveasca” de mine: in trecere de pe pervaz catre parchet, de pe pat catre pervaz.

Mot e intelept.
i-am spus ca nu are voie in bucatarie, ca ala e singurul loc in care nu e voie si, cind intru eu in bucatarie, el sta la usa.

Mot e insomniac.
Nu cred ca a dormit in aceasta prima noapte a lui in casa mea. A stat mult pe canapeaua din camera alaturata, si mai mult pe pervaz, iar intr-o vreme era la picioarele mele.

Mot are gusturi bune la cosmetice.
A ales din baie sa se joace cu unul dintre cele mai scumpe lucruri: o crema guerlain de corp. are o sensibiliatte pentru crema guerlain pentru ca, de dimineata, i-a placut atit de mult mirosul incit a reusit sa vina linga mine ca sa ma miroasa metodic pe picioare☺, ocazie cu care a primit si primul mingiat/scarpinat.

Astazi vom reevalua asezatul lucrurilor in casa. Ce e pe jos diseara e clar ca trebuie mutat in alta parte.

*
intre timp, adica azi noapte, am descoperit via net ca pisicile au creierul la fel ca oamenii, doar ca mult mai mic; sunt insa capabile sa simta exact aceleasi emotii ca si noi, formate in aceleasi parti ale creierului.

si, ciudat, m-am recunoscut in alerta lui la zgomotele noi. de fiecare data cind ma mut intr-un loc nou, remarc toate zgomotele, oricit de mici ar fi. dupa o zi-doua nu mai aud nimic din zgomotele acestea.

2880
logoam fost speaker la PR Forum 2011

am fost speaker la PR Forum 2011

ieri am fost la PR Forum, speaker in 2 sesiuni.

in prima, alaturi de Teodor Frolu (Managing Partner, DC Communication), Silviu Hotaran (Managing Director, GKTI Semper Human), Dan Bulucea (Country Manager at Google Romania), Marius Ghenea (Antreprenor), Stephen Davies (Consultant, 3W PR), Alan Parker (Head of Digital GolinHarris) si Bobby Voicu (Consultant Independent) s- avorbit despre leadership.
recubosc ca de citeva ori bune am uitat ca sunt speaker in sesiune si am ramas cu gura cascata la vorbele celor de linga mine.
minunati oameni.

am doua citate care ma urmaresc din sesiunea aceasta.

unul al lui Dan Bulucea “daca tu crezi ca nu esti pe internet, esti naiv. nu ai scris tu despre tine, au scris altii” -> referitor la companiile care inca se mai gindesc sa fie prezenti pe net.

al doilea al lui Silviu Hotaran “nu stiti seful care a pornit o afacere de apartament, a ajuns CEO si crede ca le stie pe toate? care nu asculta nimic pentru ca el le stie pe toate?”

am exemple apropiate pentru ambele citate.

*

in a doua sesiune la care am fost speaker s-a vorbit despre relatia dintre bloggeri si agentiile de PR, alaturi de Chinezu si Piticu, moderati de Sorana Savu.
a fost o discutie eleganta (spre surprinderea unora care se asteptau sa fie cu singe pe pereti, dupa exemplul unei intilniri similare trecute).
am sa scriu un post mai lung despre concluziile acestei sesiuni, dar ideea de baza e ca “da, se poate sa existe dialog intre bloggeri si agentii; si, da, e momentul sa si construim ceva in online, iar ceea ce depinde de noi – bloggerii – incepem sa facem.”

6270
img_pod_140311-japan-nuclear-threatjaponia, o fotografie, o poveste

japonia, o fotografie, o poveste

uitati-va cu atentie la aceasta fotografie

e o tinara care se joaca, printr-un geam, cu un ciine care e tinut in lesa de cineva. o imagine dragutza nu?

*
mai uitati-va o data cu urmatorul context:

A girl who has been isolated at a makeshift facility to screen, cleanse and isolate people with high radiation levels, looks at her dog through a window in Nihonmatsu. REUTERS/Yuriko Nakao

*
japonia, mai mult ca niciodata, acum acolo, fiecare fotografie spune o poveste.

Via Mr. P

3135
RaiseJAPAN.JPGExclusiv: Japonia…pe dinauntru

Exclusiv: Japonia…pe dinauntru

japonezii si-au construit deja mesaje mobilizatoare ca sa treaca peste efectele (emotionale si materiale) ale cutremurului de acum doua zile. au in singe respectul si dorinta de a face lucruri impreuna, iar asta ii va face sa renasca precum Pasarea Phoenix.

iata in exclusivitate pt S!MPA, o poveste despre Japonia, de la Mirona care a locuit un an acolo. o incredibila lectie de viata

*
Azi am vazut intr-o inregistrare o camera de camin din Japonia leganandu-se deloc agale. Manuale cadeau, scaunul ascuns in pantecele biroului se deplasa catre pat, iar usa de la baia alba, din materiale reciclabile, se balanganea ca smulsa de vant. Acum 3 ani, cand abia ce ajunsesem in Japonia cu o bursa, aveam exact acelasi tip de camera.

Pe atunci cutremurele erau ultima mea preocupare. Auzisem ca se intampla des in Japonia si credeam ca e de ajuns sa te bagi sub masa. Dar se pare ca japonezii tineau mai mult la siguranta mea decat mine insami din moment ce pusesera deja intr-o trusa de prim-ajutor, din partea caminului, o lanterna puternica, baterii, un fluier si o lista cu ce trebuia sa cumpar eu: apa, conserve, bani, radio-emitator etc. Nu le-am cumparat niciodata.

La nici doua saptamani politistii de la sectia la care era arondat caminul au venit, de buna voie si nesiliti de nimeni, nici macar de o lege, sa ne faca un instructaj. Un domn politist intre doua varste ne-a explicat parinteste care sunt situatiile periculoase cu care ne-am putea confrunta in traiul nostru zilnic japonez. Am simtit ca-si dadea cu adevarat interesul, era acolo pentru noi.

Avusesem deja ragaz sa observ ca in Japonia unele fete mergeau cu gentile deschise pe strada, in trenuri nu-si pazeau deloc lucrurile, fustele extra-scurte si tocurile ametitoare se impacau fara probleme cu faptul ca a te uita fix la cineva este considerat nepoliticos, in general domnea o atmosfera de siguranta si amabilitate. Asa ca nu vedeam prea bine rostul masurilor de prevedere mentionate de politist. Daca cineva ar fi privit din afara, ar fi crezut ca Japonia e o tara cu un grad inalt de criminalitate. Cand este, de fapt, tocmai opusul!

Politistii nu s-au limitat la prelegeri. Dupa discurs, ne-au impartit niste alarme minuscule pe care sa le purtam in geanta, urandu-ne fiecaruia, ca si cum ar fi vorbit unor membri de familie, sa fim in siguranta. Apoi ne-au dat lectii de autoaparare, toata sala a exersat timp de cateva minute bune miscari de parare si atac. La cateva zile am gasit in cutia postala un ziar in care aparuse poza mea blocand o lovitura si razand din toata inima.

Cand s-au anuntat simularile de cutremur si incendiu am stiut ca toata lumea le ia in serios. Deja la a doua astfel de simulare ma straduiam sa scot un timp cat mai bun la iesirea din imobil. Cunosteam bine caile de evacuare si precautiile ce se impuneau, atat la camin, cat si la facultate. Munca pe care o depuneau administratorii, profesorii si autoritatile pentru noi se cerea a fi respectata.

2008 a fost anul in care regiunea Sichuan, China, a fost lovita de un cutremur important. Imi amintesc si acum chipurile pline de compasiune ale japonezilor care veneau sa doneze bani la punctul de ajutor pe care-l infiintasera colegii mei chinezi. Ma asteptasem la mai multa indiferenta, avand in vedere istoricul chinezo-japonez, insa, in fata adversitatii, japonezii devin mai buni.

De-a lungul timpului petrecut in Japonia mi-am pierdut cu totul asteptarile negative, lasand loc increderii, acel sentiment care pare atat de nesabuit prin alte parti ale lumii.

Am inceput sa ma simt si sa ma port ca o rotita bine unsa din sistem, una pentru care celelalte munceau suplimentar, dar cu zambetul pe buze. Colegii mei mergeau cu mine, pe rand, la banca, primarie, oficiul pentru straini, furnizorul de internet, operatorul de telefonie mobila sau la doctor. Un student de la aceeasi universitate, pe care nu-l mai vazusem in viata mea, mi-a platit intr-o dimineata biletul de autobuz pana la facultate pentru ca eu nu aveam schimbat pentru masinaria cu pricina, aflata in autobuz si pe care trebuie s-o hranesti cu monedele potrivite fix la coborare. Apoi a alergat senin catre cursurile lui, fara sa astepte vreo multumire. O doamna in varsta mi-a facut cadou niste farfurii din ceramica facute de dansa numai pentru ca i-am spus cat de frumoase mi se pareau. Cei de la camin m-au ajutat cu sortarea gunoiului (!), expedierea de pachete in Romania si o sumedenie de alte probleme. Cineva mi-a preluat perioada contractuala la telefon, pentru a carei retezare din scurt trebuia sa platesc in plus. Profesorul meu a organizat la facultate 2 petreceri in cinstea mea (!): una de bun-venit si una de despartire.

Peste tot oamenii m-au ajutat sa citesc kanji, sa cumpar bilete de la automate, sa cobor la statia potrivita, sa deslusesc un meniu de restaurant. Niciun casier nu a profitat de multiplele ocazii cand m-am incurcat intre bancnotele si monedele japoneze, nimeni nu m-a grabit la vreun ghiseu sau magazin, cineva a alergat dupa mine o buna bucata de drum cu portofelul pe care il uitasem intr-o sala de clasa, altii s-au trezit la 5 dimineata ca sa ma conduca la aeroport si au inceput sa planga cand le-am facut cu mana. Japonezi plangand n-o sa vedeti prea des.

Cel mai tare m-a impresionat insa colega mea, Ako. Dupa aproape 2 ani imi spunea zilele trecute ca vrea sa vina in Europa si sa ma vada. Ca sa-mi multumeasca pentru ca acum 2 ani, cand ea era foarte trista ca nu reusea sa scrie o lucrare de diploma valoroasa (!) eu am incurajat-o cu toata japoneza pe care o stiam atunci si i-am imprumutat o batista…

As vrea sa dau toate aceste lucruri inapoi Japoniei acum, dar stiu ca nu asteapta ajutorul nimanui ca sa lupte cu ceea ce i se intampla. Oricine cunoaste Japonia vreun pic stie ca isi invata lectiile la perfectie si iese intotdeauna mai puternica din incercarile la care este supusa. Si nu datorita tehnologiei sau bogatiei tarii, nu. Ci datorita oamenilor de rand, niste oameni demni de toata admiratia.

*
pe Mirona a.k.a. MisakiJaponia o puteti citi pe http://japonia-departe-aproape.blogspot.com

ioanacutremur

cutremur

Ieri dimineata am simtit fiori prin tot corpul. Vestea cutremurului din Japonia mi-a taiat respiratia, m-a facut sa-mi pun foarte multe intrebari si mi-am adus aminte de primul cutremur pe care l-am simtit.

Aveam 17 ani si eram in Brasov. Locuiam cu chirie intr-un bloc de opt etaje, destul de vechi. Mama, care locuia impreuna cu tata in orasul in care m-am nascut – Zarnesti, venise la mine in vizita si a ramas peste noapte. In jurul orei 23, la cateva minute dupa ce ne-am dus la culcare, am auzit un sunet foarte ciudat pe care nu-l mai auzisem pana atunci.
Am simtit cum incepe patul sa se miste. Nu realizam ce se intampla , dar mama, m-a luat de mana si m-a pus sub tocul usii. Mi-a spus cu o voce foarte calma: ” Ionunta mama, e cutremur.” Am inceput sa plang si in tot corpul meu era un haos pe care nu-l puteam controla.

Imi aduc aminte fata mamei…ochii erau foarte mari, fata palida, iar mainile ii tremurau. Nu era din cauza cutremurului care tocmai trecuse, ci din cauza faptului ca sora mea, care locuia in Bucuresti, nu raspundea la telefon. Am trait unul din cele mai crunte momente de panica: doua ore nu am reusit sa dam de ea.

Astazi am simtit din nou acel haos in corp. Nu am putut sa nu ma uit la imaginile socante care au aparut in mai putin de o ora de la cutremurului din Japonia si sa nu ma gandesc la ce e in sufletele acelor oameni. La cati dintre ei isi cauta disperati copii sau se zbat pentru o gura de aer ca sa supravietuiasca.

In momente ca astea realizez ca cel mai important e sa te bucuri de viata pe care o ai, sa iesi sa te plimbi, sa iei o gura de aer proaspat sa lasi de-o parte toate lucrurile materiale pentru care te zbati o viata intreaga pentru ca intr-o clipa poti ramane fara ele.

M-au zguduit evenimentele acestea si, o data cu ele, am inceput sa-mi pun in ordinea prioritatilor ceea ce conteaza cu adevarat pentru mine.

Pamantul s-a suparat pe noi. Il doare si NOI l-am ranit.

Hai sa ne unim fortele si sa ne RUGAM cu tot sufletul pentru binele Planetei!

4595
37109ce face fetitza?

ce face fetitza?

uitati-va la fotografia alaturata si raspundeti: ce face fetita?

a) aseaza marul in gramada

b) ia marul din gramada.

*

a fost jocul cu care am deschis prelegerea de la Litere de astazi. fotografia aceasta a fost laitmotivul prezentarii mele.

raspundeti la intrebare printr-un comentariu si miine va interpretez raspunsurile:) una dintre simpaticele participante la curs (anca nelersa) doreste sa stie in ce “tabere” – a) sau b) – se imparte lumea.

raspuns: acesta e un exercitiu de proiectie personala pe o imagine. sigur ca ambele situatii sunt valabile, important e ce alegi, cu ce te identifici.

cei care au ales ca fetita aseaza marul sunt gata sa faca mai multe eforturi de dragul unei diferentieri, sunt mai “assertive”, sunt mai “artisti” ( si , in contextul prezentarii mele despre PR, sunt in profilul unui bun PR)
cei care au ales ca fetita ia marul sunt cei care sunt mai dornici de atentie, sunt mai eco centrati. (iar in contextul PR-ului, ar fi mai buni clienti decit PR-isti)

Picture 4iata si cartea Povesti de dragoste

iata si cartea Povesti de dragoste

Cartea cu Povesti de dragoste a iesit mai greu decit mi-am imaginat, asta poate si pentru ca marturisirile despre iubiri nu se fac la fel de usor ca acelea in care e mentionat Mos Craciun.

Povesti de dragoste e prima carte din colectia Carti S!MPA si a avut un regulament special de “participare”; cartea e structurata pe doua capitole: invitati– cei care au scris la rugamintea mea – si bloggeri (o selectie de povesti dintre toti cei care au vrut sa se implice in proiect).

Invitatii n-au fost alesi la intimplare; sunt oameni de la care nu v-ati astepta sa aiba aptitudini de scriitori sau de confesori (in unele cazuri nici ei nu credeau ca au aptitudini si s-au uitat urit la mine cind le-am lansat invitatia:) ), dar sunt persoane cu notorietate si credibilitate. Si e frumos sa vezi o bucatica din viata lor (feliutza aceea pe care te lasa ei sa o gusti) dintr-o perspectiva atit de intima si, cumva, vulnerabila.

Am scris in prefata cartii ca, pentru mine, cel mai frumos lucru legat de acest proiect a fost sa editez aceste povesti, sa ma uit la fiecare cuvint si sa ma plimb printre rinduri ca intr-un tunel intrebindu-ma: de ce a ales sa povesteasca exact acest fragment, acest gest, aceasta stare? Dupa citeva recitiri am avut sentimentul ca stiu cum iubesc oamenii acestia sau cum le place sa iubeasca.

Le multumesc inca o data invitatilor speciali ai acestei carti (in ordinea in care apar in carte: Ioana Blaj, Andreea Vasile, Costin Cocioaba, Ruxandra Predescu, Dorotheea Petre, Cristi China Birta, Carmen Gheorghita si Bogdan Theodor Olteanu) precum si bloggerilor care si-au dorit sa fie in proiect, pentru ca ne-au lasat sa ne uitam un pic in sufletul lor.

Cartea Povesti de dragoste (un proiect realizat in parteneriat cu Prestigio, aparut la Editura Liternet) nu e mai mult de o fractiune de secunda din online-ul acestui moment, bucurati-va de ea exact asa. Cartea poate fi descarcata de aici.

Un audio book cu 10 dintre povestile de dragoste din acest ebook va aparea in citeva zile.

Multumirile mele speciale merg catre Sorina Topceanu Daescu (spiridusul lui Mos Craciun de la prima carte s-a intors si pe post de ajutor de Cupidon) si Razvan Penescu  (bunul meu prieten, proprietar al Liternet.ro, al carui perfectionism s-a facut remarcat si de data aceasta)

*
Carti S!MPA e un proiect care isi propune sa ofere continut original in online-ul romanesc mult prea atacat de “copy/paste”. Prin implicarea Editurii Liternet, fiecare ebook primeste ISBN si este inregistrat in arhiva Bibliotecii Nationale; cartile se vor gasi in ebook readerele Prestigio ca un cadou special pentru fiecare cumparator.

*

P.S. Sa va spun ca deja stiu care e tema viitoarei carti?! 🙂

35326ce-si doresc femeile?

ce-si doresc femeile?

GFK Austria a facut un studiu despre ce-si doresc femeile de la un (1) barbat. iata rezultatele:

Femeile se aşteaptă ca bărbatul să fie angajat (97%), de succes (96%), inteligent (93%), loial (92%) şi independent (89%), şi, în plus, tandru (87%) şi sensibil (81%). La fel de multe femei (81%) ar dori, de asemenea, ca bărbaţii lor să fie înstăriţi financiar. În comparaţie, este mai puţin important deseori pentru femei ca bărbaţii să arate bine (79%) sau să fie capabili să gătească bine (69%). Se pare că femeile caută încă, în primul rând, clasicul bărbat care asigură traiul, cu toate acestea, asociat cu multă inteligenţă emoţională – de exemplu, bărbaţii trebuie să se potrivească profilului tradiţional, numai că, să spunem aşa, “Super-bărbaţii” sunt la mare căutare.

cind am citit asta primul gind a fost: de asta sunt asa de multe femei singure! bagati-va mintile in cap.

gindul nr 2: sigur e posibil, doar ca pentru fiecare calitate/atribut iti trebuie un alt barbat si ar trebui sa fii si tu o super woman ca sa le poti face fatza la toti.

ce-si doresc barbatii?

Aproape toţi bărbaţii doresc ca femeile lor să fie, mai presus de toate, sensibile şi să dea dovadă de înţelegere, să fie afectuoase şi loiale – dar şi inteligente (98% în fiecare caz). În plus, aproape la fel de mulţi bărbaţi îşi doresc, de asemenea, ca femeile lor sa fie atractive (95%) şi să fie capabile să gătească bine (93%). Comparativ, este mai puţin important pentru bărbaţi ca femeile să fie de succes (84%), să fie înstărite financiar (72%), independente (86%) şi să meargă la serviciu (80%) – chiar dacă se observă că majoritatea bărbaţilor consideră şi acest lucru ca un aspect de dorit care face parte din a fi femeie azi. Cu alte cuvinte: Barbatii vor Super-femei.

ok, domnilor si voi trebuie sa va bagati mintile in cap.

3298
37109joi spun povesti despre PR

joi spun povesti despre PR

Daca sunteti interesati de comunicare, de PR si de povesti intimplate in domeniul asta in ultimii 15 ani, va invit joi la o prelegere pe care o tin la Facultatea de Litere pentru masteranzii in anul II, Masterul de Modele de Comunicare si Relatii Publice (sustinut de Mihaela Muresanu, care cind nu e profesoara e sefa de PR a agentiei Wunderman)

Cursul/prelegerea este pe durata a doua ore, dar nu intentionez sa vorbesc (doar eu) atit de mult:)

In prima ora ne vom ocupa de
proiecte de PR care se pot face in colaborare cu revistele glossy,
cum ambalezi informatiile ca sa fie usor de preluat,
cum sa NU faci unele lucruri (voi scoate de la colectie citeva mailuri epice)

in partea a doua ne vom ocupa de PR-ul personal, cu o aplicatie:
vom lua un actor (unul ales de studenti) ne vom imagina ce proiecte are si… ii vom construi o strategie de PR.

Va fi un brainstorming (cu “capcane” si povesti despre strategii celebre de promovare a unor filme hollywoodiene) care se va sfirsi, sper eu, cu citeva lucruri noi invatate, dar si cu multe risete.

Cursul e open; incepe la ora 18.00 in Amfiteatrul Balcescu, Facultatea de Litere, Str. Dr. Quinet nr. 5-7.

Va astept cu drag ( si cu lectiile facute, acum incep sa lucrez la prezentare:) )

3330
povesti de dragostecarti S!MPA – Povesti de Dragoste, ultimul fragment.

carti S!MPA – Povesti de Dragoste, ultimul fragment.

in avanpremiera lansarii cartii cu Povesti de dragoste am publicat fragmente din 10 povesti (aceasta e ultima publicata, in carte sunt insa 18 povesti)
pastrez secret numele autorilor pina la lansare. spun insa ca a fost o onoare sa le citesc rindurile fiecaruia si, mai ales, sa ma uit printre rinduri gindindu-ma “de ce au ales tocmai acest moment sa-l povesteasca”
Povesti de dragoste e un ebook din colectia Carti S!MPA care apare la Editura Liternet cu sprijinul Prestigio. 10 dintre povesti vor fi si in varianta audio, in lectura doamnei Rodica Mandache.


prima dragoste

ana maria peride, kismikismi.wordpress.com
deci, ce te faci când îl întâlnești pe altreilea și niciun manual de supraviețuire nu are instrucțiunile de folosință și nici ponturile uzuale pentru astfel de situații?! nicun ”how to”, nicăieri..
îți spun eu: nu faci nimic.
nici măcar metoda găinii (te împiedici în timp ce ”fugi” să-ți salvezi onoarea) nu se poate aplica pentru că toate fibrele musculaturii striate, mitocondriile, ganglionii, trigemenul cel enervant și endometrul complotează împotriva rațiunii tale.
și stai.
și stai.
stai ca vaca.
stai ca găina.
stai ca vita-n lumina farurilor de TIR.
și toată făptura ta strigă: ”băăăăăăăăă, stai așaaaaaaaaaaaa!”

A

1778
povesti de dragostecarti S!MPA – Povesti de dragoste, fragmente (IX)

carti S!MPA – Povesti de dragoste, fragmente (IX)

timp de 4 zile, pina la lansarea cartii cu Povesti de dragoste – 8 martie-public aici mici fragmente, exact in ordinea in care apar in carte povestile.
pastrez secret autorii pina la lansare. spun insa ca a fost o onoare sa le citesc rindurile fiecaruia si, mai ales, sa ma uit printre rinduri gindindu-ma “de ce au ales tocmai acest moment sa-l povesteasca”
Povesti de dragoste e un ebook din colectia Carti S!MPA care apare la Editura Liternet cu sprijinul Prestigio. 10 dintre povesti vor fi si in varianta audio, in lectura doamnei Rodica Mandache.

astazi lansam ebook-ul, audiobook-ul in citeva zile.

povestea nr 9

Eram amorțiți de vreme; adică eu. El era fascinat de ploaie. S-ar fi uitat la ea ore-n șir. Stătea lungit în pat și privea pierdut pe fereastră. Îmi zicea că e frumos. A pus muzica și s-a trântit la loc în pat. Mă întind lângă el cu o carte în mână. Stăteam amândoi tăcuți, se auzea muzica și se simțea ploaia. Și nimeni nu zicea nimic. Eu mă mai foiam din când în când, încercam să mă apropii subtil de lumea lui, dar nici nu voiam să o tulbur prea tare.

La un moment dat am lăsat cartea și m-am încovrigat lângă el. Stătea întins, relaxat, cu fața spre geam. Fruntea mea îi atingea încet, aproape imperceptibil, umărul. Și am stat așa amândoi o vreme. Am închis ochii, credeam că o să dorm, însă nu puteam, era prea frumos. Prea liniștit. Prea în același loc cumva, însă separați fiecare de gândurile lui. Mi-a părut o veșnicie ora aia (sau orele alea, că nu-mi dau seama).

S.

1415
povesti de dragostecarti S!MPA – povesti de dragoste – fragmente (VIII)

carti S!MPA – povesti de dragoste – fragmente (VIII)

timp de 4 zile, pina la lansarea cartii cu Povesti de dragoste – 8 martie-public aici mici fragmente, exact in ordinea in care apar in carte povestile.
pastrez secret autorii pina la lansare. spun insa ca a fost o onoare sa le citesc rindurile fiecaruia si, mai ales, sa ma uit printre rinduri gindindu-ma “de ce au ales tocmai acest moment sa-l povesteasca”
Povesti de dragoste e un ebook din colectia Carti S!MPA care apare la Editura Liternet cu sprijinul Prestigio. 10 dintre povesti vor fi si in varianta audio, in lectura doamnei Rodica Mandache.

miine dupa 12, ebook-ul va fi online. audiobook-ul mai asteapta un pic:)

Povestea 8

Aproape vară. Aproape sesiune. Ies din facultate cu colegele, mă îndrept spre stația de autobuz. Îi simt privirea de departe de data asta: era la fântâna de la Universitate, se ridicase să-și caute bricheta. Atunci m-am gândit prima dată: era uimitor cum îi simțeam ochii de fiecare dată, oriunde m-aș fi aflat, oricât de departe ar fi fost. Mă îndrept spre stație zâmbind, sporovăiam cu fetele, la intrarea în pasaj mă întâlnesc cu un flirt mai vechi și schimbăm două vorbe…

Simt, la un moment dat, că mă ia cineva de braț. Îl văd aproape de mine, îmi face semn și-mi zice “vino puțin” cu un glas autoritar, de parcă făcusem ceva rău. Eram șocată. Era prima dată când vorbea cu mine și nu m-aș fi așteptat în veci să o facă. Mă obișnuisem cu starea asta de flirt pe muțelea.

– Uite, eu sunt Cosmin.

M.

1463
povesti de dragosteCarti S!mpa: Povesti de dragoste, fragmente (VII)

Carti S!mpa: Povesti de dragoste, fragmente (VII)

timp de 4 zile, pina la lansarea cartii cu Povesti de dragoste – 8 martie-public aici mici fragmente, exact in ordinea in care apar in carte povestile.
pastrez secret autorii pina la lansare. spun insa ca a fost o onoare sa le citesc rindurile fiecaruia si, mai ales, sa ma uit printre rinduri gindindu-ma “de ce au ales tocmai acest moment sa-l povesteasca”
Povesti de dragoste e un ebook din colectia Carti S!MPA care apare la Editura Liternet cu sprijinul Prestigio. 10 dintre povesti vor fi si in varianta audio, in lectura doamnei Rodica Mandache.

Povestea 7

6 la 4. 6 + 4 egal 10. 10 împărțit la 2, 5… Oare am luat totul? Ce mai trebuia să iau…Sunt eu oare pregătit? Ce-o să simt, cum o să fie? Dacă nu voi putea fi în stare?

Întrebări fără noimă și răspunsuri puține îmi traversează mintea mai abitir ca fulgii de la viscolul de acum câteva zile. Forfotă, agitație, sunete proaspete. O asistentă mă caută cu privirea și îmi face un gest cu degetul: Veniți, apropiați-vă!

(…)

Mă uit la ea, ea la mine; 5 secunde care durează cât un an.

Eu nu zic nimic, iar ea, pentru a salva aparențele, trage un țipăt aducând un final rapid ipostazei în care eu arăt mai alb decât varul. Cu o viteză uluitoare scot telefonul din buzunar; click; poza salvată.

C.

1376
nils-holgersson2rango vs nils:)

rango vs nils:)

filmul animat al lui gore verbinski, rango, intra pe ecrane de saptamina asta.

am facut un concurs pentru o invitatie VIP la film, iar tema era “scrieti pe blogul vostru despre personajul animat preferat”


cistigatorul este Adrian Dobrescu cu personajul lui tres s!mpa, Nils Holgerson.

el merge in seara asta la sala VIP de la AFI Cotroceni, la o vizionare cu muuulta ciocolata.

2374
4295878472_f302f2791dsi daca moartea e…altfel?

si daca moartea e…altfel?

In week end-ul asta m-am indragostit. Totul a inceput cu un interviu din granta, apoi cu Illumination, iar astazi cu o poveste despre oamenii care au plecat “dincolo”.

*

ne gindim la moarte cu toate senzatiile pe care le putem pune in gind: de la frica pina la impacare; unii chiar cu bucurie (iar asta ne nedumireste tare); spunem ca oamenii traiesc si dupa ce nu mai sunt printre noi, daca ne gindim la ei, daca le pastram in minte numele, gesturile, intimplarile la care am fost martori.

Kevin Brockmeier si-a imaginat orasul in care locuiesc cei care nu sunt in lumea celor disparuti cu totul, dar nu mai sunt nici vii; oameni care traiesc in memoria altora.

Cartea se numeste The Brief History of The Dead si are niste imagini minunate, te face sa te gindesti ca moartea poate sa fie tandra, calda si ca, la fel ca in viata, nici acolo nu poti sa “traiesti” de unul singur.
Puteti citi on line nuvela pe care Brockmeier a publicat-o initial in The New Yorker, in care face prima descriere a acestui oras. De la aceasta nuvela a dezvoltat romanul.

*
am mai spus-o cu Jonathan Franzen si cu Zadie Smith, o spun din nou: daca o editura vrea sa publice la noi scrierile lui Brockmeier are tot sprijinul meu; ii ajut cu tot ce pot eu si, in materie de promovare/publicitate, pot:)

altfel, tineti minte numele lui Kevin Brockmeier; e scriitorul american despre care se va vorbi foarte mult in viitorii ani; cartile lui vor fi transformate curind in filme, sunt sigura.

*

I think the best books change the way you see the world while you’re reading them

Kevin Brockmeier

2427
SAINTHALOroger moore e in bucuresti

roger moore e in bucuresti

cel mai faimos si mai frumos dintre actorii care l-au jucat pe James Bond, Roger Moore, a ajuns la Bucuresti in urma cu mai putin de doua ore, cu un avion British Airways de la Londra.

( a calatorit in acelasi avion cu un prieten de-al meu… lumea e mica:) )

Moore, acum in virsta de 83 de ani, se afla la Bucuresti pentru ca va filma la studiourile MediaPro o comedie care se numeste “Crăciun la Castlebury Hall”, iar regizor va fi Michael Damian (mai cunoscut ca actor din longevivul serial Tinar si nelinistit – Danny Romalotti ). Alaturi de Moore, mai filmeaza la Bucuresti Katie McGrath ( pe care o stiti din The Tudors) si un frumusel scotian, Sam Heughan.

1339
19953ce sa citesc saptamina asta?

ce sa citesc saptamina asta?

poate sa fie o bucata sclipitoare de literatura dintr-o revista de specialitate…
poate sa fie un fragment emotionant de pe un blog pe care nu-l stiu…
o nuvela…
un articol…
un interviu…
sau o proza scurta…

ce-mi recomandati sa citesc saptamina asta?

(nu intra in joc romanele… vreau sa citesc cit mai multe dintre recomandari; deci recomandati-mi doar “short form”)

interviu brenciu1In culisele unui concert cu Brenciu

In culisele unui concert cu Brenciu

Tabu, februarie 2011.

Fotografii: Cristian Radu

Îl știți pe Brenciu din zecile de show-uri tv și din concerte. E momentul să-l cunoașteți pe Horia.


„S-o iau și pe asta, cine știe, poate am nevoie de ea”. Prinde pălăria de fetru negru din șifonierul de pe hol, așezând-o în punga mare de carton alb de pe jos, de lângă niște bocanci aliniați disciplinat. În pungă se află două cutii de pantofi; unii negri, eleganți, potriviți cu costumul care e protejat în husa în care stau și 4 cămăși, două albe, două negre; ceilalți – de step. Știe că n-o să danseze step în spectacolul din seara asta, dar o să-i încalțe pentru că spectatorul să miroasă step-ul pe scenă, fără să trebuiască să spună el: “asta se face cu step”.

E-o seară de sâmbătă, 4 decembrie, și Horia Brenciu pleacă, la ora 21.20, către unul dintre cele mai importante concerte ale sale din 2010: My Way – un omagiu adus lui Frank Sinatra, a cărui zi de naștere e pe 12 decembrie. Își pune bagajele pe bancheta din spate al Audi-ului său negru, care are desenate pe ușile din fața portative albe și note muzicale. Respiră adânc. Se încruntă, trage nervos de fularul în culoarea liliacului, de parcă fularul ar fi de vină că nu poate respira. Are o coastă ruptă de la o căzătură recentă și orice mișcare-ar face, se alege cu dureri.

„E o zi mare, o iau prin centru”. Drumul e mai lung, dar vrea să-și întârzie sosirea, să intre în stare și să amâne confruntarea.
Ar fi putut să-l cheme pe unul dintre colegii de trupă să-i conducă mașina, sunt ca o mică familie, nu l-ar fi refuzat nimeni. El e cel care le spune mereu că, dacă au nevoie de ceva, trebuie doar să-l sune. În urmă cu câteva luni când chitaristul Cristi Crețu (compozitorul albumului „35”) s-a operat de splină, a stat în salon, ca să-l încurajeze, până în clipa în care a fost dus în sală de operații. Dar acum nu vrea să le spună cât de gravă e ruptura de coastă. „Dacă fac mare caz de durerea mea, se creează un fel de stare de îngrijorare. Tac din gură pentru că fiecare să se concentreze la treaba lui…” Așa că, deși icnește la fiecare curbă, iar poziția de șofat îl chinuie, continuă să conducă spre sala de concert, ironizându-se: „În Congo se moare de foame. Sunt lucruri mult mai importante pe lume decât durerea mea.”
De fapt, e supărat pe durerea care îl pune într-o situație tâmpită. Se apără de sine: „Eu n-am nevoie să cad, să-mi rup o coastă, ca să știu relația dintre «viața e frumoasă» și «ce viață frumoasă aș fi avut».”
Ultimele luni au fost o perioadă excelentă pentru Brenciu, cu concerte multe (parte din ele susținute de Studio No 7, platforma națională de concerte Jack Daniels), participarea la Festivalul de Jazz de la Sibiu, un duet cu Paul Anka, un altul cu Ingrid (interpreta hit-ului “Tu est foutu”, un contract de imagine cu furnizorul de telefonie fixă, tv și internet UPC. A avut o viață frumoasă în 2010, iar pentru toți cei care i-au văzut noile spectacole, Horia Brenciu a fost o surpriză teribilă: cum a ajuns să ne facă să ne distrăm așa de bine la show-urile lui?

*

Lângă cutiile de pantofi din mașină se află trei pagini A4 scrise cu litere foarte mari, corp 40, îngroșate. Play-list-ul show-ului. 43 de momente însumând puțin peste două ore și jumătate de muzică la care, dacă se adaugă pauzele în care va vorbi cu publicul, pauzele dintre bis-uri – 4 anticipate în playlist – show-ul va ajunge, cu totul, la trei ore. E planificat să înceapă la 22.30 și Horia știe exact care sunt piesele care vor ridica publicul în picioare: Piesa 16 – That’s Amore, 21 – Just a gigolo, 26 – Volare, 28 – Mr. Bojangles. Si 36: New York, New York. Când concepe un show, are în minte un joc de șah în care, cu orice piesă pe care o mută, trebuie să facă un pas către mat. Iar Horia a studiat nenumărate partide celebre: știe pe dinafară show-urile lui Frank Sinatra, Robbie Williams, Madonna, Michael Jackson sau George Michael, dar nu-l interesează doar cum au cântat, ci și de ce au pus luminile într-un fel anume, într-un moment anume, de ce un cântec a fost așezat după un altul sau de ce artistul a făcut gluma x, gestul y. Păstrează acasă, pe birou, lângă laptopul Vaio argintiu, teancuri de DVD-uri cu concerte și musicaluri. Iar răsfățul lui e pe internet, locul de unde poate culege sucul celei mai teribile și mai frumoase dintre perioadele omenirii: secolul 20. Când a apărut YouTube, Horia a avut certitudinea că poate cuceri o nouă lume. A petrecut nopți în șir vizionând înregistrări cu spectacolele marilor artiști, deconstruindu-le rețetele succesului. „Am acumulat” – definește simplu cea mai atroce perioadă de documentare – nopți în șir, săptămâni întregi în care-a stat conectat la YouTube.
Sigur că o parte din succesul pe care-l are la public ține de charisma personală, sigur că o altă parte ține de experiența lui în show-urile de televiziune și de hrănirea instinctului pentru fiecare „live”. E conștient de toate și le exploatează cât poate de bine, însă știe că succesul vine și din rețeta cu care asamblezi toate ingredientele: muzica, umorul, luminile, efectele speciale și surprizele.
Nu poate să-l uite pe Tom Jones la Cerbul de aur, într-o seară din 1996. Îl asculta și îi urmărea playlist-ul în paralel. Reacția publicului curgea efervescent după fiecare piesă. Iar el se întreba: „Cum naiba face?”
Astăzi știe că a bucura un om e 99 % transpirație și doar restul – fructificarea unei stări. „Când mă urc pe scenă, am două tolbe, una cu muzici, alta cu surprize. Fiecare măsură a fiecărui cântec trebuie să conteze. Vreau să-ți dau trei ore cu surprize masive pe care acasă să le desțelenești cu gândul și să zici: Mă întorc!” Asta e cheia cu care poți să-i captezi și lui atenția: să-l faci să râdă, să aibă muzică bună pe-aproape și să-l surprinzi. Lui Horia îi place să asculte muzica la radiourile de pe iTunes și nu pe CD; așa nu știe niciodată ce va urma. Și-n filme, îi plac sărutările neașteptate.

*
În culisele de la Hard Rock Café e agitație. Cei 11 membri ai Horia Brenciu Orchestra împart aceeași cabină dreptunghiulară, ca un vagon de tren. Două canapele lungi de la Ikea sunt sprijin pentru gențile cu microfoane și cutiile instrumentelor, un stander ține costumele de rezervă, iar pe o masă de lemn, lângă baie, o sticlă de apă plată și câteva pahare de plastic sunt singurul răsfăț înainte de spectacol.
– Astăzi am făcut repetiție cu Boșca la mine pe balcon, îi spune bateristul Sergiu Berindei lui Iulian Corlățeanu, chitarist, absolvent al Conservatorului de la Chișinau. „Zi, măi, cum e acolo…I did it myyyyyyyyyyy waaaaaaaay, tam tam”, îl imită Sergiu pe Horațiu Boșca, unul dintre cei trei suflători.
– Nu!, intervine scurt Horia. „I diiiid it my waaay, tu tu, na na…” și marchează perfecționist încă o măsură, cât un clipit de gene.
– Mai e o chestie la New York- New York, unde ținem noi drum roll. Aici tu dai pe a treia notă la suflători, dar tre’ s-o dai pe următoarea, continuă Iulian ajutându-l pe Sergiu care n-a cântat jazz și swing până acum un an și simte nevoia să repete cât mai mult.
Horia îi urmărește în timp ce-și schimbă jeanșii cu pantalonii de la costum. Boxerii negri acoperă jumătate din corsetul elastic care-i ține coastele cât mai stabile; cealaltă jumătate va fi acoperită de cămașa albă.
Băieții repetă „a capella”, bătându-se cu palmele peste pulpe, rostind tata-tatata-paaam, într-o limbă care conține ritm, măsură, timpi.
Horia îi oprește după 5 minute, când deja gălăgia e mare.
– Gata, gata. Mă bucur că v-am dat această dilemă ca să conversați acum în para-tara-tam. Gata.”
– Gata, terminados cu prostidos, râde Harvis Cuni, cubanezul din trupă.
– Intrați! deschide ușa Bogdan Barta, tour managerul lui Brenciu.
Trupa se duce pe scenă, iar Horia rămâne lângă o ușă rabatantă, pe unde, pentru că micul culoar de la cabină e comun cu cel de la bucătărie, trec și chelnerii. Glumește de fiecare dată când ajunge la locul unui spectacol și trebuie să intre așa, prin spate:
„Prima dată când l-am văzut pe Frank Sinatra trecând printr-o bucătărie, mi s-a părut ciudat. Au urmat Dean Martin, Bobby Darrin și alți artiști, dar și presedinți americani. Am realizat ulterior că bucătăriile hotelurilor și restaurantelor funcționează ca un fel de culise pentru scenele de teatru. Mirosurile diferă.”
Acum e ca un leu în cușcă. Se învârte pe doi metri și jumătate, cât e lățimea holului, cu privirea în vârfurile pantofilor, ascultând măsurile băieților de pe scenă de unde curge „Jingle Bells”. După 2 minute, cât e trecut în playlist instrumentalul din deschiderea concertului, muzica se oprește. În liniștea care se creează, în capetele ridicate ale spectatorilor, în privirile uimite care se întreabă „de ce nu mai cântă?”, țâșnește vocea lui Brenciu.

„I can stand the line… let me sing a song to you, because it is in my heart…”

Orchestra nu scoate un sunet. Publicul zâmbește și stă să aplaude. Horia cântă, mișcându-se în ritm mărunt, între pereții holului. Când, eliberat, urcă pe scenă, publicul izbucnește.
De aici începe lupta cu atenția spectatorilor. După 17 ani de spectacole, știe că sunt mai multe feluri de aplauze. Aplauzele cu carne, aplauzele de bucurie, aplauzele cu sictir sau cele de complezență. Și mai știe și că, acum, o să stea cu sufletul ciulit pentru ca, după fiecare melodie, să le simtă sunetul și să afle dacă le place.
Pe holul care dă în scenă, în mulțimea de oameni, sunt doi tineri îmbrățișați, iar fata fredonează, odată cu Brenciu, „Strangers in the night”.
„Hai să mergem în spate că nu vedem nimic de-aici”, zice băiatul.
„Să mai stăm puțin, că e mai aproape”, îi zâmbește ea.

*

Horia Brenciu l-a descoperit pe Sinatra la 25 de ani, odată cu piesa „My way”, la un karaoke. Era o fată care știa la perfecție versurile și s-a enervat că a fost mai bună decât el. A învățat și el cântecul, din ambiție, dar a avut nevoie de câțiva ani ca să-i „intre în limbă” și să poată să apese cuvintele care trebuie. Au trecut 13 ani și zice că nu mai seamănă cu Brenciu de-atunci: „Voiam să umplu totul pe scenă și voiam să fac impresie”. E mai împăcat cu el, creează momente prin care să-și pună trupa în valoare și a studiat swing-ul ca pe a doua Biblie.
„Filosofia americană stă într-o melodie de swing bună. Ei știu cum să ceară aplauzele. Știu cum să termine un cântec ca să vină aplauzele. Când Sinatra a zis că swing-ul e MUZICA, n-a fost luat foarte tare în serios. Dar astăzi, muzica din reclame e swing, „Jingle Bells” e swing.”
La fel ca lui Sinatra, îi place swing-ul nu doar pentru schimbările surprinzătoare de ritm, ci pentru că poți să improvizezi „înăuntrul” melodiei, poți să o perfecționezi cu fiecare interpretare. Sunt melodii cântate de marii oameni ai muzicii care au pus fiecare câte puțin din geniul lor în ele și, zice Horia, „sunt ca niște diamante care așteaptă ca tu să fii șlefuit să le poți cânta.”

„My way“ – una dintre piesele emblemă ale genului – cunoaște 32 de interpretări, înregistrate pe albume oficiale ale unor artiști (conform Wikipedia) și, chiar dacă melodia se identifică cu Sinatra, cântecul a fost creat și cântat pentru prima dată de Paul Anka.
Horia Brenciu a făcut un duet cu Anka, din întâmplare sau pentru ca așa a vrut destinul, în 2010, la Sala Palatului. Americanul a ales din sală, în deschiderea show-ului, câțiva spectatori care să cânte refrenul piesei „Diana”. E una dintre cele mai frumoase amintiri de anul trecut ale lui Horia. Și mai e cea de la Cluj, când, la un spectacol la Casa de Cultură, cu reacții excepționale din partea publicului, a adus-o din culise pe tanti Milica, o femeie care trage de 20 de ani cortina, dar nu s-a aflat niciodată pe scenă să fie aplaudată. Când publicul a început s-o aplaude, Horia a plâns pentru bucuria ei plină de stânjeneală.

*

La Hard Rock Café se aplaudă medley-uri care descarcă amintiri după amintiri din mintea spectatorilor. Pe fundalul aplauzelor și uralelor de la mese, un chelner cu ochelari dreptunghiulari cu ramă groasă neagră se închină cu dreapta, în timp ce cu stânga ține tava cu care nu poate trece prin mulțime.
„N-am văzut în viața mea așa ceva!”
Orchestra susține instrumental momentul, în timp ce Horia a găsit un perete între scenă și hol, un fel de coloană care-l ascunde de public, și se sprijină scrâșnind de durere. Tehnicianul care–l urmărește pas cu pas îi întinde prosopul. Îl refuză din privire. Pare atât de sfârșit și durerea imprimată pe fața lui e atât de mare, încât e o minune că poate zâmbi pe scenă. Se gândește dacă să se oprească sau să continue. Revine și schimbă ordinea cântecelor, eliminând câteva piese din playlist, iar orchestra îl urmează din priviri.
Cu fiecare minut de concentrare, în creierul lui se întâmplă fenomenul pe care neurologii îl numesc „desensibilizarea durerii”. Prin concentrarea către un alt obiectiv, centrul durerii pierde din semnalele pe care le transmite, iar durerea pare că dispare sau că s-a redus. E o terapie pe care o folosesc cei obișnuiți cu meditațiile transcedentale și pe care actorii sau muzicienii o numesc „magia scenei”.
Când Brenciu se așează pe scări la un cântec, iar pentru membrii echipei e evident că nu se mai poate ridica, apar mâini de susținere. Dar spectacolul merge mai departe și, peste o jumătate de oră, el zboară spre cabină, își aruncă corsetul și se întoarce să cânte și să danseze, din nou, swing.

*
Doar cineva a cărui viață e dedicată muzicii alege să-și petreacă aproape tot timpul cântând. În ultimii an, Horia Brenciu a muncit, cântând, la toate Revelioanele. A ales să-și petreacă și aniversările concertând. Dar a fost o vreme când era un om „normal”, pentru care sărbătorile însemnau familie. Pleca de la București și se ducea acasă, la tata, la Brașov. Era una dintre cele mai mari vedete de televiziune, dar nimeni nu l-ar fi crezut dacă ar fi spus că nu are prieteni mulți, că a schimbat în primii 7 ani de viață în București 9 gazde și că și-a luat o mașină abia în anul 2000. Astăzi crede că n-ar mai fi învățat tot ce știe dacă ar fi avut prieteni și n-ar fi petrecut atât de mult timp în televiziune.
La 30 de ani au început însă să-i „ardă” degetele, vroia să facă show-uri, vroia să facă Revelioane și, după toată energia acumulată, nu s-a mai oprit. Știe că nu și-a atins încă potențialul maxim, ca n-a „scos încă MIG-urile cu care poate să tragă răsturnat”, dar are o imagine exactă despre unde vrea să ajungă în câțiva ani. La fel ca atunci când stătea pe covor, acasă la familia Cristinei Stănciulescu, prietenă bună, redactor șef la revista Viva, și se uita la unul din show-urile tv ale lui Fiorello, un prezentator italian cu incredibile calități muzicale și actoricești, spunând: „O să am show-uri mai bune decât el”. Visa cu ochii deschiși, deși era într-una dintre cele mai grele perioade din viața lui: fără job (tocmai încheiase emisiunea „Asul din mânecă” de la Național TV), fără bani și fără prea multe perspective în față.
Știe și ce va face anul acesta. În vară aniversează 20 de ani de când a terminat liceul și vrea să facă un concert pentru liceul Andrei Șaguna, pentru colegii lui și în memoria profesorilor care nu mai sunt. O să fie amuzant să-i revadă pe cei care au plecat demult din țară și care au imaginea lui din liceu „un puști cu bun simț, dar care vrea să aibă ultimul cuvânt”, departe de cel de astăzi care nu se bucură de un proiect frumos sau de o idee bună decât în momentul „Evrika!” al gândului descoperirii. Bărbatul de astăzi vorbește mult mai puțin despre ce e înauntrul lui și despică toate gândurile în milioane de fire, căutând soluții pentru posibile probleme, dintr-un perfecționism care – deși n-o recunoaște – îl chinuie.

*
Show-ul din Hard Rock Café se apropie de sfârșit. E bis-ul trei și, conform play- list-ului, peste aproximativ 15 minute Horia Brenciu și orchestra lui își vor lua la revedere de la public cu o melodie ale cărui versuri îl definesc. „Lucruri simple” – de pe albumul 35: „E de ajuns doar muzica/ Mi-e de-ajuns privirea ta/ Lucruri simple voi păstra. ”
În cabină își va felicita trupa, dar o va și certa pentru greșeli pe care publicul nici măcar nu le bănuiește, va merge să acorde autografe zâmbind în ciuda oboselii și durerii, pentru că știe cum e să aștepți cu drag autografe, își va strânge bagajele și se va uita sceptic la apropiații care-i vor spune că a fost un show minunat, pentru că – în mintea sa – mai puternice vor fi urmele, doar de el știute, ale abaterii de la perfecțiune.
În mașină, aproape de ora 4 dimineața, rememorând pas cu pas reacțiile lui, ale publicului și ale orchestrei din spectacolul din seara aceasta, va face un bilanț. Va respira adânc, atât cât îi permite coasta ruptă, și își va spune: „Ok, acum ce dracu’ creez ca să-i surprind și data viitoare?”
Deocamdată, mai sunt câteva minute din show. Horia Brenciu cânta „My Way”. Apasă, cu un amestec de forță și delicatețe, pe cuvintele care vorbesc despre a–ți găsi un drum pe care să-l parcurgi în viață, pentru ca la sfârșitul lui să poți să-ți asumi toate faptele. Își ține ochii închiși, iar publicul respiră odată cu el. Spotul de lumină e fixat doar pe el, în mijlocul scenei. Microfonul e în mâna dreaptă. Cu stânga răsucește și strânge, timid, marginea sacoului.

*****

pentru cei pasionati de tehnici de scris, reporting, jurnalism, aici puteti gasi un making of al acestui text

3906
povesti de dragosteCARTI S!MPA: Povesti de dragoste, fragmente (VI)

CARTI S!MPA: Povesti de dragoste, fragmente (VI)

timp de 4 zile, pina la lansarea cartii cu Povesti de dragoste – 8 martie-public aici mici fragmente, exact in ordinea in care apar in carte povestile.
pastrez secret autorii pina la lansare. spun insa ca a fost o onoare sa le citesc rindurile fiecaruia si, mai ales, sa ma uit printre rinduri gindindu-ma “de ce au ales tocmai acest moment sa-l povesteasca”
Povesti de dragoste e un ebook din colectia Carti S!MPA care apare la Editura Liternet cu sprijinul Prestigio. 10 dintre povesti vor fi si in varianta audio, in lectura doamnei Rodica Mandache.

Povestea 6

Nici asta nu poate să înțeleagă. De ce și-a adus aminte brusc de… Vlad, asta este, Vlad îl chema. Nici nu știa cu cine a venit la petrecere, nu îl cunoscuse înainte. I s-a părut simpatic că a venit nu cu un buchet de flori de ăla pe care numai că nu scria ”am dat 100 de euro pe el” cu care îi scoateau ochii ceilalți invitații. El a venit cu un ghiocel. De unde a făcut el rost de ghiocel în noiembrie, asta nu șția. Și, în acel moment, nici nu o interesase. De ce vrea să știe ea acuma de unde avea el floarea aia de primăvară, nu putea pricepe. Ce o fi atât de interesant? De la o florărie, că sigur există de cumpărat, sau de pe net, sau de… dracu să-l ducă, ce importanță are??? Și de ce i-a zis când i-a dat ghiocelul că ”de-acum înainte sper ca fiecare an să fie doar primăvară pentru tine”? Ce l-a apucat poezii de alea când putea să îi spună un simplu la mulți ani? Avea ea față de fufă care cade pe spate la siropuri de astea? Simțea, abia acum, că se enervează. Ia să se uite pe lista unde și-au trecut toți invitații numele, mailul și numărul de telefon (ea așa făcea mereu, vroia să îi aibă pe toți organizați chiar și când era vorba de prezența) și să vadă cu cine a venit impertinentul ăsta să îi spună să nu îl mai aducă niciodată la vreo petrecere de-a ei.

C.

1725

Aboneaza-te la newsletter

Adresa de email:


Aboneaza-te!